Știri
Știri din categoria Auto
Volkswagen, Stellantis și Renault cer UE o regulă „Fabricat în Europa” care să condiționeze vânzările de conținut local, într-o mișcare cu potențial de a redesena lanțurile de aprovizionare și competiția cu importurile pe piața auto europeană, potrivit Știrile Pro TV.
Cei trei producători, care cumulează aproximativ 60% din producția de automobile a Europei, solicită adoptarea unei reguli simple de tip „Fabricat în Europa”, la care să se adauge stimulente mai puternice pentru susținerea producției locale. Informația este atribuită de publicație agenției Reuters, preluată de news.ro.
Propunerea centrală: 70% din valoarea economică a fiecărui automobil vândut în UE să provină din interiorul Uniunii. Cerința ar urma să acopere întreg lanțul de producție – de la proiectare și dezvoltare, până la fabricarea componentelor și asamblarea finală.
Într-o scrisoare comună către membri ai Parlamentului European, companiile avertizează că industria auto europeană se confruntă cu „provocări fără precedent”, invocând:
În același timp, piața auto europeană este descrisă ca fiind încă slabă: se vând anual cu aproximativ trei milioane de vehicule mai puțin față de nivelul din 2019, iar circa 26% dintre automobilele comercializate în Europa provin din importuri.
Pe lângă pragul de conținut local, Volkswagen, Stellantis și Renault solicită măsuri care să încurajeze producția realizată în Europa, inclusiv:
Constructorii susțin că nu cer închiderea pieței, ci stoparea relocării producției industriale în afara UE, printr-un cadru care să favorizeze producția locală fără a bloca complet importurile.
Propunerea vine în condițiile în care Uniunea Europeană analizează introducerea unui cadru legal „Fabricat în Europa” ca parte a strategiei industriale pentru tranziția către mobilitatea electrică. Bruxelles-ul examinează praguri de conținut local, scheme de sprijin și stimulente legate de producția realizată în interiorul Uniunii.
Recomandate
Volkswagen mută ID.3-ul de top din zona „GTX” în „GTI”, o repoziționare de branding cu miză comercială , care vine la pachet cu o creștere de performanță și cu o listă de dotări orientate spre „hot hatch” electric, potrivit Motor1 . Schimbarea este legată de trecerea gamei ID.3 la facelift-ul „Neo” (menționat ca pornind din aprilie 2026), iar cea mai sportivă versiune nu mai folosește sigla GTX. Ce se schimbă în poziționare: GTX iese, GTI intră În interpretarea Motor1, GTX a rămas un nume cu impact emoțional limitat pentru un model de performanță, în timp ce GTI aduce „moștenirea” clasică Volkswagen într-o zonă în care constructorii caută diferențiere. Pentru ID.3, trecerea la GTI înseamnă și o aliniere vizuală la elemente consacrate: logo GTI, bandă roșie și detalii de design care trimit la Golf GTI. Design și interior: accent pe identitate GTI și comenzi fizice ID.3 GTI pornește de la ID.3 Neo, cu părți față/spate redesenate, dar adaugă elemente specifice: grilă tip „fagure”, accente roșii și jante standard de 20 de inci „Wörthersee”. Culorile menționate includ Mondsteingrau, Grenadillschwarz, Tornadorot, Gletscherweiß și Scale Silver. La interior, modelul preia noua planșă de bord a lui Neo, cu „mai multe butoane fizice” și materiale îmbunătățite, iar tema GTI continuă prin: bandă roșie decorativă pe bord; marcaj roșu la ora 12 pe volan; cusături roșii și scaune sport cu model „carouri” (inspirat de primul Golf GTI); opțional, scaune cu reglaje electrice, memorie și masaj. Performanță și încărcare: 240 kW, tracțiune spate și 601 km WLTP Dincolo de nume, ID.3 GTI vine cu o configurație tehnică prezentată ca „istorică” pentru sigla GTI: este primul GTI cu tracțiune spate , notează publicația. Motorul este o mașină sincronă cu magnet permanent (APP550), montată pe puntea spate. Datele comunicate în material: putere: 240 kW (326 CP) ; cuplu: 545 Nm ; 0–100 km/h: 5,6 secunde ; viteză maximă: 200 km/h (limitare electronică); baterie: 79 kWh net (litiu-ion); autonomie: 601 km WLTP (combinat); încărcare 10–80%: 29 minute , la un vârf de 183 kW . Modelul primește și suspensie controlată electronic (DCC), cu MacPherson pe față și multilink cu cinci brațe pe spate, plus direcție progresivă. Există un mod de rulare dedicat „GTI”, activabil dintr-un buton pe volan, care ajustează parametrii de propulsie și șasiu și activează „launch control”. În modul Sport, Volkswagen descrie și un „sunet sportiv” artificial, redat până la 50 km/h. Preț: Volkswagen nu a anunțat încă, reperul rămâne zona de 50.000 de euro Volkswagen nu a comunicat prețurile pentru ID.3 GTI, potrivit Motor1. Ca puncte de referință, publicația amintește: ID.3 GTX Performance: de la 52.295 euro (aprox. 260.000 lei ); Cupra Born VZ: de la 50.990 euro (aprox. 254.000 lei ). Motor1 avansează ca ipoteză un posibil start „în jurul pragului de 49.000 de euro”, însă aceasta este o estimare, nu o informație confirmată de producător. [...]
Volkswagen mută sigla GTI pe ID.3 și renunță la GTX ca vârf de gamă , o schimbare de poziționare care urmărește să refacă legătura cu fanii mărcii și să dea mai multă greutate „emoției” în oferta electrică, potrivit Focus . Modelul se va numi ID.3 GTI și este programat pentru primul trimestru din 2027. De ce contează: VW schimbă limbajul comercial, nu neapărat tehnica În material, Martin Sander (membru al conducerii mărcii VW responsabil de vânzări și marketing) vorbește despre o „realiniere” după primii ani ai gamei ID., când prioritatea ar fi fost un model de business profitabil, cu compromisuri vizibile inclusiv la interior. În acest context, trecerea de la „GTX Performance” la „GTI” este prezentată ca o corecție de curs: un nume cu istorie, folosit ca punte între era motoarelor termice și cea electrică. Important: ID.3 GTI nu aduce un plus de putere față de ID.3 GTX Performance; diferențele sunt în principal de setare și echipare (direcție, suspensie, calibrare). Performanțe și încărcare: cifre bune, dar fără „salt” față de GTX Conform datelor din articol, ID.3 GTI folosește motorul spate APP550 și are: 240 kW / 326 CP și 545 Nm 0–100 km/h în 5,6 secunde (cu Launch Control) viteză maximă limitată la 200 km/h baterie de 79 kWh (capacitate netă), autonomie de până la 601 km WLTP încărcare maximă la 183 kW, 10–80% în circa 29 de minute Ca termen de comparație, Focus menționează ID.3 Neo cu bateria de 79 kWh: 170 kW / 231 CP, 350 Nm, până la 629 km WLTP și aceeași putere maximă de încărcare (183 kW). Ce se schimbă la condus: primul GTI de serie cu tracțiune spate Diferențierea ID.3 GTI este legată de trenul de rulare și calibrare. Publicația notează că modelul are standard direcție progresivă și suspensie adaptivă DCC în versiune sport, plus optimizări la nivelul punții față (elastocinematică), arcuri, amortizoare, stabilizatoare și anvelope. Există și un mod de rulare GTI care „ascuțește” răspunsul ansamblului (propulsie, direcție, amortizare) și permite activarea Launch Control. Din punct de vedere tehnic, VW face și o ruptură de tradiție: ID.3 GTI este primul GTI cu tracțiune spate, în timp ce toate cele opt generații de Golf GTI au avut tracțiune față. Context în gamă și concurență internă: Cupra Born VZ , rivalul direct Focus precizează că ID.3 nu face parte formal din „Electric Urban Car Family” (unde sunt menționate viitoare modele precum ID. Polo, ID. Cross, Cupra Raval și Skoda Epiq), însă strategic GTI se potrivește în transformarea mărcii. ID.3 GTI nu înlocuiește Golf GTI: Volkswagen va rula, cel puțin deocamdată, în paralel modele cu motoare termice și electrice, transferând treptat nume consacrate în zona electrică. În interiorul grupului, cel mai apropiat adversar este Cupra Born VZ, cu specificații identice pe hârtie (240 kW/326 CP, 545 Nm, baterie 79 kWh, încărcare până la 183 kW, 0–100 km/h în 5,6 secunde și viteză maximă 200 km/h). Diferența, potrivit articolului, ar urma să fie de „caracter”: Cupra mizează pe o sportivitate mai agresivă, în timp ce VW încearcă să păstreze rețeta GTI de utilizare zilnică, precizie și discreție. Notă: Focus indică faptul că materialul original („GTI statt GTX”) provine de la AutoTest&Technik. [...]
Volkswagen își leagă redresarea din SUA de intrarea în segmentele cu marje mari, dar puternic protejate de tarife , mizând pe pick-up-uri și SUV-uri robuste produse local pentru a-și crește o cotă de piață de circa 3%, potrivit Ziarul Financiar . Grupul german analizează lansarea unor pick-up-uri și SUV-uri construite pe șasiu-cadru (arhitectură tip „body-on-frame”, folosită frecvent la vehicule utilitare și off-road), segmente pe care nu le-a atacat până acum în Statele Unite, dar unde se concentrează o parte importantă din profiturile industriei auto americane. Ținta este ieșirea din zona crossoverelor compacte, unde marjele sunt mai mici și unde compania este mai expusă taxelor vamale, pentru a urca în categoriile dominate de Ford, General Motors, Stellantis și Toyota. Potrivit Bloomberg, conducerea Volkswagen vede aceste modele drept principalul motor al redresării operațiunilor americane, iar directorul general Oliver Blume a descris segmentul SUV-urilor robuste și al pick-up-urilor ca pe o oportunitate neexploatată pentru grup. Mișcarea se leagă de strategia pentru America de Nord prezentată la începutul lunii septembrie, care renunță la logica modelelor globale standardizate în favoarea unor produse dezvoltate pentru cererea locală. De ce contează: marjele și tarifele împing Volkswagen spre producție locală Miza este ridicată: pick-up-urile au reprezentat anul trecut aproape 20% din vânzările de vehicule noi din SUA, iar modelele full-size au avut prețuri medii de listă apropiate de 70.000 de dolari (aprox. 316.000 lei). În același timp, loialitatea față de mărcile americane rămâne ridicată, ceea ce face intrarea în segment mai dificilă pentru un jucător cu o prezență modestă. În prezent, Volkswagen are o cotă de piață de aproximativ 3% în SUA și nu vinde nici pick-up-uri, nici SUV-uri de dimensiuni mari; cel mai mare model din ofertă este Atlas, un SUV de clasă medie. Uzina din Chattanooga, piesă-cheie în planul de reducere a expunerii la taxe Un rol central îl are uzina din Chattanooga (Tennessee), care funcționează sub capacitate după ce a pierdut producția crossoverului electric ID.4, pe fondul expirării creditelor fiscale federale pentru vehicule electrice. Un pick-up fabricat local ar crește gradul de utilizare al uzinei și ar reduce expunerea la taxele vamale. Producția în SUA ar permite și evitarea „ chicken tax ”, tariful de 25% aplicat din 1964 pick-up-urilor importate în Statele Unite. Presiune pe rezultate și pe strategia din America de Nord Impactul tarifelor este deja vizibil, potrivit articolului: directorul financiar Arno Antlitz a indicat că acestea au erodat marjele modelelor asamblate în Mexic și vândute în SUA, inclusiv Jetta și Taos. La Audi, vânzările din prima jumătate a anului au scăzut cu 17%, ceea ce a amplificat presiunea acționarilor pentru o ajustare rapidă a strategiei americane. În paralel, Volkswagen vrea să accelereze extinderea gamei hibride: compania nu vinde în acest moment niciun model hibrid în SUA, dar pregătește versiuni electrificate pentru Tiguan, Atlas și Atlas Cross Sport, care ar urma să fie introduse odată cu actualizările de mijloc de carieră ale modelelor. Ce urmează: decizie în lunile următoare, lansare „înainte de finalul deceniului” Decizia privind modul de realizare a viitorului pick-up urmează să fie luată în lunile următoare, Volkswagen analizând atât producția proprie, cât și un parteneriat industrial. Varianta vehiculată cel mai des este o colaborare cu Ford, cu care grupul are deja o relație de cooperare. Detalii precum motorizarea, dimensiunile, denumirile comerciale și calendarul exact nu au fost confirmate; compania a indicat doar că modelul ar urma să ajungă pe piață înainte de finalul deceniului. Volkswagen are deja un „cap de pod” prin Scout Motors, marca americană relansată sub umbrela grupului, care va produce în Carolina de Sud pick-up-ul Terra și SUV-ul Traveler, ambele pe șasiu-cadru, cu lansare comercială programată pentru 2028. Schimbarea de direcție este însoțită și de o modificare la vârful operațiunilor din regiune: Marco Schubert, fost șef al vânzărilor globale Audi, preia coordonarea Nord-Americii de la 1 octombrie 2026, în locul lui Kjell Gruner. [...]
Riscul pentru România nu este închiderea bruscă a Mioveniului, ci pierderea treptată a alocărilor industriale – inclusiv a viitoarei generații Duster , potrivit unei analize citate de Profit . Mesajul central: uzina Dacia de la Mioveni nu este „pe punctul” de a se închide, dar România poate pierde în timp volume, versiuni și, mai ales, viitorul Duster. „Dacia nu este pe punctul de a închide uzina de la Mioveni, dar România poate pierde treptat volume de producție, versiuni ale unor modele și, mai ales, alocarea viitoarei generații Duster. Acesta este pericolul adevărat.” De ce contează: decizia industrială se joacă în 2027–2029 Analiza Asociației Energia Inteligentă (AEI), semnată de Dumitru Chisăliță, susține că „amenințarea” plecării trebuie citită și ca instrument de negociere corporativă pentru condiții mai bune (taxe, energie, infrastructură, predictibilitate), fără ca asta să însemne automat o retragere iminentă. În același timp, riscul real ar fi ca, în fereastra 2027–2029, când se decid platformele, furnizorii și uzina pentru succesorul actualului Duster, România să nu mai primească alocarea noii generații. Închiderea fizică, dacă ar ajunge acolo, ar putea veni abia în 2030–2031, dar decizia ar fi luată cu 2–3 ani mai devreme, potrivit analizei. Probabilități estimate de AEI pentru scenarii (orientative) AEI indică trei scenarii, cu probabilități „analitice” (nu prognoze ale Renault, subliniază autorul): aprox. 55% : actuala generație rămâne, iar succesorul este produs cel puțin parțial în România; aprox. 35% : scenariu negativ – împărțirea producției sau mutarea succesorului; aprox. 10% : retragere accelerată până în 2028–2029 . Competitivitatea Mioveni vs. Bursa: unde apare presiunea de cost Comparativ cu uzina Renault de la Bursa (Turcia), Mioveni ar avea un „dezavantaj brut” estimat la 318–378 euro/automobil , în principal din diferențe de cost al muncii și electricitate, conform analizei. Pentru o mașină livrată în Germania, proximitatea României față de piața europeană ar reduce diferența netă la aprox. 200–250 euro/automobil . Analiza precizează că sunt estimări standardizate, nu costuri confidențiale ale Renault, și că România păstrează avantaje precum piața unică, rețeaua de furnizori, personal calificat, productivitate și investiții deja realizate. Semnalele care ar indica o retragere graduală În viziunea AEI, riscul nu ar arăta ca o „închidere peste noapte”, ci ca o degradare treptată a rolului industrial al Mioveniului. Printre semnalele de urmărit: reducerea investițiilor la Mioveni; scăderea volumelor și eliminarea unor schimburi; transferarea matrițelor sau a unor versiuni către Bursa; nominalizarea furnizorilor turci pentru viitoarea generație; reducerea activităților de cercetare și inginerie din România; absența unui nou model după Bigster; orientarea investițiilor în electrificare exclusiv către alte uzine. Impactul economic estimat dacă retragerea ar deveni completă Într-un scenariu de retragere completă, analiza AEI estimează: pierdere anuală de aprox. 5–5,5 miliarde euro din exporturile brute; deteriorarea balanței comerciale cu 2,5–3,5 miliarde euro ; pierdere de valoare adăugată și PIB (direct și indirect) de 2,5–4 miliarde euro/an ; 55.000–90.000 de locuri de muncă vulnerabile (uzină, furnizori, transport, servicii conexe). Pentru Argeș, o retragere până în 2029 ar însemna un șoc abrupt, cu risc de recesiune regională severă, iar între 2029 și 2035 pierderea cumulată de PIB ar putea ajunge la 17–28 miliarde euro , potrivit analizei. Ce recomandă AEI statului: dialog și audit, nu „subvenții nelimitate” Chisăliță susține că statul ar trebui să evite atât panica (concesii fără limită), cât și complacerea („nu pot pleca niciodată”). Printre recomandări: dialog confidențial și documentat cu Renault pentru alocările industriale 2027–2031 și un audit independent Mioveni–Bursa pe energie, muncă, taxe, logistică și productivitate, plus măsuri de competitivitate (predictibilitate fiscală, energie competitivă pe termen lung, infrastructură, sprijin condiționat de investiții/volume/locuri de muncă). Separat, în material este citat și Mihai Bordeanu , Head of Country Renault Group și șeful Dacia South East Europe, care afirmă că producția Dacia ar urma să scadă cu un procent de două cifre pe fondul scăderii cererii și al schimbării pieței către electric, adăugând că această scădere ar putea duce la concedieri. „Da, producția scade, consecința e că va trebui să dăm oameni afară”.” [...]
Jeep pune pe piață Avenger reîmprospătat mizând pe mixul de motorizări, după ce strategia „doar electric” a fost ajustată la cererea din Europa , iar modelul pornește de la circa 25.600 euro (aprox. 128.000 lei) și urcă spre 42.000 euro (aprox. 210.000 lei) în versiunea electrică de top, potrivit ArenaEV . Pentru Stellantis , Avenger rămâne un pariu comercial important: un crossover de 4 metri produs în Polonia, gândit pentru orașele europene, dar cu ambiții de utilizare în afara asfaltului. Modelul a devenit un studiu de caz despre adaptarea ofertei la infrastructură și preferințe locale. Publicația arată că, deși Avenger a fost lansat inițial ca „pionier” exclusiv electric, cererea din sudul și estul Europei a împins marca să introducă rapid și versiuni cu motor termic, pe lângă varianta electrică de 115 kW. De ce contează: cererea a împins Jeep spre o ofertă „și-și”, nu „ori-ori” ArenaEV notează că schimbarea de direcție a transformat Avenger într-un succes comercial, cu peste 290.000 de comenzi. În structura vânzărilor, motorizările electrificate reprezintă 60% din volum, iar restul revine versiunilor pe benzină, semnalând că tranziția spre electric rămâne puternic dependentă de contextul local (în special rețeaua de încărcare). În paralel, Avenger a ajuns un vârf de lance pentru Jeep în Europa: în Italia este cel mai vândut SUV și a doua cea mai vândută mașină de pasageri, indiferent de motorizare și segment, conform aceleiași surse. Ce aduce versiunea reîmprospătată: dimensiuni compacte, accent pe utilizare mixtă Avenger rămâne un crossover de oraș cu dimensiuni mici pentru standardele actuale: 4.084 mm lungime, 1.776 mm lățime și 1.528 mm înălțime. Platforma este păstrată „disciplinată” ca gabarit, în condițiile în care modele înrudite sau rivale sunt mai lungi, precum Peugeot e-2008 (4.304 mm) sau Volvo EX30 (4.233 mm). Pe partea de capabilități în afara asfaltului, ArenaEV indică: ampatament de 2.560 mm; gardă la sol de 200 mm la versiunea standard și 210 mm la 4xe (tracțiune integrală); unghi de atac de 20° și unghi de degajare de 32°. La masă, diferențele între motorizări sunt relevante operațional: versiunea electrică ajunge la 1.536 kg, iar variantele pe benzină coboară până la 1.182 kg, ceea ce se reflectă în agilitate, potrivit descrierii publicației. 4xe: tracțiune integrală cu motor termic și două motoare electrice Pentru clienții care vor tracțiune integrală pe un model Jeep, varianta 4xe folosește o arhitectură mixtă: un motor turbo pe benzină de 1,2 litri în față, cu transmisie automată cu dublu ambreiaj (6 trepte) și un motor electric integrat de 21 kW, plus un al doilea motor electric independent de 21 kW pe puntea spate. ArenaEV menționează că puntea spate poate livra până la 1.900 Nm cuplu la roată. În utilizare, publicația susține că 4xe poate urca pante de pietriș de 40% și poate continua pe o pantă de 20% chiar dacă roțile din față își pierd aderența pe noroi. Sistemul Selec-Terrain este standard, cu moduri Snow, Mud și Sand, plus Hill Descent Control. Interior și tehnologie: materiale revizuite și ecran de 10,25 inci Actualizările vizează și calitatea percepută în cabină, unde sunt abordate plasticele dure ale versiunii inițiale. La tehnologie, ArenaEV menționează un ecran de infotainment de 10,25 inci, conectare wireless pentru smartphone și un sistem de camere 360° cu vedere „de sus”. Prețuri: de la 25.600 euro la 42.000 euro, în funcție de versiune Conform ArenaEV, gama pornește de la aproximativ 25.600 euro (aprox. 128.000 lei) pentru versiunile turbo pe benzină, trece de 32.000 euro (aprox. 160.000 lei) pentru 4xe, iar versiunile electrice bine echipate se situează între 39.500 și 42.000 euro (aprox. 198.000–210.000 lei). În acest context, Avenger își joacă atuul comercial printr-o combinație rară în segment: dimensiuni de oraș, opțiuni de motorizare adaptate piețelor cu infrastructură diferită și un pachet de capabilități off-road suficient pentru utilizare reală, nu doar estetică. [...]
Volkswagen ia în calcul vânzarea Ducati , o mișcare care ar accelera reducerea portofoliului și ar aduce lichiditate într-un program de restructurare ; marca italiană este printre activitățile evaluate în prezent, potrivit Economica . Ducati, deținută de divizia Audi, se află pe lista celor 600 de activități (din circa 2.000) pe care grupul le analizează în cadrul unei revizuiri mai ample a portofoliului, a declarat Gernot Döllner. Acesta a precizat că discuțiile despre Ducati fac parte din proces, fără ca o decizie să fi fost luată. „În cadrul Grupului Volkswagen, suntem angajaţi pentru o gestionare disciplinată şi responsabilă a portofoliului. În procesul de evaluare vom vorbi şi despre Ducati, dar nu s-a decis încă nimic.” De ce contează: restructurare cu țintă explicită de reducere a participațiilor Volkswagen încearcă să își restructureze operațiunile pentru a deveni mai competitiv, iar consiliul de supraveghere a aprobat recent un program care prevede reducerea portofoliului și a participațiilor cu aproximativ o treime. În acest context, o eventuală vânzare Ducati ar fi în linie cu direcția strategică de „subțiere” a grupului. Ca reper, grupul a convenit în iunie vânzarea a 51% din unitatea de motoare navale Everllence, tranzacție care ar urma să aducă aproximativ 7,4 miliarde de euro. Ducati: evaluare posibilă și performanță financiară sub ținta de marjă a grupului Producătorul din Bologna ar putea fi evaluat la aproximativ 1,25 miliarde de euro (aprox. 6,25 miliarde lei), potrivit lui Michael Dean, analist la Bloomberg Intelligence. Ducati vinde aproximativ 50.000 de motociclete pe an și a raportat anul trecut venituri de 925 de milioane de euro (aprox. 4,6 miliarde lei) și un profit operațional de 52 de milioane de euro (aprox. 260 milioane lei). Totuși, marja operațională obișnuită a Ducati este sub obiectivul de 9% pe care directorul general al Volkswagen, Oliver Blume, vrea ca grupul să îl atingă până în 2030, ceea ce poate crește presiunea pentru decizii de portofoliu. Context: Audi și expunerea la tarife în SUA Separat de subiectul Ducati, Döllner a spus că Audi analizează în continuare opțiuni pentru a produce vehicule în SUA, inclusiv folosirea unei fabrici Volkswagen existente sau a noii fabrici Scout Motors. În prezent, Audi nu produce în SUA, ceea ce o face mai expusă la tarife vamale decât BMW și Mercedes-Benz. „Trebuie să ne gândim ca măcar o parte din SUV-uri să fie produse în SUA. Dar nu au fost luate încă decizii.” [...]
