Știri
Știri din categoria Agricultură
România a ajuns să importe bulion și suc de roșii de 61,3 milioane de euro, iar deficitul total la conserve se apropie de jumătate de miliard de euro, arată o analiză publicată de G4Food.ro, pe baza unui studiu realizat de ASE. În ultimii zece ani, dezechilibrul comercial din acest sector s-a agravat de aproape 4,5 ori.
Potrivit datelor citate, deficitul comercial la conserve a crescut de la 108,2 milioane de euro la 480,3 milioane de euro, în timp ce importurile au explodat de la 135,4 milioane de euro la 591,2 milioane de euro. Gradul de acoperire a importurilor prin exporturi s-a menținut la doar 18–20%, iar în 2024 a coborât la 18,7%. Practic, România importă de peste cinci ori mai mult decât exportă la această categorie.
Ultimii trei ani au accentuat dezechilibrul: deficitul a crescut cu peste 40% față de 2021 și a depășit pentru prima dată pragul de 400 de milioane de euro în 2023.
Printre principalele produse importate se numără:
Deficitul în cazul tomatelor preparate sau conservate a crescut de 3,7 ori, de la 16,5 milioane de euro în 2013 la 61,3 milioane de euro în 2024. Categoria tomatelor reprezintă 25–30% din deficitul total al legumelor.
Deși România produce tomate proaspete, acestea sunt orientate în mare parte către consum intern sau sunt vândute ca materie primă, fără integrare în procesarea industrială. Lipsa tehnologiilor moderne de conservare și ambalare, dar și absența unor structuri asociative eficiente – cooperative sau centre de colectare – limitează capacitatea de transformare a producției în produse finite cu valoare adăugată.
Și la categoria ciuperci și trufe conservate deficitul a crescut semnificativ, de la 4,35 milioane de euro în 2013 la 14,89 milioane de euro în 2024, cu fluctuații ample de la un an la altul, dar cu o tendință clară de dezechilibru structural.
Concluzia studiului ASE este că problema nu ține de lipsa capacităților industriale, ci de oferta insuficientă și fragmentată de materie primă autohtonă. Deși România dispune de terenuri fertile și condiții climatice favorabile, producția de legume și fructe pentru procesare nu este corelată cu cerințele industriei.
Fragmentarea exploatațiilor, lipsa contractelor multianuale și orientarea fermierilor către culturi mai ușor de valorificat rapid creează un decalaj între cererea procesatorilor și oferta internă. În plus, costurile ridicate cu utilitățile, forța de muncă și materiile prime – inclusiv importul de ceapă sau tomate pentru procesare – apasă suplimentar asupra competitivității.
Fără dezvoltarea cooperativelor, contracte pe termen lung și investiții în tehnologie, deficitul de aproape 500 de milioane de euro riscă să devină o vulnerabilitate structurală a agro-industriei românești.
Recomandate
România a urcat pe primul loc la livrările de rapiță către Germania , un semnal de câștig de cotă pe o piață-cheie din UE, pe fondul unei recolte interne record și al scăderii exporturilor ucrainene, potrivit economedia.ro . În prima jumătate a anului de comercializare 2025/26, Germania a importat aproximativ 3,1 milioane de tone de rapiță, cu peste 4% mai mult față de aceeași perioadă a sezonului anterior. România a devenit principalul furnizor, cu 873,4 mii de tone, depășind Ucraina, care a coborât pe locul al doilea. Pentru comparație, livrările României către Germania au fost de 229,6 mii de tone în intervalul iulie–decembrie 2024, ceea ce indică o creștere puternică a fluxului comercial într-un singur an. De ce contează: cererea germană rămâne ridicată, iar România câștigă teren Deși fermierii germani au recoltat mai multă rapiță în 2025 decât în 2024, importurile au rămas „puternice” în prima jumătate a sezonului 2025/26, iar exporturile Germaniei au depășit deja nivelurile de anul trecut. În acest context, poziționarea României ca furnizor principal sugerează un avantaj competitiv temporar sau structural pe una dintre cele mai mari piețe de procesare și consum din UE. Creșterea importurilor din România este pusă pe seama unei majorări bruște a producției interne, cu o recoltă dublată și la nivel record. Totuși, analiza notează o limitare importantă: rămâne neclar în ce măsură România a funcționat și ca nod de tranzit pentru rapița ucraineană. Ce se întâmplă cu ceilalți furnizori Ucraina a livrat Germaniei aproximativ 752,5 mii de tone, cu 39% mai puțin decât cu un an înainte. Un motiv posibil menționat este introducerea taxelor la export pentru rapiță, soia și floarea-soarelui, care au influențat piața europeană. Alți furnizori relevanți în perioada analizată: Franța: 477,1 mii de tone, în creștere cu 64%; Canada: revenire după doi ani slabi, cu importuri de aproximativ 99,8 mii de tone (iulie–decembrie 2025); Olanda: și-a dublat volumele, în rolul său de centru comercial. În schimb, volumele din Polonia, Australia, Lituania, Republica Cehă și Belgia au scăzut. Context: Germania rămâne importator net în UE Germania este cel mai mare importator net de rapiță din Uniunea Europeană, astfel că exporturile sale rămân relativ mici chiar și în condițiile unei recolte mai mari. În prima jumătate a sezonului, Germania a exportat aproximativ 64,1 mii de tone, cu 87% peste nivelul de anul trecut, în principal către: Polonia (34,6 mii de tone), Olanda (7,3 mii de tone), Franța (5,2 mii de tone). [...]
Scumpirea motorinei și a îngrășămintelor riscă să taie producția de orez în Asia , într-un moment în care fermierii intră în noul ciclu de plantare, iar blocajele din Strâmtoarea Ormuz complică aprovizionarea cu inputuri agricole, potrivit agerpres.ro . În Asia de Sud-Est, zeci de milioane de mici fermieri au dificultăți în a găsi îngrășăminte la prețuri accesibile și motorina necesară pentru tractoare, pompe de irigații și plantatoare. În Thailanda, o parte dintre agricultori ajung să lase recolta în pământ, pentru că recoltarea a devenit prea scumpă. Mecanismul de transmitere este unul de lanț: războiul din Iran a împins în sus prețurile petrolului, iar închiderea Strâmtorii Ormuz – rută importantă pentru livrările de combustibil și îngrășăminte – rămâne în mare parte în vigoare, în pofida unui armistițiu temporar. Asia este indicată ca fiind afectată în mod special. Semnal de risc: Filipine, posibil minus 10% la producție În Filipine – descrisă drept principalul importator de orez din lume și totodată un producător important – producția ar putea scădea cu cel puțin 10% în acest an, potrivit lui Raul Montemayor, manager național al Federației Cooperativelor Fermierilor Liberi. Acest scenariu ar însemna o pierdere de aproximativ două milioane de tone, în condițiile unei producții naționale estimate la 20,3 milioane de tone, iar efectele s-ar vedea în următorul sezon de recoltă, din septembrie sau octombrie. Marje comprimate și decizii de plantare amânate Pe lângă costurile mai mari, fermierii sunt presați și de prețurile de vânzare: cotațiile de referință pentru orezul alb thailandez au coborât la final de octombrie la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu și, de atunci, și-au revenit doar parțial, stând cea mai mare parte a lunii trecute sub 400 de dolari pe tonă (aprox. 1.840 lei). Maximo Torero, economistul-șef al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, avertizează că o nouă închidere a Strâmtorii Ormuz pentru 20–30 de zile ar afecta oferta de alimente încă din a doua jumătate a anului, iar reluarea traficului maritim prin strâmtoare este prezentată drept condiție pentru normalizarea aprovizionării. Ce urmează: adaptări punctuale, dar alternative limitate Cum perturbările pot continua, o parte dintre fermieri caută să reducă dependența de inputuri importate: unii trec de la orez la porumb, care necesită mai puțină apă pompată cu motorină, iar compania BRM din Cambodgia accelerează planuri pentru îngrășăminte bio-organice și caută soluții precum tractoare electrice și pompe alimentate cu energie solară. Pentru mulți producători mici, însă, opțiunile rămân restrânse, iar decizia de a continua să planteze vine cu riscul de a absorbi pierderi, în condițiile în care orezul este aliment de bază pentru mai mult de jumătate din populația lumii și o sursă majoră de venit în comunitățile rurale din regiune. [...]
Exporturile de ouă ale României au depășit 140 milioane euro în 2025, în urcare cu aproape 160% , pe fondul deficitului din Uniunea Europeană generat de gripa aviară, arată datele prezentate de mediafax.ro . Creșterea indică o fereastră de oportunitate pentru producătorii locali, care au reușit să acopere o parte din necesarul din statele afectate și să mențină România pe excedent comercial la această categorie. Avansul este descris drept cel mai puternic din ultimii ani, iar raportat la ultimul deceniu valoarea exporturilor s-a majorat de circa 14 ori, potrivit calculelor realizate pe baza datelor Institutului Național de Statistică (INS). De ce contează: deficitul din UE a mutat cererea către România Contextul favorabil a venit după ce mai multe state membre au fost lovite de gripa aviară, ceea ce a redus oferta și a creat un gol în piața comunitară. În acest cadru, producătorii români au livrat mai mult către piețele externe, beneficiind de cererea suplimentară. Din perspectiva capacității de producție, România are 10,1 milioane de găini ouătoare, adică 2,6% din efectivele din Europa, ceea ce plasează piața locală pe locul opt în Uniunea Europeană, conform datelor Comisiei Europene. Ce susține creșterea: investiții și orientare spre produse cu valoare adăugată Reprezentanții industriei pun avansul exporturilor și pe seama investițiilor din ultimii ani. Cel mai mare jucător din piața locală este Toneli, cu o producție anuală de circa 500 de milioane de ouă, din care aproximativ 20% merg la export. În rândul producătorilor importanți sunt menționați și Oul de Tinca, Avicola Focșani, Regalina, La Provincia, Avicola Lumina și Super Eggs. Pe lângă ouăle în coajă (proaspete sau conservate), o parte din creșterea livrărilor externe este legată de produse procesate, precum ouăle lichide pasteurizate, un segment cu valoare adăugată mai mare, alimentat de cererea din industrie, HoReCa și retail. Agricola a anunțat anterior că produce ouă lichide din iulie 2024, la un volum de circa 50 de tone pe lună, iar cea mai mare parte a producției merge la export. În România mai există încă șase fabrici de ou lichid, potrivit datelor ANSVSA citate în material. Producătorii indică drept motive pentru cererea în creștere la ouă lichide costurile mai mici și reducerea risipei pentru clienții din HoReCa și industrie, dar și interesul consumatorilor pentru produse bogate în proteine și ușor de preparat. [...]
Crescătorii din estul Turciei nu găsesc ciobani, deși oferă până la 120.000 de lire pe sezon , potrivit Libertatea , care citează o situație descrisă în presa locală. Sumele ajung la aproximativ 2.400 de euro, însă interesul pentru această muncă rămâne scăzut. Problema este pusă pe seama condițiilor de lucru: ciobanii petrec zile întregi pe pășuni, de dimineața devreme până seara, iar activitatea este solicitantă fizic și cere experiență, mai ales când este vorba despre turme mari. În lipsa angajaților, unii proprietari ajung să își păstorească singuri animalele. Conform Ecotrent , tinerii evită domeniul, preferând viața la oraș și locuri de muncă mai puțin grele. Din această cauză, numărul celor dispuși să lucreze sezonier ca ciobani ar fi în scădere de la an la an. „În această perioadă, chiar dacă oferim între 100.000 și 120.000 de lire pentru sezon, este foarte greu să găsim ciobani. În trecut, tinerii făceau această muncă, dar acum nimeni nu mai vrea să meargă la pășune. Suntem nevoiți să ne descurcăm singuri.” Declarația îi aparține lui Menekşe Sevinç, care își ajută familia la îngrijirea animalelor și descrie rutina zilnică drept una dificilă, cu plecări dimineața devreme și stat „pe munte până seara”. Ea susține că, fără sprijin și stimulente pentru sector, meseria își pierde atractivitatea. Situații similare sunt raportate și în Spania, unde lipsa de personal a dus la inițiative de formare. Libertatea amintește că, în acest context, spaniolii „au înființat o școală specială pentru imigranți” și au ajuns la 300 de cursanți în trei ani, conform unui articol anterior publicat de Libertatea . În mediul rural spaniol, salariile pentru ciobani sunt prezentate ca fiind, de regulă, sub media națională, variind în funcție de regiune și condițiile de muncă. [...]
Digital workbench va lansa robotul agricol tipard 2500 în toamna lui 2026 , potrivit Future Farming , extinzând platforma tipard cu un model „heavy-duty” (pentru sarcini grele) destinat aplicațiilor de precizie care cer putere și capacitate mare de încărcare. Producătorul german spune că tipard 2500 va completa modelul tipard 1500, deja lansat. În același timp, compania are în plan și un tipard 500, programat pentru primăvara lui 2027. Poziționarea în gamă și calendarul de lansare Conform companiei, tipard 2500 este cel mai puternic model din serie și țintește exploatații care au nevoie de sarcină utilă ridicată, flexibilitate și funcționare continuă pe o fereastră sezonieră cât mai largă. „Potrivit digital workbench, tipard 2500 este cel mai puternic model din serie și este destinat operațiunilor care necesită capacitate mare de încărcare, flexibilitate și funcționare continuă pe o fereastră sezonieră largă.” Disponibilitatea inițială este anunțată pentru Germania, Austria, Elveția, Țările de Jos și Belgia, cu extindere ulterioară către alte piețe europene. Compania se așteaptă să livreze două unități în 2026. Capacitate, gabarit și adaptarea la culturi Tipard 2500 are o masă maximă totală (greutatea maximă admisă a vehiculului) de 4.000 kg și poate transporta în câmp o sarcină utilă de până la 1.500 kg. În funcție de aplicație, se poate alege o lățime fixă a cadrului între 3,0 m și 4,0 m. Pentru adaptarea la diferite ecartamente și configurații de cultură, axele telescopice permit ajustarea hidraulică a ecartamentului între 1,8 m și 3,0 m, inclusiv pentru deplasare longitudinală și laterală. Garda la sol ajunge până la 1,5 m, ceea ce îi permite să lucreze și în culturi înalte. Caracteristici menționate pentru reducerea compactării solului și pentru manevrabilitate: anvelope radiale de 20 inch, cu volum mare, cu presiune maximă de 1 bar; hidraulică controlată activ pentru compensarea ruliului și tangajului și reglaj variabil al înălțimii; direcție independentă pe patru roți, cu posibilitate de întoarcere pe loc (zero-turn). Ghidare de precizie, propulsie și preț Șasiul include hidraulică controlată activ, care susține ghidarea precisă a utilajelor și simplifică atașarea în siguranță a sculelor. Un cadru principal mobil funcționează ca un portal (gantry) și poartă implementul central, în zona centrului de greutate al robotului, astfel încât atașamente precum brăzdare de semănat, unelte de prășit sau unități de recoltare să urmeze direct mișcările de direcție, fără întârziere, potrivit sursei. Propulsia este diesel-electrică, cu o putere de aproximativ 40–45 kW, combinată cu un sistem de baterii. Tracțiunea electrică permanentă pe patru roți este prezentată ca soluție pentru operare continuă 24/7 și tracțiune constantă în condiții variabile de câmp. Navigația se bazează pe un receptor GNSS dual-RTK cu IMU (unitate de măsurare inerțială) și funcție de orientare (heading), pentru operare autonomă; în plus, robotul ar putea fi transportat pe o remorcă standard, în pofida dimensiunilor și a sarcinii utile. Prețul de pornire pentru tipard 2500 este de 225.000 de euro, în funcție de echipare și opțiuni, conform informațiilor publicate de Future Farming. [...]
Statele UE trebuie să inverseze până în 2030 declinul polenizatorilor , potrivit Mediafax , pe fondul scăderii accelerate a populațiilor de albine și sirfide (insecte care seamănă cu albinele și au un rol important în polenizare). Miza este directă pentru agricultură și pentru disponibilitatea unor alimente de bază, în condițiile în care specialiștii avertizează că fără intervenții rapide o parte dintre produse ar putea deveni mai rare și mai scumpe. Conform articolului, declinul este observat de decenii, iar noile politici de mediu obligă statele membre să oprească și să întoarcă tendința până în 2030. Totuși, experții citați avertizează că atingerea țintei va necesita intervenții dure, în contextul în care presiunile asupra habitatelor naturale continuă. Datele din teren indică scăderi puternice la sirfide: în unele cazuri, populațiile au coborât cu 50% până la 90%, iar fiecare specie ar pierde anual între 3% și 4% din efective. În Olanda, aproape jumătate dintre cele peste 300 de specii de sirfide sunt deja pe lista roșie, ceea ce sugerează un risc ridicat pentru biodiversitate și pentru serviciile de polenizare de care depind culturile. Impactul economic și agricol este subliniat prin dependența plantelor și culturilor de polenizatori: aproximativ 80% dintre plantele cu flori depind de polenizare, iar circa 85% dintre culturile agricole au nevoie de polenizatori. În lipsa acestor insecte, produse precum merele, cireșele sau castraveții ar putea deveni mai rare sau mai scumpe, pe măsură ce randamentele și stabilitatea producției sunt afectate. Cauzele menționate includ utilizarea intensivă a pesticidelor, excesul de azot din sol, schimbările climatice și pierderea habitatelor naturale. În acest context, unele autorități, precum cele din Olanda, au ales să înceapă cu programe extinse de monitorizare, urmând ca insectele să fie numărate în 150 de locații, de mai multe ori pe sezon, într-un proiect de amploare. „Știm de mult timp că populațiile sunt în scădere. Acum sunt necesare măsuri drastice”, spun specialiștii. Printre soluțiile discutate se află reducerea semnificativă a utilizării pesticidelor, diminuarea poluării cu azot, extinderea agriculturii prietenoase cu natura și transformarea unor suprafețe agricole în habitate naturale. Mediafax notează și o analiză potrivit căreia, într-o singură țară, ar fi necesară conversia a cel puțin 100.000 de hectare de teren agricol în spații naturale pentru a proteja polenizatorii, în timp ce presiunea pe statele UE crește pentru a demonstra progrese rapide în cadrul reglementărilor europene privind restaurarea naturii. [...]
