România – de la producător de tomate, la importator de pastă – dezechilibru major în industria conservelor

România a ajuns să importe bulion și suc de roșii de 61,3 milioane de euro, iar deficitul total la conserve se apropie de jumătate de miliard de euro , arată o analiză publicată de G4Food.ro , pe baza unui studiu realizat de ASE . În ultimii zece ani, dezechilibrul comercial din acest sector s-a agravat de aproape 4,5 ori. Potrivit datelor citate, deficitul comercial la conserve a crescut de la 108,2 milioane de euro la 480,3 milioane de euro, în timp ce importurile au explodat de la 135,4 milioane de euro la 591,2 milioane de euro. Gradul de acoperire a importurilor prin exporturi s-a menținut la doar 18–20%, iar în 2024 a coborât la 18,7%. Practic, România importă de peste cinci ori mai mult decât exportă la această categorie. Ultimii trei ani au accentuat dezechilibrul: deficitul a crescut cu peste 40% față de 2021 și a depășit pentru prima dată pragul de 400 de milioane de euro în 2023. Printre principalele produse importate se numără: conservele de legume – porumb, mazăre, ciuperci, fasole boabe, pastă de tomate; conservele de pește – ton, sardine, macrou; conservele de fructe – compoturi și fructe în sirop. Tomatele procesate, contribuție majoră la deficit Deficitul în cazul tomatelor preparate sau conservate a crescut de 3,7 ori, de la 16,5 milioane de euro în 2013 la 61,3 milioane de euro în 2024. Categoria tomatelor reprezintă 25–30% din deficitul total al legumelor. Deși România produce tomate proaspete, acestea sunt orientate în mare parte către consum intern sau sunt vândute ca materie primă, fără integrare în procesarea industrială. Lipsa tehnologiilor moderne de conservare și ambalare, dar și absența unor structuri asociative eficiente – cooperative sau centre de colectare – limitează capacitatea de transformare a producției în produse finite cu valoare adăugată. Ciupercile conservate și dezechilibrul persistent Și la categoria ciuperci și trufe conservate deficitul a crescut semnificativ, de la 4,35 milioane de euro în 2013 la 14,89 milioane de euro în 2024, cu fluctuații ample de la un an la altul, dar cu o tendință clară de dezechilibru structural. Problema: materia primă, nu fabricile Concluzia studiului ASE este că problema nu ține de lipsa capacităților industriale, ci de oferta insuficientă și fragmentată de materie primă autohtonă. Deși România dispune de terenuri fertile și condiții climatice favorabile, producția de legume și fructe pentru procesare nu este corelată cu cerințele industriei. Fragmentarea exploatațiilor, lipsa contractelor multianuale și orientarea fermierilor către culturi mai ușor de valorificat rapid creează un decalaj între cererea procesatorilor și oferta internă. În plus, costurile ridicate cu utilitățile, forța de muncă și materiile prime – inclusiv importul de ceapă sau tomate pentru procesare – apasă suplimentar asupra competitivității. Fără dezvoltarea cooperativelor, contracte pe termen lung și investiții în tehnologie, deficitul de aproape 500 de milioane de euro riscă să devină o vulnerabilitate structurală a agro-industriei românești. [...]