Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Cipru ar putea începe exporturile de gaze naturale din 2028, potrivit Bursa, care citează declarațiile ministrului Energiei, Michael Damianos. Oficialul spune că producția pentru export ar putea consolida eforturile Europei de diversificare a surselor, într-un context în care tensiunile din Orientul Mijlociu amplifică preocupările legate de securitatea aprovizionării.
Publicația ekathimerini.com consemnează că îngrijorările sunt alimentate și de riscurile privind tranzitul energiei prin puncte de blocaj precum Strâmtoarea Hormuz, un coridor responsabil pentru aproximativ o cincime din comerțul mondial cu petrol. În acest cadru, Damianos a declarat într-un interviu pentru Reuters că „Sperăm că vom avea gaze până în 2028” și că actuala criză arată nevoia exploatării rezervelor din afara Golfului, pentru a reduce dependența de „zone specifice”.
În ceea ce privește resursele, Cipru a descoperit aproximativ între 15 și 18 trilioane de metri cubi de gaze în șase zone din zona sa economică exclusivă, însă dezvoltarea a avansat lent, deoarece descoperirile sunt dispersate în mai multe blocuri offshore și presupun decizii de investiții separate, notează ekathimerini.com. Zăcământul Cronos, descoperit de Eni și TotalEnergies, ar conține puțin peste trei trilioane de metri cubi de gaze, volum care ar putea acoperi consumul intern pe termen lung sau susține exporturi către piețele regionale.
Planul de dezvoltare avut în vedere este utilizarea infrastructurii existente din Egipt, unde gazul ar urma să fie procesat și lichefiat (transformat în gaz natural lichefiat, pentru transport maritim) înainte de a fi expediat în principal către piețele europene, potrivit ekathimerini.com. Damianos a mai spus că varianta construirii unui terminal de export de gaz natural lichefiat în Cipru nu este exclusă, dar ar depinde de descoperiri mai mari; în paralel, insula derulează proiecte de infrastructură electrică, inclusiv interconectorul submarin Grecia–Cipru–Israel (GSI), descris de ministru drept relevant pentru securitatea aprovizionării.
Recomandate
Venezuela încearcă să atragă capital privat în gaze printr-un acord ENI–Pdvsa , pe fondul unei reforme a legii hidrocarburilor care reduce participarea statului în industria petrolieră, potrivit Agerpres . Gigantul italian din energie ENI și compania publică Petroleos de Venezuela (Pdvsa) au semnat un acord pentru creșterea producției de gaz în Venezuela. Semnarea a avut loc marți, la palatul prezidențial Miraflores din Caracas, conform imaginilor difuzate de postul public Venezolana de Television (VTV). Reforma legală, miza economică Acordul vine după o reformă a legii hidrocarburilor, promulgată de președinta interimară Delcy Rodriguez. Reforma „deschide calea investitorilor privați” și „reduce participarea statului” în industria petrolieră, în contextul politic intern descris în material. Directorul executiv al ENI, Claudio Descalzi, a spus că proiectul ar urma să fie una dintre cele mai importante investiții ale companiei și că ENI este „singura companie care dezvoltă și furnizează gaz pieței interne”, motiv pentru care nu a părăsit Venezuela. El a indicat că acordul creează baza pentru investiții suplimentare atât pentru piața internă, cât și pentru gaz destinat exportului. Ce se știe despre resursele vizate și contextul sancțiunilor ENI speră că va putea exploata, în câmpul Junon 5, rezerve estimate la 35 miliarde de barili, zăcământ aflat în Centura petroliferă a Orinoco (aprox. 55.000 km²), în sud-estul Venezuelei. În același timp, administrația președintelui american Donald Trump, care susține că are sub control activitățile petroliere din Venezuela după înlăturarea lui Nicolas Maduro, „reduce treptat sancțiunile” și laudă președinția lui Delcy Rodriguez, mai notează materialul. [...]
Blocada navală a SUA riscă să forțeze Iranul să reducă producția de țiței în săptămânile următoare , pe fondul prăbușirii exporturilor și al epuizării rapide a capacităților de stocare, potrivit HotNews . Presiunea este vizibilă în creșterea stocurilor ținute pe nave-cisternă și în semnalele din piață că Teheranul ar putea ajunge să „închidă robinetul” nu din decizie strategică, ci din lipsă de spațiu. Exporturile sunt greu de cuantificat, deoarece unele nave își opresc sistemele de urmărire, iar forțele americane obligă petrolierele iraniene să se întoarcă. În acest context, livrările către China – principalul cumpărător – devin și mai opace. Exporturi în cădere și stocuri blocate pe mare Firma de analiză Vortexa a verificat că doar „o mână” de nave cu țiței iranian au părăsit Golful Oman între 13 și 25 aprilie, ceea ce indică o scădere de peste 80% față de o perioadă comparabilă din martie, când Iranul a exportat 23,4 milioane de barili, conform datelor LSEG. Vortexa estimează că aproximativ 4 milioane de barili au părăsit cu succes Golful Oman, dar precizează că nu poate confirma dacă vreuna dintre nave a fost interceptată. Separat, analiștii Kpler spun că nu au observat niciun petrolier iranian care să părăsească Golful Oman de la începutul blocadei americane. Pe partea operațională, TankerTrackers arată că Iranul continuă să încarce țiței în principalul centru de export de pe Insula Kharg, iar imaginile din satelit indică cel puțin 10 petroliere staționate în largul portului Chah Bahar, în Golful Oman. Riscul imediat: reducerea producției din lipsă de spațiu Comandamentul Central al armatei SUA (CENTCOM) a transmis că blocada privează Teheranul de venituri din exporturi și a indicat amploarea stocurilor blocate: „În acest moment, există 41 de petroliere cu 69 de milioane de barili de petrol pe care regimul iranian nu le poate vinde.” Iranul a pompat aproximativ 3,24 milioane de barili pe zi în februarie, circa jumătate fiind destinată rafinării interne. Totuși, Johannes Rauball (Kpler) avertizează că țara ar putea fi nevoită să înceapă reducerea producției în una-două săptămâni, din cauza capacităților limitate de stocare. Kpler estimează că depozitarea terestră este ocupată în proporție de aproximativ 60%, cu rezerve de peste 50 de milioane de barili și o capacitate totală de 86 de milioane de barili. Într-o evaluare separată, FGE NextantECA a estimat la 15 aprilie că limitarea stocării ar putea obliga Iranul să reducă producția la jumătatea lunii iunie. Efecte în piață și în economia Iranului Reducerea aprovizionării din Iran se suprapune peste blocarea efectivă a Strâmtorii Ormuz din cauza războiului, ceea ce limitează exporturile de petrol din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak și a împins prețurile în sus – un rezultat pe care SUA au încercat să îl evite. Contractele futures pentru Brent au crescut cu aproximativ 50 de dolari pe baril de la începutul conflictului din Iran (28 februarie), alimentând scumpiri la benzină, motorină și combustibil pentru avioane. În paralel, rialul iranian a atins un minim istoric față de dolar, semnalând deteriorarea situației financiare într-o economie dependentă de petrol. În acest tablou, următoarele săptămâni devin critice: dacă exporturile rămân blocate, problema Iranului nu mai este doar vânzarea țițeiului, ci gestionarea fizică a volumelor produse – cu tăieri de producție tot mai probabile, potrivit estimărilor citate. [...]
Rafinăriile rusești procesează mai puțin petrol, iar riscul de deficit intern revine în prim-plan , după ce atacurile ucrainene cu drone au lovit rafinării, depozite și conducte pe un areal extins, de la regiunea Leningrad până în Ural, potrivit Digi24 . Rafinarea petrolului în Rusia a coborât la 4,69 milioane de barili pe zi, conform Bloomberg, care citează datele OilX. Scăderea este de 12% față de anul trecut și de 18% față de 2021 (înainte de război), adică aproape 1 milion de barili pe zi. De ce contează: presiune pe piața internă a combustibililor Nivelul actual al încărcării rafinăriilor a ajuns sub cel din vârful crizei benzinei din toamna trecută, când rafinarea coborâse la 4,88 milioane de barili pe zi. Atunci, după o serie de raiduri, în Rusia a apărut un deficit de combustibil, iar în unele regiuni stațiile au revenit la distribuția pe cupoane; în paralel, prețurile de bursă ale benzinei au atins recorduri istorice. Ce a fost lovit: rafinării, conducte și porturi de export În aprilie, infrastructura petrolieră rusă a fost atacată de cel puțin 21 de ori, a calculat Bloomberg. Este un record de la începutul anului și unul dintre cele mai ridicate niveluri de la începutul războiului; au fost mai multe atacuri doar în noiembrie și decembrie 2025 (23, respectiv 26). Țintele menționate includ: cel puțin 9 rafinării , dintre care 5 și-au oprit complet sau parțial producția: „ Permnefteorgsintez ” (30 aprilie), rafinăria din Syzran (22 aprilie), rafinăria din Novokuybyshevsk (18 aprilie), rafinăria din Tuapse (16 aprilie) și „Norsi” (5 aprilie); rețeaua de conducte petroliere : cel puțin 5 atacuri pe lună asupra uneia dintre cele mai extinse rețele din lume, construită în perioada Războiului Rece; infrastructura maritimă : de șase ori au fost atacate obiective din zona porturilor din Marea Baltică, prin care se exportă „fiecare al doilea baril” destinat piețelor externe. Primorsk și Ust-Luga au oprit încărcarea petrolului în aprilie, apoi au reluat exporturile. Tot în aprilie, portul Novorossiysk a fost blocat, iar la finalul lunii a fost lovit portul Tuapse, descris ca hub de export pentru produsele petroliere ale „Rosneft”. Bloomberg mai notează că un petrolier a fost lovit de o dronă în aprilie, după trei nave lovite în martie. Ce urmează: efectul depinde de intensitatea atacurilor Rusia a fost nevoită să își reducă producția de petrol după atacurile de la sfârșitul lui martie și începutul lui aprilie, însă ulterior producția și-a revenit, potrivit lui Serghei Vakulenko, cercetător principal la Centrul Carnegie pentru Eurasia, fost angajat în industria petrolului și gazelor. Vakulenko a declarat pentru The Wall Street Journal că atacurile asupra porturilor și rafinăriilor pot avea efect, dar ar fi nevoie de menținerea unei intensități foarte ridicate, simultan, asupra mai multor obiective cheie: „Dacă vor reuși să mențină fluxul de drone la același nivel ca în Ust-Luga și să-l extindă în Primorsk și Novorossiysk, vor putea provoca daune destul de semnificative. Dar totul depinde de câte drone au la dispoziție.” [...]
Motorina standard s-a scumpit pentru a treia zi la rând la Petrom și OMV , ceea ce împinge în sus costurile de alimentare pentru transportatori și companii, într-un moment în care benzina standard a rămas neschimbată, potrivit HotNews . Joi la prânz, Petrom a majorat prețul motorinei standard cu 20 de bani față de ziua anterioară, până la 9,58 lei/litru, în timp ce benzina standard a rămas la 8,72 lei/litru. Este a treia zi consecutivă de scumpiri la carburanți în rețeaua Petrom. Și OMV a crescut prețul motorinei standard tot cu 20 de bani, până la 9,67 lei/litru. Prețuri la pompă: diferențe între rețele Benzină standard (lei/litru) Petrom: 8,72 OMV: 8,82 MOL: 8,89 SOCAR: 8,79 Rompetrol: 8,98 Lukoil: 8,99 Benzină premium (lei/litru) Petrom: 9,20 OMV: 9,45 MOL: 9,52 Rompetrol: 8,21 Lukoil: 9,69 Publicația notează un „paradox” la Rompetrol: benzina premium este listată la un preț mai mic decât benzina standard. Motorină standard (lei/litru) Petrom: 9,58 OMV: 9,67 MOL: 9,47 SOCAR: 9,49 Rompetrol: 9,52 Lukoil: 9,79 Motorină premium (lei/litru) Petrom: 10,35 OMV: 10,49 MOL: 10,27 Rompetrol: 10,19 Lukoil: 10,61 De ce contează Seria de scumpiri la motorină în rețelele cu volum mare (Petrom și OMV) are impact direct asupra costurilor de operare pentru transport și distribuție, în timp ce stabilitatea benzinei standard indică o mișcare de preț concentrată, cel puțin în această etapă, pe segmentul motorinei. [...]
Neptun Deep intră în 2026 în faza critică de execuție, iar calendarul pentru primul gaz în 2027 depinde de livrarea și integrarea la timp a componentelor-cheie , potrivit unui interviu acordat de Christina Verchere , CEO OMV Petrom, pentru Economedia . Miza operațională a anului viitor este instalarea și conectarea „puzzle-ului” tehnic – de la foraj și infrastructură submarină până la platforma de producție – fără întârzieri care ar putea împinge momentul începerii producției. 2026: anul în care se montează „puzzle-ul” din larg Verchere spune că 2026 va fi „cea mai intensă fază de execuție”, când urmează să fie instalate conductele și sistemele submarine, în paralel cu continuarea lucrărilor de foraj. În prezent, OMV Petrom forează în zăcământul Domino: șase sonde din zece planificate, după ce patru au fost finalizate în perimetrul Pelican. Toate componentele ar urma să formeze un sistem integrat care să ducă gazul de la sondă, prin infrastructura submarină și platformă, până la țărm, la stația de măsurare de la Tuzla. Platforma de producție vine din Indonezia și ocolește Africa Piesa centrală a proiectului – platforma de producție – pleacă din Indonezia și va fi transportată pe o rută lungă care ocolește continentul african, pentru a ajunge în Marea Neagră în vara lui 2026. Verchere indică drept prioritate respectarea termenului de livrare: „Trebuie să ne asigurăm că platforma ajunge la timp.” Când ar urma să înceapă producția și ce lipsește din calendar Producția de gaze din Neptun Deep este estimată să înceapă în 2027, însă intervalul exact din 2027 în care „va curge prima moleculă de gaz” urmează să fie comunicat ulterior, „mai târziu în cursul acestui an”, condiționat de sosirea și asamblarea la timp a tuturor componentelor (platformă, „jacket”-ul și restul pieselor), precum și de evoluția lucrărilor la sonde. Contracte și piață: interes regional, dar detalii limitate OMV Petrom a anunțat deja interes comercial pentru gazele din Marea Neagră și a semnat acorduri cu Uniper și cu compania moldovenească Energocom. Verchere nu confirmă dacă au fost semnate și alte contracte, invocând sensibilitatea comercială și perspectiva Consiliului Concurenței. În același timp, compania afirmă că va prioritiza piața românească și că va exista suficient gaz și pentru alți cumpărători, menționând ca efecte economice redevențele și taxele care intră în țară și impactul asupra balanței comerciale. De asemenea, OMV Petrom vizează contractarea unei cantități de gaz înainte de începerea producției, ca semnal că proiectul rămâne pe traiectorie. Pentru context suplimentar, Economedia trimite la interviul integral: Economedia . [...]
Romgaz își construiește bugetul pe 2026 pe o scădere abruptă a profitului, în timp ce accelerează investițiile , pe fondul declinului producției interne și al reglementării prețului gazelor, cu miza strategică a proiectului offshore Neptun Deep , potrivit Profit . Compania de stat anticipează pentru 2026 o scădere cu 40,18% a profitului net față de anul trecut, de la 3,138 miliarde lei la 1,877 miliarde lei, conform draftului de buget pentru acest an. În paralel, dividendele care ar urma să fie acordate acționarilor din profitul pe 2026 sunt bugetate în creștere cu peste 50% față de cele propuse pentru distribuire în acest an din câștigul pe 2025, de la 605,88 milioane lei la 909,72 milioane lei. Presiune pe rezultate înainte de Neptun Deep Romgaz estimează că profitul net va continua să scadă și în primii doi ani de producție ai exploatării offshore Neptun Deep din Marea Neagră, la 1,76 miliarde lei în 2027 și 1,532 miliarde lei în 2028. Compania este controlată de Ministerul Energiei, cu peste 70% din capital. Venituri în scădere în 2026 Pentru 2026, Romgaz se așteaptă la reducerea cu 9,3% a veniturilor totale, la 7,574 miliarde lei, pe fondul comprimării cu un procent similar a veniturilor principale, la 5,965 miliarde lei, conform documentului citat. [...]
