Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC slăbește capacitatea cartelului de a stabiliza oferta, într-un moment în care piața petrolului este deja tensionată de criza energetică din Orientul Mijlociu, potrivit Ziarul Financiar. Decizia, anunțată marți, vine după aproape 60 de ani de apartenență și amplifică riscul de volatilitate a prețurilor.
Emiratele Arabe Unite (EAU) își justifică plecarea prin frustrări vechi legate de cotele de producție impuse de organizație, care le-ar fi limitat posibilitatea de a exporta mai mult petrol. În același timp, mișcarea scoate la suprafață tensiunile cu Arabia Saudită, liderul de facto al OPEC.
După anunț, țițeiul Brent a scăzut ușor, dar și-a revenit ulterior, ajungând la aproape 111,10 dolari pe baril (aprox. 484 lei), în creștere cu 2,7% în ziua respectivă. Evoluția sugerează că factorii geopolitici și riscurile de aprovizionare cântăresc mai mult decât efectul imediat al ieșirii EAU din cartel.
Contextul este unul excepțional: lumea se confruntă cu „cea mai mare criză energetică din ultimele decenii”, declanșată de războiul SUA–Israel împotriva Iranului și de închiderea de către Iran a Strâmtorii Ormuz, rută prin care trece în mod normal aproximativ o cincime din petrolul și gazele la nivel mondial.
Jorge León, șeful analizei geopolitice la Rystad Energy și fost angajat al OPEC, avertizează că organizația va fi „structural mai slabă” fără EAU, deoarece Arabia Saudită ar rămâne singurul membru cu capacitate de producție suplimentară. Consecința directă ar putea fi o piață mai greu de „calibrat” în fața șocurilor de ofertă.
„Organizaţia va fi structural mai slabă” fără EAU, deoarece Arabia Saudită este singurul membru rămas cu capacitate de producţie suplimentară.
În această logică, aceeași sursă indică faptul că piețele petroliere ar putea deveni mai volatile, pe măsură ce se diminuează capacitatea OPEC de a atenua dezechilibrele de ofertă.
Influența OPEC era deja sub presiune în ultimul deceniu, pe fondul creșterii producției în afara cartelului, în special în SUA. Totuși, chiar și fără EAU, alianța extinsă OPEC+ ar reprezenta în continuare aproximativ 40% din producția globală, ceea ce înseamnă că grupul rămâne relevant, dar cu o marjă mai mică de manevră.
Pe fundal, EAU au ambiția de a deveni un producător mai mare și au investit în extinderea capacității de producție. În paralel, războiul din Orientul Mijlociu a amplificat faliile politice din regiune, punând Iranul (membru OPEC) împotriva aliaților SUA din Golf, inclusiv EAU și Arabia Saudită, și tensionând relația dintre Abu Dhabi și Riyadh.
Recomandate
Blocada navală a SUA riscă să forțeze Iranul să taie rapid producția de petrol, pe măsură ce rămâne fără spații de stocare în 12–22 de zile , ceea ce poate transforma o problemă operațională într-una financiară în lunile următoare, potrivit HotNews , care citează un raport al firmei de analiză Kpler preluat de Bloomberg. Presiune operațională: stocare pe final, producție în scădere Kpler estimează că Republica Islamică mai are capacitate de depozitare neutilizată pentru încă 12–22 de zile. În acest interval, dacă exporturile rămân blocate, Iranul ar putea fi împins să reducă producția zilnică de petrol cu încă 1,5 milioane de barili până la jumătatea lunii mai, potrivit analiștilor. Iranul a redus deja producția zilnică de țiței cu până la 2,5 milioane de barili, conform unei evaluări Goldman Sachs Group Inc. citate în material. În paralel, încărcările de țiței iranian pe petroliere au scăzut cu aproximativ 70% de la intrarea în vigoare a blocadei, notează cercetătorii. Un risc suplimentar, menționat de Kpler, este că închiderea sondelor din lipsă de spațiu de stocare poate produce variații de presiune care să ducă la deteriorarea zăcămintelor. Exporturi prăbușite prin Ormuz, dar șocul pe venituri vine mai târziu Blocada navală a fost ordonată la începutul lunii aprilie, iar forțele navale americane au întors din drum zeci de nave care încercau să intre sau să iasă din porturile iraniene. Pe fondul reducerii traficului prin Strâmtoarea Ormuz , transporturile iraniene au coborât la aproximativ 567.000 de barili pe zi, față de o medie de circa 1,85 milioane de barili pe zi în martie, potrivit Kpler. Totuși, impactul asupra veniturilor nu ar urma să fie imediat. Kpler estimează că efectul asupra profiturilor s-ar vedea abia peste aproximativ trei-patru luni, pe fondul întârzierilor logistice și de plată: livrările către China (principala destinație) durează de regulă aproximativ două luni, iar plățile pot veni după încă două luni. Ce urmează: blocada ca pârghie în negocieri Kpler spune că nu a observat niciun petrolier care să fi reușit să evite blocada în zona Strâmtorii Ormuz. În analiza citată, cercetătorii susțin că, deși blocada nu „sufocă” financiar Iranul pe termen scurt, poate face acest lucru pe termen lung dacă este menținută, iar faptul că Teheranul cere ridicarea blocadei ca precondiție pentru reluarea negocierilor indică presiunea creată. Rămâne incert cât de repede va reveni Iranul la negocieri. Materialul menționează că două tentative de tratative au eșuat săptămâna trecută, iar Axios (citat de HotNews) relatează despre o propunere iraniană de redeschidere a Strâmtorii Ormuz și încetare a războiului, cu amânarea discuțiilor privind programul nuclear pentru o etapă ulterioară, variantă pe care președintele Donald Trump a sugerat că este puțin probabil să o accepte. [...]
Cotațiile petrolului au sărit la maximele ultimelor două săptămâni , pe fondul reaprinderii riscului geopolitic în jurul Strâmtorii Ormuz , după un nou eșec al negocierilor dintre SUA și Iran, potrivit Profit . Mișcarea contează direct pentru costurile din economie, deoarece petrolul este reper pentru carburanți și o parte din transport și logistică, iar episoadele de tensiune în zona Ormuz tind să se reflecte rapid în prețuri prin „prima de risc” inclusă de piață. Unde au ajuns cotațiile În tranzacționare, contractele futures pentru petrolul Brent au urcat la 109,1 dolari pe baril , în creștere cu 3,56% , iar țițeiul american WTI a ajuns la 96,93 dolari pe baril , în urcare cu 2,68% . De ce reacționează piața Creșterea este legată de faptul că negocierile dintre Statele Unite și Iran „au eșuat din nou”, alimentând temerile privind reluarea fluxurilor energetice prin Strâmtoarea Ormuz — un punct-cheie pentru transportul de petrol la nivel global. În astfel de momente, investitorii tind să prețuiască mai scump barilul, anticipând posibile perturbări sau întârzieri în livrări. Ce urmează depinde de evoluțiile diplomatice și de percepția pieței asupra riscului de întrerupere a tranzitului prin Ormuz; materialul citat nu oferă un calendar sau detalii suplimentare despre pașii următori ai negocierilor. [...]
O navă cu GNL pare să fi spart blocajul din Strâmtoarea Ormuz , un semnal urmărit de piață pentru efectul asupra prețurilor , în condițiile în care traficul prin această rută a scăzut aproape la zero în ultimele două luni, pe fondul blocadelor rivale impuse de Iran și SUA, potrivit Agerpres , care citează Bloomberg. Datele de urmărire arată că nava Mubaraz, care la începutul lunii martie a încărcat gaze lichefiate de la instalația Das Island a companiei Abu Dhabi National Oil (ADNOC) din Emiratele Arabe Unite, apare acum în vârful sudic al Indiei. Conform acelorași date, nava a staționat în Golful Persic, a încetat să mai trimită semnale în jurul datei de 31 martie, iar apoi a reapărut la est de India pe 27 aprilie. De ce contează pentru piața energiei Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: pe aici trece aproximativ o cincime din livrările mondiale de gaze lichefiate. Închiderea acestei căi navigabile a dus la o „creștere dramatică” a prețurilor, notează Bloomberg, în contextul în care piața urmărește atent orice indiciu de reluare a tranzitului. Ce știm și ce rămâne neconfirmat Bloomberg arată că este relativ obișnuit ca navele să oprească transponderele (echipamentele care transmit poziția) la traversarea strâmtorii pentru a evita detectarea, iar datele pot fi și bruiate sau actualizate. În prezent, Mubaraz semnalează ca destinație un terminal din China. Totuși, până acum nu a fost confirmată trecerea vreunei nave cu gaze lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz, iar mai multe nave care transportau GNL din Qatar s-au apropiat de strâmtoare, dar s-au întors din cauza tensiunilor persistente dintre SUA și Iran. [...]
Războiul din Iran riscă să accelereze structural tranziția energetică și să taie din cererea viitoare de petrol , pe fondul unei reevaluări a riscului geopolitic asociat combustibililor fosili, potrivit Economica , care citează o analiză OilPrice și declarații ale șefului Agenției Internaționale a Energiei (IEA), Fatih Birol . În timp ce criza împinge cotația Brent peste 105 dolari pe baril (aprox. 483 lei), Birol susține că „scăderea încrederii în securitatea combustibililor fosili este permanentă”. Miza, dincolo de prețul de moment, este schimbarea de strategie: țările expuse la perturbări în Strâmtoarea Ormuz ar urma să își recalibreze cât risc sunt dispuse să accepte în sistemele energetice. De ce contează: riscul geopolitic devine argument economic împotriva petrolului Birol afirmă că percepția asupra „riscului și fiabilității” se va modifica, iar guvernele își vor revizui strategiile energetice, cu efect direct asupra piețelor de petrol. În această logică, șocul de securitate funcționează ca un catalizator pentru investiții și politici care reduc dependența de importuri și de rute vulnerabile. „Va exista un impuls semnificativ pentru regenerabile și energia nucleară și o orientare suplimentară către un viitor mai electrificat.” În evaluarea sa, această repoziționare ar „afecta piețele principale pentru petrol” și ar produce „consecințe permanente pentru piețele globale de energie”. Implicații pentru investiții: avertisment privind extinderea producției Birol a criticat și planurile Regatului Unit legate de o campanie de foraj în Marea Nordului, argumentând că nu ar aduce beneficii imediate. Potrivit acestuia, nu ar furniza cantități semnificative de petrol și gaze timp de mulți ani și „nu ar face nicio diferență semnificativă în această criză”, cu excepția proiectelor de tip „tie-back” (racordări la infrastructura existentă). Mesajul transmis este că o expansiune a extracției „s-ar putea să nu aibă sens din punct de vedere comercial”, în condițiile în care cererea viitoare ar putea fi erodată de accelerarea electrificării și de orientarea către regenerabile și nuclear. Contextul pieței: semnale de penurie, nu de cerere în scădere În paralel, materialul notează că JPMorgan consideră că prețurile ar trebui să urce și mai mult pentru a forța o „distrugere” suplimentară a cererii (adică reducerea consumului prin prețuri foarte ridicate). Totodată, Goldman Sachs estimează că producția de petrol din Golf a scăzut cu 57% față de nivelurile de dinainte de război — un indicator de penurie de ofertă, nu o dovadă că cererea de combustibili fosili este deja în retragere. Birol descrie criza drept „mai mare decât toate cele mai mari crize combinate” și critică faptul că economia globală a ajuns „ostatică” unei strâmtori de circa 50 km, referire la Strâmtoarea Ormuz. [...]
Blocarea Strâmtorii Ormuz a scos din piață 13 milioane de barili de petrol pe zi , iar șocul de ofertă riscă să se traducă rapid în inflație mai mare și frânarea creșterii economice, potrivit Antena 3 , care citează declarațiile directorului Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Fatih Birol , pentru CNBC. Birol spune că, de la blocarea strâmtorii – pe fondul atacurilor lansate de SUA și Israel împotriva Iranului – „s-au pierdut 13 milioane de barili de petrol pe zi” și că există „perturbări majore” și la alte materii prime vitale, conflictul devenind „cea mai mare amenințare la adresa securității energetice din istorie”. De ce contează: un șoc pe o rută care muta 20 de milioane de barili pe zi Înainte de război, prin Strâmtoarea Ormuz erau transportate zilnic, în medie, 20 de milioane de barili de petrol și produse petroliere. În prezent, strâmtoarea se află sub o „blocadă dublă”, în condițiile în care nici Iranul, nici SUA nu permit navelor să intre sau să iasă, potrivit informațiilor citate. AIE avertizează că închiderea unuia dintre cele mai critice puncte de tranzit pentru petrol va avea efecte în lanț: va afecta creșterea economică globală; va alimenta inflația; ar putea duce la raționalizarea energiei. Europa, expusă prin combustibilul pentru avioane Un risc imediat menționat de AIE este o penurie de combustibil pentru avioane în Europa. Birol afirmă că Europa își asigură aproximativ 75% din acest combustibil din rafinării din Orientul Mijlociu, iar fluxul este „practic redus acum la zero”. În acest context, Europa încearcă să aducă volume din SUA și Nigeria, însă Birol avertizează că, dacă importurile suplimentare nu se materializează, „vom avea dificultăți”. Ce măsuri sunt pe masă: rezervele de urgență, doar un pansament Pentru a atenua impactul asupra aprovizionării globale, AIE (care are 32 de state membre) a convenit în martie eliberarea a 400 de milioane de barili de petrol din rezervele de urgență. Birol a spus la începutul lunii aprilie că o a doua tranșă ar putea fi luată în calcul, dar ar oferi doar o ușurare temporară. „Acest lucru ajută doar la reducerea impactului, nu va fi un remediu. Soluția este redeschiderea Strâmtorii Ormuz.” În paralel, Birol îndeamnă guvernele să-și consolideze reziliența energetică prin surse alternative, inclusiv energia nucleară, și prin tehnologii mai eficiente, precum vehiculele electrice. [...]
Petrolul a corectat în jos marți, pe fondul așteptărilor că o eventuală detensionare SUA–Iran ar putea aduce mai mult țiței pe piață , ceea ce ar reduce presiunea pe prețuri, potrivit Mediafax . Brent a scăzut cu 0,6% (54 de cenți), la 94,94 dolari pe baril (aprox. 437 lei), iar West Texas Intermediate (WTI) a coborât cu 1,2% (1,11 dolari), la 88,50 dolari pe baril (aprox. 408 lei), conform Reuters, citată de publicație. De ce contează: piața încearcă să „prețuiască” o posibilă creștere a ofertei Scăderea vine după avansuri puternice în sesiunea precedentă: +5,6% pentru Brent și +6,9% pentru WTI, când cotațiile au urcat pe fondul închiderii Strâmtorii Ormuz și al confiscării unei nave iraniene de către SUA. În acest context, orice semnal privind discuții care ar putea duce la încheierea conflictului este interpretat de piață ca o posibilă relaxare a riscului geopolitic și, implicit, ca o șansă de creștere a ofertei globale de țiței. Context: negocieri încă incerte și tensiuni în jurul Strâmtorii Ormuz Iranul analizează participarea la discuții de pace de la Islamabad, dar nu a luat o decizie finală. Oficialii de la Teheran invocă încălcări ale armistițiului de către partea americană ca obstacol, iar lideri iranieni au transmis că nu vor negocia „sub presiune”, potrivit informațiilor preluate de Mediafax. Strâmtoarea Ormuz, pe unde trece circa 20% din fluxul internațional de petrol, a fost tranzitată de aproximativ 130 de nave în cursul zilei de luni, mai notează publicația. [...]
