Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Kazahstanul este împins să livreze mai mult țiței, iar România rămâne expusă la deciziile OPEC+, într-un moment în care restricțiile din strâmtoarea Ormuz amplifică presiunea pe fluxurile globale de petrol, potrivit Profit. Pentru piața românească, miza este directă: Kazahstanul este indicat drept principala sursă de țiței, iar orice schimbare de producție sau de logistică se poate traduce în volatilitate mai mare a costurilor de aprovizionare.
Ministrul Energiei de la Astana, Yerlan Akkenzhenov, citat de Reuters, spune că partenerii Kazahstanului cer creșterea livrărilor „în lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz”, chiar dacă țara are limite în cadrul acordului OPEC+ și constrângeri de infrastructură.
„Știm că lumea are nevoie de petrolul Kazahstanului și suntem un furnizor foarte de încredere pentru partenerii noștri. În lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz, partenerii noștri ne cer să creștem livrările. Ei ne cer să mergem la maxim. Desigur, avem constrângeri de infrastructură, în limitele nivelurilor actuale de producție din Kazahstan.”
În paralel, alianța OPEC+ a decis să continue creșterea cotelor de producție. Conform informațiilor prezentate, luna aceasta OPEC+ a aprobat o nouă majorare consecutivă, a patra în tot atâtea luni, cu 188.000 de barili pe zi, începând din iulie.
Totodată, șapte membri-cheie ai alianței – Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Algeria, Kazahstan și Oman – au majorat deja cotele de producție cu aproape 600.000 de barili pe zi în perioada aprilie–iunie.
Deși mesajul partenerilor este de creștere a livrărilor, ministrul kazah indică explicit o limitare practică: infrastructura și nivelurile actuale de producție. Asta sugerează că, chiar și în condiții de presiune pe piață, capacitatea de a crește rapid exporturile poate fi plafonată.
Pentru România, care se bazează semnificativ pe țițeiul kazah, combinația dintre tensiunile logistice (Ormuz), disciplina OPEC+ și constrângerile de infrastructură din Kazahstan rămâne un factor de risc pentru stabilitatea aprovizionării și pentru evoluția prețurilor la țiței și, indirect, la carburanți.
Recomandate
Iranul încearcă să evite raționalizările de iarnă prin stimulente financiare pentru reducerea consumului de gaze , pe fondul unei penurii agravate de avariile din infrastructură și de presiunea geopolitică, potrivit HotNews . Președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf , a cerut populației să diminueze consumul de gaze cu „cel puțin 10%” odată cu apropierea sezonului rece, argumentând că este nevoie de o „mobilizare națională” pentru a reduce presiunile asupra aprovizionării. Miza este ridicată într-o țară unde temperaturile coboară frecvent sub 0°C iarna, mai ales în nord. Pentru a obține rapid efecte, autoritățile promit o compensație directă pentru economisire, indiferent de cantitate. „Oricine economiseşte combustibil, indiferent de cantitate, va primi imediat suma corespunzătoare în contul său bancar.” Deficit estimat și infrastructură afectată de război Iranul se confruntă de mult timp cu o penurie de gaze naturale, esențiale pentru încălzire, situație descrisă ca fiind accentuată de războiul declanșat la sfârșitul lunii februarie, în urma unui atac israeliano-american. Guvernul iranian susține că instalațiile de gaze, în special din sudul țării, au fost lovite de atacuri aeriene americane care au scos din funcțiune rafinării. În acest context, prim-vicepreședintele Mohammad Reza Aref a indicat la începutul lunii octombrie că autoritățile anticipează un deficit zilnic de gaze de 100 până la 250 de milioane de metri cubi în sezonul rece, potrivit agenției oficiale IRNA. Context geopolitic: Ormuz și presiunea economică Deși un armistițiu din aprilie a oprit aproape 40 de zile de bombardamente intense, iar în iunie a fost semnat un memorandum pentru încheierea conflictului, documentul a eșuat în iulie, iar negocierile sunt în impas. În paralel, conflictul s-a mutat în jurul Strâmtorii Ormuz , pe care Iranul afirmă că o controlează. Statele Unite au impus o blocadă asupra porturilor iraniene și susțin că urmăresc creșterea presiunii economice asupra Iranului, deja afectat de sancțiuni internaționale de decenii. (Context suplimentar: HotNews .) [...]
Reluarea parțială a fluxurilor de țiței prin Golful Persic nu a rezolvat blocajul la carburanți , iar această diferență menține presiunea pe securitatea energetică și pe prețuri, potrivit Adevărul , care citează declarațiile secretarului american pentru energie, Chris Wright, făcute la Congresul Mondial al Petrolului de la Riad. Oficialul SUA a spus că fluxul de petrol din Golful Persic a revenit la 80%-90% din nivelul de dinaintea războiului din Iran, însă aprovizionarea cu produse rafinate (precum motorina) rămâne „puternic afectată”. În prezent, aproximativ 14 milioane de barili pe zi tranzitează Strâmtoarea Ormuz și conductele alternative de transport. De ce contează: problema se mută de la țiței la produse rafinate Chris Wright a avertizat că, deși fluxurile de țiței sunt în mare parte restabilite, situația este „mult mai dificilă” la produse rafinate. Potrivit acestuia, aprovizionarea cu produse rafinate din regiunea Golfului Persic este la 25%-35% din nivelurile de dinaintea războiului declanșat de SUA și Israel împotriva Iranului. „Problema țițeiului, despre care vorbim atât de mult, încă persistă, dar în mare parte este controlată” În același context, Wright a indicat că prețul țițeiului se menține, în opinia sa, la un nivel „viabil și rezonabil”, însă a descris cotațiile ca fiind „ușor ridicate”, în comparație cu prețurile mult mai mari ale motorinei pe piețele internaționale, conform EFE și Agerpres . Prețuri și riscuri logistice: Ormuz și ruta Mării Roșii Wright a afirmat că prețurile petrolului Brent au crescut cu aproape 70% de la începutul anului , pe fondul blocadei impuse Strâmtorii Ormuz. În plus, un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă amenințările rebelilor houthi din Yemen , aliați ai Iranului, la adresa transporturilor maritime ale Arabiei Saudite în Marea Roșie. Această rută este prezentată ca alternativă importantă pentru exporturile de petrol ale Arabiei Saudite după blocarea Strâmtorii Ormuz la începutul conflictului, pe 28 februarie, iar perturbările de transport din regiune continuă să influențeze piețele internaționale, în contextul reuniunii de la Riad. [...]
Relaxarea temporară a sancțiunilor SUA pentru motorina rusească riscă să slăbească frontul occidental , chiar dacă poate tempera pe termen scurt presiunea prețurilor la carburanți, potrivit unei analize publicate de Adevărul . Înțelegerea anunțată de Donald Trump cu Vladimir Putin este prezentată ca o mișcare cu miză electorală internă în SUA, dar cu efecte potențial sensibile pentru Europa, Ucraina și România. Acordul vizează strict motorina, nu o ridicare generală a restricțiilor asupra petrolului rusesc, iar mecanismul invocat este o relaxare temporară a sancțiunilor pentru a permite livrările. Expertul în securitate Cătălin Buciumeanu susține că administrația americană încearcă să limiteze impactul scumpirii carburanților asupra economiei de zi cu zi – transport, agricultură și, indirect, prețurile alimentelor – într-un moment politic sensibil, cu mai puțin de o lună înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului. Concret, înțelegerea ar include o primă livrare de peste 300.000 de tone, urmată de volume suplimentare. Totuși, efectele asupra prețurilor la pompă sunt descrise ca incerte: o reacție inițială favorabilă a piețelor nu garantează o ieftinire durabilă, iar dacă reducerea nu ajunge rapid la consumatori, acordul poate fi atacat politic în SUA ca o concesie făcută Moscovei pentru un beneficiu economic nesigur. Riscul pentru Europa: precedentul „excepțiilor” de la sancțiuni Pentru Uniunea Europeană, analiza indică o tensiune între un posibil avantaj economic imediat (o ofertă mai mare de motorină ar putea reduce presiunea pe piață) și consecințele de securitate pe termen lung. Buciumeanu avertizează că redistribuirea unor volume existente nu rezolvă problema de fond a deficitului de capacitate de rafinare. Punctul central este însă riscul de coordonare: dacă sancțiunile sunt relaxate din motive de presiune economică internă, Kremlinul ar putea interpreta că este suficient să „reziste” până când costurile politice îi împing pe adversari să facă excepții. În această logică, acordul ar transmite un semnal că unitatea occidentală devine vulnerabilă când interesele economice și electorale intră în conflict cu obiectivele strategice. Ucraina: presiune asupra atacurilor la rafinăriile rusești, fără garanții de pace Pentru Ucraina, consecințele ar putea fi mai directe, în condițiile în care atacurile asupra rafinăriilor rusești sunt un instrument de afectare a resurselor economice și a logisticii agresorului. Textul citează o relatare Axios, care menționează, pe baza unui oficial american, că înțelegerea ar fi venit după solicitări repetate ale Washingtonului ca Kievul să oprească aceste atacuri. Aceeași relatare indică faptul că Putin nu s-ar fi angajat, în convorbirea cu Trump, să reia negocierile de pace. În interpretarea expertului, se conturează un dezechilibru: Rusia ar beneficia de o deschidere economică, în timp ce Ucraina ar putea fi împinsă să renunțe la un instrument militar fără concesii verificabile din partea Moscovei. România: câștig economic posibil, dar miza rămâne de securitate Pentru România, o eventuală temperare a prețurilor la motorină ar putea ajuta transportatorii, agricultorii și consumatorii, însă analiza subliniază că ieftinirea nu se transferă automat și imediat la pompă. Dincolo de preț, miza pentru București este legată de securitatea regională: capacitatea Ucrainei de a rezista și credibilitatea coordonării transatlantice au implicații directe la Marea Neagră. Buciumeanu susține că România ar avea motive să sprijine condiționarea oricărei relaxări a sancțiunilor de concesii rusești verificabile, avertizând că o ieftinire a motorinei nu este, în sine, dovada unei reciprocități din partea Rusiei. [...]
Extinderea atacurilor iraniene asupra petrolierelor dincolo de Strâmtoarea Ormuz ridică riscul operațional pe rutele de export din Golf , într-un moment în care Teheranul încearcă să împiedice revenirea livrărilor de țiței către nivelurile de dinainte de război, potrivit Mediafax , care citează Financial Times. În ultimele zile, două petroliere au fost atacate în apele Golfului Persic: unul în apropierea Qatarului și altul în largul coastei Al Jazeera, în Emiratele Arabe Unite. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a transmis, într-un comunicat, că deține controlul asupra Strâmtorii Ormuz și a avertizat că măsurile împotriva navelor și companiilor care „nu respectă regulile” nu se vor limita la această zonă. „Orice navă care traversează o rută neautorizată va fi urmărită în întreaga regiune și va fi cu siguranță pedepsită”, au avertizat Gardienii Revoluției, potrivit sursei. Atacuri confirmate și extinderea ariei de acțiune Atacurile de miercuri și vineri au fost confirmate de agenția britanică pentru operațiuni comerciale maritime (UKMTO), iar evaluările indică o extindere a ariei de acțiune a Iranului dincolo de Strâmtoarea Ormuz. Miercuri, petrolierul Acers , deținut de o companie turcă și utilizat pentru transportul produselor petroliere, a fost lovit în largul orașului Madinat ash Shamal (Qatar). Potrivit UKMTO și unor consultanți în securitate maritimă, atacul a provocat victime în rândul echipajului și un incendiu la bord. Vineri, un atac în apropierea Emiratelor Arabe Unite a vizat petrolierul Gem No. 2 , deținut de o companie chineză, conform a două surse din domeniul securității citate în material. De ce contează pentru piața petrolului Miza imediată este operațională: creșterea riscului pentru operatorii de petroliere pe rutele din Golf, într-o perioadă pe care Financial Times o descrie drept una dintre cele mai periculoase din ultimii ani pentru acest segment, de la începutul războiului. În același timp, atacurile vin după ce, la finalul lunii septembrie, mai multe rapoarte au indicat că exporturile de petrol din regiune se apropiau de media de dinainte de război. În acest context, seria de lovituri asupra navelor care transportă petrol și produse rafinate sugerează o încercare de a limita creșterea exporturilor din Golf. Context politic: poziția Washingtonului În plan diplomatic, președintele american Donald Trump a anunțat joi că Statele Unite nu vor ataca Iranul înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, programate pentru 3 noiembrie. Trump a spus că Washingtonul poartă discuții „productive” cu Teheranul, dar că blocada americană asupra porturilor iraniene rămâne în vigoare. [...]
Comisia Europeană exclude reluarea importurilor de gaz rusesc după războiul din Ucraina , invocând cadrul de reglementare deja adoptat pentru eliminarea treptată a acestor livrări, potrivit Euronews . Mesajul Bruxellesului taie din start scenariul repunerii în funcțiune a Nord Stream și mută discuția din zona „posibilei reconcilieri” în cea a obligațiilor legale și a calendarului de ieșire din dependența energetică de Rusia. Reacția vine pe fondul informațiilor că Statele Unite și Rusia ar discuta despre reluarea livrărilor de gaz către Europa după încheierea conflictului. Paula Pinho, purtătoarea de cuvânt-șefă a Comisiei Europene, a argumentat poziția prin costurile și riscurile de securitate asociate dependenței de combustibili fosili din Rusia. „Știm foarte bine care sunt costurile ascunse ale dependenței de Rusia pentru achiziția de combustibili fosili. Aceste resurse au fost folosite ca armă, iar noi am plătit prețul. Nu uităm acest lucru.” Calendarul UE: ieșire completă din gazul rusesc până la final de 2027 Bruxellesul susține că renunțarea la gazul rusesc nu depinde doar de sancțiuni, ci și de legislația europeană în vigoare, care prevede eliminarea treptată a importurilor indiferent de evoluțiile geopolitice. Anna-Kaisa Itkonen, purtătoarea de cuvânt a Comisiei pentru energie, a indicat că planul acoperă atât gazul livrat prin conducte, cât și gazul natural lichefiat (GNL – gaz răcit până devine lichid, pentru transport cu nave). Conform calendarului prezentat: GNL din Rusia : contractele pe termen scurt au fost eliminate; cele pe termen lung ar urma să înceteze până în ianuarie 2027 . Gaz prin conducte (inclusiv asociat anterior Nord Stream) : eliminare până în septembrie 2027 . Ultimele livrări : ar urma să se încheie până la sfârșitul lui 2027 . Pinho a mai spus că Rusia a fost cea care a întrerupt inițial livrările, într-un moment în care Europa era puternic dependentă de gazul rusesc. Nord Stream și miza economică: costuri mai mici vs. risc de securitate Nord Stream 1 și 2 leagă Rusia de Germania pe sub Marea Baltică, pe o distanță de peste 1.200 km. Nord Stream 1 nu mai funcționează după exploziile din 2022, iar Nord Stream 2 nu a primit certificarea necesară din partea autorităților germane. În paralel, au apărut informații că Washingtonul și Moscova ar analiza reluarea livrărilor către Europa, inclusiv prin Nord Stream, cu implicarea unui investitor american. Potrivit materialului, discuțiile ar viza și alte posibile acorduri economice, inclusiv activele Lukoil , tehnologie nucleară și proiecte de GNL în zona arctică. În Europa, revenirea la gazul rusesc rămâne un subiect disputat: susținătorii invocă posibile costuri mai mici pentru consumatori și companii, în timp ce criticii avertizează asupra riscurilor de securitate generate de o nouă dependență. Context de piață: dependența a scăzut, dar GNL-ul e, de regulă, mai scump Ponderea gazului rusesc transportat prin conducte în importurile europene a coborât de la aproximativ 40% în 2021 la circa 6% în 2025 , potrivit datelor citate. Reducerea dependenței a împins însă statele europene către un consum mai mare de GNL, inclusiv din SUA, care este „de regulă mai scump”, notează sursa. Pentru companii, mesajul Comisiei indică faptul că, chiar și într-un scenariu de încetare a războiului, revenirea la gazul rusesc nu este tratată ca opțiune de politică energetică , ci ca direcție închisă prin reguli și termene deja stabilite. [...]
Închiderea tuturor plajelor publice din Ras Al Khaimah după o deversare de petrol ridică riscuri operaționale pentru turism și activitățile maritime din nordul Emiratelor Arabe Unite , în condițiile în care autoritățile nu au indicat un termen de redeschidere, potrivit Agerpres . Deversarea provine de la un petrolier aflat în largul coastei de nord a țării, în apropierea strâmtorii Ormuz . Decizia de închidere a plajelor a fost luată „până la noi dispoziții”. Xinhua indică motive de siguranță publică, în timp ce Reuters notează că autoritățile nu au oferit un motiv explicit pentru măsură. Restricții extinse pe litoral în mai multe emirate Incidentul a dus la restricții și în alte emirate din nordul țării: Umm Al Quwain a închis temporar plajele și zonele de coastă; Sharjah a închis preventiv plaja Al Hamriyah. Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice din Emiratele Arabe Unite a anunțat că sunt în desfășurare operațiuni pentru limitarea scurgerii de petrol și că este evaluat impactul asupra mediului. În paralel, autoritățile le-au cerut pescarilor și celorlalți utilizatori ai mării să evite zonele afectate și să respecte instrucțiunile oficiale. Ce nu se știe încă: nava implicată și cauza deversării Potrivit Reuters, autoritățile nu au identificat petrolierul implicat și nici nu au precizat cauza deversării. Locuitori din Sharjah, Ajman și Umm Al Quwain au semnalat mirosuri neobișnuite, însă Ministerul Mediului a transmis că acestea nu prezintă riscuri pentru sănătate. Ras Al Khaimah este un emirat cunoscut pentru plajele și resorturile sale de lux și găzduiește proiectul unui complex turistic al companiei americane Wynn Resorts, care ar urma să includă un cazinou; compania estimează deschiderea resortului de pe insula Al Marjan în primul trimestru din 2027, conform Reuters. [...]
