Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Guvernul va declara stare de criză pe piața petrolului și va plafona adaosul comercial la carburanți, potrivit Mediafax. Măsurile urmează să fie adoptate marți, prin ordonanță de urgență, după discuțiile convocate de premierul Ilie Bolojan la Palatul Victoria.
Conform informațiilor publicate, situația de criză va fi instituită inițial pentru 6 luni, cu posibilitatea prelungirii succesive în tranșe de cel mult 3 luni, atât timp cât persistă circumstanțele care au dus la această decizie. Guvernul susține că pachetul are ca obiectiv protejarea economiei și a populației pe durata crizei.
În comunicatul citat de Mediafax, Executivul indică un set de intervenții care vizează atât prețul la pompă, cât și fluxurile comerciale și compoziția carburanților. Principalele măsuri anunțate sunt:
La întâlnirea de la Palatul Victoria au participat vicepremierul Marian Neacșu, ministrul Energiei Bogdan Ivan, ministrul Finanțelor Alexandru Nazare, ministrul Economiei Irineu Darău, precum și reprezentanți ai Consiliului Concurenței, mai notează Mediafax.
Din perspectiva pieței, plafonarea adaosului comercial și introducerea avizării prealabile pentru exporturi/livrări intracomunitare pot influența atât formarea prețurilor, cât și disponibilitatea produselor petroliere, în funcție de modul de aplicare și de durata efectivă a regimului de criză. Următorul pas este adoptarea ordonanței de urgență anunțate pentru marți, care va stabili cadrul concret de implementare.
Recomandate
România a aprobat 30 de exporturi de motorină în plină „stare de criză” , deși piața internă este sub presiune din cauza scumpirilor și a riscurilor de aprovizionare, potrivit Libertatea . Deciziile au fost luate în intervalul 1 aprilie – 7 mai 2026, perioadă în care exporturile sunt condiționate de acorduri prealabile ale statului. Cererile au fost aprobate după ce operatorii economici au prezentat documente care, conform Ministerului Economiei, au respectat procedurile pentru emiterea acordurilor prealabile. Autorizațiile ar urma să fie acordate doar dacă exporturile nu afectează stocurile naționale destinate benzinăriilor sau depozitelor. Ce a aprobat statul și unde merge motorina Ministerul Economiei a transmis că, până la 7 mai, au fost analizate 31 de solicitări pentru export sau livrare intracomunitară de motorină: 30 de cereri au fost aprobate; 1 cerere era încă în analiză. Potrivit ministerului, acordurile emise se împart astfel: 11 acorduri pentru exporturi de motorină produsă în România către Republica Moldova, Bulgaria, Georgia și Ucraina ; 19 acorduri pentru reexporturi (motorină provenită din țări terțe, precum Arabia Saudită, Italia și Turcia ) către Ucraina, Serbia și Republica Moldova . Contextul de reglementare: exporturi permise, dar doar cu aviz Guvernul a declarat „ starea de criză ” pe piața locală a țițeiului și produselor petroliere pentru perioada 1 aprilie – 30 iunie 2026 , pe fondul creșterii prețurilor și al problemelor globale de aprovizionare, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu. În acest interval, legislația românească condiționează exporturile de motorină și țiței de aprobări prealabile de la Ministerul Economiei și Ministerul Energiei . Libertatea notează că, potrivit datelor oficiale, România își asigură peste o treime din necesarul intern de motorină din importuri, ceea ce crește miza administrării stocurilor în perioade de volatilitate. Informația care lipsește: cantitățile Deși au fost aprobate acordurile, Ministerul Economiei nu a comunicat cantitățile exacte de motorină vizate de aceste exporturi, după solicitările jurnaliștilor, conform aceleiași surse. În lipsa volumelor, impactul concret asupra pieței interne (stocuri, disponibilitate, prețuri) nu poate fi evaluat din datele publice prezentate. [...]
Atacurile repetate cu drone ale Ucrainei reduc capacitatea de rafinare a Rusiei și cresc costurile logistice , pe fondul dificultății Moscovei de a-și acoperi cu apărare antiaeriană o infrastructură petrolieră întinsă pe un teritoriu uriaș, potrivit Adevărul , care citează o analiză Kyiv Independent. De la mijlocul lunii aprilie, Ucraina a lovit de patru ori terminalul petrolier din Tuapse (coasta rusă a Mării Negre), provocând incendii majore, opriri temporare ale activităților rafinăriei, poluarea unor porțiuni de coastă și intervenții de urgență prelungite. Atacurile au avut loc în pofida sistemelor active de apărare și a declarațiilor repetate ale autorităților ruse privind interceptarea dronelor. De ce apărarea antiaeriană se „diluează” pe un teritoriu prea mare Experții militari citați arată că amploarea infrastructurii petroliere ruse – rafinării, depozite și terminale răspândite pe suprafețe de sute de mii de kilometri pătrați – obligă Rusia să își disperseze mijloacele de apărare, ceea ce îi reduce eficiența. Justin Bronk, cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite, spune că sistemul defensiv rus este proiectat să funcționeze prin suprapunerea mai multor straturi de apărare în aceeași zonă, iar dispersarea slăbește acest avantaj. „Există atât de multe potențiale ținte pe care Rusia trebuie să le apere.” Vulnerabilitatea rafinăriilor: puține drone pot produce pagube mari Analiza mai arată că infrastructura petrolieră este vulnerabilă chiar și la atacuri de mică amploare: rezervoarele și conductele nu sunt blindate sau întărite, iar produsele petroliere sunt extrem de inflamabile. În acest context, câteva drone care trec de apărare pot declanșa incendii și explozii cu efecte operaționale imediate. Bronk explică și presiunea tot mai mare asupra sistemelor Panțir (rază scurtă), folosite împotriva dronelor, inclusiv pe fondul unor probleme legate de stocurile de muniție. Ca urmare, Rusia ar fi nevoită să recurgă mai des la sisteme cu rază medie și lungă sau la elicoptere pentru interceptare, ceea ce poate contribui la „găuri” în apărare în jurul unor obiective precum Tuapse. Miza economică: exporturi, rafinare și „ flota fantomă ” din Marea Neagră Terminalul din Tuapse, în regiunea Krasnodar, este descris drept unul dintre cele mai importante centre de export petrolier ale Rusiei, procesând aproximativ 12 milioane de tone de petrol anual. Dmytro Zhmailo, director executiv al Centrului Ucrainean pentru Securitate și Cooperare, afirmă că portul și zona Novorossiisk sunt importante și pentru activitatea „flotei fantomă” de petroliere care operează în Marea Neagră. Zhmailo susține că Ucraina urmărește degradarea treptată a infrastructurii energetice ruse prin lovituri repetate, nu distrugerea completă într-un singur atac, și afirmă că aceste lovituri au afectat temporar aproximativ 10% din infrastructura rusă de export petrolier. Efectul în cifre: mai multe lovituri, rafinare la minimul din 2009 Date citate de Bloomberg indică faptul că atacurile asupra infrastructurii petroliere ruse au atins în aprilie cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni, cu cel puțin 21 de lovituri raportate asupra rafinăriilor, conductelor și activelor petroliere maritime. În consecință, capacitatea medie de rafinare a Rusiei ar fi scăzut la 4,69 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din decembrie 2009. Oficialii ucraineni recunosc că multe drone sunt interceptate, însă chiar și un număr mic de lovituri reușite poate opri rafinării, poate genera costuri ridicate de reparații și poate produce perturbări logistice semnificative. În evaluarea lui Bronk, pe fondul dificultăților Rusiei pe front și al problemelor de înlocuire a pierderilor, impactul economic și material al campaniei ucrainene de lovituri la distanță a devenit mai important decât anul trecut, agravând o situație care „nu evoluează deloc în favoarea lor”. [...]
Norvegia își prelungește producția offshore de petrol și gaze prin redeschiderea a trei câmpuri din Marea Nordului, închise din 1998, o mișcare menită să acopere un deficit de aprovizionare resimțit în Europa pe fondul războiului din Ucraina și al perturbărilor din Orientul Mijlociu, potrivit Antena 3 . Ministrul energiei, Terje Aasland , a indicat că Oslo nu intenționează să reducă producția offshore, ci să o susțină prin investiții, foraje noi și dezvoltarea în continuare a platformei continentale. În material este citat cu mesajul că direcția este „dezvoltarea, nu demontarea” activității offshore, în contextul în care Europa ar solicita constant volume suplimentare. Redeschiderea celor trei câmpuri – Albuskjell, Vest Ekofisk și Tommeliten Gamma – ar urma să aibă loc până la finalul lui 2028. Potrivit informațiilor prezentate, măsura este gândită să contribuie la menținerea producției de petrol și gaze la nivelul din 2025, descris ca fiind relativ stabil de aproape două decenii, și să păstreze acest nivel „în linii mari” pentru restul deceniului. Ce înseamnă operațional pentru producția Norvegiei Norvegia are 97 de câmpuri petroliere offshore, iar trei au intrat în producție anul trecut, conform articolului. Direcția Norvegiană Offshore se așteaptă la „100 și mai mult” în următorii doi ani, cu o producție de cel puțin 2 milioane de barili de petrol pe zi, cât este în prezent. În paralel, Marea Barents este descrisă drept „noua frontieră” pentru petrol și gaze, iar în perspectivă este menționată și posibilitatea extracției de minerale de pe fundul mării între nordul Norvegiei și Groenlanda, după studii preliminare ale Direcției Norvegiene Offshore care ar indica un potențial semnificativ. Miza economică și reacțiile politice Decizia a atras critici din partea organizațiilor de mediu și a opoziției, inclusiv acuzații de „greenwashing” și faptul că ar contraveni recomandărilor agenției de mediu a țării, potrivit materialului, care citează The Guardian . În același timp, articolul punctează importanța economică a sectorului pentru Norvegia și rolul său în securitatea energetică europeană. Terje Sørenes, economist-șef al Direcției Norvegiene Offshore, este citat cu ideea că obiectivul este prelungirea producției cât mai mult posibil și creșterea producției care, în prezent, ar acoperi o treime din consumul de gaze al Europei. Equinor: investiții și predictibilitate fiscală Equinor, compania energetică norvegiană în care statul deține 67%, spune că face un „efort major” pentru a-și menține producția din 2020 (1,2 milioane de barili pe zi) până în 2035. În articol se menționează că participația statului norvegian ar urma să genereze în acest an dividende de circa 2 miliarde de lire sterline (aprox. 11,7 miliarde lei). Pentru a evita declinul, Equinor ar urma să investească 6 miliarde de dolari anual până în 2035 (aprox. 27,6 miliarde lei), în foraje, dezvoltări noi și infrastructură, inclusiv conducte, conform declarațiilor citate. Un alt element invocat este stabilitatea regimului fiscal: rata de impozitare de 78% pentru companiile de petrol și gaze, menținută din anii ’70, este prezentată ca factor de predictibilitate pentru investitori și ca pilon al fondului suveran al Norvegiei, evaluat la 1.500 de miliarde de lire sterline (aprox. 8.775 miliarde lei). Ce urmează Conform declarațiilor ministrului energiei, Norvegia își asumă continuarea investițiilor și a activității de explorare, pe fondul cererii europene pentru livrări suplimentare. Calendarul concret din material indică redeschiderea celor trei câmpuri până la sfârșitul lui 2028, în timp ce direcția generală rămâne menținerea producției la niveluri ridicate cel puțin până la mijlocul deceniului următor. [...]
O scurgere suspectă de petrol lângă insula Kharg riscă să amplifice presiunea asupra exporturilor Iranului , într-un moment în care principalul hub de livrare al țării este deja afectat de război și de blocada navală americană , potrivit Reuters . Imaginile satelitare Copernicus (Sentinel-1, Sentinel-2 și Sentinel-3) din perioada 6–8 mai arată o pată gri-albicioasă la vest de insula Kharg, cu o lungime de 8 kilometri, descrisă ca fiind „vizual consistentă cu petrolul”. Leon Moreland, cercetător la Conflict and Environment Observatory , a estimat că zona acoperită ar fi de aproximativ 45 km pătrați. De ce contează: Kharg este nodul pentru 90% din exporturile de țiței ale Iranului Kharg Island este hub-ul pentru circa 90% din exporturile de petrol ale Iranului, o parte importantă fiind destinată Chinei. În acest context, chiar și un incident a cărui cauză nu este încă stabilită poate adăuga risc operațional și incertitudine într-o zonă deja tensionată, cu potențial de efecte asupra fluxurilor de export și asupra logisticii maritime. Louis Goddard, cofondator al consultanței Data Desk (specializată pe climă și mărfuri), a apreciat că imaginile ar putea indica cea mai mare scurgere de acest tip de la începutul războiului SUA–Israel împotriva Iranului, declanșat în urmă cu 70 de zile. Ce se știe și ce rămâne neclar Cauza posibilului incident și punctul de origine nu sunt cunoscute, iar Moreland a precizat că imaginile din 8 mai nu arată indicii ale unor scurgeri active suplimentare. SUA și misiunea Iranului la ONU, la Geneva, nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii privind imaginile. Context operațional: blocadă navală și confruntări în Golf În paralel, Marina SUA blochează porturile Iranului pentru a împiedica intrarea și ieșirea tancurilor petroliere, iar forțele americane și iraniene s-au confruntat în Golf. Reuters notează că războiul a blocat, de asemenea, sute de nave în Golf și a produs cea mai mare perturbare a aprovizionării globale cu țiței, afectând și disponibilitatea produselor petroliere și a gazului natural lichefiat. [...]
Reluarea „pe ascuns” a exporturilor prin Hormuz arată că piața petrolului încearcă să-și refacă, parțial, fluxurile , dar cu riscuri și costuri mai mari, pe fondul blocadei impuse de Iran asupra rutei strategice, potrivit Biziday , care citează informații publicate de Bloomberg. Potrivit unor oficiali familiarizați cu situația, compania saudită Aramco și grupul petrolier Adnoc din Emiratele Arabe Unite se numără printre operatorii care au continuat livrările de petrol „în secret” prin Strâmtoarea Hormuz , în ciuda restricțiilor. Aceleași surse arată că Adnoc a fost printre primele companii care au reluat exporturile de petrol, combustibil și gaze prin regiune, fiind urmată ulterior și de alte mari companii. De ce contează: aprovizionare parțială, dar la prețul unor riscuri mai mari Chiar dacă volumele transportate reprezintă doar o mică parte față de nivelurile de dinaintea conflictului din Orientul Mijlociu, operațiunea indică faptul că o parte din aprovizionarea globală cu țiței continuă să ajungă pe piețele internaționale, în pofida blocadei. În paralel, Iran și-a intensificat presiunile asupra traficului maritim din regiune și a capturat, vineri, o navă, la scurt timp după atacurile lansate de SUA asupra unor ținte iraniene. Costuri suplimentare și „nave invizibile” pe rută Din martie, de când Strâmtoarea Hormuz a fost închisă pentru mare parte din traficul comercial, criza de aprovizionare cu țiței s-a accentuat, iar companiile petroliere au fost nevoite să accepte riscuri mai mari și costuri suplimentare pentru a-și transporta încărcăturile. Oficialii citați mai arată că multe dintre navele care traversează zona operează cu transponderele dezactivate (sisteme de identificare și localizare), pentru a evita să fie detectate. [...]
România a fost în semestrul II din 2025 printre puținele state UE unde gazele s-au scumpit pentru companii , într-un context în care, la nivelul Uniunii, prețul mediu a scăzut cu 8,3% față de prima jumătate a anului, potrivit Agerpres , care citează date Eurostat . La nivelul UE, prețul mediu al gazelor pentru consumatorii non-casnici a coborât la 6,05 euro pentru 100 kWh în semestrul al doilea din 2025, de la 6,60 euro pentru 100 kWh în primul semestru (minus 8,3%), după un an de prețuri „echilibrate”, conform Eurostat. România, în minoritatea cu scumpiri Comparativ cu semestrul al doilea din 2024, prețurile au scăzut în majoritatea statelor membre. Cele mai mari ieftiniri au fost înregistrate în Cehia (minus 14,6%), Ungaria (minus 14,4%) și Grecia (minus 12,2%). În schimb, creșteri au fost raportate doar în patru țări din UE: Lituania: +6,5% Țările de Jos: +6,3% România: +3,4% Austria: +1,7% În alte patru state, prețurile au rămas relativ stabile, cu variații mici (de la +0,2% în Spania la -0,2% în Slovenia și Letonia), iar în Germania au rămas nemodificate. Unde au fost cele mai mari și cele mai mici prețuri Cele mai ridicate prețuri la gaze pentru consumatorii non-casnici au fost în Suedia (10,65 euro/100 kWh), Finlanda (8,63 euro/100 kWh) și Germania (7,13 euro/100 kWh). La polul opus, cele mai scăzute prețuri s-au înregistrat în Bulgaria (4,14 euro/100 kWh), Grecia (4,24 euro/100 kWh), Portugalia și Belgia (ambele cu 4,81 euro/100 kWh). Datele Eurostat se referă la consumatorii non-casnici cu un consum anual între 10.000 gigajouli (GJ) și 100.000 GJ. [...]
