Știri
Știri din categoria Energie verde

Războiul din Iran accelerează investițiile în energie curată ca „asigurare” împotriva șocurilor la petrol și gaze, pe fondul scumpirilor și al întreruperilor de aprovizionare care au lovit piețele internaționale, potrivit unei analize NPR. În Asia și Africa, mai multe guverne și companii grăbesc adoptarea de panouri solare, baterii și vehicule electrice pentru a reduce dependența de importurile de combustibili fosili.
În material se arată că închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz a tăiat peste o cincime din livrările globale de gaze naturale lichefiate (GNL), iar prețurile nu au revenit la nivelurile anterioare. Prețurile gazelor naturale în Europa și Asia sunt cu peste 50% mai mari decât la începutul războiului, iar cotațiile petrolului au urcat după ce președintele Donald Trump a declarat că încetarea focului s-a încheiat.
O consecință operațională imediată este reorientarea accelerată către tehnologii „curate” (care reduc consumul de combustibili fosili) importate în mare parte din China. NPR citează date și analize care indică:
În paralel, unele țări folosesc aceste importuri ca tampon în fața crizelor energetice declanșate de război. NPR menționează că Pakistanul, prin investiții în solar și baterii, a redus importurile de petrol și gaze naturale, economisind „miliarde de dolari”, conform organizației Centre for Energy and Clean Air.
Filipinele sunt date ca exemplu de accelerare a importurilor: țara a adus panouri solare de peste 400 milioane de dolari (aprox. 1,8 miliarde lei) din februarie până în mai, potrivit datelor de export chineze, ceea ce ar reprezenta o creștere de 139% față de anul anterior, conform Ember.
Pe partea de finanțare, Dele Kuti, responsabil global pentru energie și infrastructură la Standard Bank, spune că ieftinirea echipamentelor din China a schimbat „calculele” investiționale. În 2025, finanțarea Standard Bank pentru proiecte de energie regenerabilă a depășit finanțarea pentru proiecte pe bază de surse neregenerabile într-un raport de 8 la 1, potrivit NPR.
Analiza leagă creșterea vânzărilor de vehicule electrice de o reducere structurală a cererii de petrol. Ember estimează că 45% din consumul global de petrol este folosit în transportul rutier, iar Agenția Internațională a Energiei (IEA) a revizuit prognoza pentru acest an: înainte de război se aștepta o creștere a cererii, dar după perturbările asociate închiderii Strâmtorii Hormuz, a trecut la o estimare de scădere a cererii globale de petrol.
În același timp, NPR notează că, deși tranziția se accelerează, petrolul și gazele vor rămâne necesare „în viitorul previzibil” pentru utilizări precum îngrășăminte, plastic și combustibil pentru aviație. Diferența, în logica experților citați, este că investițiile în regenerabile și electrificare sunt tratate tot mai mult ca o măsură de securitate energetică, nu doar ca politică climatică.
Recomandate

China a bifat un pas spre industrializarea eolianului de mare altitudine , după ce sistemul flotant de generare S4000 a trecut un test complet de operare, un prag care mută tehnologia din zona de prototipuri în cea de proiecte aplicabile. Potrivit IT之家 , validarea a fost realizată recent într-o bază de test din nord-vestul Chinei și este prezentată ca o „descoperire majoră” pentru eolianul de mare altitudine. Testul a acoperit întregul ciclu operațional: ridicare, menținere la altitudine, test de producere a energiei și recuperare controlată. Conform informațiilor citate de publicație dintr-un material CCTV News , toți indicatorii au îndeplinit cerințele, iar rezultatele ar confirma fiabilitatea sistemului în condiții „complexe și extreme” specifice zonelor de altitudine mare. Ce aduce S4000 față de generația anterioară S4000 este descris ca o iterație a modelului S2000, cu o configurație nouă și performanțe îmbunătățite. În datele prezentate: altitudine maximă de operare la ridicare: până la 4.000 de metri ; acoperire potențială: „majoritatea” zonelor din China, prin compatibilitate cu condițiile de amplasare; integrare: ar putea deservi direct cerințele rețelelor electrice principale (fără detalii tehnice suplimentare în material); durată de viață proiectată: 20 de ani . De ce contează: intrarea în planificarea națională și „veriga” de inginerie Materialul notează că eolianul de mare altitudine a fost inclus în planul național chinez „15-5” (al 15-lea ciclu de planificare) pentru dezvoltarea energiei regenerabile, ca tehnologie de energie curată „nouă” și prioritară. În acest context, reușita testului S4000 este prezentată ca acoperind o „verigă-cheie” pentru aplicarea la scară inginerească, cu potențial de a crește capacitatea de furnizare a energiei curate în zonele de altitudine mare. Publicația nu oferă un calendar de comercializare sau date despre capacități instalate ori costuri, astfel că impactul economic imediat nu poate fi cuantificat din informațiile disponibile. [...]

O fermă din Colorado își acoperă costurile cu energie vândută din panouri solare și, în același timp, își protejează culturile de caniculă : pe 24 de acri (aprox. 9,7 hectare), familia Kominek a instalat mii de panouri și testează „agrivoltaicele” – folosirea simultană a terenului pentru agricultură și producție de electricitate, potrivit BGR . La Jack’s Solar Garden , în Longmont (Colorado), Byron Kominek a montat 3.276 de panouri solare. Sistemul produce anual 2 gigawați-oră (GWh) de electricitate, pe care fermierul o vinde unei companii locale de utilități pentru a acoperi costurile fermei, conform relatării publicate de The Guardian. Umbra panourilor devine „infrastructură” agricolă Dincolo de veniturile din energie, panourile creează umbră și reduc stresul termic pentru plante, formând microclimate în care pot prospera culturi diferite. Articolul dă exemple concrete: inul, care are o temperatură ideală de germinare între 65 și 70°F (aprox. 18–21°C); salvie sclarea, care se ofilește la temperaturi de peste 95°F (aprox. 35°C). Logica economică este dublă: electricitatea vândută susține bugetul fermei, iar umbrirea poate ajuta la menținerea productivității în verile tot mai fierbinți. Costuri mari la început și dificultăți de operare Modelul nu este „plug-and-play”. Kominek spune că investiția pentru cele peste 3.000 de panouri a fost de 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei), iar structurile metalice ale panourilor sunt obstacole în lucrările agricole. În plus, cercetătorii parteneri ai fermei încă lucrează la „bune practici” care să poată fi aplicate pe scară largă. De ce contează: venit suplimentar și reziliență la secetă BGR notează că panourile nu oferă doar umbră: ele blochează o parte din radiația solară și pot ajuta solul să rețină mai multă umiditate – un avantaj într-un context de temperaturi în creștere și secete mai frecvente. Publicația indică și o alternativă pentru fermierii care nu își permit investiții de milioane: unele parcuri solare colaborează cu agricultori pentru pășunat sub panouri (de exemplu, oi și vite), ceea ce poate aduce venituri suplimentare. În material este menționat că „ciobanii solari” pot câștiga de două până la trei ori mai mult decât ciobanii tradiționali. În ansamblu, exemplul din Colorado sugerează că agrivoltaicele pot transforma panourile solare dintr-un consumator de teren într-o infrastructură care susține atât producția de energie, cât și agricultura – cu condiția ca finanțarea inițială și modul de exploatare să fie gestionate realist. [...]

China a urcat la un nivel-record finanțarea proiectelor de energie verde în „Belt and Road” , într-un moment în care scumpirea petrolului, pe fondul războiului din Iran, face mai atractive alternativele precum solarul, bateriile și transportul electric, potrivit Mediafax . În primele șase luni din 2026, valoarea proiectelor chinezești de energie verde din cadrul Inițiativei „Belt and Road” („Noul Drum al Mătăsii”) a ajuns la 20,1 miliarde de dolari (aprox. 92,5 miliarde lei), depășind totalul întregului an trecut. Din această sumă, circa 11,8 miliarde de dolari (aprox. 54,3 miliarde lei) au fost contracte de construcție, iar 8,3 miliarde de dolari (aprox. 38,2 miliarde lei) investiții directe, conform unui studiu realizat de cercetători de la University of Queensland și Green Finance & Development Center din Shanghai. Miza economică: tranziția energetică devine „asigurare” contra șocurilor petroliere Contextul imediat este criza energetică declanșată după atacurile americane și israeliene asupra Iranului, la 28 februarie, care a afectat producția și exporturile din Golful Persic. Strâmtoarea Ormuz – pe unde trecea înainte de conflict aproximativ o cincime din petrolul consumat la nivel mondial – a fost în mare parte blocată sau supusă restricțiilor, iar reluarea ostilităților după o scurtă acalmie a împins din nou prețurile în sus. Petrolul Brent a crescut cu aproximativ 28% doar în luna iulie, conform aceleiași surse. În acest context, economiile asiatice dependente de importuri sunt cele mai expuse, iar China era cel mai mare cumpărător de petrol iranian. Scumpirea combustibililor face însă ca energia solară, bateriile și electrificarea transportului să devină mai atractive, iar statele care cumpără tehnologie energetică din China își pot reduce atât costurile, cât și riscurile asociate volatilității petrolului și gazelor. Investițiile totale „Belt and Road” accelerează, cu o pondere mai mare a sectorului privat Dincolo de energia verde, investițiile și contractele Chinei în cadrul Belt and Road au totalizat 126,3 miliarde de dolari (aprox. 581 miliarde lei) în prima jumătate a anului 2026, cel mai ridicat nivel pentru un semestru de la lansarea programului, în 2013. Suma include 49,8 miliarde de dolari (aprox. 229 miliarde lei) investiții și 76,5 miliarde de dolari (aprox. 352 miliarde lei) contracte de construcție. Finanțările au crescut și în alte sectoare – industrie prelucrătoare, tehnologie, minerit și infrastructură pentru centre de date și dezvoltarea inteligenței artificiale – iar un element important este rolul tot mai mare al companiilor private chineze. Acestea au reprezentat 48% din implicarea Beijingului în proiectele Belt and Road în S1 2026, față de 13% în 2022, semnalând o mutare de la proiecte dominate de companii de stat și bănci controlate de Beijing către investiții mai puternic motivate comercial. Cererea de petrol a Chinei: revizuiri în jos pe fondul electrificării În paralel cu expansiunea externă, electrificarea transportului și înlocuirea combustibililor fosili reduc estimările privind cererea de petrol a Chinei. HSBC și-a diminuat prognoza pentru consumul chinez cu aproximativ 780.000 de barili pe zi în 2026 și cu 550.000 de barili pe zi în 2027, comparativ cu estimările de dinaintea războiului. Analiștii se așteaptă ca piața globală a petrolului, aflată în deficit în 2026, să revină la un excedent de aproximativ 1,9 milioane de barili pe zi în 2027, inclusiv pe fondul cererii mai slabe din China. Unde se duc banii: Africa crește, Rusia și Pakistan lipsesc Africa a fost una dintre principalele destinații ale noilor investiții: valoarea proiectelor chinezești pe continent aproape s-a triplat față de aceeași perioadă a anului trecut, ajungând la aproximativ 33,5 miliarde de dolari (aprox. 154 miliarde lei). În schimb, în prima jumătate a anului nu au fost anunțate proiecte noi Belt and Road în Rusia sau Pakistan. Reducerea implicării în Rusia este pusă pe seama dificultății de a transforma cooperarea politică în proiecte comerciale private, iar Pakistanul încearcă să-și diversifice relațiile externe și să se apropie din nou de Statele Unite. În ansamblu, criza petrolului provocată de războiul din Iran creează pentru China o fereastră de oportunitate: să-și consolideze poziția nu doar ca finanțator al infrastructurii globale, ci și ca furnizor dominant al tehnologiilor de tranziție către energie verde. [...]

România își pregătește cadrul pentru concesionarea unor proiecte eoliene offshore de 11,5 GW , un pas care ar putea declanșa proceduri competitive și investiții majore în Marea Neagră, potrivit Economedia , care citează o analiză ENERGY MAG (Grecia), preluată de Rador și G4Media.ro. Ministerul Energiei a publicat un proiect de hotărâre de guvern care definește zonele concesionate pentru parcurile eoliene offshore din sectorul românesc al Mării Negre. Miza imediată este că aprobarea documentului „deschide calea” pentru proceduri competitive de atribuire a concesiunilor, adică pentru intrarea efectivă în faza de selecție a investitorilor. Cum sunt împărțite proiectele și ce capacitate vizează Proiectul de hotărâre identifică dezvoltarea în trei etape, cu o capacitate totală estimată de 11,5 GW, în șase „perimetre”. În prima etapă sunt prevăzute trei zone concesionate (1, 2 și 3), fiecare destinată unui proiect eolian offshore, cu o capacitate totală estimată de 3,1 GW. Conform informațiilor din material, aceste zone: sunt potrivite pentru fundații fixe (stabile) pe fundul mării; sunt compatibile cu tehnologiile actuale; evită zonele sensibile din punct de vedere ecologic. Această etapă este legată de obiectivul din Strategia Energetică a României 2025–2035: instalarea a 3 GW de eolian offshore până în 2035. De ce contează: investiții potențiale și interesul companiilor grecești Analiza citată indică faptul că proiectele ar putea atrage companii energetice grecești deja prezente în România, care „este posibil” să participe la formatele de afaceri ce își vor manifesta interesul pentru realizarea parcurilor offshore. În context, sunt menționate investiții și poziționări existente: Parcul eolian Fântânele–Cogealac (600 MW), aflat la 17 kilometri de coastă, este administrat de PPC Renewables, care l-a achiziționat de la CEZ Group în 2024. HELLENiQ Renewables lucrează la un parc eolian de 96 MW, cu termen de finalizare în trimestrul al doilea din 2027; prima dintre cele 15 turbine a fost instalată pe 10 august. Materialul enumeră și alte companii grecești active pe piața locală: PPC, METLEN, AVAX, GEK-TERNA, HELLENiQ Renewables, MORE (Motor Oil Group), SUNEL-AMERESCO, precum și Navios Investment Srl (cu capital grecesc în proporție de 50%), cu expunere pe producție și stocare de energie. Context de resursă: potențialul eolian al Mării Negre Potrivit raportului „ Offshore Wind Roadmap in Romania” al Băncii Mondiale , regiunea Mării Negre, cu viteze medii ale vântului de aproximativ 7,5 m/s, ar avea un potențial eolian de circa 76 GW, din care 22 GW ar putea fi instalați pe fundații fixe și 54 GW pe platforme plutitoare. Separat, analiza citată de Economedia menționează o estimare a Ministerului Energiei privind „amprenta economică” a eolianului offshore, care ar putea ajunge până la 27 de miliarde de euro (aprox. 135 miliarde lei) în economia națională. Ce urmează În forma prezentată, proiectul de hotărâre de guvern este piesa de reglementare care delimitează zonele și, odată aprobat, ar permite lansarea procedurilor competitive pentru concesiuni. Calendarul concret al acestor proceduri și condițiile de participare nu sunt detaliate în informațiile citate. Sursa primară a informațiilor despre analiza externă: ENERGY MAG . [...]

Autorizația ANRE pentru ferma solară Dama deschide drumul unui proiect de 1,24 GW care ar putea dubla producția solară a României , dar efectul real în sistem depinde de ritmul de execuție până la ținta de punere în funcțiune comercială din 2030, potrivit Antena 3 . Proiectul, dezvoltat de Rezolv Energy , va fi amplasat în nord-vestul județului Arad, aproape de granița cu Ungaria. ANRE a emis autorizația de înființare – etapă care intervine după ce dezvoltatorii pot demonstra că au finanțarea necesară pentru proiecte mari de infrastructură. Ce înseamnă proiectul pentru producția de energie Rezolv Energy estimează o capacitate instalată de 1,24 GW, iar teoretic ferma ar putea produce maximum 10,86 TWh pe an. În practică, producția depinde de condițiile meteo și de gradul de utilizare; compania indică un scenariu conservator de funcționare la o capacitate medie de 15%, care ar însemna 1,63 TWh anual. Dezvoltatorii spun că producția anuală estimată ar putea acoperi consumul a peste 280.000 de gospodării, adică aproape un milion de oameni. În plus, proiectul ar urma să creeze peste 500 de locuri de muncă în următorii trei ani. Context: România sub media UE la solar și eolian Datele compilate de think-tank-ul energetic Ember arată că România a generat anul trecut 9,78% din electricitate din solar, sub media UE de 13,1%. Și la eolian România a fost sub media UE (12% față de 17%), la fel și la bioenergie și energie nucleară. În mixul de producție din 2025, hidroenergia a avut ponderea cea mai mare (24,3%), însă România a rămas dependentă de gaze (16,9%) și cărbune (15,2%). Ambele ponderi sunt peste mediile UE menționate în articol (16,8% și 9,18%). Ce urmează și ce riscuri rămân Ținta comunicată pentru intrarea în funcțiune comercială este 2030, iar proiectul ar urma să depășească parcul solar Witznitz de lângă Leipzig (Germania), în prezent cea mai mare fermă solară operațională din UE. Rezolv Energy afirmă că evaluează adăugarea ulterioară a unei „stocări substanțiale de energie” (capacități de baterii care pot muta energia produsă în orele cu consum redus către intervale cu cerere mai mare), pentru a limita risipa de energie solară atunci când consumul este scăzut. „O mare parte din terenurile agricole de calitate inferioară vor fi readuse la pășune, oile urmând să gestioneze vegetația prin pășunat. Proiectul va include, de asemenea, o rezervație naturală de 82 de hectare, una dintre cele mai mari inițiative private de restaurare a naturii, asociate cu un proiect solar din sud-estul Europei”, transmite compania. Separat, articolul notează că România deține și „recordul” celei mai mari centrale pe gaze din UE, la Mintia, iar premierul demis Ilie Bolojan a declarat pe 14 august că aceasta ar urma să intre în probe începând din septembrie. [...]

Un nou val de gadgeturi pentru energie „din mers” prinde tracțiune pe crowdfunding , iar exemplul cel mai recent este turbina eoliană portabilă Ventyra R1, care a depășit de 90 de ori ținta inițială de finanțare pe Kickstarter , potrivit TechRadar . Pentru piață, semnalul important nu este doar produsul în sine, ci apetitul pentru soluții „DIY” (făcute și instalate de utilizator) care ocolesc parțial rețeaua clasică de electricitate. Ce promite Ventyra R1 și cum ar fi folosită Ventyra R1 este prezentată ca o turbină eoliană pliabilă, suficient de compactă pentru a fi transportată într-un rucsac, cu scopul de a încărca dispozitive în deplasare, dacă există vânt suficient. TechRadar notează că produsul ar fi potrivit și pentru utilizare „off-grid” (în afara rețelei), inclusiv în zone precum trasee de deal sau drumuri de coastă. Specificațiile menționate în material includ: putere de ieșire de 50 W și sarcină maximă de 75 W; suport 12 V curent continuu; viteză minimă de pornire a vântului de 6,7 mph (aprox. 3 m/s); estimare de „circa 35 de minute” pentru încărcarea unui telefon, în condițiile în care turbina funcționează la viteză maximă (conform testelor Ventyra, citate de publicație); un „hub” de alimentare integrat pentru conectarea dispozitivelor. În practică, chiar sursa avertizează că la viteza minimă de pornire este puțin probabil să rezulte încărcări relevante, iar o utilizare mai realistă ar fi încărcarea treptată a unei baterii externe, apoi alimentarea gadgeturilor din aceasta. Pachet, extindere și limitări: unde se vede riscul operațional Pachetul ar include un trepied, o geantă de transport și patru țăruși pentru fixare în sol. Deși este promovată pentru aventuri în zone izolate, TechRadar menționează și scenariul montării pe balcon, ca sursă alternativă. Un element cu potențial comercial este extensibilitatea: mai multe unități R1 pot fi conectate la același hub, iar există și pachete care includ panouri solare, conectabile în același sistem. Mesajul de marketing citat din pagina de Kickstarter spune că produsul este „conceput să completeze energia solară”, nu să o înlocuiască, pentru un sistem mai flexibil în funcție de vreme și utilizare pe timp de noapte. Pe partea de limitări, publicația subliniază două necunoscute importante: nu este menționată o protecție la intemperii (de exemplu, rezistență la ploaie puternică); nu este clar cât de stabilă este în vânt puternic, existând riscul să se răstoarne. Finanțarea pe Kickstarter și prețurile „early bird” Campania de pe Kickstarter a avut o țintă inițială de 1.500 dolari (aprox. 6.900 lei), considerată „foarte mică” în material. La momentul redactării, erau promiși 140.020 dolari (aprox. 644.000 lei), de la 661 susținători, iar produsul avea „peste 600” de susținători, conform TechRadar (cu trimitere la New Atlas). Prețul „early bird” pentru Ventyra R1 pornește de la 179 dolari (aprox. 820 lei), iar livrarea este programată pentru decembrie, conform campaniei de pe Kickstarter: Kickstarter . Ca alternativă, TechRadar indică Shine Turbine (aflată la a doua versiune), disponibilă la precomandă pe Indiegogo la 399 dolari (aprox. 1.835 lei): Indiegogo . Ce urmează și de ce contează pentru „energia DIY” Dincolo de promisiunile tehnice, miza economică imediată este validarea cererii: un produs de nișă, mai rar decât încărcătoarele solare portabile, reușește să atragă rapid finanțare și sute de susținători. În același timp, TechRadar amintește riscul specific crowdfunding-ului: nu există garanția că produsul va ajunge pe piață în forma prezentată sau că va ajunge deloc, mai ales când compania este la primul produs. [...]