Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
China intră mai bine pregătită în criza energetică provocată de blocarea strâmtorii Hormuz, după ani în care și-a construit rezerve uriașe de petrol și a redus treptat dependența de combustibilii fosili din Orientul Mijlociu. Potrivit OilPrice, această strategie ar putea amortiza o parte importantă din șocul global al petrolului provocat de conflictul din regiune.
Criza a escaladat în martie 2026, după ce Iranul a restricționat aproape complet traficul prin strâmtoarea Hormuz - una dintre cele mai importante rute energetice din lume. Ca urmare, prețul petrolului Brent a depășit pragul de 100 de dolari pe baril, iar Agenția Internațională pentru Energie descrie situația drept una dintre cele mai mari perturbări ale aprovizionării globale din ultimele decenii, potrivit Al Jazeera.
Totuși, China - cel mai mare importator de petrol din lume - intră în această perioadă cu un avantaj strategic semnificativ. În 2025, Beijingul a acumulat cantități masive de țiței în depozite, profitând de prețurile mai scăzute de pe piețele internaționale.
Estimările companiei de analiză Vortexa arată că China deține aproximativ:
| Tip rezervă | Cantitate estimată |
|---|---|
| Rezerve strategice și comerciale | 1,2 – 1,3 miliarde barili |
| Echivalent importuri maritime | 3–4 luni |
Acest volum depășește chiar și rezerva strategică de petrol a Statelor Unite, oferind Beijingului o marjă importantă de manevră în cazul unei crize energetice prelungite.
În paralel, autoritățile chineze au încercat în ultimii ani să reducă dependența de rutele maritime vulnerabile. Potrivit analistului Rush Doshi de la Council on Foreign Relations, citat de CNBC, doar 40–50% din importurile maritime de petrol ale Chinei mai depind astăzi de strâmtoarea Hormuz, mult sub nivelurile din trecut.
Un alt factor care limitează impactul crizei este transformarea accelerată a pieței auto chineze.
Datele din industrie arată că în 2025:
Instituții precum CNPC estimează că, datorită electrificării transportului, consumul de petrol al Chinei ar putea atinge un platou până în 2030.
În ansamblu, gradul de autosuficiență energetică al Chinei a ajuns la 84,4% în 2025, deoarece cărbunele și energia regenerabilă domină mixul energetic, potrivit unei analize publicate de ThinkChina. Petrolul și gazele reprezintă împreună doar aproximativ 27% din consumul total de energie al țării.
În ciuda acestor avantaje, China nu este complet protejată. Aproximativ jumătate din importurile sale de petrol și un sfert din cele de gaz natural lichefiat depind încă de strâmtoarea Hormuz.
Compania de transport maritim COSCO a suspendat deja noi rezervări de nave pe această rută, iar unele rafinării ar putea reduce activitatea dacă blocada persistă. Potrivit Al-Monitor, cel puțin 19 nave comerciale au fost avariate în regiune de la începutul conflictului din 28 februarie 2026.
În acest context, Beijingul încearcă să negocieze cu Iranul reluarea tranzitului petrolier prin strâmtoare, însă până acum fără rezultate concrete.
Criza arată totuși că strategia Chinei de a acumula rezerve și de a accelera tranziția energetică îi oferă o poziție mai stabilă decât multe alte economii asiatice, chiar dacă o perturbare prelungită a fluxurilor petroliere ar continua să pună presiune pe lanțurile globale de aprovizionare.
Recomandate
Armata SUA escortează petroliere cu circa 7 milioane de barili pe zi prin Strâmtoarea Hormuz , un nivel care indică o reluare parțială a fluxurilor de țiței și produse petroliere într-un punct-cheie pentru piața globală, potrivit Politico . Secretarul american pentru energie, Chris Wright, a spus că volumele escortate „cresc”, iar fluxul total prin Hormuz ar ajunge astfel la aproximativ jumătate din nivelul de dinainte ca Statele Unite și Israel să înceapă atacurile asupra Iranului, în februarie. Declarațiile au fost făcute la Bloomberg Energy Security Executive Briefing, în Houston. Ce înseamnă cifrele pentru oferta de petrol Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi tranzitau strâmtoarea dinspre Golful Arab, potrivit lui Wright. Din acest volum: circa 5 milioane de barili pe zi s-ar fi mutat către conducte și alte opțiuni de transport; producția din restul lumii ar fi crescut cu aproximativ 1 milion de barili pe zi; ar rămâne astfel un „gol” de aproximativ 14 milioane de barili pe zi față de situația anterioară. În acest context, Wright a afirmat că fluxurile actuale „se apropie de jumătate din gol” și sunt în creștere. „Fluxurile de astăzi se apropie de jumătate din gol și cresc.” Presiunea prețurilor și opțiunile discutate la Washington Politico notează că scumpirea petrolului și a benzinei, după ce Iranul a „aproape” închis Hormuz traficului, a complicat agenda administrației Trump, pe fondul preocupărilor legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat. Inflația a ajuns la 4,2% în mai, potrivit Departamentului Muncii, „alimentată de prețurile mai mari la energie”, conform articolului. Wright a susținut că escortele navale ar arăta că administrația urmărește simultan reducerea presiunii pe prețurile energiei și împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară. El a mai spus că sunt analizate și alte măsuri, inclusiv o nouă eliberare de petrol din Rezerva Strategică (Strategic Petroleum Reserve), iar o „vacanță” de la taxa pe benzină este „posibilă”, dar ar necesita acțiune în Congres. „Obiectivul general este costuri mai mici pentru toți americanii.” De ce contează pentru piață Escorta militară a unui volum de ordinul milioanelor de barili pe zi prin Hormuz este un semnal operațional că o parte din exporturile din regiune reîncep să circule, ceea ce poate tempera presiunile asupra prețurilor. În același timp, articolul subliniază că situația rămâne volatilă, pe fondul mesajelor schimbătoare ale președintelui Donald Trump privind continuarea loviturilor și posibilitatea unui acord cu Iranul. [...]
La peste 100 de zile de la izbucnirea conflictului din Iran , prețul petrolului a rămas în jur de 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei), deși 20% din fluxurile energetice globale sunt încă perturbate , arată o analiză Al Jazeera . Miza economică este că „scenariul de coșmar” – o explozie a cotațiilor care să alimenteze o criză globală – a fost evitat deocamdată, însă presiunile asupra inflației și creșterii economice rămân. Potrivit materialului, perturbarea este descrisă drept „cel mai mare șoc de ofertă din istorie”, dar piața a reușit să absoarbă o parte din impact. În același timp, analiștii avertizează că o blocare prelungită a Strâmtorii Hormuz ar putea împinge petrolul peste 200 de dolari pe baril (aprox. 920 lei), cu potențial de declanșare a unei crize economice la nivel global. De ce nu a sărit prețul peste 100 de dolari Al Jazeera indică mai mulți factori care au ținut cotațiile sub control, în pofida perturbărilor: mai multe țări au eliberat rezerve strategice de petrol; exportatorii au găsit rute alternative; cererea mai slabă a contribuit la temperarea prețurilor. Totuși, analiza notează că „amortizoarele” se subțiază, ceea ce sugerează o capacitate mai redusă de a compensa șocuri suplimentare dacă situația se prelungește. Efecte economice: risc de inflație persistentă și creștere mai lentă Chiar dacă vârful de volatilitate a fost evitat, impactul economic nu dispare rapid. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) avertizează că efectele asupra economiei ar putea persista până în 2027, chiar și în scenariul în care conflictul s-ar încheia „mâine”, potrivit materialului. Pentru companii și consumatori, implicația este că stabilizarea relativă a prețului la țiței nu elimină riscul de costuri ridicate la energie și transport, cu efecte în lanț asupra prețurilor și ritmului de creștere economică. [...]
Donald Trump susține că armata SUA a facilitat în secret transportul a 100 de milioane de barili de petrol prin Strâmtoarea Ormuz , o afirmație care, dacă ar fi confirmată, ar indica o intervenție cu potențial impact direct asupra fluxurilor de țiței și a riscului geopolitic dintr-un punct-cheie pentru piața globală a energiei, potrivit Libertatea . Președintele american a declarat că a ordonat „luna trecută” o „misiune secretă” a forțelor americane „în sprijinul petrolierelor și al altor nave comerciale” din Strâmtoarea Ormuz, iar rezultatul ar fi fost trecerea a „100 de milioane” de barili de petrol prin strâmtoare. Trump a adăugat că „peste 200 de nave” ar fi reușit să tranziteze zona, conform postării sale pe rețeaua Truth Social. Ce știm și ce nu e confirmat Elementul central al anunțului rămâne nevalidat independent: Trump „nu a prezentat nicio dovadă” pentru a susține afirmațiile, notează publicația. În lipsa unor detalii operaționale, nu este clar ce tip de sprijin ar fi fost acordat navelor comerciale și în ce măsură ar fi schimbat efectiv condițiile de tranzit. Context: tensiuni regionale și presiune pe prețuri În același material este menționat că Trump a minimizat public creșterea prețurilor asociată conflictului din Iran , iar datele oficiale din SUA indică o accelerare a inflației: rata anuală ar fi ajuns la 4,2% în mai, cu o creștere lunară de 0,5%. Potrivit Biroului de Statistică a Muncii, creșterea costurilor energiei ar fi reprezentat 60% din avansul lunar, iar CNN este citat ca sursă pentru această pondere. Pentru piața petrolului, orice semnal privind securizarea tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz contează deoarece reduce (sau, dacă e contestat, poate amplifica) percepția de risc asupra livrărilor. În acest caz, însă, afirmația rămâne la nivel declarativ, fără documente sau confirmări publice suplimentare în materialul citat. [...]
În pofida blocadei din Strâmtoarea Hormuz , prețul petrolului rămâne sub vârfurile temute, dar riscul unei scumpiri abrupte crește pe măsură ce stocurile se subțiază , potrivit unei analize CNN . După trei luni de război care a paralizat una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, piața pare să fi găsit soluții de avarie, însă acestea nu elimină presiunea asupra ofertei. Traficul vizibil prin Strâmtoarea Hormuz este estimat la doar 15% din nivelurile de dinainte de război, conform JPMorgan, dar cotațiile nu au „explodat” până acum. Brent, reperul internațional, a coborât la 93 de dolari pe baril (aprox. 428 lei) vineri, peste circa 70 de dolari înainte de conflict, dar sub maximul recent de 114 dolari (aprox. 524 lei), notează publicația. „Scurgeri” de petrol: fluxuri clandestine și „tranzite fantomă” O explicație pentru calmul relativ al pieței este că o parte din țiței ar continua să iasă din zonă prin rute greu de urmărit. Experți citați de CNN susțin că unele petroliere ar ocoli blocada oprind transponderele (dispozitivele care transmit poziția navei), pentru a evita detectarea. Estimările din articol indică: JPMorgan: fluxuri clandestine de circa 2,1 milioane de barili pe zi în ultimele două săptămâni din mai, față de 15,6 milioane de barili pe zi care tranzitau strâmtoarea înainte de război. Piper Sandler (Jan Stuart): aproximativ 2,9 milioane de barili pe zi ar fi ieșit din strâmtoare în mai, inclusiv circa 900.000 de barili pe zi prin „tranzite fantomă” (cu transponderele oprite). Bob McNally, de la Rapidan Energy Group, spune că aceste „scurgeri” pot întârzia sau atenua parțial criza, dar nu sunt suficiente pentru a evita scăderi semnificative ale stocurilor. De ce nu s-a rupt încă echilibrul: rute alternative și cerere mai mică din China Analiza arată că fluxurile clandestine nu sunt principalul factor care ține prețurile în frâu. Piper Sandler estimează că aproximativ 4,5 milioane de barili pe zi ar fi părăsit Golful Persic prin alte mijloace, în special prin conducta East-West, care leagă câmpurile petroliere din Arabia Saudită de portul Yanbu de la Marea Roșie. Un alt element important este cererea: China și-ar fi redus importurile de țiței, apelând la stocuri, ceea ce a diminuat presiunea imediată asupra pieței. JPMorgan mai indică și pierderi de cerere „mai mari decât se recunoaște” și stocuri „mai mari decât se raportează”. Riscul care rămâne: stocuri în scădere și posibilă scumpire a carburanților În spatele stabilității relative, unii veterani ai industriei avertizează că efectele reale se acumulează. Stocurile comerciale de petrol au scăzut puternic de la începutul războiului, iar rezerva strategică a SUA ( Strategic Petroleum Reserve ) se îndreaptă rapid spre cel mai redus nivel de la începutul anilor ’80, potrivit articolului. Jan Stuart (Piper Sandler) anticipează că Brent ar putea avea o medie de 130 de dolari pe baril (aprox. 598 lei) în iulie și august. În scenariul său, prețul benzinei în SUA ar urca peste 5 dolari pe galon (aprox. 1,32 dolari/litru, adică aproximativ 6,1 lei/litru), de la circa 4,20 dolari pe galon (aprox. 1,11 dolari/litru, adică aproximativ 5,1 lei/litru) în prezent, pe fondul nevoii de a stimula eliberări suplimentare de urgență și de a tempera consumul. [...]
Prețurile petrolului au scăzut puternic după semnalul că Strâmtoarea Ormuz s-ar putea redeschide , pe fondul unui acord anunțat între SUA și Iran, potrivit HotNews , care citează BBC. Mișcarea arată cât de rapid se retrage „prima de risc” din cotații atunci când piața percepe o reducere a amenințărilor la adresa transportului prin cel mai sensibil punct de tranzit pentru energie din lume. Țițeiul Brent (referința globală) a coborât cu 4%, la 83,81 dolari (aprox. 385 lei) pe baril, iar petrolul tranzacționat în SUA a scăzut cu 4,7%, la 80,89 dolari (aprox. 372 lei). De ce contează: Ormuz, un nod prin care trece circa 20% din fluxurile globale Strâmtoarea Ormuz este o rută maritimă esențială, prin care trece în mod normal aproximativ 20% din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) din lume. Închiderea ei, survenită la scurt timp după atacurile aeriene lansate de SUA și Israel asupra Iranului pe 28 februarie, a alimentat volatilitatea și scumpirile din ultimele luni. În acest context, un acord care ar permite redeschiderea rutei are impact direct asupra așteptărilor privind oferta și livrările, iar piața a reacționat imediat prin scăderea cotațiilor. Acordul există, dar lipsesc detaliile – iar asta poate menține volatilitatea Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a spus că o ceremonie oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, 19 iunie, în Elveția. La Televiziunea de stat iraniană, ministrul adjunct de externe Kazem Gharibabadi a confirmat, într-o convorbire telefonică, că a fost finalizat un acord cu SUA, în timp ce Donald Trump a postat pe rețelele sociale mesajul „să lase petrolul să curgă!”. Totuși, lipsa informațiilor despre conținutul înțelegerii poate prelungi incertitudinea, avertizează Vandana Hari (Vanda Insights): „Lipsa detaliilor cu privire la ceea ce s-a convenit este probabil să aducă incertitudine pe piață.” Redeschiderea nu înseamnă revenire imediată la normal Chiar dacă ruta se redeschide, experți din piața energetică avertizează că transportul de petrol prin strâmtoare este puțin probabil să revină rapid la nivelurile de dinainte de război. Andrew Lipow (Lipow Oil Associates) a indicat că minele ar trebui îndepărtate mai întâi, un proces care ar putea dura de la câteva săptămâni până la șase luni, iar normalizarea încărcărilor și a producției ar putea, la rândul ei, să dureze săptămâni, în condițiile în care există multe petroliere care așteaptă să tranziteze. Reacție în piețe: bursele asiatice au urcat Pe lângă scăderea petrolului, bursele asiatice au crescut luni dimineață, investitorii salutând acordul: Nikkei 225 (Japonia) a urcat cu 4,3%, iar Kospi (Coreea de Sud) cu peste 5%. Regiunea este deosebit de sensibilă la șocurile de preț din energie, deoarece depinde puternic de Orientul Mijlociu pentru aprovizionarea cu petrol și GNL. Contextul rămâne însă fragil: înainte de conflict, Brent era în jur de 70 de dolari pe baril, iar în timpul războiului a atins un vârf de aproximativ 120 de dolari, semn al amplitudinii riscului geopolitic reflectat în preț. Pentru piață, următorul test este dacă acordul va fi detaliat și implementat suficient de repede încât fluxurile prin Ormuz să se stabilizeze. [...]
Marea Britanie a confiscat în Canalul Mânecii un petrolier suspectat că face parte din „flota fantomă” a Rusiei , într-o mișcare care ridică presiunea operațională asupra transporturilor folosite pentru a ocoli sancțiunile, potrivit Al Jazeera . Vasul, numit Smyrtos, ar fi încercat să tranziteze zona când a fost interceptat și preluat de forțele britanice. Operațiunea a durat șase ore, iar Ministerul britanic al Apărării spune că nava – care naviga sub pavilion Camerun – a fost abordată de comando-uri Royal Marine și oficiali ai National Crime Agency , cu sprijin aerian (inclusiv elicoptere Chinook), o fregată și un vânător de mine. Autoritățile britanice au precizat că petrolierul va fi „mutat provizoriu” către o zonă de ancoraj în largul coastei de sud a Angliei și va fi monitorizat pentru riscuri de mediu și siguranță. Premierul Keir Starmer a prezentat acțiunea drept o lovitură pentru finanțarea războiului Rusiei în Ucraina, iar secretarul apărării Dan Jarvis a insistat pe aceeași linie, legând direct „flota fantomă” de veniturile Moscovei din petrol. „Această operațiune reușită dă încă o lovitură Rusiei și le amintește celor care alimentează războiul lui [Vladimir] Putin în Ucraina că nu îi vom lăsa să se ascundă”, a scris Starmer pe X. De ce contează pentru piața petrolului și pentru transport Dincolo de episodul punctual, cazul indică o intensificare a aplicării sancțiunilor pe rutele maritime sensibile. „Flota fantomă” este descrisă ca o rețea de nave folosite pentru a evita restricțiile internaționale, inclusiv prin utilizarea unor pavilioane străine. Al Jazeera notează că Rusia ar folosi „sute de nave” în acest scop, iar mai multe state occidentale au impus sancțiuni navelor rusești după invazia pe scară largă din 2022. Pentru companiile din shipping și pentru traderii de petrol, astfel de intervenții cresc riscul de întârzieri, rețineri și verificări suplimentare, mai ales în zone-cheie precum Canalul Mânecii. Context: interceptări similare și efectul sancțiunilor În luna precedentă, marina franceză, cu sprijin britanic, a interceptat un petrolier suspectat că făcea parte din aceeași rețea și că ar fi navigat fals sub pavilion Camerun, potrivit autorităților franceze citate de Al Jazeera. Publicația amintește și alte cazuri: în ianuarie, forțele franceze au confiscat un petrolier suspectat, Grinch, iar în martie nava Deyna – plecată din Murmansk sub pavilion Mozambic – a fost reținută la Marsilia. Ministerul britanic al Apărării susține că Marea Britanie a sancționat până acum peste 500 de nave și că măsurile au efect: veniturile Rusiei din petrol și gaze ar fi scăzut cu 24% în 2025 față de anul anterior. În același timp, Vladimir Putin a condamnat capturarea navelor asociate Rusiei, numind-o „piraterie”. În perioada următoare, miza va fi dacă astfel de acțiuni se traduc într-o perturbare mai vizibilă a logisticii petroliere rusești și într-o creștere a costurilor de operare pentru navele care încearcă să ocolească sancțiunile. [...]
