Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Marea Britanie a confiscat în Canalul Mânecii un petrolier suspectat că face parte din „flota fantomă” a Rusiei, într-o mișcare care ridică presiunea operațională asupra transporturilor folosite pentru a ocoli sancțiunile, potrivit Al Jazeera. Vasul, numit Smyrtos, ar fi încercat să tranziteze zona când a fost interceptat și preluat de forțele britanice.
Operațiunea a durat șase ore, iar Ministerul britanic al Apărării spune că nava – care naviga sub pavilion Camerun – a fost abordată de comando-uri Royal Marine și oficiali ai National Crime Agency, cu sprijin aerian (inclusiv elicoptere Chinook), o fregată și un vânător de mine. Autoritățile britanice au precizat că petrolierul va fi „mutat provizoriu” către o zonă de ancoraj în largul coastei de sud a Angliei și va fi monitorizat pentru riscuri de mediu și siguranță.
Premierul Keir Starmer a prezentat acțiunea drept o lovitură pentru finanțarea războiului Rusiei în Ucraina, iar secretarul apărării Dan Jarvis a insistat pe aceeași linie, legând direct „flota fantomă” de veniturile Moscovei din petrol.
„Această operațiune reușită dă încă o lovitură Rusiei și le amintește celor care alimentează războiul lui [Vladimir] Putin în Ucraina că nu îi vom lăsa să se ascundă”, a scris Starmer pe X.
Dincolo de episodul punctual, cazul indică o intensificare a aplicării sancțiunilor pe rutele maritime sensibile. „Flota fantomă” este descrisă ca o rețea de nave folosite pentru a evita restricțiile internaționale, inclusiv prin utilizarea unor pavilioane străine. Al Jazeera notează că Rusia ar folosi „sute de nave” în acest scop, iar mai multe state occidentale au impus sancțiuni navelor rusești după invazia pe scară largă din 2022.
Pentru companiile din shipping și pentru traderii de petrol, astfel de intervenții cresc riscul de întârzieri, rețineri și verificări suplimentare, mai ales în zone-cheie precum Canalul Mânecii.
În luna precedentă, marina franceză, cu sprijin britanic, a interceptat un petrolier suspectat că făcea parte din aceeași rețea și că ar fi navigat fals sub pavilion Camerun, potrivit autorităților franceze citate de Al Jazeera. Publicația amintește și alte cazuri: în ianuarie, forțele franceze au confiscat un petrolier suspectat, Grinch, iar în martie nava Deyna – plecată din Murmansk sub pavilion Mozambic – a fost reținută la Marsilia.
Ministerul britanic al Apărării susține că Marea Britanie a sancționat până acum peste 500 de nave și că măsurile au efect: veniturile Rusiei din petrol și gaze ar fi scăzut cu 24% în 2025 față de anul anterior. În același timp, Vladimir Putin a condamnat capturarea navelor asociate Rusiei, numind-o „piraterie”.
În perioada următoare, miza va fi dacă astfel de acțiuni se traduc într-o perturbare mai vizibilă a logisticii petroliere rusești și într-o creștere a costurilor de operare pentru navele care încearcă să ocolească sancțiunile.
Recomandate
Armata SUA escortează petroliere cu circa 7 milioane de barili pe zi prin Strâmtoarea Hormuz , un nivel care indică o reluare parțială a fluxurilor de țiței și produse petroliere într-un punct-cheie pentru piața globală, potrivit Politico . Secretarul american pentru energie, Chris Wright, a spus că volumele escortate „cresc”, iar fluxul total prin Hormuz ar ajunge astfel la aproximativ jumătate din nivelul de dinainte ca Statele Unite și Israel să înceapă atacurile asupra Iranului, în februarie. Declarațiile au fost făcute la Bloomberg Energy Security Executive Briefing, în Houston. Ce înseamnă cifrele pentru oferta de petrol Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi tranzitau strâmtoarea dinspre Golful Arab, potrivit lui Wright. Din acest volum: circa 5 milioane de barili pe zi s-ar fi mutat către conducte și alte opțiuni de transport; producția din restul lumii ar fi crescut cu aproximativ 1 milion de barili pe zi; ar rămâne astfel un „gol” de aproximativ 14 milioane de barili pe zi față de situația anterioară. În acest context, Wright a afirmat că fluxurile actuale „se apropie de jumătate din gol” și sunt în creștere. „Fluxurile de astăzi se apropie de jumătate din gol și cresc.” Presiunea prețurilor și opțiunile discutate la Washington Politico notează că scumpirea petrolului și a benzinei, după ce Iranul a „aproape” închis Hormuz traficului, a complicat agenda administrației Trump, pe fondul preocupărilor legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat. Inflația a ajuns la 4,2% în mai, potrivit Departamentului Muncii, „alimentată de prețurile mai mari la energie”, conform articolului. Wright a susținut că escortele navale ar arăta că administrația urmărește simultan reducerea presiunii pe prețurile energiei și împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară. El a mai spus că sunt analizate și alte măsuri, inclusiv o nouă eliberare de petrol din Rezerva Strategică (Strategic Petroleum Reserve), iar o „vacanță” de la taxa pe benzină este „posibilă”, dar ar necesita acțiune în Congres. „Obiectivul general este costuri mai mici pentru toți americanii.” De ce contează pentru piață Escorta militară a unui volum de ordinul milioanelor de barili pe zi prin Hormuz este un semnal operațional că o parte din exporturile din regiune reîncep să circule, ceea ce poate tempera presiunile asupra prețurilor. În același timp, articolul subliniază că situația rămâne volatilă, pe fondul mesajelor schimbătoare ale președintelui Donald Trump privind continuarea loviturilor și posibilitatea unui acord cu Iranul. [...]
Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor, depozitelor și conductelor din Rusia încep să aibă efecte economice vizibile , iar Vladimir Putin a admis că valul recent de lovituri „provoacă daune” economiei și societății ruse, potrivit Al Jazeera . Miza pentru sectorul petrol și gaze este directă: infrastructura vizată susține exporturile energetice, una dintre principalele surse de venit ale Moscovei. În ultimele săptămâni, Ucraina a intensificat atacurile asupra infrastructurii energetice ruse, inclusiv asupra rafinăriilor, depozitelor și conductelor, precum și asupra lanțurilor de aprovizionare cu combustibil din Crimeea. Al Jazeera notează un atac revendicat de Kiev asupra unei rafinării-cheie din Nijnekamsk, în noaptea precedentă declarațiilor lui Putin. În declarații preluate de agenția de stat TASS, Putin a susținut că economia „își revine rapid” și că scopul atacurilor ar fi să „semene confuzie” în societate, dar că acestea nu vor reuși să divizeze populația și nici să producă „răul economic” urmărit de Ucraina. „În ceea ce privește economia: cu siguranță ne provoacă daune, dar ne revenim rapid”, a spus Putin, potrivit TASS. Presiune pe capacitatea de producție și pe transportul carburanților Pe lângă loviturile la distanță asupra infrastructurii din interiorul Rusiei, Ucraina a vizat și aprovizionarea către Crimeea ocupată, inclusiv camioane cu combustibil. Potrivit aceleiași surse, aceste atacuri au declanșat „cea mai gravă criză de combustibil” din peninsula de la Marea Neagră de la anexarea ilegală din 2014, cu cozi la benzinării (inclusiv la Simferopol). Institutul pentru Studiul Războiului (Institute for the Study of War) , un think-tank cu sediul la Washington, a evaluat că există o „sinergie” între campania de lovituri la distanță și atacurile care întrerup aprovizionarea Crimeei și a altor teritorii ocupate: primele reduc capacitatea de producție, iar cele din a doua categorie afectează transportul benzinei care încă poate fi produsă. Răspunsul Kremlinului: apărare antiaeriană și amenințarea cu escaladarea Putin a anunțat că Rusia va intensifica atacurile asupra „infrastructurii inamicului”, cu scopul declarat de a descuraja loviturile asupra obiectivelor civile ruse. Totodată, a cerut îmbunătățirea apărării antiaeriene, a doua solicitare de acest tip în cursul lunii, conform Al Jazeera. Separat, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a recunoscut în această săptămână penuria de combustibil din Crimeea și a spus că sunt luate „măsuri” pentru a gestiona situația, fără detalii despre amploarea sau calendarul intervențiilor. În plan politic, Putin a reiterat recent că nu vede un rost în discuții față în față cu președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski pentru încheierea războiului, în timp ce, pe front, comandantul-șef ucrainean Oleksandr Sîrski a afirmat că Ucraina ar fi recuperat în mai mult teritoriu decât a pierdut, inversând tendința de câștiguri nete lunare ale Rusiei. [...]
Reticența Europei de a semna contracte pe termen lung pentru LNG din SUA riscă să complice strategia UE de înlocuire a gazului rusesc până în 2027 , potrivit Economica . Dezvoltatorii americani spun că discuțiile cu importatorii europeni există, dar se blochează la momentul angajamentelor ferme, pe fondul temerilor că dependența de Rusia ar putea fi înlocuită cu una față de Statele Unite. Directori americani citați de Bloomberg afirmă că, deși europenii sunt deschiși la negocieri, „nu se angajează cu adevărat” în acorduri de aprovizionare pe termen lung. Miza este una de securitate energetică și de poziționare strategică: companiile europene evită să își lege consumul de o singură sursă dominantă, chiar dacă piața globală de LNG este descrisă ca fiind mai strânsă decât se anticipa înainte de războiul din Iran. Presiunea calendarului UE: ieșirea din gazul rusesc până la final de 2027 În paralel, UE accelerează eliminarea importurilor de gaz rusesc. Conform planului menționat în articol, Uniunea a interzis din 25 aprilie importurile de LNG din Rusia prin contracte spot (pe termen scurt), ca parte a eliminării treptate a tuturor importurilor de gaz rusesc până la sfârșitul lui 2027. Calendarul indicat include: interdicție totală pentru importurile de LNG din Rusia de la începutul anului 2027 ; oprirea importurilor de gaz rusesc prin conducte din toamna anului 2027. Riscul unei noi concentrări: până la 80% LNG din SUA în 2028, potrivit IEEFA Pe fondul reorientării fluxurilor, dependența UE de LNG din SUA a crescut și ar putea ajunge ca 80% din importurile de LNG ale Uniunii să provină din Statele Unite până în 2028 , potrivit prognozelor publicate luna trecută de Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA), citate de Economica. Această perspectivă explică de ce importatorii europeni ezită să semneze volume mari pe termen lung: contractele ar securiza aprovizionarea, dar ar putea consolida o dependență structurală de un singur furnizor dominant. Alternativa Canada: interes pentru Ksi Lisims LNG , dar cu volume încă de contractat În căutarea diversificării, mai multe companii europene de utilități și-au exprimat interesul pentru producția viitoare a proiectului canadian Ksi Lisims LNG , care ar urma să fie a doua facilitate de export de gaz lichefiat a Canadei. Proiectul are deja acorduri de preluare pentru 5 milioane de tone pe an , însă dezvoltatorii încearcă să obțină angajamente pentru încă 3–4 milioane de tone , potrivit directorului executiv al Western LNG, liderul proiectului, într-un interviu pentru Reuters. De ce contează pentru companii Pentru utilități și marii consumatori industriali, dilema este între: securizarea volumelor prin contracte pe termen lung (care reduc riscul de aprovizionare); limitarea riscului de dependență și păstrarea flexibilității într-o piață cu volatilitate geopolitică și cu reguli UE în schimbare. Articolul nu indică o soluție imediată, dar sugerează că, pe măsură ce UE închide definitiv capitolul gazului rusesc, competiția pentru LNG și nevoia de diversificare vor pune presiune pe deciziile de contractare ale importatorilor europeni. [...]
Escaladarea conflictelor din Orientul Mijlociu repoziționează SUA ca furnizor-cheie de petrol , după ce americanii au depășit Rusia și au devenit cel mai mare exportator de petrol din lume, pe fondul perturbărilor de pe piață generate de războaie, potrivit Mediafax . Schimbarea de lider vine, conform publicației, pe fondul războiului din Ucraina și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, care au afectat fluxurile tradiționale de țiței. Mediafax citează Nexta pentru informația privind poziția SUA în exporturile globale. Ce a împins Rusia în jos și a creat spațiu pentru SUA În material sunt indicate două canale principale prin care oferta globală a fost lovită: războiul din Golful Persic, care ar fi întrerupt exporturile de petrol din Arabia Saudită; exporturile rusești, afectate de sancțiuni și de atacurile dronelor ucrainene asupra rafinăriilor. În acest context, SUA ajung să câștige teren în exporturi, pe o piață în care disponibilitatea și rutele de aprovizionare contează la fel de mult ca prețul. Presiunea pe infrastructura petrolieră iraniană ridică miza Mediafax notează că, în paralel, președintele Donald Trump a transmis că armata americană va „lovi Iranul… foarte dur în această seară”, sugerând că negocierile dintre părți nu evoluează favorabil. Într-o postare pe Truth Social, Trump a mers mai departe, afirmând că SUA ar urma să preia Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră pentru a controla piețele de petrol și gaze ale Iranului. „La un moment dat, în viitorul nu prea îndepărtat, vom lua Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră și vom prelua controlul total asupra piețelor lor de petrol și gaze, la fel cum am făcut cu Venezuela, ceea ce funcționează excelent atât pentru Venezuela, cât și pentru Statele Unite ale Americii” Publicația precizează că astfel de amenințări au mai existat și în trecut, iar acum nu este clar dacă este vorba despre o tactică de negociere sau despre o intenție reală. [...]
Kazahstanul este împins să livreze mai mult țiței, iar România rămâne expusă la deciziile OPEC+ , într-un moment în care restricțiile din strâmtoarea Ormuz amplifică presiunea pe fluxurile globale de petrol, potrivit Profit . Pentru piața românească, miza este directă: Kazahstanul este indicat drept principala sursă de țiței, iar orice schimbare de producție sau de logistică se poate traduce în volatilitate mai mare a costurilor de aprovizionare. Ministrul Energiei de la Astana, Yerlan Akkenzhenov, citat de Reuters, spune că partenerii Kazahstanului cer creșterea livrărilor „în lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz”, chiar dacă țara are limite în cadrul acordului OPEC+ și constrângeri de infrastructură. „Știm că lumea are nevoie de petrolul Kazahstanului și suntem un furnizor foarte de încredere pentru partenerii noștri. În lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz, partenerii noștri ne cer să creștem livrările. Ei ne cer să mergem la maxim. Desigur, avem constrângeri de infrastructură, în limitele nivelurilor actuale de producție din Kazahstan.” Ce se schimbă în OPEC+ și de ce contează pentru aprovizionare În paralel, alianța OPEC+ a decis să continue creșterea cotelor de producție. Conform informațiilor prezentate, luna aceasta OPEC+ a aprobat o nouă majorare consecutivă, a patra în tot atâtea luni, cu 188.000 de barili pe zi, începând din iulie. Totodată, șapte membri-cheie ai alianței – Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Algeria, Kazahstan și Oman – au majorat deja cotele de producție cu aproape 600.000 de barili pe zi în perioada aprilie–iunie. Limitări: cerere de „maxim” versus infrastructură Deși mesajul partenerilor este de creștere a livrărilor, ministrul kazah indică explicit o limitare practică: infrastructura și nivelurile actuale de producție. Asta sugerează că, chiar și în condiții de presiune pe piață, capacitatea de a crește rapid exporturile poate fi plafonată. Pentru România, care se bazează semnificativ pe țițeiul kazah, combinația dintre tensiunile logistice (Ormuz), disciplina OPEC+ și constrângerile de infrastructură din Kazahstan rămâne un factor de risc pentru stabilitatea aprovizionării și pentru evoluția prețurilor la țiței și, indirect, la carburanți. [...]
Producția celor 11 membri OPEC monitorizați a coborât la 16,13 milioane barili/zi, un minim lunar de după 2000 , pe fondul reducerii exporturilor iraniene după blocada navală impusă de SUA și al perturbării traficului prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Profit . Scăderea față de luna precedentă a fost de 1,06 milioane de barili pe zi, conform unui sondaj citat de News.ro. Reuters notează că nivelul este mai jos decât cel din 2020, din perioada pandemiei, când cererea globală de petrol s-a prăbușit. Iranul, principalul factor: exporturi la minim de cel puțin șase ani Cea mai mare reducere a producției a venit din Iran, după ce blocada americană începută la 13 aprilie a afectat semnificativ exporturile de țiței și condensat. Potrivit sondajului, exporturile iraniene au coborât la cel mai redus nivel din ultimii cel puțin șase ani. În paralel, perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz a amplificat presiunea asupra fluxurilor de export din regiune. Mișcări diferite în interiorul OPEC și planuri OPEC+ blocate În interiorul organizației, Arabia Saudită a raportat o diminuare suplimentară a producției, în timp ce Irakul a reușit să își majoreze livrările, pe fondul unei creșteri a consumului intern. Venezuela și Nigeria au înregistrat, de asemenea, creșteri ale producției. Datele nu includ Emiratele Arabe Unite, care au părăsit OPEC începând cu 1 mai. În același timp, cele opt state din grupul OPEC+ (care include și aliați precum Rusia) conveniseră anterior să majoreze producția în luna mai, însă conflictul cu Iranul și blocada navală americană au împiedicat materializarea acestor planuri. Cum a fost realizat sondajul Sondajul Reuters se bazează pe date privind fluxurile petroliere furnizate de LSEG, pe informații de la companii specializate în monitorizarea transporturilor maritime (precum Kpler ), precum și pe date obținute de la companii petroliere, consultanți și surse din cadrul OPEC. [...]
