Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Norvegia își prelungește producția offshore de petrol și gaze prin redeschiderea a trei câmpuri din Marea Nordului, închise din 1998, o mișcare menită să acopere un deficit de aprovizionare resimțit în Europa pe fondul războiului din Ucraina și al perturbărilor din Orientul Mijlociu, potrivit Antena 3.
Ministrul energiei, Terje Aasland, a indicat că Oslo nu intenționează să reducă producția offshore, ci să o susțină prin investiții, foraje noi și dezvoltarea în continuare a platformei continentale. În material este citat cu mesajul că direcția este „dezvoltarea, nu demontarea” activității offshore, în contextul în care Europa ar solicita constant volume suplimentare.
Redeschiderea celor trei câmpuri – Albuskjell, Vest Ekofisk și Tommeliten Gamma – ar urma să aibă loc până la finalul lui 2028. Potrivit informațiilor prezentate, măsura este gândită să contribuie la menținerea producției de petrol și gaze la nivelul din 2025, descris ca fiind relativ stabil de aproape două decenii, și să păstreze acest nivel „în linii mari” pentru restul deceniului.
Norvegia are 97 de câmpuri petroliere offshore, iar trei au intrat în producție anul trecut, conform articolului. Direcția Norvegiană Offshore se așteaptă la „100 și mai mult” în următorii doi ani, cu o producție de cel puțin 2 milioane de barili de petrol pe zi, cât este în prezent.
În paralel, Marea Barents este descrisă drept „noua frontieră” pentru petrol și gaze, iar în perspectivă este menționată și posibilitatea extracției de minerale de pe fundul mării între nordul Norvegiei și Groenlanda, după studii preliminare ale Direcției Norvegiene Offshore care ar indica un potențial semnificativ.
Decizia a atras critici din partea organizațiilor de mediu și a opoziției, inclusiv acuzații de „greenwashing” și faptul că ar contraveni recomandărilor agenției de mediu a țării, potrivit materialului, care citează The Guardian.
În același timp, articolul punctează importanța economică a sectorului pentru Norvegia și rolul său în securitatea energetică europeană. Terje Sørenes, economist-șef al Direcției Norvegiene Offshore, este citat cu ideea că obiectivul este prelungirea producției cât mai mult posibil și creșterea producției care, în prezent, ar acoperi o treime din consumul de gaze al Europei.
Equinor, compania energetică norvegiană în care statul deține 67%, spune că face un „efort major” pentru a-și menține producția din 2020 (1,2 milioane de barili pe zi) până în 2035. În articol se menționează că participația statului norvegian ar urma să genereze în acest an dividende de circa 2 miliarde de lire sterline (aprox. 11,7 miliarde lei).
Pentru a evita declinul, Equinor ar urma să investească 6 miliarde de dolari anual până în 2035 (aprox. 27,6 miliarde lei), în foraje, dezvoltări noi și infrastructură, inclusiv conducte, conform declarațiilor citate.
Un alt element invocat este stabilitatea regimului fiscal: rata de impozitare de 78% pentru companiile de petrol și gaze, menținută din anii ’70, este prezentată ca factor de predictibilitate pentru investitori și ca pilon al fondului suveran al Norvegiei, evaluat la 1.500 de miliarde de lire sterline (aprox. 8.775 miliarde lei).
Conform declarațiilor ministrului energiei, Norvegia își asumă continuarea investițiilor și a activității de explorare, pe fondul cererii europene pentru livrări suplimentare. Calendarul concret din material indică redeschiderea celor trei câmpuri până la sfârșitul lui 2028, în timp ce direcția generală rămâne menținerea producției la niveluri ridicate cel puțin până la mijlocul deceniului următor.
Recomandate
Norvegia vrea să mențină exporturile de petrol și gaze spre Europa până cel puțin în 2035, mizând pe foraje în Marea Barents , chiar dacă Uniunea Europeană ar păstra o linie dură împotriva noilor proiecte din Arctica, potrivit Economica . După invadarea Ucrainei de către Rusia, în 2022, Norvegia a devenit cel mai mare furnizor de gaze naturale al Europei, acoperind aproximativ 30% din cererea de gaze a UE și a Marii Britanii, scrie Agerpres. În acest context, Oslo argumentează că extinderea activităților de explorare și producție în nord are o miză de securitate energetică, nu doar una comercială. De ce contează: riscul de scădere a producției după 2030 Deși anul trecut producția de gaze a Norvegiei s-a apropiat de un nivel record, iar producția de petrol a atins cel mai ridicat nivel din 2009, prognozele oficiale indică o scădere abruptă după 2030 dacă nu sunt descoperite și dezvoltate noi zăcăminte. Ministrul norvegian al Energiei, Terje Aasland , a spus că menținerea producției și exporturilor de petrol la nivelurile actuale până cel puțin în 2035 depinde de contribuția Mării Barents. Divergența cu UE și opțiunea „piața globală” Uniunea Europeană sprijină în prezent interzicerea noilor foraje în Arctica din motive de mediu, însă ia în calcul revizuirea politicii pe fondul preocupărilor legate de securitatea energetică. Aasland a susținut că Norvegia consideră drept suveran dreptul de a-și dezvolta resursele din Marea Barents, chiar dacă UE ar continua să susțină un moratoriu. „Am dezvolta aceste perimetre, iar apoi va depinde de UE dacă va avea un moratoriu asupra cumpărării acelui gaz sau petrol”, a spus Aasland. În scenariul în care UE ar limita achizițiile, petrolul arctic ar urma să fie vândut pe piețele globale, iar gazul ar putea fi exportat la nivel mondial sub formă de gaz natural lichefiat (GNL) de la facilitatea de procesare Melkoeya a Equinor, lângă Hammerfest, potrivit ministrului. Context: presiuni pe politica energetică europeană și pe rolul Norvegiei Directorul Agenției Internaționale pentru Energie , Fatih Birol, a îndemnat UE să își reconsidere opoziția față de noi proiecte de petrol și gaze în Arctica, argumentând că viitoarele aprovizionări vor fi necesare pentru securitatea energetică. Oponenții acestei direcții susțin însă că proiectele arctice ar avea nevoie de mulți ani pentru a intra în funcțiune și ar avea o contribuție limitată la problemele pe termen scurt ale Europei. În paralel, Norvegia exportă în majoritatea anilor surplus de energie regenerabilă (în principal hidro) către Europa prin cabluri transfrontaliere, dar Aasland a spus că ideea Norvegiei ca „baterie verde” a Europei este „depășită” și că o integrare mai profundă a făcut țara mai vulnerabilă la fluctuațiile de preț de pe continent. În acest cadru, ministrul a precizat că Norvegia nu va construi noi interconectori, deși își menține angajamentul pentru cooperare energetică cu Europa. [...]
România a avut o scumpire de 14,6% la benzină în ultimele șase luni, sub ritmul din Moldova și Bulgaria , într-un val global în care peste 145 de țări au raportat creșteri la pompă, arată o analiză citată de Economedia . Pentru consumatori și companii, comparația regională contează direct în costurile de transport și în presiunile inflaționiste, mai ales într-un context geopolitic volatil. România în clasamentul global: locul 93 din 170 de piețe monitorizate Datele GlobalPetrolPrices (platformă care urmărește piața din 170 de țări și teritorii) indică faptul că, în intervalul 23 februarie – 17 august, prețul mediu al benzinei cu cifră octanică 95 din România a crescut cu 14,6%, de la 1,83 dolari la 2,10 dolari pe litru (aprox. 8,4 lei la aprox. 9,7 lei/litru). În clasamentul global al scumpirilor, România este pe locul 93, poziționată imediat după China (14,7%) și ușor înaintea Luxemburgului (14,4%). Vecinii: Moldova și Bulgaria au scumpiri semnificativ mai mari, Ungaria mult mai mică În regiune, diferențele sunt vizibile, iar România apare mai stabilă decât o parte dintre vecini: Republica Moldova : locul 36 global, creștere de 28% (cea mai accentuată din regiune și din Europa, potrivit materialului) Bulgaria : locul 47 global, creștere de 24,3% Ungaria : locul 138 global, creștere de 4,7% (cea mai redusă din regiune) Contextul global: scumpiri puternice în piețe dependente de importuri La nivel mondial, cele mai mari creșteri au fost raportate în piețe dependente de importuri sau afectate de crize economice interne. În top apar Myanmar (+56%), Bhutan (+55%), Cuba (+51%), Emiratele Arabe Unite (+50%) și Nigeria (+48%). În același timp, în aproximativ 25 de țări – în special mari producători de petrol cu carburanți puternic subvenționați – prețurile au rămas constante sau au scăzut ușor. [...]
Bogdan Ivan cere controale la pompă după reducerea accizei , susținând că ieftinirea a fost „înghițită” de scumpiri operate de companiile petroliere, potrivit G4Media . Fostul ministru PSD al Energiei afirmă că, deși prețurile ar fi trebuit să scadă cu 70 de bani/litru, multe benzinării afișează în continuare tarife de peste 10 lei/litru, în intervalul 10,20–10,40 lei/l. Ivan le solicită „premierului demis” și ministrului interimar al Energiei să intervină „de urgență”, invocând o posibilă „speculă” și cerând verificări în piață. „Reducerea accizei cu 20% trebuia să ieftinească motorina cu 70 de bani pe litru, însă prețurile la pompă au sărit din nou peste 10,20 – 10,40 lei. Mai bine de jumătate din ajutorul oferit de stat, prin legea inițiată de mine și de PSD, a fost înghițit instant de majorările companiilor petroliere, deși barilul de petrol a scăzut la 80 de dolari.” Ce instituții vrea trimise „pe teren” În postarea citată de publicație, Bogdan Ivan cere ca statul să trimită la controale: Consiliul Concurenței (pentru posibile probleme de concurență pe piață); ANPC (pentru verificări privind protecția consumatorilor); ANAF (pentru controale fiscale). Miza economică: cât din reducerea de acciză ajunge la consumator Mesajul lui Ivan pune presiune pe autorități să demonstreze dacă reducerea de acciză (taxă inclusă în prețul carburantului) s-a transmis efectiv în prețul final sau a fost parțial absorbită de creșteri de preț la nivelul companiilor. El susține că, fără această reducere, „românii ar fi plătit astăzi peste 11 lei pe litru”. În materialul citat nu sunt prezentate date oficiale sau concluzii ale instituțiilor de control privind formarea prețurilor; acuzațiile rămân, la acest moment, la nivel de declarație politică și solicitare de verificări. [...]
Iranul a deschis pentru unele petroliere irakiene ruta prin Strâmtoarea Ormuz , o decizie cu potențial de impact asupra fluxurilor de export de țiței din regiune, într-un punct-cheie pentru transportul maritim global de energie, potrivit G4Media , care citează agenția oficială iraniană IRNA, preluată de Al Jazeera. Permisiunea a fost acordată în contextul unei vizite în Irak a președintelui parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf . Conform relatării, solicitarea a venit din partea omologului său irakian, Haibat al-Halbousi, care i-a cerut aprobarea „pentru a proteja interesele economice” ale Irakului. Ce se știe și ce rămâne neclar Informațiile disponibile în acest moment sunt limitate. Raportul citat nu precizează: câte petroliere irakiene ar urma să fie lăsate să treacă; când ar intra în vigoare permisiunea; dacă există un interval de timp sau un cadru formal pentru această măsură. În lipsa acestor detalii, amploarea efectului asupra exporturilor irakiene și asupra rutelor de transport rămâne deocamdată incertă. [...]
Dezactivarea transponderelor de către tancurile petroliere în zona Strâmtorii Hormuz amplifică riscul de coliziuni și deversări majore , într-un moment în care în Golf se extind deja trei pete de petrol, potrivit The Jerusalem Post , care citează un raport al The New York Times. Practica de a „merge pe întuneric” (oprirea sistemelor de identificare și navigație care ajută la evitarea coliziunilor) a fost, până la războiul SUA–Iran, relativ rară și asociată mai ales cu nave aflate sub sancțiuni sau transporturi ilegale. Din 1 martie, au fost înregistrate 1.514 traversări „dark” la intrarea și ieșirea din Golful Persic, conform datelor companiei Kpler citate de publicația americană. De ce contează: mai puțină „vizibilitate” într-un culoar îngust și aglomerat Pe măsură ce mai multe nave devin „invizibile”, scade capacitatea de monitorizare a traficului maritim și crește riscul de accidente, inclusiv deversări, avertizează experți citați de NYT. Kaveh Madani, director al United Nations University Institute for Water, Environment and Health, a indicat că, într-o arteră îngustă și strategic aglomerată precum Strâmtoarea Hormuz , reducerea transparenței adaugă un strat suplimentar de risc de mediu. Trei deversări în desfășurare și efecte deja vizibile Unul dintre episoade a ajuns pe insula iraniană Qeshm, inclusiv în zonele de mangrove. Potrivit lui Samir Madani, cofondator al serviciului de monitorizare TankerTrackers.com, pata de pe Qeshm ar proveni probabil dintr-o scurgere a navei Minoan Pioneer (navă de tip vrachier, sub pavilion Liberia). Minoan Pioneer ar fi fost lovită de un proiectil neidentificat în apropierea coastei Omanului, într-un atac suspectat a fi iranian, pe 3 august, în timp ce traversa Strâmtoarea Hormuz; o persoană din echipaj ar fi dispărut, conform unor surse de securitate maritimă citate în material. Reuters a relatat anterior că o navă de remorcare trimisă să securizeze vasul eșuat nu s-a putut apropia din cauza unor probleme legate de obținerea permisiunii din partea autorităților iraniene. Un oficial din Departamentul de Mediu al Iranului a spus că deversarea ar fi fost aproximativ 80% izolată până miercuri. Separat, o altă deversare a rezultat dintr-un atac asupra tancului Caroline Bezengi și s-a extins în jurul unei rezervații naturale, ajungând la coasta Omanului. Răspunsul a implicat nave de salvare, aeronave și specialiști, cu 100 de tone metrice de echipamente, potrivit firmei de management al riscului Ambrey. Caroline Bezengi, care transporta o cantitate estimată la 800.000 de barili de petrol rusesc și se afla sub sancțiuni internaționale, a eșuat pe 30 iunie lângă o rezervație marină omaneză cu faună și habitate sensibile (inclusiv balene cu cocoașă, țestoase verzi și recife de corali). NYT estimează că pata asociată acoperă 400–500 de mile pătrate (aprox. 1.036–1.295 km²) și a început să pătrundă în rezervație și să ajungă pe o zonă de coastă cunoscută drept „Turtle Coast”. Un al treilea luciu de petrol a fost observat lângă insula Sirri, în apropierea unui hub de petrol și gaze din centrul Golfului, însă originea nu a fost verificată, potrivit NYT. „Mersul pe întuneric” nu e cauza directă, dar ridică riscul operațional Materialul notează că niciuna dintre deversările menționate nu a fost confirmată ca rezultat direct al opririi transponderelor pentru a evita lovituri iraniene. Totuși, experții avertizează că riscurile cresc pe măsură ce navele recurg la tactici nesigure, folosite de obicei de transporturi ilicite, pentru a supraviețui într-un context de război. În plus, riscul este amplificat de dependența căpitanilor de tehnologia pe care acum o dezactivează. Sistemele de identificare a navelor sunt obligatorii pe navele comerciale internaționale din 2004, conform regulilor ONU. Un analist Kpler a spus că trecerea la navigație fără aceste sisteme crește expunerea la coliziuni, deoarece multe echipaje au practicat navigația „manuală” mai mult teoretic. Pe termen mai lung, potrivit unei cercetătoare de la Columbia University citate de NYT, astfel de practici ar putea continua până când statele producătoare de petrol din Golf vor avea infrastructura necesară pentru a evita Strâmtoarea Hormuz. În paralel, consultanți din energie avertizează că regiunea este deja sub presiune din cauza pescuitului excesiv, desalinizării și schimbărilor climatice, iar o deversare majoră suplimentară ar avea efecte severe. [...]
Neptun Deep intră în faza de monetizare, cu contracte și un cadru pentru achiziții ale statului , pe măsură ce proiectul se apropie de prima producție estimată în 2027, potrivit Economedia . Miza economică imediată nu mai ține doar de investiția anunțată, ci de felul în care volumele viitoare încep să fie „prinse” în contracte și în mecanisme publice de securitate a aprovizionării. Neptun Deep este dezvoltat în parteneriat de Romgaz și OMV Petrom și vizează exploatarea zăcămintelor Domino și Pelican Sud. Investiția este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei), iar producția de gaze este programată să înceapă în 2027. Progres operațional: platformă instalată, sonde și conductă către țărm „Inima” exploatării este platforma offshore Neptun Alpha, instalația unde gazele extrase din zăcămintele submarine vor fi procesate înainte de a fi trimise spre România. În iulie a fost instalată platforma de producție, etapă prezentată drept una dintre cele mai importante din derularea proiectului. OMV Petrom a comunicat că a finalizat 6 din cele 10 sonde de dezvoltare și instalarea conductei de 160 km care face legătura cu țărmul, elemente pe care compania le-a inclus și în raportarea financiară aferentă primului semestru din 2026, în contextul avansului către prima producție în 2027. Contracte și clienți: apare primul cumpărător industrial din România Pe partea comercială, Economedia notează apariția unui prim client industrial român confirmat pentru viitoarea producție: Silcotub, producător de țevi fără sudură. Informația este atribuită unui document obținut de publicație. Conform documentului, OMV Petrom a notificat încheierea a trei contracte de vânzare-cumpărare pentru gazele din proiect: două contracte cu compania germană Uniper Global Commodities SE; un contract cu Silcotub S.A. Statul își pregătește dreptul de preempțiune pentru 49,9 TWh În paralel, la final de iulie, Camera Deputaților a adoptat (for decizional) proiectul de lege care permite Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS) să își asigure cadrul bugetar necesar pentru exercitarea dreptului de preempțiune asupra unei cantități de 49,9 TWh de gaze naturale din Neptun Deep. Legea urmează să meargă la promulgare. Potrivit expunerii de motive citate, oferta transmisă de OMV Petrom vizează 49,9 milioane MWh (49,9 TWh) la un preț de 48,752 euro/MWh (aprox. 243,8 lei/MWh). De ce contează economic Pe termen scurt, combinația dintre progresul de execuție (platformă, sonde, conductă) și pașii de comercializare (contracte, clienți, preempțiune pentru stat) mută proiectul din zona de plan în zona de implementare cu efecte potențiale în piață: securizarea unor volume viitoare și conturarea modului în care acestea ar putea ajunge atât la industrie, cât și în mecanismele publice de rezervă. În plan politic și economic, premierul interimar Ilie Bolojan a legat proiectul de stabilitatea prețurilor și de relansarea unor ramuri industriale, inclusiv producția internă de îngrășăminte prin repornirea combinatului Azomureș, precum și de reducerea dependenței de importuri. [...]
