Producțiile mari de grâu din 2026 nu se traduc automat în profit, pentru că prețurile au rămas la nivelul de acum un deceniu, în timp ce costurile și dobânzile au urcat, arată Adevărul, pe baza declarațiilor unor fermieri și ale direcțiilor agricole județene din sudul țării.

În județul Olt, campania de recoltare a început în ultima săptămână din iunie, iar producțiile raportate sunt peste așteptări acolo unde fermierii au mai avut resurse să investească și să respecte tehnologia. Directorul Direcției Agricole Județene (DAJ) Olt, Ion Drăgoi, indică o medie „în jur de 7,5 tone/ha”, cu diferențe pe zone, dar avertizează că ploile și episoadele de grindină pot întârzia recoltarea și pot produce pagube.

Prețuri „ca acum 10 ani”, în timp ce costurile cresc

Problema centrală pentru fermieri este prețul de valorificare. În Olt, grâul este cumpărat de baze la 0,86 lei/kg (nepanificabil) și 0,88 lei/kg (panificabil), „adus în curte”, iar după scăderea transportului rămâne, potrivit aceleiași surse, circa 0,84 lei/kg, în funcție de depozit.

Un fermier din Olt, Teiu Păunescu, spune că presiunea vine din decalajul dintre prețuri și cheltuieli:

„Prețurile – aici este nenorocirea - prețurile sunt exact ca acum 10 ani. Costurile au crescut vizibil pentru toată lumea, motorina și celelalte input-uri, iar prețul a rămas ca în 2017-2018.”

În paralel, fermierii ajung să își achite datoriile către furnizorii de input-uri (semințe, îngrășăminte, produse de protecție etc.) direct cu cereale, ceea ce le reduce flexibilitatea în negocierea prețului și în alegerea momentului de vânzare.

Contractele futures: protecție pentru unii, constrângere pentru alții

O parte dintre producători au intrat în sezon cu contracte futures (înțelegeri semnate în avans pentru livrare la un preț stabilit). În funcție de cum au negociat, acestea pot fi un avantaj sau un dezavantaj.

În cazul grâului, Păunescu afirmă că s-au făcut contracte la 85–87 bani/kg, iar în prezent ar fi apărut oferte mai slabe, „în jur de 0,80–0,82 lei/kg”. În schimb, la rapiță, cei care au contractat din timp ar fi dezavantajați, pentru că între timp prețul a crescut, potrivit articolului.

Riscul de lichiditate: dobânzi de 10–12% și costuri indirecte mari

Pe lângă costurile directe (motorină, îngrășăminte), fermierii reclamă presiunea finanțării. Păunescu susține că dobânzile totale ar fi „în jur de 10–12%”, ceea ce împinge în sus cheltuielile indirecte și poate transforma un an cu producție bună într-unul cu marje mici sau chiar pierderi, mai ales pentru fermele medii fără activități complementare.

În acest context, ideea de „integrare” (folosirea cerealelor în ferme zootehnice sau procesare, pentru a vinde produse cu valoare adăugată, nu materie primă) rămâne, în practică, greu de finanțat fără „respiro” și capital, potrivit fermierului citat.

Sudul a mutat suprafețe spre grâu, după pierderile din 2024–2025

În Olt, suprafața cultivată cu grâu a crescut la 160.000 de hectare, în detrimentul porumbului și al florii-soarelui, după doi ani de secetă severă. Păunescu spune că regretul major este reducerea porumbului într-un an care, până acum, a avut ploi favorabile prășitoarelor, după ce în anii anteriori pagubele la porumb au fost aproape totale în multe exploatații.

În Dolj, directorul DAJ, Romulus Agapie, confirmă producții bune, dar pune scăderea prețului pe seama „supraproducției” și atrage atenția asupra costurilor de depozitare, care îi pot obliga pe fermieri să vândă rapid, la prețul „impus”. El amintește și riscurile meteo și operaționale din plin sezon (incendii, grindină, ploi care întârzie intrarea la recoltat), într-un an în care fermierii încă resimt pierderile mari din 2024 și 2025 la porumb și floarea-soarelui.