Știri
Știri din categoria Energie
Guvernul fixează la 50% dividendele Nuclearelectrica, păstrând restul profitului pentru investițiile de la Cernavodă, potrivit Economica. Decizia a fost adoptată prin memorandum, iar Ministerul Energiei va mandata reprezentanții statului în AGA Nuclearelectrica să aprobe repartizarea de dividende în cotă de 50% din profitul repartizabil.
Miza este echilibrul dintre încasările la buget și finanțarea proiectelor mari ale companiei: retehnologizarea Unității 1 de la CNE Cernavodă și dezvoltarea Unităților 3 și 4. Guvernul susține că menținerea cotei de 50% este „esențială” pentru obiectivele pe termen scurt și mediu și pentru planul de investiții inclus în bugetul de venituri și cheltuieli (BVC) pe 2026.
Pentru anul 2025, Nuclearelectrica a raportat un profit net de aproximativ 2,40 miliarde lei. Pe baza situațiilor financiare la 31 decembrie 2025, compania estimează că la o cotă de 50% din profitul distribuibil:
Conform aceleiași surse, suma estimată pentru distribuire este cu 163 milioane lei peste distribuirea conform BVC 2025 rectificat (și cu 135 milioane lei mai mult către bugetul de stat). Profitul nedistribuit este indicat ca sursă de finanțare pentru programul de investiții din 2026–2027, estimat la aproximativ 8,5 miliarde lei cumulat în cei doi ani.
Executivul arată că măsurile sunt aliniate cu O.G. nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la companiile cu capital integral sau majoritar de stat.
În plus, Guvernul invocă Acordul de sprijin dintre statul român și Nuclearelectrica pentru proiectul Unitățile 3 și 4, aprobat prin Legea nr. 74/2023, care prevede obligația statului de a asigura, pe durata proiectului, că profitul contabil rămas după impozitul pe profit se repartizează ca dividende în cuantum de maximum 50%.
În practică, decizia consolidează o regulă de distribuție care lasă companiei o parte semnificativă din câștiguri pentru a-și susține investițiile, în timp ce statul își asigură, totodată, o încasare consistentă din dividende.
Recomandate
Ministerul Energiei începe evaluarea activelor ELCEN , un pas necesar pentru transferul companiei către Primăria Capitalei , într-un demers care ar putea debloca reorganizarea sistemului de termoficare din București și, implicit, investițiile în modernizare, potrivit Stirile Pro TV . Primarul general Ciprian Ciucu spune că a discutat miercuri, la o întâlnire cu conducerea Ministerului Energiei, despre pașii următori pentru realizarea SACET (Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică) în Capitală. În acest context, ministerul ar urma să facă evaluarea activelor ELCEN, o etapă pe care edilul o descrie ca fiind amânată de ani de zile. De ce contează: transferul ELCEN ar schimba guvernanța termoficării Miza preluării ELCEN de către Primăria Capitalei, potrivit lui Ciucu, este coordonarea producției și distribuției „într-un sistem unitar”, astfel încât investițiile și modernizarea rețelei să fie mai ușor de realizat. În prezent, sistemul din București este împărțit între: ELCEN , care produce agentul termic în centrale; Termoenergetica , care transportă și distribuie căldura și apa caldă către consumatori. Ciucu susține că transferul ar reduce „împărțirea responsabilității” între Ministerul Energiei și Primăria Capitalei, pe fondul disputelor recurente legate de funcționarea termoficării. Ce urmează și care este riscul politic indicat de primar Edilul afirmă că au existat pași anteriori pentru această preluare, dar că nu au fost finalizați, iar acum ar urma să fie puse în practică decizii luate anterior și apoi tergiversate. Totodată, Ciucu avertizează că procesul ar putea fi blocat din nou, în funcție de deciziile viitorului Guvern, ceea ce introduce un risc de continuitate pentru un proiect cu impact direct asupra bucureștenilor racordați la sistemul centralizat. [...]
Premierul Ilie Bolojan pune sub semnul întrebării fezabilitatea financiară a proiectului SMR de la Doicești , avertizând că investiția ar necesita „câteva miliarde de euro” pe care România „nu-i are” și că energia produsă ar ieși la un preț peste piață, ceea ce ar afecta rentabilitatea, potrivit Economica . În acest context, Bolojan spune că a informat Ambasada SUA despre problemele proiectului, pentru a evita ridicarea pe agenda bilaterală a unui subiect cu „probleme serioase de fezabilitate”. În declarațiile la B1TV, Bolojan a indicat că, din fondurile puse la dispoziție de Nuclearelectrica, „peste 240 de milioane de dolari” (aprox. 1,1 miliarde lei) au fost deja cheltuiți, iar rezultatul ar fi, în esență, un teren achiziționat și documentații (inclusiv studiu de fezabilitate). El a susținut că studiul arată atât nevoia unei investiții de ordinul „câtorva miliarde de euro”, cât și un cost al energiei care ar depăși prețul de piață. „Analiza prețului de vânzare a energiei electrice produse în acest posibil reactor arată că ar fi un preț care este mai mare decât cel de piață, ceea ce pune probleme serioase vizavi de rentabilitatea unei astfel de proiect.” Ce înseamnă, practic, pentru proiect: presiune pe finanțare și pe modelul de preț Mesajul premierului mută discuția din zona de ambiție tehnologică în zona de sustenabilitate economică: dacă energia ar fi mai scumpă decât piața, proiectul ar avea nevoie de o formulă de sprijin sau de contracte care să asigure recuperarea investiției. Într-o declarație anterioară, citată de Economica, Bolojan a făcut referire explicită la întrebarea dacă statul ar garanta un preț minim prin mecanismul „contractelor pentru diferență” (CfD) – adică un instrument prin care, dacă prețul de piață scade sub un nivel agreat, diferența este acoperită pentru a susține investiția. Tot în intervenția de la B1TV, Bolojan a spus că a informat Ambasada SUA, iar răspunsul ar fi fost că „a luat act de aceste date”, în ideea verificării lor pentru o decizie „corectă”. Acuzații către Nuclearelectrica și riscul de a nu recupera banii deja cheltuiți Bolojan a acuzat, „în premieră”, conducerea Nuclearelectrica, afirmând că ar fi trebuit să se asigure că proiectul și sumele alocate au un rezultat și că „acele contracte” și modul de derulare sunt „în bună regulă”. În același timp, el a invocat riscul ca banii cheltuiți să nu fie recuperați și a susținut că șansa de a duce proiectul până la capăt este „mică”, din cauza dificultății de finanțare și a costurilor. Context: cum este construit proiectul și care sunt reperele de calendar Proiectul de la Doicești presupune o centrală modulară cu o capacitate instalată de 462 MWe, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune, folosind tehnologia NuScale Power : șase module de câte 77 MW fiecare. Economica notează că, în februarie, RoPower Nuclear (compania de proiect, cu Nuclearelectrica și Nova Power and Gas în acționariat) a luat o decizie finală de investiție condiționată, care prevede contractarea și amplasarea inițială a unui singur modul de 77 MWe, urmând ca restul să fie achiziționate dacă primul funcționează conform parametrilor. Conform informațiilor citate, operarea comercială pentru primul modul ar urma să înceapă în iulie 2033, iar pentru întreaga centrală în decembrie 2034, în funcție de acordurile comerciale pentru celelalte cinci module. În plus, sunt menționate măsuri necesare de „prevenire, monitorizare și mitigare” a riscurilor potențial legate de emanarea gazelor naturale identificate în zonă. În paralel, Bolojan a reiterat că România ar trebui să se concentreze pe proiectele de la Cernavodă: retehnologizarea Unității 1 și finalizarea Unităților 3 și 4. [...]
Nova Power & Gas susține că situl energetic de la Doicești a fost cumpărat cu aprox. 24 mil. euro (circa 120 mil. lei) și că o evaluare ulterioară îl plasează la aproape triplu , potrivit Newsweek . Compania își leagă mesajul de miza economică a proiectului: valoarea activului și investițiile asociate, în contextul discuțiilor publice despre Doicești. Tranzacția, realizată la începutul lunii iunie 2025, ar fi inclus 50 de hectare de teren „liber și igienizat”, o stație nouă de transformare 110 kV/medie tensiune cu 6 linii electrice aeriene de 110 kV, transformatoare și echipamente noi, o clădire de birouri, parcări, sistem de control acces, drumuri interioare și alte dotări. Nova Power & Gas afirmă că prețul a fost stabilit pe baza celei mai mici valori din trei evaluări distincte, realizate de companii specializate (două din zona Big4 și o companie locală de evaluări). Lucrări de pregătire de aprox. 19 mil. euro, încă neplătite, și propunere de aport la capital Pe lângă prețul tranzacției, compania indică lucrări de pregătire a sitului nuclear executate în ultimii trei ani, „la cererea coordonatorilor de proiect și cu acordul părților implicate”, în valoare de aprox. 19 mil. euro (circa 95 mil. lei), care „nu au fost plătite până la această dată”. Nova Power & Gas spune că a propus ca valoarea acestor lucrări să fie tratată ca aport la capitalul social al RoPower . Totodată, compania afirmă că a notificat RoPower și Nuclearelectrica (SNN) privind interesul de a răscumpăra situl la aceeași valoare a tranzacției, dacă proiectul ar fi abandonat. De ce contează: activul e prezentat ca „strategic” și utilizabil și în afara nuclearului Nova Power & Gas descrie situl Doicești ca având „valoare strategică ridicată”, invocând capacitatea de conectare la Sistemul Energetic Național de aprox. 600 MW, existența unui baraj și alimentare cu apă, precum și acces direct la infrastructură rutieră și feroviară. În această logică, amplasamentul ar fi relevant nu doar pentru proiecte nucleare, ci și pentru centrale pe gaz sau instalații de stocare a energiei. În ceea ce privește proiectul în ansamblu, compania mai arată că o parte importantă a cheltuielilor din ultimii trei ani a mers către fazele de proiectare FEED 1 și FEED 2 (Front-End Engineering Design – proiectare preliminară), iar proiectul tehnic ar fi fost realizat de companii americane și canadiene și predat RoPower la începutul anului 2026. Finanțarea ar fi fost făcută în principal prin credite acordate de Nuclearelectrica către RoPower, credite purtătoare de dobândă. Interes investițional invocat: DFC și US Exim Compania indică și interesul unor finanțatori internaționali: fondul coreean DSPE pentru intrarea în acționariat și, „în urmă cu două săptămâni”, o scrisoare de intenție din partea agenției guvernamentale americane DFC pentru investiții în capital și creditare de 2 miliarde dolari (aprox. 9,2 miliarde lei), respectiv o scrisoare de interes de la US Exim pentru finanțare „până la” 5,625 miliarde dolari (aprox. 25,9 miliarde lei). În final, Nova Power & Gas spune că orice analiză publică a proiectului ar trebui să reflecte „corect” natura activelor, investițiile realizate și valoarea strategică a sitului de la Doicești, pe care îl descrie drept ecologizat, modernizat și conectat la infrastructură critică. [...]
Proiectul SMR Doicești intră într-o fază în care licențierea și achizițiile devin critice pentru calendar și costuri , pe măsură ce RoPower Nuclear pregătește trecerea către Etapa 3, care include contracte pre-EPC (înainte de proiectare–achiziții–construcție) și achiziții de materiale cu termen lung de fabricație, potrivit Economedia . Nuclearelectrica arată, într-un comunicat publicat la Bursa de Valori București, că proiectul se află în etapa premergătoare Etapei 3, cu o listă de activități care urmează să fie derulate de RoPower Nuclear, compania de proiect în care SNN are o participație de 50%. Ce se întâmplă acum: licențiere, pre-EPC și „long lead items” În perioada curentă, activitățile vizate înainte de Etapa 3 includ: finalizarea investigațiilor geotehnice pe amplasament; continuarea procesului de licențiere; finalizarea negocierii contractului pre-EPC; finalizarea negocierii contractelor de achiziție pentru materiale cu ciclu lung de fabricație; definirea lanțurilor de aprovizionare pentru materiale și echipamente; pregătirea companiei pentru etapele pre-EPC și EPC. Miza operațională este că, odată ce proiectul intră în zona de contractare și aprovizionare pentru componente cu timp mare de livrare, riscurile de întârziere și de creștere a costurilor se mută din zona de studii în zona de execuție și piață (furnizori, capacități de producție, condiții contractuale). Condițiile din decizia de investiție și rolul autorităților Compania reamintește că, prin hotărârea acționarilor SNN din 12 februarie 2026, decizia de investiție (FID) a fost aprobată cu „o serie de condiții suplimentare” menite să creeze un cadru de sprijin și cooperare între parteneri și autorități. Potrivit comunicatului, echipele RoPower și SNN lucrează la îndeplinirea acestor condiții, unele fiind în sarcina companiilor, iar altele în sarcina autorităților guvernamentale. În practică, această împărțire contează pentru ritmul de avansare: o parte din pașii necesari nu depind exclusiv de compania de proiect. Context: critici privind cheltuielile și valoarea sitului În spațiul public au apărut recent critici legate de cheltuielile din proiect. Economedia amintește că Ilie Bolojan a declarat într-un interviu pentru Hotnews că Nuclearelectrica ar fi cheltuit 240 de milioane de dolari pentru proiect, iar România ar rămâne „cu un teren și niște hârtii”. Ca reacție, Nova Power & Gas a susținut că tranzacția privind situl energetic de la Doicești a fost realizată în iunie 2025 la o valoare de aproximativ 24 milioane euro (aprox. 120 milioane lei) și a inclus, între altele, 50 de hectare de teren, o stație nouă de transformare 110 kV/MT, linii electrice aeriene de 110 kV, transformatoare și echipamente, clădire de birouri și infrastructură internă. Ce mai spune compania despre parcursul proiectului Nuclearelectrica plasează proiectul într-un calendar mai larg: programul SMR a fost inițiat în 2019, iar proiectul de la Doicești a fost demarat efectiv în septembrie 2022, după selecția tehnologiei și amplasamentului și aprobarea strategiei de implementare de către AGA. În 2023 și 2024 au fost parcurse etapele FEED 1 și FEED 2 (analize tehnice preliminare), iar compania afirmă că obiectivele FEED 2 au fost finalizate conform graficului și la un buget redus față de cel estimat. Compania susține, de asemenea, că proiectul ar aduce flexibilitate sistemului energetic și complementaritate cu resursele regenerabile și că, odată implementat, ar putea deveni un reper pentru proiecte similare. „În acest context, cu accent particular pe cazul României, Proiectul SMR Doicești prezintă un potențial enorm de dezvoltare a industriei nucleare românești, a Nuclearelectrica, a lanțului de furnizare, a sistemului educațional asociat, al atragerii de investiții.” La ce să ne așteptăm în continuare Următorul reper operațional este închiderea pachetului de activități premergătoare Etapei 3, în special pe două fronturi: avansarea licențierii și închiderea negocierilor pentru pre-EPC și achizițiile de materiale cu termen lung de fabricație. Sursa nu indică termene calendaristice sau valori contractuale pentru aceste etape, astfel că ritmul și costurile rămân, deocamdată, greu de cuantificat public. [...]
Proiectul SMR de la Doicești a consumat peste 240 mil. dolari (aprox. 1,1 mld. lei) fără un rezultat concret , iar România riscă să rămână „cu un teren și cu niște hârtii”, potrivit premierului interimar Ilie Bolojan , citat de news.ro . Declarația pune presiune pe modul în care sunt selectate și administrate investițiile mari din energie, într-un moment în care statul invocă nevoia de prețuri mai mici și de disciplină în cheltuirea banilor. Bolojan a folosit exemplul proiectului de reactoare modulare mici (SMR) de la Doicești ca ilustrare a risipei și a investițiilor „încheiate în mod prost” sau fără analiză, susținând că astfel de decizii nu se traduc în beneficii pentru populație, inclusiv în facturi mai mici la energie. „Știți cât a consumat nuclear, electric acolo? Peste 240 de milioane de dolari și vom rămâne cu un teren și vom rămâne cu niște hârtii. Întrebarea este: merită asta?” Miza economică: costuri fără efect în piață În intervenția sa, premierul interimar a legat direct administrarea defectuoasă din energie de efecte economice mai largi: dacă accesul în rețele este blocat, „le permiți unora să speculeze să facă bani” în loc să fie reduse prețurile pentru toți consumatorii. În acest context, a invocat și problema ATR-urilor (avize tehnice de racordare), sugerând că „dacă nu faci ordine aici (…) n-ai făcut nimic”, indiferent de eforturile de colectare sau economisire bugetară. Unde este proiectul, oficial În același material este menționat că Nuclearelectrica SA a aprobat în februarie aprobarea finală pentru reactoarele modulare mici de la Doicești, astfel încât proiectul a intrat în a treia etapă de dezvoltare. Obiectivul indicat anterior era ca proiectul să devină operațional la începutul următorului deceniu, cu respectarea aprobărilor corporative și a cadrului de reglementare aplicabil. Declarațiile lui Bolojan introduc însă un semn de întrebare asupra eficienței cheltuielilor deja făcute și asupra modului în care vor fi justificate, mai departe, costurile și pașii următori ai proiectului. [...]
China a pus în funcțiune comercial un centru de date subacvatic alimentat de eolian offshore , o configurație care vizează reducerea costurilor energetice ale infrastructurii pentru inteligență artificială prin răcire cu apă de mare și acces direct la energie regenerabilă, potrivit Interesting Engineering . Centrul de date este amplasat în largul coastei Shanghaiului, în zona Lingang Special Area , și a intrat în operare comercială completă după ce construcția s-a încheiat în octombrie 2025, iar testele inițiale au avut loc la începutul acestui an. Proiectul, estimat la 226 milioane de dolari (aprox. 1,0 miliarde lei), a fost lansat oficial în iunie 2025 printr-un acord de cooperare între comitetul administrativ al Lingang Special Area, Shanghai Lingang Special Area Investment Holding Group și HiCloud Technology . Eficiența energetică, miza centrală: PUE raportat de 1,15 Publicația notează că centrul de date ar avea un indicator PUE (Power Usage Effectiveness – raport între energia totală consumată și energia folosită efectiv de echipamentele IT) de aproximativ 1,15, ceea ce l-ar plasa printre cele mai eficiente centre de date de mari dimensiuni aflate în operare. Ca reper, centrele de date „enterprise” tradiționale operează adesea în jurul valorii de 1,5 sau mai mult, din cauza consumului suplimentar pentru răcire și infrastructură. Dezvoltatorii susțin că designul subacvatic: reduce consumul de electricitate cu 22,8%; elimină utilizarea apei dulci; reduce necesarul de teren cu peste 90%. Cum este alimentat și ce capacitate are Centrul de date subacvatic este poziționat între fazele 1 și 2 ale parcului eolian offshore din Lingang. Module subacvatice rezistente la presiune, care găzduiesc aproape 2.000 de servere, sunt amplasate lângă turbinele eoliene, astfel încât instalația să poată prelua electricitate direct din surse regenerabile. Proiectul a fost dezvoltat în două etape: de la o facilitate demonstrativă de 2,3 MW, până la o capacitate totală de 24 MW. În interior au fost instalate clustere GPU (unități de procesare grafică, folosite frecvent pentru antrenarea și rularea modelelor de inteligență artificială) de către China Telecom și furnizorul local LinkWise, pentru sarcini precum AI, etichetare de date („big data annotation”), infrastructură 5G și dezvoltarea de modele lingvistice mari (LLM). Răcirea cu apă de mare și limitele operaționale Spre deosebire de centrele de date terestre, care se bazează pe chillere industriale și sisteme HVAC (încălzire, ventilație și aer condiționat), proiectul din Shanghai folosește apa de mare ca mecanism pasiv de răcire. Un reprezentant HiCloud Technology a descris un circuit de schimb de căldură în care agentul frigorific își schimbă starea (lichid/gaz) și circulă prin module fără a necesita energie pentru procesul de schimb termic în sine. În același timp, infrastructura subacvatică vine cu riscuri operaționale: coroziune în apă sărată, etanșare pe termen lung la presiune, fiabilitatea cablurilor submarine și acces dificil la hardware. Înlocuirea componentelor defecte este mai complicată decât în centrele de date clasice, ceea ce împinge operatorii către module etanșe, monitorizare la distanță și redundanță ridicată pentru a limita intervențiile fizice. Ca precedent, Interesting Engineering amintește Project Natick al Microsoft, care a testat capsule subacvatice în 2015 (California) și 2018 (Insulele Orkney, Scoția). Microsoft a oprit proiectul până în 2024 fără a-l duce la implementare comercială, deși testele ar fi indicat rate mai mici de defectare a hardware-ului în mediu subacvatic. Pe fondul creșterii rapide a cererii de energie și răcire pentru infrastructura AI, astfel de centre de date alimentate offshore și răcite cu apă de mare sunt prezentate ca opțiuni tot mai analizate pentru viitoarele investiții în capacități de calcul. [...]
