Știri
Știri din categoria Energie
Kirill Dmitriev susține că Europa va ajunge să „implore” energia Rusiei, pe fondul unei posibile crize globale de aprovizionare, potrivit Libertatea, care îl citează pe Dmitriev prin Politico.
Kirill Dmitriev, șeful Fondului Rus de Investiții Directe și reprezentant special al președintelui rus pentru investiții și cooperare economică, afirmă că Moscova va primi solicitări din partea Europei și Marii Britanii și va decide dacă le va onora. În același context, el a criticat politica Occidentului de reducere a dependenței de energia rusească după invazia Ucrainei din 2022.
„Predicția noastră este foarte clară: Europa și Marea Britanie vor implora resursele energetice rusești.”
Declarațiile au fost făcute la o întâlnire a Uniunii Industriei și Antreprenorilor din Rusia, unde Dmitriev a avertizat că prețul petrolului ar putea urca la 150-200 de dolari pe baril din cauza conflictelor din Orientul Mijlociu. El a mai spus că Europa nu ar fi pregătită pentru ceea ce a numit „cea mai severă criză energetică” și a apreciat că Occidentul „și-a tras un glonț în picior” prin reducerea importurilor din Rusia.
În relatarea preluată de Libertatea, contextul invocat include creșterea accelerată a prețurilor la energie, pe fondul blocadei Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, care afectează fluxurile de gaze naturale lichefiate, în timp ce cotația petrolului se apropie de 100 de dolari pe baril, alimentând temeri privind o criză economică globală.
Pe de altă parte, oficialii europeni își mențin poziția de a nu reveni la dependența de energia rusească. Dan Jørgensen, comisarul UE pentru Energie, a declarat că „nu există cale de întoarcere la dependența de energia rusească” și că blocul nu ar trebui să importe „nici măcar o moleculă” din resursele Moscovei, conform Politico, citat de Libertatea. În același timp, UE a redus treptat importurile de gaze rusești după 24 februarie 2022, însă Rusia reprezenta încă 19% din importurile totale de gaze ale UE în 2024, față de 45% în 2021.
Recomandate
România a înregistrat cele mai mari scumpiri din UE la electricitate și gaze pentru gospodării , în prima jumătate din 2026 față de aceeași perioadă din 2025, potrivit datelor Eurostat citate de Biziday . Creșterile sunt calculate în moneda națională: +51,6% la energia electrică și +9,3% la gaze naturale, într-un context în care media UE indică, per ansamblu, ieftiniri. Electricitate: România, pe primul loc la creșteri, în timp ce media UE scade La nivelul Uniunii Europene, prețurile medii la energia electrică plătite de gospodării au scăzut cu 2,2% în prima jumătate a anului, până la 0,28 euro/kWh. Ponderea taxelor și contribuțiilor în factura finală s-a redus cu 0,5 puncte procentuale, la 28,4%. În schimb, exprimate în moneda națională, cele mai mari creșteri au fost: România: +51,6% Irlanda: +19,8% Finlanda: +18,4% Gaze naturale: scădere la nivelul UE, dar majorare în România Și la gaze naturale, media UE arată o scădere: prețurile medii plătite de gospodării au coborât cu 3,5% față de prima jumătate din 2025, la 0,11 euro/kWh. Eurostat explică evoluția prin revenirea fluctuațiilor sezoniere la tiparul de dinaintea crizei din 2022 . În moneda națională, cele mai mari majorări au fost: România: +9,3% Croația: +8,9% Slovacia: +6,6% Miza pentru consumatori și pentru economie este că România se decuplează de tendința medie europeană de temperare a costurilor la energie pentru gospodării, ceea ce poate menține presiunea pe bugetele populației și pe consum, în special în sezonul rece. [...]
Avertismentul IEA privind penuria globală de motorină până în 2027 indică presiuni persistente pe costuri și inflație , cu efect direct în prețurile bunurilor transportate și în cheltuielile operaționale ale agriculturii și transportului, potrivit agrarheute . Piața globală a motorinei rămâne tensionată și în iarna următoare, iar Agenția Internațională a Energiei (IEA) avertizează, în cel mai recent raport lunar, că blocajele de ofertă ar putea continua „mult în 2027”. Publicația indică drept cauze principale tensiunile geopolitice, distrugerea unor rafinării rusești în urma atacurilor cu drone ucrainene, restricții rusești la export, dar și cererea ridicată din transportul rutier de marfă, amplificată de nivelurile scăzute ale apelor (care afectează transportul pe căi navigabile) în Germania și Europa, plus creșterea sezonieră a cererii de păcură/combustibil de încălzire. De ce contează economic: motorina „taxează” fiecare kilometru și fiecare transport În analiza citată, costurile ridicate la motorină funcționează ca o „taxă” pe fiecare kilometru parcurs și pe fiecare transport de marfă, iar aceste costuri se transferă în prețurile bunurilor. Consecința macroeconomică, în interpretarea materialului, este că menținerea motorinei la niveluri ridicate face mai dificilă atingerea țintei de inflație a Băncii Centrale Europene, ceea ce poate prelungi perioada de dobânzi ridicate. Motorina este prezentată ca input critic pentru transportul de mărfuri, agricultură, industrie și comerț internațional, astfel că scumpirea ei nu rămâne o problemă doar pentru șoferi, ci se propagă în lanțurile de aprovizionare. Ce arată datele IEA: exporturi mai mici și prețuri mult peste țiței IEA estimează că, în septembrie, exporturile globale de motorină și combustibili similari au fost cu aproximativ 700.000 de barili/zi sub nivelul din aceeași perioadă a anului anterior. Scăderea cumulată a exporturilor din Rusia și Orientul Mijlociu a fost și mai mare, de circa 1,3 milioane de barili/zi, iar livrările suplimentare din SUA și China au compensat doar parțial deficitul. Pe partea de preț, articolul notează că în septembrie prețul angro al motorinei în Europa și SUA a urcat la circa 220 de dolari/baril (aprox. 990 lei), iar în Singapore a depășit 200 de dolari/baril (aprox. 900 lei). Deși ulterior prețurile au mai scăzut, IEA indică faptul că motorina rămâne aproape de două ori mai scumpă decât țițeiul și semnificativ peste nivelurile de dinaintea crizei. Un semnal suplimentar de stres în piață vine din zona stocării: rafinăriile și traderii ar prelungi tot mai rar contractele de depozitare pentru motorină, pe fondul lipsei de volum disponibil pentru stocare, conform datelor citate de la brokerul de stocare The Tank Tiger. Stocuri și intervenții: reumplerea ar putea dura până în a doua jumătate din 2027 În mod obișnuit, țările își cresc rezervele înainte de iarnă, când cererea pentru combustibili de încălzire urcă. În acest an, însă, mai multe state au fost nevoite să apeleze la stocuri pentru a acoperi lipsurile, arată materialul. IEA se așteaptă ca rafinăriile să producă mai mult în lunile următoare, ceea ce ar putea duce la o perioadă în care oferta să depășească temporar cererea la începutul lui 2027. Totuși, agenția consideră că această producție suplimentară nu ar fi suficientă pentru a acoperi „golurile” mari acumulate în 2026, iar refacerea stocurilor ar putea dura până în a doua jumătate din 2027. În acest context, G7 a anunțat la începutul lui octombrie accelerarea eliberării rezervelor strategice de petrol deja promise, motorina având prioritate pentru a ajunge mai rapid pe piața internațională, potrivit articolului. Context: și țițeiul rămâne vulnerabil la șocuri Problemele nu se limitează la motorină. Materialul arată că piața internațională a petrolului rămâne expusă la întreruperi din cauza conflictului din Orientul Mijlociu: în septembrie, prețul Brent a crescut cu peste 26 de dolari până la o medie de 116,89 dolari/baril (aprox. 525 lei), iar în momentul redactării raportului IEA ar fi ajuns la circa 134 dolari/baril (aprox. 605 lei). La 28 octombrie, Brent este indicat la 115 dolari/baril (aprox. 520 lei). În același timp, IEA anticipează o scădere a consumului global de petrol în acest an cu 2,6 milioane de barili/zi, până la o medie de 102,4 milioane barili/zi, motorina având o contribuție importantă la această reducere (aproximativ un sfert din scăderea estimată a cererii, conform agenției). Pe partea de ofertă, IEA estimează că producția globală ar urma să scadă în 2026, cu o revenire așteptată în 2027, dar vulnerabilă la noi atacuri asupra infrastructurii energetice și a navelor petroliere. Pentru companii și sectoare dependente de motorină, mesajul central este că presiunea pe costuri ar putea rămâne structural ridicată încă cel puțin 12–18 luni, iar eventualele relaxări de preț ar putea fi intermitente și sensibile la evoluțiile geopolitice și la nivelul stocurilor. [...]
Statisticile arată că incendiile la instalațiile fotovoltaice sunt mai rare decât sugerează imaginile din presă , iar riscul ține mai ales de anumite componente și de calitatea montajului, potrivit unei analize publicate de Agrarheute . Imaginile cu acoperișuri în flăcări ajung frecvent în media și îi neliniștesc pe proprietarii de clădiri și ferme, însă „statistica reală desenează o imagine complet diferită”, notează publicația. În acest context, Lucas Flügel, reprezentant al Bundesverband des Deutschen Solarhandwerks (BDS – asociația germană a meșteșugarilor din domeniul solar), transmite un mesaj de calm și indică faptul că, pentru a evita incidentele, esențială este montarea corectă. De ce cresc unele statistici, fără ca riscul „intrinsec” să fie mare Articolul dă exemplul Marii Britanii, unde incendiile asociate instalațiilor fotovoltaice au crescut cu 133%. Totuși, această creștere nu este prezentată ca dovadă că panourile fotovoltaice ar avea, în sine, un risc de incendiu „deosebit de ridicat”. Unde apare, de fapt, vulnerabilitatea: componente și montaj Potrivit materialului, nu instalația în ansamblu este problema, ci „în principal anumite componente” care pot face ca o instalație fotovoltaică să ia foc. În același timp, explicațiile BDS pun accent pe execuția montajului: felul în care este instalat sistemul este decisiv pentru prevenirea supraîncălzirilor și a incidentelor. Pentru proprietarii de hale, grajduri sau locuințe, implicația practică este că discuția despre „pericolul panourilor” trebuie mutată spre calitatea proiectării și a instalării, precum și spre alegerea componentelor potrivite, nu spre evitarea tehnologiei ca atare. [...]
Olanda cere eliminarea obligației UE de umplere a depozitelor de gaze, după ce a plătit circa 1 miliard de euro (aprox. 5 mld. lei) în 2026 pentru a-și face stocurile , pe fondul unui efect de piață care ar fi împins prețurile în sus, potrivit Focus . Miza este una economică: regulile de stocare, introduse după criza gazelor, ar fi ajuns să schimbe stimulentele comerciale și să transfere costuri către guverne. De ce contestă Olanda regula de stocare Publicația arată că Olanda vrea eliminarea cerințelor privind nivelurile minime din depozite în cadrul unei revizuiri a regulilor UE pentru securitatea aprovizionării cu energie. Conform unei relatări Bloomberg citate de Focus, Olanda a cheltuit în 2026 „circa un miliard de euro” pentru a-și umple rezervele. Regulile UE au fost introduse prin Regulamentul 2022/1032 , ca reacție la criza de aprovizionare cu gaze și la creșterile „fără precedent” ale prețurilor după invazia Rusiei în Ucraina. Ținta stabilită la nivel european este de 90% grad de umplere până la 1 noiembrie, în fiecare an. Olanda susține că, odată cu expirarea actualei obligații, nu ar trebui introduse noi ținte de umplere. Efectul de piață invocat: prețuri mai mari vara, costuri pentru stat Explicația prezentată este legată de modul în care funcționează, în mod obișnuit, comerțul cu gaze: traderii cumpără mai ieftin vara și vând mai scump iarna, când cererea crește. Dacă gazul devine scump vara, acest stimulent dispare, iar depozitele riscă să rămână goale. Focus notează că în 2025 și 2026 s-a întâmplat exact acest lucru: comercianții ar fi ținut prețurile mai sus știind că guvernele europene trebuie să atingă anumite niveluri de stocare la date fixe. În plus, în ambii ani, iar în 2026 „mult mai puternic”, criza cu Iranul ar fi menținut prețurile ridicate. În acest context, guvernul olandez ar fi fost nevoit să suporte costul pentru a umple depozitele într-un ritm suficient. Ce se discută la nivelul UE și ce cere Olanda în plus Un proiect de document văzut de Bloomberg ar indica faptul că Executivul european nu ar intenționa să prelungească obligațiile la nivel UE după expirare. În loc, Comisia ar vrea să comaseze unele reguli existente într-un cadru mai larg pentru securitatea aprovizionării cu gaze și electricitate, iar regula actuală pentru gaze ar urma să fie eliminată. Pe lângă eliminarea țintelor, Olanda mai cere ca firmele să fie obligate să stocheze gaze pentru a-și îndeplini propriile obligații de livrare, inclusiv către „clienți protejați” (de exemplu gospodăriile). Totodată, țara critică faptul că reglementarea UE ar forța guvernele să preia sarcini care, în mod normal, revin utilizatorilor depozitelor (companii care cumpără gaze). Implicații pentru Germania: riscul intervenției și calendarul regulilor Focus menționează că problema nivelurilor de umplere afectează și Germania. În exemplul dat, pentru Germania sunt indicate praguri de 80% la 1 noiembrie și 30% la 1 februarie, iar guvernul german ar fi relaxat deja ușor cerințele inițiale. În prezent, Germania nu ar fi ajuns în situația de a interveni direct, prin instrucțiuni către Trading Hub Europe să cumpere mai mult gaz, însă există temeri în piață. Publicația amintește și un episod recent legat de Sefe, care ar fi arătat cât de repede pot urca prețurile en-gros dacă apare suspiciunea unei implicări guvernamentale — suspiciune care, în acel caz, s-ar fi dovedit nefondată. Pe calendar, Focus notează că reglementarea germană de ajustare a cerințelor pentru depozitele de gaze ar urma să înceteze după 31 martie 2027. Rămâne de văzut, în următoarele luni, dacă eliminarea obligațiilor va face gazul mai ieftin vara — un efect pe care sursa îl prezintă ca incert. [...]
Europa intră în T4 cu un deficit estimat de 510.000 barili/zi la combustibil de aviație , iar presiunea pe aprovizionare împinge continentul spre importuri din surse mai îndepărtate, inclusiv Coreea de Sud, potrivit Mediafax . Conflictul din Iran, izbucnit în urmă cu peste șase luni, a afectat livrările din Orientul Mijlociu și a redus cu aproximativ jumătate importurile europene de combustibil pentru aviație, notează Reuters, citată de publicație. În acest context, Europa a crescut importurile din țări precum Nigeria, Statele Unite și Canada. Importurile din Coreea de Sud urcă la maxime din 2022 Coreea de Sud a devenit în septembrie una dintre principalele noi surse de combustibil pentru aviație ale Europei, pe baza datelor de fluxuri comerciale. Importurile europene din această țară au ajuns până acum în septembrie la 129.000 de barili pe zi, conform companiei Kpler , cel mai ridicat nivel din octombrie 2022. Stocuri în scădere și risc de noi șocuri de aprovizionare Pe fondul tensiunilor în creștere din Orientul Mijlociu, Europa rămâne expusă riscului unor noi probleme de aprovizionare. Compania de consultanță Energy Aspects estimează pentru trimestrul al patrulea un deficit european de 510.000 de barili pe zi, în timp ce Statele Unite ar urma să aibă un excedent de 18.000 de barili pe zi. Creșterea importurilor din Coreea de Sud vine într-un moment în care stocurile europene sunt reduse: stocurile din hub-ul Amsterdam–Rotterdam–Anvers au coborât la cel mai scăzut nivel din ultimii șapte ani. Capacitate mai mare de export în Asia, dependență mai mare în Europa În paralel, producția de combustibil pentru aviație a Coreei de Sud a ajuns în iulie la aproape 13,89 milioane de barili, cel mai ridicat nivel din ultimii șapte ani, iar exporturile au atins cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani și jumătate, potrivit datelor guvernamentale citate de Mediafax. În condițiile în care deficitul este așteptat să continue, Europa va rămâne dependentă de importuri, într-o piață în care distanța mai mare față de furnizori poate însemna costuri logistice mai ridicate și vulnerabilitate la întreruperi de transport și livrare. [...]
România intră în iarnă cu risc de deficit de putere la vârf și importuri scumpe , pe fondul opririi reactoarelor de la Cernavodă, al secetei care reduce producția hidro și al întârzierilor la capacități pe gaz, potrivit unei analize publicate de Adevărul . Miza nu este doar „câtă energie există” în total, ci dacă sistemul poate acoperi orele de consum maxim fără să lovească limitele tehnice ale importurilor. România se apropie de o criză energetică „mai ales dacă” se cumulează trei condiții: Centrala Nucleară de la Cernavodă nu pornește, iarna este geroasă, iar importurile de electricitate ajung la limita rețelei (capacitatea maximă pe care interconexiunile o pot transporta în siguranță). Într-un astfel de scenariu, țara ar urma să importe masiv curent la prețuri mari, iar marja de siguranță a sistemului s-ar reduce puternic în orele de vârf. De ce contează: problema e „puterea” disponibilă, nu energia în ansamblu Analiza susține că riscul imediat este deficitul de putere în vârfurile de consum, când și statele vecine au nevoie de electricitate. Cu alte cuvinte, chiar dacă există energie pe parcursul zilei, sistemul poate rămâne vulnerabil în intervalele în care cererea urcă rapid, iar producția internă nu poate fi crescută suficient de repede. În acest context, oprirea reactoarelor de la Cernavodă și producția hidro afectată de secetă reduc capacitatea internă tocmai în perioadele critice, împingând România spre importuri mai mari și mai scumpe. Decizii și întârzieri care au blocat investiții și capacități noi Materialul indică lipsa unei strategii energetice pe termen lung și enumeră cinci decizii/derapaje care au contribuit la vulnerabilitatea actuală: Legea offshore din 2018 , asociată în text cu Liviu Dragnea, care a introdus taxe suplimentare și condiții comerciale considerate descurajante de investitori, întârziind proiectul Neptun Deep . ExxonMobil s-a retras, iar Romgaz a preluat participația cu 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei). Șefa OMV Petrom, Christina Verchere, este citată cu ideea că fără întârzierea din 2018 producția ar fi început în 2022. Centrale pe gaz construite/refăcute prea târziu : termocentrala Iernut (unitate strategică) trebuia finalizată în 2020, dar este așteptată să pornească pe 31 decembrie 2026 și ar urma să acopere 5%–7% din consumul României. La Mintia , a fost pusă în funcțiune prima turbină de 135 MW dintr-un total planificat de 1.700 MW; testările sunt descrise ca prelungite. Renunțarea la cărbune înainte ca alternativele să fie gata , în baza calendarului din PNRR , cu închideri de mine înainte de finalizarea centralelor pe gaz. România ar fi cerut amânări „prea târziu”. În text este menționată poziția ministrului Energiei, Dumitru Chisăliță, care apreciază că lignitul rămâne indispensabil iernii următoare și are valoare strategică. Stocarea energiei rămasă în urmă față de regenerabile , ceea ce a dus la un sistem care produce mult când cererea e mică și insuficient când cererea e maximă. Sunt menționate ținte de creștere a stocării: 3.000 MW / 11.000 MWh până în 2027; 3.300 MW / 12.400 MWh până în 2030; 4.800 MW / 18.400 MWh până în 2035. Întârzieri la reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă , estimate pentru punere în funcțiune în 2030 și 2031. Cernavodă: opriri, secetă și o retehnologizare care complică 2027 Analiza arată că cele două reactoare de la Cernavodă acoperă circa 20% din necesarul de electricitate al României, dar sunt oprite din cauza secetei. În plus, Unitatea 1 (în funcțiune din 1996) ar urma să fie oprită anul viitor pentru retehnologizare, pe o durată de 32 de luni (aproape trei ani). Textul notează explicit că nu este clar cum va fi compensată oprirea Reactorului 1 și că nu există încă proiecte pentru situațiile în care scăderea Dunării împiedică funcționarea reactoarelor. Ca element de comparație, sunt menționate centralele de la Kozlodui (Bulgaria) și Paks (Ungaria), tot pe Dunăre, care au continuat să producă; diferența ar ține, potrivit analizei, de proiectarea captării apei și amplasament. În perioada descrisă, Bulgaria ar fi exportat energie la niveluri record, iar România ar fi fost principalul cumpărător. Gazele: stocuri mai mici și importuri „pe ușile laterale” Pe partea de gaze, directorul Transgaz, Ion Sterian, este citat cu ideea că stocurile sunt cu peste 300 de milioane de metri cubi sub nivelul de anul trecut, iar o iarnă geroasă ar putea împinge România spre importuri la final de ianuarie și în februarie. În paralel, populația rămâne protejată de schema de plafonare până în primăvara anului viitor, conform textului. Ministerul Energiei afirmă că România nu importă gaz din Rusia și că nu a avut contracte directe cu Gazprom, însă analiza susține că aprovizionarea poate veni indirect prin Bulgaria și Ungaria (țări care importă gaz rusesc), inclusiv prin TurkStream, conductă în care „sunt multe molecule de gaz rusesc”. Sunt menționate și evoluții regionale: creșterea ponderii gazului rusesc în importurile Ungariei între 2021 și 2025 și existența unui contract pe 15 ani cu Gazprom semnat în 2021, fără o decizie formală de reziliere anunțată. La ce să ne așteptăm în următoarele luni Concluzia analizei este că urmează „trei-patru luni complicate”, cu Sistemul Energetic Național în stare de alertă la nivel guvernamental, în condițiile opririi de la Cernavodă, ale secetei și ale întârzierilor la Iernut și Mintia. Dacă repornirea Cernavodă întârzie și iarna este severă, marja de siguranță se îngustează, iar România riscă să depindă de importuri scumpe exact în momentele în care și vecinii au nevoie de energie. [...]
