Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Creșterea de peste 32% a veniturilor din petrol și gaze în mai oferă Kremlinului un respiro de numerar pe termen scurt, într-un moment în care cheltuielile pentru apărare și securitate rămân ridicate, potrivit Economica.
Saltul a venit pe fondul scumpirii țițeiului, influențată de războiul din Orientul Mijlociu, într-un context în care Rusia este al treilea mare producător și exportator de petrol din lume, după SUA și Arabia Saudită. Pentru bugetul federal, veniturile din petrol și gaze rămân principala sursă de lichiditate.
În pofida avansului din mai, în primele cinci luni ale acestui an veniturile din petrol și gaze au scăzut în ritm anual cu aproximativ 30%, până la aproape 3.000 miliarde de ruble. Asta indică o volatilitate ridicată și o dependență puternică de prețurile internaționale ale țițeiului.
Publicația notează, citând Agerpres, că față de aprilie veniturile au scăzut cu 20,7%, pe fondul plății impozitului pe profit de către companii, care se achită periodic.
Bugetul Rusiei pe 2026 estimează venituri din petrol și gaze de 8.920 miliarde de ruble. Ca reper, anul trecut veniturile din petrol și gaze au scăzut cu 24%, la 8.480 miliarde de ruble, cel mai redus nivel începând din 2020.
Pentru investitori și companii, mesajul principal este că o lună bună, alimentată de scumpirea țițeiului, poate îmbunătăți temporar fluxul de numerar al statului, dar nu anulează presiunea mai largă din 2026, reflectată de scăderea cumulată de la începutul anului.
Recomandate
Rusia amenință cu scumpirea energiei pentru Armenia și pune sub semnul întrebării acordul care îi asigură livrări preferențiale de gaze și produse petroliere, într-un moment în care Erevanul își accelerează apropierea de Uniunea Europeană, potrivit G4Media . Moscova a transmis o scrisoare autorităților armene prin care avertizează că va suspenda livrările de petrol și gaze „în condiții preferențiale” dacă guvernul de la Erevan continuă procesul de integrare în UE. Mesajul a fost comunicat oficial pe 27 mai de ambasada Rusiei, conform declarațiilor purtătoarei de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova , citate de Agerpres. Acordul din 2013, ținta unei posibile denunțări unilaterale Scrisoarea invocă posibilitatea ca Rusia să suspende sau să denunțe unilateral acordul interguvernamental semnat la 2 decembrie 2013, care vizează cooperarea în aprovizionarea cu gaze naturale, produse petroliere și diamante brute. Documentul ar fi fost adresat Ministerului Administrației Teritoriale și Infrastructurii din Armenia, instituție care a negat, mai devreme în aceeași zi, că l-ar fi primit. Potrivit ziarului rus Kommersant, în scrisoare se mai afirmă că aprofundarea relațiilor Armenia–UE ar pune în pericol dezvoltarea cooperării cu Moscova. Miza economică: de la preț preferențial la nivel „ca în Europa” În baza acordului din 2013, Armenia beneficiază de prețuri preferențiale la importurile din Rusia pentru gaze naturale, petrol și produse petroliere. Președintele rus Vladimir Putin a sugerat recent că, dacă Armenia se distanțează de Rusia, prețul gazelor ar putea crește de la 177 de dolari pentru mia de metri cubi la 600 de dolari, „la fel ca europenii” (aprox. de la 815 lei la 2.760 lei, la un curs orientativ). Diversificare cu combustibili inclusiv din România Pe fondul încercărilor de a reduce dependența energetică de Rusia, guvernul armean a crescut în ultimii ani importurile de combustibili din România, Egipt și Bulgaria, iar din anul trecut a început să importe și din Azerbaidjan. În plan politic, relația tradițional strânsă cu Rusia s-a deteriorat după venirea la putere a premierului Nikol Pașinian în 2018 și după evoluțiile din conflictele cu Azerbaidjanul din 2020 și 2023. În paralel, Armenia și-a continuat apropierea de SUA și UE, inclusiv prin adoptarea unei legi care lansează procesul de aderare la blocul comunitar. [...]
Uniunea Europeană ia în calcul înghețarea plafonului de preț la petrolul rusesc , pentru a evita ca mecanismul automat de ajustare să ducă la o creștere a plafonului pe fondul scumpirii energiei după escaladarea războiului din Orientul Mijlociu, potrivit Meduza , care citează Bloomberg . Plafonul de preț la țițeiul rusesc a fost introdus de UE și țările G7 ca răspuns la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cu obiectivul de a reduce veniturile bugetare ale Rusiei din exporturi fără a provoca o criză pe piața energetică. Inițial, plafonul a fost stabilit la 60 de dolari pe baril, iar ajustarea ar urma să se facă automat astfel încât plafonul să fie cu 15% sub prețul mediu de piață al țițeiului rusesc Urals. De la 1 februarie 2026, UE l-a redus la 44,1 dolari pe baril. De ce se discută „înghețarea” plafonului Creșterea cotațiilor petrolului, asociată în material cu războiul din Orientul Mijlociu și închiderea Strâmtorii Ormuz , ar putea face ca următoarea revizuire automată să ridice plafonul „cel puțin” la 65 de dolari pe baril. În acest context, UE analizează opțiuni care ar bloca sau limita această creștere, pentru a nu slăbi efectul de sancțiune al mecanismului. Variantele aflate pe masă Potrivit informațiilor citate de Bloomberg, UE ar lua în calcul mai multe scenarii: menținerea plafonului la nivelul actual, de 44,1 dolari pe baril; suspendarea creșterii automate până la finalul anului; limitarea creșterii plafonului la maximum 60 de dolari pe baril. Context de piață: unde este Urals acum În perioada recentă, țițeiul Urals s-a tranzacționat la 85–86 dolari pe baril. La începutul lunii aprilie, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, prețul a depășit 110 dolari pe baril, mai notează materialul. Ce alte măsuri au mai fost discutate Separat, în decembrie 2025 s-a relatat că G7 și UE au discutat o propunere de a înlocui plafonul de preț cu o interdicție totală privind furnizarea de servicii pentru transportul maritim al petrolului rusesc, pentru a opri participarea companiilor occidentale de shipping — inclusiv din Grecia, Cipru și Malta — la exporturile de țiței ale Rusiei. Informația a fost prezentată anterior de Meduza în materialul Reuters: Occidentul vrea să interzică tancurilor europene să exporte petrol din Rusia și să renunțe la plafonul de preț . [...]
Scăderea producției de motorină din Rusia pune presiune pe exporturi și pe aprovizionarea internă , iar Moscova ia în calcul o interdicție temporară la export, pe fondul atacurilor ucrainene cu drone asupra rafinăriilor, potrivit Newsweek . Producția de motorină a Rusiei a coborât cu aproximativ 10% în luna mai, după un declin similar în aprilie, în condițiile în care mai multe rafinării au fost forțate să reducă activitatea sau să oprească producția. Informațiile se bazează pe o analiză Reuters , preluată de News.ro, conform articolului. Ce arată datele: minus de producție, dar exporturi încă rezistente Potrivit calculelor Reuters citate, rafinăriile lovite de atacuri și-au redus producția de motorină: cu până la 1 milion de tone în aprilie; cu încă aproximativ 600.000 de tone în mai. Surse din industrie au indicat că producția de motorină a Rusiei era de circa 7,5 milioane de tone în martie. În același timp, exporturile maritime rusești de motorină și gazoil au crescut cu 8% în aprilie, până la aproximativ 3,25 milioane de tone față de luna precedentă. Volumul a rămas aproape de nivelul din aceeași perioadă a anului trecut, iar datele indică exporturi stabile și în luna mai. De ce contează: opțiunea unei interdicții la export și efectul asupra veniturilor Guvernul rus analizează introducerea unei interdicții temporare la exportul de motorină, pe fondul cererii ridicate din partea fermierilor în sezonul agricol. Totuși, surse din industrie consideră că o astfel de măsură este puțin probabilă, deoarece ar complica suplimentar activitatea rafinăriilor deja afectate. Articolul mai notează că scăderea producției limitează capacitatea Rusiei de a profita de prețurile ridicate ale petrolului, într-un context de tensiuni în Orientul Mijlociu și perturbări ale pieței energetice asociate restricțiilor asupra traficului prin Strâmtoarea Ormuz . Atacurile cu drone au vizat în special rafinării din centrul Rusiei, unele fiind nevoite să își suspende complet activitatea pentru reparații și verificări de siguranță. [...]
Diferențele de taxare și subvenționare fac ca un plin de 60 de litri să coste de la 15 la 860 de yuani în funcție de țară, pe fondul menținerii cotațiilor internaționale ale petrolului la niveluri ridicate, potrivit Smart Car . Datele, publicate pe 25 mai de bloggerul auto „电车出海”, arată că pentru un rezervor standard de 60 de litri diferența dintre cele mai ieftine și cele mai scumpe piețe depășește 57 de ori. În eșantionul prezentat, Iranul este țara cu cel mai mic cost: aproximativ 15 yuani pentru un plin. Cât costă un plin de 60 de litri în țările comparate Conform statisticii citate, costurile pentru 60 de litri de benzină sunt: Iran: ~15 yuani Arabia Saudită: ~280 yuani Rusia: ~260 yuani SUA: ~470 yuani China: ~530 yuani Japonia: ~580 yuani Marea Britanie : ~860 yuani (cea mai scumpă din comparație) De ce apar diferențe atât de mari Materialul indică drept factori principali: nivelul rezervelor de petrol, capacitățile și organizarea rafinării, structura taxelor și politicile de subvenționare. În cazul unor mari producători precum Iranul și Arabia Saudită, prețurile interne rămân joase atât datorită resurselor, cât și prin subvenții pentru combustibili. Rusia, un exportator major, are de asemenea un nivel relativ redus al prețurilor la pompă. La polul opus, în Marea Britanie și, mai larg, în Europa, ponderea ridicată a taxelor pe combustibili și a TVA împinge prețul final semnificativ peste alte regiuni. Pentru China, sursa notează că prețurile sunt corelate cu piața internațională a țițeiului și includ costuri precum accizele și TVA, ceea ce plasează țara la un nivel „mediu” în comparația globală. [...]
Chiar și cu Strâmtoarea Ormuz redeschisă, prețul petrolului ar putea rămâne ridicat luni întregi , din cauza blocajelor logistice, a reluării lente a producției și a costurilor suplimentare din lanțul de aprovizionare, potrivit unei analize preluate de Antena 3 . Scenariul discutat pornește de la ipoteza unui acord de pace SUA–Iran și a redeschiderii strâmtorii, însă concluzia este că o revenire rapidă la prețurile de dinaintea războiului este puțin probabilă „nu prea curând” și „aproape sigur nu anul ăsta”. Blocajul operațional: de la „deblocare” la trafic normal, până la trei luni Primul efect al redeschiderii ar fi un „coșmar logistic”, pe fondul aglomerării din zonă. În prezent, în Strâmtoarea Ormuz sunt blocate 166 de tancuri petroliere, iar deblocarea efectivă a căii navigabile ar urma să dureze. Cele 166 de nave transportă în total circa 170 de milioane de barili de petrol. După ce vor trece strâmtoarea, va trebui creat spațiu pentru alte nave, goale, care să intre în Golful Persic pentru încărcare. Revenirea la tranzitul obișnuit, de dinaintea războiului, ar putea dura până la trei luni, conform analizei citate. De ce nu revine imediat oferta: rezerve, repornirea sondelor și reparații Analiza descrie o succesiune de pași care împing în timp normalizarea pieței: consumarea rezervelor : navele comerciale ar încărca mai întâi petrolul stocat în depozite de producători în perioada crizei; repornirea producției : multe sonde din Orientul Mijlociu au fost închise, iar reluarea nu se face „ca la apăsarea unui buton”; producția ar trebui reluată treptat pentru a evita depresurizarea zăcămintelor, ceea ce ar putea impune foraje noi și reparații costisitoare; este menționată și nevoia de reechilibrare a apei și gazelor injectate în sonde, plus coordonare între exploatări apropiate; reparații de infrastructură : rafinării și producători de petrol și gaze ar fi fost afectați de război, iar unele reparații ar putea dura chiar ani, potrivit companiilor petroliere citate în material. În paralel, în Orientul Mijlociu ar fi fost sistată producția a 12 milioane de barili pe zi de țiței și 3 milioane de barili pe zi de produse rafinate , în special în Arabia Saudită și Irak, ceea ce indică amploarea revenirii necesare pentru a readuce volumele în circuitul comercial. Prețul: pragul de 94 dolari/baril și scenariul JPMorgan În material se arată că fluctuațiile recente nu au coborât prețul barilului sub 94 de dolari , iar Brent (reperul internațional) este „puțin peste 100 de dolari”. Pe termen scurt, sunt menționate mișcări de piață atribuite de BBC speranțelor privind un acord: în Asia, Brent a scăzut cu 5,5% până la 97,90 dolari/baril , iar petrolul tranzacționat în SUA a coborât cu 5,8% până la 90,99 dolari/baril . Analiștii JPMorgan, care se așteaptă ca strâmtoarea să se redeschidă la începutul lui iunie, ar anticipa un preț în jur de 97 de dolari/baril până la finalul anului. În același context, este menționat că un nivel de circa 60 de dolari/baril ar fi asociat cu un preț de 3 dolari/galon pe piața americană, scenariu pe care analiștii nu îl văd posibil mai devreme de 2032. Un alt element de incertitudine: comercianții ar urmări dacă redeschiderea nu vine și cu o posibilă „taxă” impusă de Iran navelor care intră în Golful Persic, ceea ce ar putea menține costurile de transport la un nivel ridicat. [...]
Rusia își consolidează controlul asupra Arctic LNG 2 prin preluarea cotei TotalEnergies , după ce Vladimir Putin a autorizat compania NordLine LLC să cumpere participația de 10% a francezilor, potrivit Mediafax . Mișcarea crește pachetul Novatek la 70% și arată cum Moscova încearcă să stabilizeze un proiect-cheie de gaz natural lichefiat (GNL) în plin regim de sancțiuni. Ordinul, publicat pe 3 iunie, permite NordLine — companie fondată pe 22 mai de Novatek — să preia pachetul de la TotalEnergies, notează Bloomberg, citată de publicație. NordLine deține deja 60% din proiect. De ce contează: sancțiunile împing proiectul spre „relocalizarea” acționariatului Arctic LNG 2 este unul dintre proiectele majore ale Rusiei pentru producția de GNL, amplasat în Peninsula Gîdan (zona arctică) și operat de Novatek. Proiectul a fost gândit pentru a crește cota Rusiei pe piața globală de GNL, însă este vizat de sancțiuni impuse de SUA și aliații săi în contextul războiului din Ucraina. Capacitatea totală planificată este de 19,8 milioane de tone pe an, prin trei „trenuri” (linii tehnologice) de câte 6,6 milioane de tone pe an, construite pe structuri gravitaționale din beton (GBS). Prima linie a fost lansată experimental în decembrie 2023, dar lucrările la următoarele au fost blocate sau întârziate semnificativ după retragerea companiilor occidentale de inginerie. Cum arată acționariatul după tranzacție Structura inițială a proiectului includea: Novatek (operator majoritar): 60% TotalEnergies (Franța): 10% Japan Arctic LNG (Japonia): 10% CNOOC (China): 10% CNPC (China): 10% După preluarea cotei TotalEnergies, Novatek ar urma să ajungă la 70%, conform informațiilor din articol. În iunie 2026, CNPC și CNOOC dețineau fiecare câte 10%, iar consorțiul japonez format din Mitsui și Jogmec deținea 10%, mai arată materialul. Operare dificilă: logistică, sezon și dependență de China Deși proiectul a reușit, în anumite perioade, să extragă și să lichefieze volume record — cu livrări cumulate de 1,4 milioane de tone în primele cinci luni ale acestui an, potrivit sursei — funcționarea rămâne complicată, pe fondul restricțiilor. Printre problemele menționate: Rusia folosește o „flotă fantomă” de nave pentru a transporta marfa, ocolind monitorizarea occidentală, din cauza interdicțiilor maritime. China este prezentată drept singurul client major rămas pentru încărcăturile Arctic LNG 2, descărcările având loc aproape exclusiv în terminale chineze (precum Beihai). Lipsa spărgătoarelor de gheață moderne din clasa Arc7 (afectată de sancțiuni) limitează exporturile directe din Arctica la sezonul cald (iunie–decembrie); în rest, navele sunt împinse către rute mai lungi, inclusiv în jurul Africii. Uzina Arctic LNG 2 funcționează pe zăcământul Utrenneye din Peninsula Gydan, în districtul autonom Yamalo-Nenets. Ce urmează pentru extinderea capacității Primul tren (6,6 milioane de tone pe an) a fost lansat în decembrie 2023. Al doilea tren, cu capacitate similară, urma să fie lansat în mai 2025, iar al treilea în 2026, potrivit Bloomberg, citată de Mediafax. Materialul nu precizează dacă aceste termene mai sunt valabile în prezent, în condițiile întârzierilor descrise. [...]
