Știri
Știri din categoria Energie
Nova Power & Gas susține că situl energetic de la Doicești a fost cumpărat cu aprox. 24 mil. euro (circa 120 mil. lei) și că o evaluare ulterioară îl plasează la aproape triplu, potrivit Newsweek. Compania își leagă mesajul de miza economică a proiectului: valoarea activului și investițiile asociate, în contextul discuțiilor publice despre Doicești.
Tranzacția, realizată la începutul lunii iunie 2025, ar fi inclus 50 de hectare de teren „liber și igienizat”, o stație nouă de transformare 110 kV/medie tensiune cu 6 linii electrice aeriene de 110 kV, transformatoare și echipamente noi, o clădire de birouri, parcări, sistem de control acces, drumuri interioare și alte dotări. Nova Power & Gas afirmă că prețul a fost stabilit pe baza celei mai mici valori din trei evaluări distincte, realizate de companii specializate (două din zona Big4 și o companie locală de evaluări).
Pe lângă prețul tranzacției, compania indică lucrări de pregătire a sitului nuclear executate în ultimii trei ani, „la cererea coordonatorilor de proiect și cu acordul părților implicate”, în valoare de aprox. 19 mil. euro (circa 95 mil. lei), care „nu au fost plătite până la această dată”. Nova Power & Gas spune că a propus ca valoarea acestor lucrări să fie tratată ca aport la capitalul social al RoPower.
Totodată, compania afirmă că a notificat RoPower și Nuclearelectrica (SNN) privind interesul de a răscumpăra situl la aceeași valoare a tranzacției, dacă proiectul ar fi abandonat.
Nova Power & Gas descrie situl Doicești ca având „valoare strategică ridicată”, invocând capacitatea de conectare la Sistemul Energetic Național de aprox. 600 MW, existența unui baraj și alimentare cu apă, precum și acces direct la infrastructură rutieră și feroviară. În această logică, amplasamentul ar fi relevant nu doar pentru proiecte nucleare, ci și pentru centrale pe gaz sau instalații de stocare a energiei.
În ceea ce privește proiectul în ansamblu, compania mai arată că o parte importantă a cheltuielilor din ultimii trei ani a mers către fazele de proiectare FEED 1 și FEED 2 (Front-End Engineering Design – proiectare preliminară), iar proiectul tehnic ar fi fost realizat de companii americane și canadiene și predat RoPower la începutul anului 2026. Finanțarea ar fi fost făcută în principal prin credite acordate de Nuclearelectrica către RoPower, credite purtătoare de dobândă.
Compania indică și interesul unor finanțatori internaționali: fondul coreean DSPE pentru intrarea în acționariat și, „în urmă cu două săptămâni”, o scrisoare de intenție din partea agenției guvernamentale americane DFC pentru investiții în capital și creditare de 2 miliarde dolari (aprox. 9,2 miliarde lei), respectiv o scrisoare de interes de la US Exim pentru finanțare „până la” 5,625 miliarde dolari (aprox. 25,9 miliarde lei).
În final, Nova Power & Gas spune că orice analiză publică a proiectului ar trebui să reflecte „corect” natura activelor, investițiile realizate și valoarea strategică a sitului de la Doicești, pe care îl descrie drept ecologizat, modernizat și conectat la infrastructură critică.
Recomandate
Proiectul SMR Doicești intră într-o fază în care licențierea și achizițiile devin critice pentru calendar și costuri , pe măsură ce RoPower Nuclear pregătește trecerea către Etapa 3, care include contracte pre-EPC (înainte de proiectare–achiziții–construcție) și achiziții de materiale cu termen lung de fabricație, potrivit Economedia . Nuclearelectrica arată, într-un comunicat publicat la Bursa de Valori București, că proiectul se află în etapa premergătoare Etapei 3, cu o listă de activități care urmează să fie derulate de RoPower Nuclear, compania de proiect în care SNN are o participație de 50%. Ce se întâmplă acum: licențiere, pre-EPC și „long lead items” În perioada curentă, activitățile vizate înainte de Etapa 3 includ: finalizarea investigațiilor geotehnice pe amplasament; continuarea procesului de licențiere; finalizarea negocierii contractului pre-EPC; finalizarea negocierii contractelor de achiziție pentru materiale cu ciclu lung de fabricație; definirea lanțurilor de aprovizionare pentru materiale și echipamente; pregătirea companiei pentru etapele pre-EPC și EPC. Miza operațională este că, odată ce proiectul intră în zona de contractare și aprovizionare pentru componente cu timp mare de livrare, riscurile de întârziere și de creștere a costurilor se mută din zona de studii în zona de execuție și piață (furnizori, capacități de producție, condiții contractuale). Condițiile din decizia de investiție și rolul autorităților Compania reamintește că, prin hotărârea acționarilor SNN din 12 februarie 2026, decizia de investiție (FID) a fost aprobată cu „o serie de condiții suplimentare” menite să creeze un cadru de sprijin și cooperare între parteneri și autorități. Potrivit comunicatului, echipele RoPower și SNN lucrează la îndeplinirea acestor condiții, unele fiind în sarcina companiilor, iar altele în sarcina autorităților guvernamentale. În practică, această împărțire contează pentru ritmul de avansare: o parte din pașii necesari nu depind exclusiv de compania de proiect. Context: critici privind cheltuielile și valoarea sitului În spațiul public au apărut recent critici legate de cheltuielile din proiect. Economedia amintește că Ilie Bolojan a declarat într-un interviu pentru Hotnews că Nuclearelectrica ar fi cheltuit 240 de milioane de dolari pentru proiect, iar România ar rămâne „cu un teren și niște hârtii”. Ca reacție, Nova Power & Gas a susținut că tranzacția privind situl energetic de la Doicești a fost realizată în iunie 2025 la o valoare de aproximativ 24 milioane euro (aprox. 120 milioane lei) și a inclus, între altele, 50 de hectare de teren, o stație nouă de transformare 110 kV/MT, linii electrice aeriene de 110 kV, transformatoare și echipamente, clădire de birouri și infrastructură internă. Ce mai spune compania despre parcursul proiectului Nuclearelectrica plasează proiectul într-un calendar mai larg: programul SMR a fost inițiat în 2019, iar proiectul de la Doicești a fost demarat efectiv în septembrie 2022, după selecția tehnologiei și amplasamentului și aprobarea strategiei de implementare de către AGA. În 2023 și 2024 au fost parcurse etapele FEED 1 și FEED 2 (analize tehnice preliminare), iar compania afirmă că obiectivele FEED 2 au fost finalizate conform graficului și la un buget redus față de cel estimat. Compania susține, de asemenea, că proiectul ar aduce flexibilitate sistemului energetic și complementaritate cu resursele regenerabile și că, odată implementat, ar putea deveni un reper pentru proiecte similare. „În acest context, cu accent particular pe cazul României, Proiectul SMR Doicești prezintă un potențial enorm de dezvoltare a industriei nucleare românești, a Nuclearelectrica, a lanțului de furnizare, a sistemului educațional asociat, al atragerii de investiții.” La ce să ne așteptăm în continuare Următorul reper operațional este închiderea pachetului de activități premergătoare Etapei 3, în special pe două fronturi: avansarea licențierii și închiderea negocierilor pentru pre-EPC și achizițiile de materiale cu termen lung de fabricație. Sursa nu indică termene calendaristice sau valori contractuale pentru aceste etape, astfel că ritmul și costurile rămân, deocamdată, greu de cuantificat public. [...]
Premierul Ilie Bolojan pune sub semnul întrebării fezabilitatea financiară a proiectului SMR de la Doicești , avertizând că investiția ar necesita „câteva miliarde de euro” pe care România „nu-i are” și că energia produsă ar ieși la un preț peste piață, ceea ce ar afecta rentabilitatea, potrivit Economica . În acest context, Bolojan spune că a informat Ambasada SUA despre problemele proiectului, pentru a evita ridicarea pe agenda bilaterală a unui subiect cu „probleme serioase de fezabilitate”. În declarațiile la B1TV, Bolojan a indicat că, din fondurile puse la dispoziție de Nuclearelectrica, „peste 240 de milioane de dolari” (aprox. 1,1 miliarde lei) au fost deja cheltuiți, iar rezultatul ar fi, în esență, un teren achiziționat și documentații (inclusiv studiu de fezabilitate). El a susținut că studiul arată atât nevoia unei investiții de ordinul „câtorva miliarde de euro”, cât și un cost al energiei care ar depăși prețul de piață. „Analiza prețului de vânzare a energiei electrice produse în acest posibil reactor arată că ar fi un preț care este mai mare decât cel de piață, ceea ce pune probleme serioase vizavi de rentabilitatea unei astfel de proiect.” Ce înseamnă, practic, pentru proiect: presiune pe finanțare și pe modelul de preț Mesajul premierului mută discuția din zona de ambiție tehnologică în zona de sustenabilitate economică: dacă energia ar fi mai scumpă decât piața, proiectul ar avea nevoie de o formulă de sprijin sau de contracte care să asigure recuperarea investiției. Într-o declarație anterioară, citată de Economica, Bolojan a făcut referire explicită la întrebarea dacă statul ar garanta un preț minim prin mecanismul „contractelor pentru diferență” (CfD) – adică un instrument prin care, dacă prețul de piață scade sub un nivel agreat, diferența este acoperită pentru a susține investiția. Tot în intervenția de la B1TV, Bolojan a spus că a informat Ambasada SUA, iar răspunsul ar fi fost că „a luat act de aceste date”, în ideea verificării lor pentru o decizie „corectă”. Acuzații către Nuclearelectrica și riscul de a nu recupera banii deja cheltuiți Bolojan a acuzat, „în premieră”, conducerea Nuclearelectrica, afirmând că ar fi trebuit să se asigure că proiectul și sumele alocate au un rezultat și că „acele contracte” și modul de derulare sunt „în bună regulă”. În același timp, el a invocat riscul ca banii cheltuiți să nu fie recuperați și a susținut că șansa de a duce proiectul până la capăt este „mică”, din cauza dificultății de finanțare și a costurilor. Context: cum este construit proiectul și care sunt reperele de calendar Proiectul de la Doicești presupune o centrală modulară cu o capacitate instalată de 462 MWe, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune, folosind tehnologia NuScale Power : șase module de câte 77 MW fiecare. Economica notează că, în februarie, RoPower Nuclear (compania de proiect, cu Nuclearelectrica și Nova Power and Gas în acționariat) a luat o decizie finală de investiție condiționată, care prevede contractarea și amplasarea inițială a unui singur modul de 77 MWe, urmând ca restul să fie achiziționate dacă primul funcționează conform parametrilor. Conform informațiilor citate, operarea comercială pentru primul modul ar urma să înceapă în iulie 2033, iar pentru întreaga centrală în decembrie 2034, în funcție de acordurile comerciale pentru celelalte cinci module. În plus, sunt menționate măsuri necesare de „prevenire, monitorizare și mitigare” a riscurilor potențial legate de emanarea gazelor naturale identificate în zonă. În paralel, Bolojan a reiterat că România ar trebui să se concentreze pe proiectele de la Cernavodă: retehnologizarea Unității 1 și finalizarea Unităților 3 și 4. [...]
Proiectul SMR de la Doicești a consumat peste 240 mil. dolari (aprox. 1,1 mld. lei) fără un rezultat concret , iar România riscă să rămână „cu un teren și cu niște hârtii”, potrivit premierului interimar Ilie Bolojan , citat de news.ro . Declarația pune presiune pe modul în care sunt selectate și administrate investițiile mari din energie, într-un moment în care statul invocă nevoia de prețuri mai mici și de disciplină în cheltuirea banilor. Bolojan a folosit exemplul proiectului de reactoare modulare mici (SMR) de la Doicești ca ilustrare a risipei și a investițiilor „încheiate în mod prost” sau fără analiză, susținând că astfel de decizii nu se traduc în beneficii pentru populație, inclusiv în facturi mai mici la energie. „Știți cât a consumat nuclear, electric acolo? Peste 240 de milioane de dolari și vom rămâne cu un teren și vom rămâne cu niște hârtii. Întrebarea este: merită asta?” Miza economică: costuri fără efect în piață În intervenția sa, premierul interimar a legat direct administrarea defectuoasă din energie de efecte economice mai largi: dacă accesul în rețele este blocat, „le permiți unora să speculeze să facă bani” în loc să fie reduse prețurile pentru toți consumatorii. În acest context, a invocat și problema ATR-urilor (avize tehnice de racordare), sugerând că „dacă nu faci ordine aici (…) n-ai făcut nimic”, indiferent de eforturile de colectare sau economisire bugetară. Unde este proiectul, oficial În același material este menționat că Nuclearelectrica SA a aprobat în februarie aprobarea finală pentru reactoarele modulare mici de la Doicești, astfel încât proiectul a intrat în a treia etapă de dezvoltare. Obiectivul indicat anterior era ca proiectul să devină operațional la începutul următorului deceniu, cu respectarea aprobărilor corporative și a cadrului de reglementare aplicabil. Declarațiile lui Bolojan introduc însă un semn de întrebare asupra eficienței cheltuielilor deja făcute și asupra modului în care vor fi justificate, mai departe, costurile și pașii următori ai proiectului. [...]
China a pus în funcțiune comercial un centru de date subacvatic alimentat de eolian offshore , o configurație care vizează reducerea costurilor energetice ale infrastructurii pentru inteligență artificială prin răcire cu apă de mare și acces direct la energie regenerabilă, potrivit Interesting Engineering . Centrul de date este amplasat în largul coastei Shanghaiului, în zona Lingang Special Area , și a intrat în operare comercială completă după ce construcția s-a încheiat în octombrie 2025, iar testele inițiale au avut loc la începutul acestui an. Proiectul, estimat la 226 milioane de dolari (aprox. 1,0 miliarde lei), a fost lansat oficial în iunie 2025 printr-un acord de cooperare între comitetul administrativ al Lingang Special Area, Shanghai Lingang Special Area Investment Holding Group și HiCloud Technology . Eficiența energetică, miza centrală: PUE raportat de 1,15 Publicația notează că centrul de date ar avea un indicator PUE (Power Usage Effectiveness – raport între energia totală consumată și energia folosită efectiv de echipamentele IT) de aproximativ 1,15, ceea ce l-ar plasa printre cele mai eficiente centre de date de mari dimensiuni aflate în operare. Ca reper, centrele de date „enterprise” tradiționale operează adesea în jurul valorii de 1,5 sau mai mult, din cauza consumului suplimentar pentru răcire și infrastructură. Dezvoltatorii susțin că designul subacvatic: reduce consumul de electricitate cu 22,8%; elimină utilizarea apei dulci; reduce necesarul de teren cu peste 90%. Cum este alimentat și ce capacitate are Centrul de date subacvatic este poziționat între fazele 1 și 2 ale parcului eolian offshore din Lingang. Module subacvatice rezistente la presiune, care găzduiesc aproape 2.000 de servere, sunt amplasate lângă turbinele eoliene, astfel încât instalația să poată prelua electricitate direct din surse regenerabile. Proiectul a fost dezvoltat în două etape: de la o facilitate demonstrativă de 2,3 MW, până la o capacitate totală de 24 MW. În interior au fost instalate clustere GPU (unități de procesare grafică, folosite frecvent pentru antrenarea și rularea modelelor de inteligență artificială) de către China Telecom și furnizorul local LinkWise, pentru sarcini precum AI, etichetare de date („big data annotation”), infrastructură 5G și dezvoltarea de modele lingvistice mari (LLM). Răcirea cu apă de mare și limitele operaționale Spre deosebire de centrele de date terestre, care se bazează pe chillere industriale și sisteme HVAC (încălzire, ventilație și aer condiționat), proiectul din Shanghai folosește apa de mare ca mecanism pasiv de răcire. Un reprezentant HiCloud Technology a descris un circuit de schimb de căldură în care agentul frigorific își schimbă starea (lichid/gaz) și circulă prin module fără a necesita energie pentru procesul de schimb termic în sine. În același timp, infrastructura subacvatică vine cu riscuri operaționale: coroziune în apă sărată, etanșare pe termen lung la presiune, fiabilitatea cablurilor submarine și acces dificil la hardware. Înlocuirea componentelor defecte este mai complicată decât în centrele de date clasice, ceea ce împinge operatorii către module etanșe, monitorizare la distanță și redundanță ridicată pentru a limita intervențiile fizice. Ca precedent, Interesting Engineering amintește Project Natick al Microsoft, care a testat capsule subacvatice în 2015 (California) și 2018 (Insulele Orkney, Scoția). Microsoft a oprit proiectul până în 2024 fără a-l duce la implementare comercială, deși testele ar fi indicat rate mai mici de defectare a hardware-ului în mediu subacvatic. Pe fondul creșterii rapide a cererii de energie și răcire pentru infrastructura AI, astfel de centre de date alimentate offshore și răcite cu apă de mare sunt prezentate ca opțiuni tot mai analizate pentru viitoarele investiții în capacități de calcul. [...]
Rusia a lovit pentru a treia zi la rând infrastructura de gaze a Naftogaz , într-o serie de atacuri care ridică presiunea operațională asupra sistemului energetic ucrainean, în timp ce regiunea Cernihiv a fost vizată și de lovituri separate soldate cu morți și răniți, potrivit Kyiv Post . Atacul de marți dimineață a vizat mai multe obiective de infrastructură de gaze ale Naftogaz din regiunea Cernihiv. Compania de stat a transmis că drone rusești au lovit mai multe amplasamente, iar „echipamente critice” au fost distruse la facilități de producție. Personalul de la una dintre instalațiile vizate a fost evacuat, iar Naftogaz spune că nu au existat victime. Serviciile de urgență evaluau în continuare pagubele. Pagube la infrastructura de gaze și riscuri operaționale Faptul că atacurile asupra activelor Naftogaz se repetă pentru a treia zi consecutivă indică o intensificare a presiunii asupra infrastructurii energetice, într-un moment în care menținerea funcționării echipamentelor de producție și transport rămâne esențială pentru alimentarea internă. Publicația nu oferă o estimare a impactului asupra livrărilor de gaze sau a costurilor de reparație, iar amploarea exactă a avariilor nu este încă detaliată. Atacuri în regiunea Cernihiv: morți, răniți și distrugeri Separat de loviturile asupra infrastructurii Naftogaz, guvernatorul regiunii Cernihiv, Viacheslav Chaus, a declarat că Rusia a desfășurat o serie de atacuri în regiune peste noapte și până marți. În jurul orei 10:00 (ora Ucrainei), forțele ruse au lansat un atac cu rachetă balistică asupra centrului orașului Pryluky. Lovitura a vizat o facilitate de afaceri și a avariat un centru comercial, un supermarket și echipamente de stingere a incendiilor din apropiere. Bilanțul a ajuns la trei morți, după ce postul ucrainean Suspilne a relatat că un adolescent de 14 ani, rănit critic, a decedat ulterior la spital. În total, cel puțin 17 persoane au fost rănite, inclusiv copilul menționat. Chaus a mai spus că luni seara orașul Cernihiv a fost atacat cu drone Geran, fiind raportate două explozii: una a lovit terenul unei întreprinderi și a aprins un camion-cisternă, iar cealaltă a vizat o zonă rezidențială, avariind locuințe și un vehicul. Doi oameni (o femeie de 84 de ani și un bărbat de 58 de ani) au fost răniți și tratați la fața locului. Potrivit guvernatorului, în ultimele 24 de ore regiunea a înregistrat 50 de atacuri și 76 de explozii. Apărarea aeriană: 180 de drone doborâte sau bruiate Forțele Aeriene ale Ucrainei au anunțat că Rusia a lansat 209 drone de atac începând de luni, ora 18:00 (ora Ucrainei), inclusiv drone Shahed și variante cu propulsie, precum și drone-capcană (momeală). Conform datelor preliminare, până marți la 08:30, apărarea aeriană a doborât sau a bruiat electronic 180 de drone. Au fost raportate lovituri ale 27 de drone în 15 locații, iar fragmente din drone interceptate au căzut în alte cinci locuri. [...]
Promisiunea Chinei de a livra Australiei 600.000 de barili de kerosen vine pe fondul riscului de penurie de combustibil în regiune, după blocarea strâmtorii Ormuz , un punct-cheie pentru fluxurile globale de hidrocarburi, potrivit Economica . Cele trei transporturi de kerosen sunt așteptate să ajungă în iunie, după discuțiile purtate luna trecută între premierul australian Anthony Albanese și premierul chinez Li Qiang pe tema securității energetice, relatează Agerpres, citând France Presse. De ce contează: Australia nu are rezerve naționale, iar Ormuz e blocată din februarie Australia încearcă să evite o penurie într-un moment în care strâmtoarea Ormuz este blocată din februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului. În timp de pace, prin Ormuz trece o cincime din producția mondială de hidrocarburi, iar regiunea Asia-Pacific este „puternic dependentă” de acest coridor, notează sursa. În acest context, premierul australian a anunțat mai devreme în mai că țara va acumula un stoc de un miliard de litri de combustibil, în condițiile în care „în prezent nu are rezerve naționale”. Context comercial: China e furnizor major pentru aviația australiană Anul trecut, China a furnizat o treime din combustibilul utilizat de aviația australiană. În același timp, Beijing importă din Australia cantități mari de minereu de fier, cărbune și gaz natural lichefiat (GNL), ceea ce arată interdependența economică dintre cele două economii. Comerțul bilateral Australia–China a ajuns la 326 de miliarde de dolari australieni (aproape 200 de miliarde de euro) anul trecut, fiind dominat de exporturile australiene de materii prime. Ce urmează: discuții la nivel de miniștri și măsuri pentru piața internă de gaze Ministrul australian al comerțului, Don Farrell, urmează să se întâlnească săptămâna aceasta la Suzhou cu omologul său chinez, Wang Wentao, în marja reuniunii miniștrilor comerțului din APEC. Separat, Farrell era așteptat marți la Tokyo pentru discuții despre securitatea energetică și comerț cu Japonia, un alt cumpărător important de GNL și cărbune australian. Australia a anunțat luna aceasta și o măsură de protecție a pieței interne: va rezerva echivalentul a 20% din exporturile sale de gaz pentru consumul intern, pentru a reduce riscul de penurie. [...]
