COST$1,094.90+5.80%EWU$46.29-1.47%EWQ$44.43-1.73%

Prețul unei pompe de căldură ajunge în Germania la circa 28.000 de euro (aprox. 140.000 lei) în medie, aproape dublu față de Marea Britanie, pe fondul unui „suprapreț” alimentat de reguli tehnice, TVA și costuri de instalare, potrivit unei analize publicate de Focus. Diferența contează direct pentru ritmul de electrificare a încălzirii: chiar și cu subvenții generoase, costul inițial rămâne o barieră.

Studiul citat în material, realizat de RWTH Aachen pentru furnizorul de pompe de căldură Octopus, indică o medie de aproximativ 28.000 de euro (aprox. 140.000 lei) pentru instalare în Germania, față de circa 14.000 de euro (aprox. 70.000 lei) în Marea Britanie. Focus notează că diferențele sunt vizibile și față de Franța, unde costurile sunt, de asemenea, mai mici.

De ce sunt mai scumpe în Germania: reglementări și cerințe tehnice

O parte importantă a diferenței vine din cerințe tehnice și standarde care nu se aplică în aceeași formă în alte țări. Materialul dă exemple precum:

• obligația ca fiecare cameră să poată fi reglată individual (cerință legală în Germania), ceea ce influențează schema instalației;
• componente suplimentare uzuale pe piața germană, precum „puffer” pentru dezgheț (rezervor tampon folosit iarna la degivrare) și rezistență electrică de rezervă;
• cerințe privind tratarea apei din instalație, inclusiv VDI 2035, despre care se afirmă că poate adăuga în jur de 2.000 de euro (aprox. 10.000 lei);
• reguli mai stricte de zgomot și eficiență, care duc la echipamente mai silențioase (și mai grele) și, implicit, la nevoia unui soclu de beton; pentru fundație sunt menționate costuri suplimentare de 1.000–2.200 de euro (aprox. 5.000–11.000 lei);
• trecerea la agent frigorific natural propan R290, descris ca modern, dar mai scump.

Concluzia implicită a analizei: o parte din „suprapreț” reflectă standarde mai ridicate de confort, eficiență și durată de viață, însă acestea cresc costul de achiziție și montaj.

TVA și instalarea, două diferențe cu impact direct în factură

Focus indică TVA ca element major de diferențiere: în Germania este 19%, în Franța 5,5%, iar în Marea Britanie pompele de căldură sunt scutite de TVA. Publicația estimează că doar această diferență poate însemna în jur de 5.000 de euro (aprox. 25.000 lei) în plus.

Cel mai mare „bloc” de cost rămâne însă instalarea. O analiză a 160 de oferte realizată de Verbraucherzentrale Rheinland-Pfalz (centrul de protecție a consumatorilor din land) arată o variație mare a costurilor între furnizori chiar în interiorul Germaniei, semn că piața nu este uniformă.

Materialul explică și de ce instalarea poate fi mai scumpă:

• firmele de instalații (zona sanitare–încălzire–climatizare) nu sunt neapărat specializate pe pompe de căldură și au nevoie și de competențe de electrică;
• experiența mai redusă, comparativ cu țări unde încălzirea electrică e mai răspândită, poate însemna mai mult timp de lucru și refaceri;
• potrivit unei analize Heat Pump Watch citate, diferențele de costuri cu forța de muncă ar explica 500–3.000 de euro (aprox. 2.500–15.000 lei) față de țările vecine;
• tablourile electrice vechi ar necesita modernizări, iar o evaluare a Verbraucherzentrale indică un cost mediu de peste 3.000 de euro (aprox. 15.000 lei).

Subvenții mari, dar cu efecte discutate

Germania oferă, potrivit materialului, o subvenție de până la 70% din costuri, cu un plafon de până la 21.000 de euro. Textul menționează ipoteza că o subvenție calculată procentual din preț ar putea încuraja prețuri mai ridicate, însă argumentează că această explicație nu este suficientă: piața ar trebui să fie constrânsă de cerere și ofertă, iar în 2023/24 piața de încălzire ar fi scăzut puternic.

În plus, Focus citează constatarea Verbraucherzentrale că prețurile pompelor de căldură nu au crescut mai mult decât cele ale centralelor pe gaz, în pofida noii scheme de sprijin, ceea ce ar susține ideea că nu doar subvenția explică diferențele.

Ce ar putea reduce costurile, potrivit analizei

Printre măsurile indicate în material pentru ieftinirea pompelor de căldură se numără:

• reducerea birocrației și a reglementărilor care cresc costurile;
• simplificarea schemei de sprijin, pentru procese mai eficiente;
• un mesaj politic mai stabil în favoarea pompelor de căldură și combaterea dezinformării, pentru a reduce „incertitudinea” care, indirect, crește costurile de vânzare și consultanță (costuri de atragere a clienților).

Articolul mai leagă scumpirea de climatul de incertitudine din jurul „legii încălzirii”, care ar fi dus la amânarea deciziilor în gospodării și la creșterea costurilor comerciale ale instalatorilor (timp de consultanță, calcule, vizite la fața locului), costuri care ajung apoi în prețul final.