Știri
Știri din categoria Petrol și gaze

Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC adâncește ruptura cu Arabia Saudită și împinge Abu Dhabi să își reevalueze rolul în organizațiile regionale, într-un moment în care liderii emiratezi pun sub semnul întrebării utilitatea alianțelor multilaterale, potrivit Reuters.
Un oficial din EAU, care a vorbit sub protecția anonimatului, a spus că țara își „reevaluează rolul și contribuțiile” în organizații multilaterale, însă „nu ia în calcul alte retrageri” în acest moment. Declarația vine la o zi după ce Abu Dhabi a anunțat că se retrage din OPEC, decizie care intră în vigoare la 1 mai.
Pe fondul ieșirii din organizația petrolieră, au apărut speculații că EAU ar putea părăsi și alte structuri regionale, inclusiv Liga Arabă și Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC). Oficialul citat de Reuters afirmă că este vorba despre o revizuire mai largă a utilității apartenenței la astfel de organizații, nu despre un plan de retrageri în lanț.
Reuters notează că retragerea EAU — unul dintre cei mai mari producători din grup — lărgește falia dintre Emirate și Arabia Saudită, considerată liderul de facto al OPEC. Relația dintre Abu Dhabi și Riad, cândva una de alianță strânsă, a evoluat într-o rivalitate „mocnită”, cu dispute pe teme precum politica petrolieră, geopolitica regională și competiția pentru atragerea de talente și capital.
Comentariile oficialului se înscriu, potrivit Reuters, într-o reevaluare mai amplă a alianțelor de către Abu Dhabi după începutul războiului cu Iranul, în condițiile în care GCC a fost criticat pentru ceea ce EAU a descris drept un răspuns insuficient la conflict.
Anwar Gargash, un oficial de rang înalt din EAU, a declarat la o conferință în EAU că, deși statele GCC s-au sprijinit „logistic”, poziția lor „politică și militară” a fost, în opinia sa, „cea mai slabă din istorie”.
„Este adevărat că, logistic, țările GCC s-au sprijinit reciproc, dar politic și militar, cred că poziția lor a fost cea mai slabă din istorie.”
Gargash a spus că se aștepta la o poziție slabă din partea Ligii Arabe, dar nu și din partea GCC, ceea ce explică surpriza exprimată public.
Gargash a indicat anterior că EAU își va „examina atent” relațiile regionale și internaționale pentru a determina „pe cine se poate baza”, asociind această revizuire cu măsuri de întărire a poziției economice și financiare a țării. El a rezumat direcția prin formula: „autonomia strategică rămâne opțiunea durabilă a EAU”.
În același timp, Reuters reamintește că Emiratele sunt un centru regional de afaceri și finanțe și unul dintre cei mai importanți aliați ai Washingtonului. După ce au fost atacate în timpul războiului cu Iranul, EAU și-au consolidat relațiile cu Statele Unite și cu Israel, cu care au normalizat legăturile în 2020 prin Acordurile Abraham, văzute de Abu Dhabi și ca un canal către Washington și un instrument de influență regională.
Recomandate

Producția celor 11 membri OPEC monitorizați a coborât la 16,13 milioane barili/zi, un minim lunar de după 2000 , pe fondul reducerii exporturilor iraniene după blocada navală impusă de SUA și al perturbării traficului prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Profit . Scăderea față de luna precedentă a fost de 1,06 milioane de barili pe zi, conform unui sondaj citat de News.ro. Reuters notează că nivelul este mai jos decât cel din 2020, din perioada pandemiei, când cererea globală de petrol s-a prăbușit. Iranul, principalul factor: exporturi la minim de cel puțin șase ani Cea mai mare reducere a producției a venit din Iran, după ce blocada americană începută la 13 aprilie a afectat semnificativ exporturile de țiței și condensat. Potrivit sondajului, exporturile iraniene au coborât la cel mai redus nivel din ultimii cel puțin șase ani. În paralel, perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz a amplificat presiunea asupra fluxurilor de export din regiune. Mișcări diferite în interiorul OPEC și planuri OPEC+ blocate În interiorul organizației, Arabia Saudită a raportat o diminuare suplimentară a producției, în timp ce Irakul a reușit să își majoreze livrările, pe fondul unei creșteri a consumului intern. Venezuela și Nigeria au înregistrat, de asemenea, creșteri ale producției. Datele nu includ Emiratele Arabe Unite, care au părăsit OPEC începând cu 1 mai. În același timp, cele opt state din grupul OPEC+ (care include și aliați precum Rusia) conveniseră anterior să majoreze producția în luna mai, însă conflictul cu Iranul și blocada navală americană au împiedicat materializarea acestor planuri. Cum a fost realizat sondajul Sondajul Reuters se bazează pe date privind fluxurile petroliere furnizate de LSEG, pe informații de la companii specializate în monitorizarea transporturilor maritime (precum Kpler ), precum și pe date obținute de la companii petroliere, consultanți și surse din cadrul OPEC. [...]

Escaladarea conflictelor din Orientul Mijlociu repoziționează SUA ca furnizor-cheie de petrol , după ce americanii au depășit Rusia și au devenit cel mai mare exportator de petrol din lume, pe fondul perturbărilor de pe piață generate de războaie, potrivit Mediafax . Schimbarea de lider vine, conform publicației, pe fondul războiului din Ucraina și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, care au afectat fluxurile tradiționale de țiței. Mediafax citează Nexta pentru informația privind poziția SUA în exporturile globale. Ce a împins Rusia în jos și a creat spațiu pentru SUA În material sunt indicate două canale principale prin care oferta globală a fost lovită: războiul din Golful Persic, care ar fi întrerupt exporturile de petrol din Arabia Saudită; exporturile rusești, afectate de sancțiuni și de atacurile dronelor ucrainene asupra rafinăriilor. În acest context, SUA ajung să câștige teren în exporturi, pe o piață în care disponibilitatea și rutele de aprovizionare contează la fel de mult ca prețul. Presiunea pe infrastructura petrolieră iraniană ridică miza Mediafax notează că, în paralel, președintele Donald Trump a transmis că armata americană va „lovi Iranul… foarte dur în această seară”, sugerând că negocierile dintre părți nu evoluează favorabil. Într-o postare pe Truth Social, Trump a mers mai departe, afirmând că SUA ar urma să preia Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră pentru a controla piețele de petrol și gaze ale Iranului. „La un moment dat, în viitorul nu prea îndepărtat, vom lua Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră și vom prelua controlul total asupra piețelor lor de petrol și gaze, la fel cum am făcut cu Venezuela, ceea ce funcționează excelent atât pentru Venezuela, cât și pentru Statele Unite ale Americii” Publicația precizează că astfel de amenințări au mai existat și în trecut, iar acum nu este clar dacă este vorba despre o tactică de negociere sau despre o intenție reală. [...]

Kazahstanul este împins să livreze mai mult țiței, iar România rămâne expusă la deciziile OPEC+ , într-un moment în care restricțiile din strâmtoarea Ormuz amplifică presiunea pe fluxurile globale de petrol, potrivit Profit . Pentru piața românească, miza este directă: Kazahstanul este indicat drept principala sursă de țiței, iar orice schimbare de producție sau de logistică se poate traduce în volatilitate mai mare a costurilor de aprovizionare. Ministrul Energiei de la Astana, Yerlan Akkenzhenov, citat de Reuters, spune că partenerii Kazahstanului cer creșterea livrărilor „în lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz”, chiar dacă țara are limite în cadrul acordului OPEC+ și constrângeri de infrastructură. „Știm că lumea are nevoie de petrolul Kazahstanului și suntem un furnizor foarte de încredere pentru partenerii noștri. În lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz, partenerii noștri ne cer să creștem livrările. Ei ne cer să mergem la maxim. Desigur, avem constrângeri de infrastructură, în limitele nivelurilor actuale de producție din Kazahstan.” Ce se schimbă în OPEC+ și de ce contează pentru aprovizionare În paralel, alianța OPEC+ a decis să continue creșterea cotelor de producție. Conform informațiilor prezentate, luna aceasta OPEC+ a aprobat o nouă majorare consecutivă, a patra în tot atâtea luni, cu 188.000 de barili pe zi, începând din iulie. Totodată, șapte membri-cheie ai alianței – Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Algeria, Kazahstan și Oman – au majorat deja cotele de producție cu aproape 600.000 de barili pe zi în perioada aprilie–iunie. Limitări: cerere de „maxim” versus infrastructură Deși mesajul partenerilor este de creștere a livrărilor, ministrul kazah indică explicit o limitare practică: infrastructura și nivelurile actuale de producție. Asta sugerează că, chiar și în condiții de presiune pe piață, capacitatea de a crește rapid exporturile poate fi plafonată. Pentru România, care se bazează semnificativ pe țițeiul kazah, combinația dintre tensiunile logistice (Ormuz), disciplina OPEC+ și constrângerile de infrastructură din Kazahstan rămâne un factor de risc pentru stabilitatea aprovizionării și pentru evoluția prețurilor la țiței și, indirect, la carburanți. [...]

Prețurile petrolului au scăzut puternic după semnalul că Strâmtoarea Ormuz s-ar putea redeschide , pe fondul unui acord anunțat între SUA și Iran, potrivit HotNews , care citează BBC. Mișcarea arată cât de rapid se retrage „prima de risc” din cotații atunci când piața percepe o reducere a amenințărilor la adresa transportului prin cel mai sensibil punct de tranzit pentru energie din lume. Țițeiul Brent (referința globală) a coborât cu 4%, la 83,81 dolari (aprox. 385 lei) pe baril, iar petrolul tranzacționat în SUA a scăzut cu 4,7%, la 80,89 dolari (aprox. 372 lei). De ce contează: Ormuz, un nod prin care trece circa 20% din fluxurile globale Strâmtoarea Ormuz este o rută maritimă esențială, prin care trece în mod normal aproximativ 20% din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) din lume. Închiderea ei, survenită la scurt timp după atacurile aeriene lansate de SUA și Israel asupra Iranului pe 28 februarie, a alimentat volatilitatea și scumpirile din ultimele luni. În acest context, un acord care ar permite redeschiderea rutei are impact direct asupra așteptărilor privind oferta și livrările, iar piața a reacționat imediat prin scăderea cotațiilor. Acordul există, dar lipsesc detaliile – iar asta poate menține volatilitatea Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a spus că o ceremonie oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, 19 iunie, în Elveția. La Televiziunea de stat iraniană, ministrul adjunct de externe Kazem Gharibabadi a confirmat, într-o convorbire telefonică, că a fost finalizat un acord cu SUA, în timp ce Donald Trump a postat pe rețelele sociale mesajul „să lase petrolul să curgă!”. Totuși, lipsa informațiilor despre conținutul înțelegerii poate prelungi incertitudinea, avertizează Vandana Hari (Vanda Insights): „Lipsa detaliilor cu privire la ceea ce s-a convenit este probabil să aducă incertitudine pe piață.” Redeschiderea nu înseamnă revenire imediată la normal Chiar dacă ruta se redeschide, experți din piața energetică avertizează că transportul de petrol prin strâmtoare este puțin probabil să revină rapid la nivelurile de dinainte de război. Andrew Lipow (Lipow Oil Associates) a indicat că minele ar trebui îndepărtate mai întâi, un proces care ar putea dura de la câteva săptămâni până la șase luni, iar normalizarea încărcărilor și a producției ar putea, la rândul ei, să dureze săptămâni, în condițiile în care există multe petroliere care așteaptă să tranziteze. Reacție în piețe: bursele asiatice au urcat Pe lângă scăderea petrolului, bursele asiatice au crescut luni dimineață, investitorii salutând acordul: Nikkei 225 (Japonia) a urcat cu 4,3%, iar Kospi (Coreea de Sud) cu peste 5%. Regiunea este deosebit de sensibilă la șocurile de preț din energie, deoarece depinde puternic de Orientul Mijlociu pentru aprovizionarea cu petrol și GNL. Contextul rămâne însă fragil: înainte de conflict, Brent era în jur de 70 de dolari pe baril, iar în timpul războiului a atins un vârf de aproximativ 120 de dolari, semn al amplitudinii riscului geopolitic reflectat în preț. Pentru piață, următorul test este dacă acordul va fi detaliat și implementat suficient de repede încât fluxurile prin Ormuz să se stabilizeze. [...]

Marea Britanie a confiscat în Canalul Mânecii un petrolier suspectat că face parte din „flota fantomă” a Rusiei , într-o mișcare care ridică presiunea operațională asupra transporturilor folosite pentru a ocoli sancțiunile, potrivit Al Jazeera . Vasul, numit Smyrtos, ar fi încercat să tranziteze zona când a fost interceptat și preluat de forțele britanice. Operațiunea a durat șase ore, iar Ministerul britanic al Apărării spune că nava – care naviga sub pavilion Camerun – a fost abordată de comando-uri Royal Marine și oficiali ai National Crime Agency , cu sprijin aerian (inclusiv elicoptere Chinook), o fregată și un vânător de mine. Autoritățile britanice au precizat că petrolierul va fi „mutat provizoriu” către o zonă de ancoraj în largul coastei de sud a Angliei și va fi monitorizat pentru riscuri de mediu și siguranță. Premierul Keir Starmer a prezentat acțiunea drept o lovitură pentru finanțarea războiului Rusiei în Ucraina, iar secretarul apărării Dan Jarvis a insistat pe aceeași linie, legând direct „flota fantomă” de veniturile Moscovei din petrol. „Această operațiune reușită dă încă o lovitură Rusiei și le amintește celor care alimentează războiul lui [Vladimir] Putin în Ucraina că nu îi vom lăsa să se ascundă”, a scris Starmer pe X. De ce contează pentru piața petrolului și pentru transport Dincolo de episodul punctual, cazul indică o intensificare a aplicării sancțiunilor pe rutele maritime sensibile. „Flota fantomă” este descrisă ca o rețea de nave folosite pentru a evita restricțiile internaționale, inclusiv prin utilizarea unor pavilioane străine. Al Jazeera notează că Rusia ar folosi „sute de nave” în acest scop, iar mai multe state occidentale au impus sancțiuni navelor rusești după invazia pe scară largă din 2022. Pentru companiile din shipping și pentru traderii de petrol, astfel de intervenții cresc riscul de întârzieri, rețineri și verificări suplimentare, mai ales în zone-cheie precum Canalul Mânecii. Context: interceptări similare și efectul sancțiunilor În luna precedentă, marina franceză, cu sprijin britanic, a interceptat un petrolier suspectat că făcea parte din aceeași rețea și că ar fi navigat fals sub pavilion Camerun, potrivit autorităților franceze citate de Al Jazeera. Publicația amintește și alte cazuri: în ianuarie, forțele franceze au confiscat un petrolier suspectat, Grinch, iar în martie nava Deyna – plecată din Murmansk sub pavilion Mozambic – a fost reținută la Marsilia. Ministerul britanic al Apărării susține că Marea Britanie a sancționat până acum peste 500 de nave și că măsurile au efect: veniturile Rusiei din petrol și gaze ar fi scăzut cu 24% în 2025 față de anul anterior. În același timp, Vladimir Putin a condamnat capturarea navelor asociate Rusiei, numind-o „piraterie”. În perioada următoare, miza va fi dacă astfel de acțiuni se traduc într-o perturbare mai vizibilă a logisticii petroliere rusești și într-o creștere a costurilor de operare pentru navele care încearcă să ocolească sancțiunile. [...]

Armata SUA escortează petroliere cu circa 7 milioane de barili pe zi prin Strâmtoarea Hormuz , un nivel care indică o reluare parțială a fluxurilor de țiței și produse petroliere într-un punct-cheie pentru piața globală, potrivit Politico . Secretarul american pentru energie, Chris Wright, a spus că volumele escortate „cresc”, iar fluxul total prin Hormuz ar ajunge astfel la aproximativ jumătate din nivelul de dinainte ca Statele Unite și Israel să înceapă atacurile asupra Iranului, în februarie. Declarațiile au fost făcute la Bloomberg Energy Security Executive Briefing, în Houston. Ce înseamnă cifrele pentru oferta de petrol Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi tranzitau strâmtoarea dinspre Golful Arab, potrivit lui Wright. Din acest volum: circa 5 milioane de barili pe zi s-ar fi mutat către conducte și alte opțiuni de transport; producția din restul lumii ar fi crescut cu aproximativ 1 milion de barili pe zi; ar rămâne astfel un „gol” de aproximativ 14 milioane de barili pe zi față de situația anterioară. În acest context, Wright a afirmat că fluxurile actuale „se apropie de jumătate din gol” și sunt în creștere. „Fluxurile de astăzi se apropie de jumătate din gol și cresc.” Presiunea prețurilor și opțiunile discutate la Washington Politico notează că scumpirea petrolului și a benzinei, după ce Iranul a „aproape” închis Hormuz traficului, a complicat agenda administrației Trump, pe fondul preocupărilor legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat. Inflația a ajuns la 4,2% în mai, potrivit Departamentului Muncii, „alimentată de prețurile mai mari la energie”, conform articolului. Wright a susținut că escortele navale ar arăta că administrația urmărește simultan reducerea presiunii pe prețurile energiei și împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară. El a mai spus că sunt analizate și alte măsuri, inclusiv o nouă eliberare de petrol din Rezerva Strategică (Strategic Petroleum Reserve), iar o „vacanță” de la taxa pe benzină este „posibilă”, dar ar necesita acțiune în Congres. „Obiectivul general este costuri mai mici pentru toți americanii.” De ce contează pentru piață Escorta militară a unui volum de ordinul milioanelor de barili pe zi prin Hormuz este un semnal operațional că o parte din exporturile din regiune reîncep să circule, ceea ce poate tempera presiunile asupra prețurilor. În același timp, articolul subliniază că situația rămâne volatilă, pe fondul mesajelor schimbătoare ale președintelui Donald Trump privind continuarea loviturilor și posibilitatea unui acord cu Iranul. [...]