Știri
Știri din categoria Energie
Prețul unei pompe de căldură ajunge în Germania la circa 28.000 de euro (aprox. 140.000 lei) în medie, aproape dublu față de Marea Britanie, pe fondul unui „suprapreț” alimentat de reguli tehnice, TVA și costuri de instalare, potrivit unei analize publicate de Focus. Diferența contează direct pentru ritmul de electrificare a încălzirii: chiar și cu subvenții generoase, costul inițial rămâne o barieră.
Studiul citat în material, realizat de RWTH Aachen pentru furnizorul de pompe de căldură Octopus, indică o medie de aproximativ 28.000 de euro (aprox. 140.000 lei) pentru instalare în Germania, față de circa 14.000 de euro (aprox. 70.000 lei) în Marea Britanie. Focus notează că diferențele sunt vizibile și față de Franța, unde costurile sunt, de asemenea, mai mici.
O parte importantă a diferenței vine din cerințe tehnice și standarde care nu se aplică în aceeași formă în alte țări. Materialul dă exemple precum:
Concluzia implicită a analizei: o parte din „suprapreț” reflectă standarde mai ridicate de confort, eficiență și durată de viață, însă acestea cresc costul de achiziție și montaj.
Focus indică TVA ca element major de diferențiere: în Germania este 19%, în Franța 5,5%, iar în Marea Britanie pompele de căldură sunt scutite de TVA. Publicația estimează că doar această diferență poate însemna în jur de 5.000 de euro (aprox. 25.000 lei) în plus.
Cel mai mare „bloc” de cost rămâne însă instalarea. O analiză a 160 de oferte realizată de Verbraucherzentrale Rheinland-Pfalz (centrul de protecție a consumatorilor din land) arată o variație mare a costurilor între furnizori chiar în interiorul Germaniei, semn că piața nu este uniformă.
Materialul explică și de ce instalarea poate fi mai scumpă:
Germania oferă, potrivit materialului, o subvenție de până la 70% din costuri, cu un plafon de până la 21.000 de euro. Textul menționează ipoteza că o subvenție calculată procentual din preț ar putea încuraja prețuri mai ridicate, însă argumentează că această explicație nu este suficientă: piața ar trebui să fie constrânsă de cerere și ofertă, iar în 2023/24 piața de încălzire ar fi scăzut puternic.
În plus, Focus citează constatarea Verbraucherzentrale că prețurile pompelor de căldură nu au crescut mai mult decât cele ale centralelor pe gaz, în pofida noii scheme de sprijin, ceea ce ar susține ideea că nu doar subvenția explică diferențele.
Printre măsurile indicate în material pentru ieftinirea pompelor de căldură se numără:
Articolul mai leagă scumpirea de climatul de incertitudine din jurul „legii încălzirii”, care ar fi dus la amânarea deciziilor în gospodării și la creșterea costurilor comerciale ale instalatorilor (timp de consultanță, calcule, vizite la fața locului), costuri care ajung apoi în prețul final.
Recomandate
Statisticile arată că incendiile la instalațiile fotovoltaice sunt mai rare decât sugerează imaginile din presă , iar riscul ține mai ales de anumite componente și de calitatea montajului, potrivit unei analize publicate de Agrarheute . Imaginile cu acoperișuri în flăcări ajung frecvent în media și îi neliniștesc pe proprietarii de clădiri și ferme, însă „statistica reală desenează o imagine complet diferită”, notează publicația. În acest context, Lucas Flügel, reprezentant al Bundesverband des Deutschen Solarhandwerks (BDS – asociația germană a meșteșugarilor din domeniul solar), transmite un mesaj de calm și indică faptul că, pentru a evita incidentele, esențială este montarea corectă. De ce cresc unele statistici, fără ca riscul „intrinsec” să fie mare Articolul dă exemplul Marii Britanii, unde incendiile asociate instalațiilor fotovoltaice au crescut cu 133%. Totuși, această creștere nu este prezentată ca dovadă că panourile fotovoltaice ar avea, în sine, un risc de incendiu „deosebit de ridicat”. Unde apare, de fapt, vulnerabilitatea: componente și montaj Potrivit materialului, nu instalația în ansamblu este problema, ci „în principal anumite componente” care pot face ca o instalație fotovoltaică să ia foc. În același timp, explicațiile BDS pun accent pe execuția montajului: felul în care este instalat sistemul este decisiv pentru prevenirea supraîncălzirilor și a incidentelor. Pentru proprietarii de hale, grajduri sau locuințe, implicația practică este că discuția despre „pericolul panourilor” trebuie mutată spre calitatea proiectării și a instalării, precum și spre alegerea componentelor potrivite, nu spre evitarea tehnologiei ca atare. [...]
Franța și Germania vor livra motorină din angajamente mai vechi, nu din stocuri noi , ceea ce reduce substanța promisiunii făcute recent administrației Trump și lasă neclar dacă piața va primi, efectiv, volume suplimentare în următoarele săptămâni, potrivit Politico . Într-o reuniune cu ușile închise a oficialilor europeni din energie, cele două țări au indicat că „eliberarea” de motorină va veni din cantități deja asumate în martie, în cadrul unui angajament mai amplu coordonat prin Agenția Internațională a Energiei (AIE), au declarat doi diplomați familiarizați cu discuțiile. Mesajul contrastează cu impresia creată săptămâna trecută, când Europa i-a transmis președintelui SUA, Donald Trump, că va elibera „milioane de barili” de combustibil pentru transport. Contextul este presiunea Washingtonului: statele G7 au convenit vineri să elibereze o cantitate „substanțială” de motorină în următoarele 20 de zile, pentru a tempera prețurile globale, după ce oficiali de rang înalt din administrația Trump au amenințat cu o interdicție la exporturile americane de motorină dacă europenii nu își deblochează rezervele. Ce se știe despre volume și ce rămâne neclar Politico notează că nu este clar câte cantități vor pune efectiv pe piață Germania și Franța, însă acestea ar reprezenta o parte din stocurile rămase din angajamentele din martie. Câteva repere din datele menționate: Din cele 2,65 milioane de tone de petrol, motorină și combustibil de aviație promise, Germania a eliberat până acum 600.000 de tone . Pentru Franța , nu este clar cât a contribuit din angajamentul de 14,6 milioane de barili de produse petroliere. Totuși, Parisul ar fi indicat în privat că mai are 8 milioane de barili neutilizați din angajamentul din martie, care ar urma să fie folosiți în actualul demers, potrivit altor doi diplomați. Germania și Franța, care au unele dintre cele mai mari rezerve europene de produse petroliere rafinate, au fost criticate de administrația Trump pentru că nu ar fi livrat integral partea asumată în martie. Berlinul pune acest lucru pe seama unei cereri slabe pentru volumele oferite, potrivit unui document văzut de publicație. Riscul: promisiune „reîmpachetată” și tensiuni în interiorul UE Rămâne deschisă întrebarea dacă vor exista barili „proaspeți” peste angajamentele din martie. Un oficial european declara luni pentru Politico că noul angajament „implica în mod necesar” o eliberare nouă. Franța ar fi semnalat miercuri că ar putea elibera 2 milioane de barili de motorină peste cantitățile din martie, ca parte a angajamentului G7 de a prioritiza motorina în următoarele 20 de zile, dar fără o asumare fermă, potrivit a doi diplomați. În paralel, mai multe state membre au fost confuze cu privire la cine se angajează cu ce volume și în ce calendar. Unele țări din Europa de Est, inclusiv Bulgaria , și-au exprimat îngrijorarea că reducerea rezervelor pentru a combate prețurile le-ar putea lăsa expuse în cazul unei crize de aprovizionare, potrivit persoanelor familiarizate cu discuțiile. O reuniune extraordinară a AIE urma să aibă loc „astăzi”, conform sursei, în încercarea de a clarifica implementarea. Poziția Germaniei: fără cantități suplimentare O purtătoare de cuvânt a ministerului german al economiei și energiei a confirmat că Berlinul nu va elibera barili noi, dincolo de obligațiile deja stabilite pentru martie. „În acest context, și ținând cont de angajamentele deja îndeplinite, obligațiile urmează să fie implementate printr-o eliberare coordonată de 100 de milioane de barili prin intermediul AIE.” Aceasta a adăugat că, „în acest moment”, nu vor fi eliberate cantități suplimentare. Pentru piață, miza imediată este dacă „promisiunea” către SUA se traduce în volume nete noi care să apese prețurile în jos sau doar în reetichetarea unor livrări deja asumate — diferență care poate influența atât credibilitatea coordonării G7, cât și tensiunile comerciale legate de un posibil embargo american la exporturile de motorină. [...]
Olanda cere eliminarea obligației UE de umplere a depozitelor de gaze, după ce a plătit circa 1 miliard de euro (aprox. 5 mld. lei) în 2026 pentru a-și face stocurile , pe fondul unui efect de piață care ar fi împins prețurile în sus, potrivit Focus . Miza este una economică: regulile de stocare, introduse după criza gazelor, ar fi ajuns să schimbe stimulentele comerciale și să transfere costuri către guverne. De ce contestă Olanda regula de stocare Publicația arată că Olanda vrea eliminarea cerințelor privind nivelurile minime din depozite în cadrul unei revizuiri a regulilor UE pentru securitatea aprovizionării cu energie. Conform unei relatări Bloomberg citate de Focus, Olanda a cheltuit în 2026 „circa un miliard de euro” pentru a-și umple rezervele. Regulile UE au fost introduse prin Regulamentul 2022/1032 , ca reacție la criza de aprovizionare cu gaze și la creșterile „fără precedent” ale prețurilor după invazia Rusiei în Ucraina. Ținta stabilită la nivel european este de 90% grad de umplere până la 1 noiembrie, în fiecare an. Olanda susține că, odată cu expirarea actualei obligații, nu ar trebui introduse noi ținte de umplere. Efectul de piață invocat: prețuri mai mari vara, costuri pentru stat Explicația prezentată este legată de modul în care funcționează, în mod obișnuit, comerțul cu gaze: traderii cumpără mai ieftin vara și vând mai scump iarna, când cererea crește. Dacă gazul devine scump vara, acest stimulent dispare, iar depozitele riscă să rămână goale. Focus notează că în 2025 și 2026 s-a întâmplat exact acest lucru: comercianții ar fi ținut prețurile mai sus știind că guvernele europene trebuie să atingă anumite niveluri de stocare la date fixe. În plus, în ambii ani, iar în 2026 „mult mai puternic”, criza cu Iranul ar fi menținut prețurile ridicate. În acest context, guvernul olandez ar fi fost nevoit să suporte costul pentru a umple depozitele într-un ritm suficient. Ce se discută la nivelul UE și ce cere Olanda în plus Un proiect de document văzut de Bloomberg ar indica faptul că Executivul european nu ar intenționa să prelungească obligațiile la nivel UE după expirare. În loc, Comisia ar vrea să comaseze unele reguli existente într-un cadru mai larg pentru securitatea aprovizionării cu gaze și electricitate, iar regula actuală pentru gaze ar urma să fie eliminată. Pe lângă eliminarea țintelor, Olanda mai cere ca firmele să fie obligate să stocheze gaze pentru a-și îndeplini propriile obligații de livrare, inclusiv către „clienți protejați” (de exemplu gospodăriile). Totodată, țara critică faptul că reglementarea UE ar forța guvernele să preia sarcini care, în mod normal, revin utilizatorilor depozitelor (companii care cumpără gaze). Implicații pentru Germania: riscul intervenției și calendarul regulilor Focus menționează că problema nivelurilor de umplere afectează și Germania. În exemplul dat, pentru Germania sunt indicate praguri de 80% la 1 noiembrie și 30% la 1 februarie, iar guvernul german ar fi relaxat deja ușor cerințele inițiale. În prezent, Germania nu ar fi ajuns în situația de a interveni direct, prin instrucțiuni către Trading Hub Europe să cumpere mai mult gaz, însă există temeri în piață. Publicația amintește și un episod recent legat de Sefe, care ar fi arătat cât de repede pot urca prețurile en-gros dacă apare suspiciunea unei implicări guvernamentale — suspiciune care, în acel caz, s-ar fi dovedit nefondată. Pe calendar, Focus notează că reglementarea germană de ajustare a cerințelor pentru depozitele de gaze ar urma să înceteze după 31 martie 2027. Rămâne de văzut, în următoarele luni, dacă eliminarea obligațiilor va face gazul mai ieftin vara — un efect pe care sursa îl prezintă ca incert. [...]
Carburanții rămân peste 10 lei/litru , iar diferențele între marile orașe sunt de ordinul banilor, potrivit datelor centralizate de Adevărul pentru miercuri, 21 octombrie. În acest context, Ministerul Finanțelor prelungește reducerea temporară cu 25% a accizei la motorina standard pentru 16–31 octombrie 2026, o măsură menită să tempereze presiunile din piață. Cele mai mici prețuri la nivel național, conform datelor publicate de Peco Online , sunt: benzină standard: 10,04 lei/litru, la o stație Socar din Oradea (județul Bihor); motorină standard: 10,75 lei/litru, la o stație din Eforie Nord (județul Constanța). Publicația notează că prețurile pot varia de la o stație la alta, iar tarifele afișate pe platformă pot diferi uneori de cele de la pompă, în funcție de momentul actualizării. Diferențe mici între orașe la benzină și motorină În București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Constanța, prețurile minime la benzină standard sunt foarte apropiate: București, Iași, Constanța, Cluj-Napoca: 10,06 lei/litru (minim); Timișoara: 10,04 lei/litru (minim). La motorină standard, minimele raportate sunt: București, Iași, Constanța: 10,86 lei/litru; Cluj-Napoca: 10,84 lei/litru; Timișoara: 10,83 lei/litru (cel mai mic dintre cele cinci orașe). GPL: Bucureștiul, cel mai ieftin dintre orașele analizate Pentru GPL, cele mai mici niveluri din cele cinci orașe sunt: București: 4,64 lei/litru; Constanța și Cluj-Napoca: 4,69 lei/litru; Timișoara și Iași: 4,71 lei/litru. Ce schimbă decizia Ministerului Finanțelor Ministerul Finanțelor prelungește reducerea temporară cu 25% a accizei la motorina standard pentru intervalul 16–31 octombrie 2026, în urma evaluării bilunare prevăzute de mecanismul instituit prin Legea nr. 162/2026. Potrivit instituției, mecanismul este calibrat în funcție de cotațiile internaționale și de prețurile de la pompă, cu obiectivul de a limita efectele asupra populației și economiei. Prețurile sunt actualizate periodic și pot suferi modificări pe parcursul zilei, iar șoferii pot verifica tarifele minime pe platforma Peco Online . [...]
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă , este propus ministru al Energiei în Guvernul Luca Niculescu, potrivit HotNews , care citează surse politice. Miza numirii este una de impact operațional : portofoliul Energiei ar putea fi preluat de un specialist din zona tehnică și de consultanță, nu de un politician cu profil clasic, ceea ce poate schimba modul de formulare și implementare a politicilor din sector. Chisăliță este inginer, absolvent al Facultății de Inginerie din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, și are mai multe programe de masterat în domenii conexe energiei: „Valorificarea Gazelor Naturale” (2002), „Managementul și marketingul petrolului” (2006) și „Modernizarea energetică a clădirilor” (2007), conform informațiilor prezentate de publicație. În plan profesional, articolul notează că a obținut atestate și certificări relevante pentru domeniu, inclusiv: atestat de expert tehnic extrajudiciar și consultant în petrol și gaze (2006), eliberat de Asociația Experților Europeni Agreați Paris; atestat de auditor energetic eliberat de ANRE (2007); atestat de auditor energetic pentru clădiri eliberat de MDRL (2009); atestat de expert tehnic judiciar în petrol și gaze în cadrul Ministerului Justiției (2010). Potrivit CV-ului publicat pe site-ul Asociației Energia Inteligentă, citat de HotNews , Chisăliță are peste 15 ani de experiență în poziții de management în companii din sectorul gazelor naturale și a fost consilier pentru doi foști miniștri cu responsabilități în energie. În prezent, este șef de lucrări la Universitatea de Construcții din Brașov (Catedra Instalații) și membru în organizații profesionale precum Societatea Inginerilor de Petrol și Gaze (SIPG) și Asociația Inginerilor Instalatori din România (AIIR). HotNews nu oferă, în materialul citat, detalii despre calendarul formal al numirii sau despre prioritățile de guvernare pe care le-ar urma viitorul ministru, informațiile fiind prezentate ca provenind din „surse politice”. [...]
Prelungirea opririi reactoarelor 1 și 2 de la Cernavodă menține presiunea pe sistemul energetic , mai ales seara, însă autoritățile spun că au evitat până acum limitarea consumului la marii clienți industriali, potrivit Profit . Mesajul a fost transmis de secretarul de stat Cristian Bușoi , la conferința Profit Energy.Forum. În intervenția sa, Bușoi a spus că oprirea prelungită a celor două reactoare „creează o presiune pe sistemul energetic național” și „o problemă de adecvanță” (capacitatea sistemului de a acoperi cererea), în special în orele de seară. Cu toate acestea, oficialul a susținut că România a trecut perioada fără să ajungă la limitări pentru marii consumatori industriali, fiind pus „doar cadrul legal” pentru un scenariu considerat puțin probabil în practică. „Până acum România a reușit să treacă cu bine toată această perioadă fără să ajungă să facă limitări la marii consumatori industriali.” De ce nu există un termen public pentru repornire Bușoi a afirmat că redeschiderea reactoarelor este necesară „cât mai urgent”, dar a explicat că un anunț public privind momentul repornirii nu poate fi făcut, invocând două motive: rezervele experților de la Apele Române, ANM și Nuclearelectrica , după ce prognozele anterioare „au fost infirmate de realitate”, pe fondul secetei prelungite; riscul ca un anunț să influențeze comportamente în piață și decizii de afaceri ale unor furnizori, traderi și producători, motiv pentru care autoritățile vor să evite „speculațiile”. „Orice anunț îl facem (...) generează niște comportamente în piață (...) și e foarte important să nu speculăm în această direcție.” Ce urmează: repornirea depinde de „nivelul minim” și de avizul specialiștilor Deși „prognozele încep să arate o creștere”, secretarul de stat a spus că România este încă „departe de nivelul minim de redeschidere”. În plus, ar fi nevoie de prognoze în creștere susținută, pentru a evita situația în care centrala ar fi repornită, iar apoi oprită din nou după scurt timp. Decizia finală va ține de specialiști, care „vor avea ultimul cuvânt” din perspectiva siguranței echipamentelor, a mai spus Bușoi. În paralel, el a indicat că piața regională a fost stabilă, dar a atras atenția că lucrări de mentenanță în regiune și episoade de cerere excepțională în economiile vestice pot reapărea ca factori de presiune. [...]
