Știri
Știri din categoria Agricultură
Ultima fermă de vaci de lapte din apropierea Bucureștiului își reduce efectivul, după ce nu mai găsește cumpărători nici pentru lapte, nici pentru animale, deși anul este bun la furaje și sănătatea bovinelor, potrivit Agrointel. Decizia indică o presiune economică în lanțul laptelui, în care prețul la poarta fermei rămâne sub costurile în creștere.
Agroindustriala Pantelimon, administrată de dr. Mihai Petcu, are în prezent 600 de vaci de lapte din rasa Holstein și intenționează să vândă circa 100 de juninci. Fermierul spune că speră să obțină aproximativ 2.000 de euro pe cap de animal (aprox. 10.000 lei), însă susține că problema principală este lipsa pieței: „nu am cui să le vând”.
Ferma livrează laptele cu aproximativ 2 lei pe litru, în timp ce cheltuielile continuă să crească, potrivit declarațiilor administratorului. Acesta a descris deteriorarea raportului dintre veniturile din lapte și costurile cu motorina, folosind o comparație directă între cantitatea de lapte necesară pentru a cumpăra combustibil.
„Înainte, cu cinci litri de lapte cumpărai doi litri de motorină. Acum, cu cinci litri de lapte cumperi un litru de motorină. Noi vindem cu 2 lei litrul.”
Pe partea agricolă, Mihai Petcu afirmă că anul este favorabil, cu culturi „foarte frumoase” și producții de porumb estimate la peste 8–10 tone la hectar. În același timp, el spune că, în pofida vânzării de animale, intenționează să continue activitatea fermei cu restul efectivelor.
Animalele scoase la vânzare sunt juninci de reproducție, pe care fermierul le descrie ca fiind într-o stare foarte bună de sănătate și crescute în condiții bune.
Agroindustriala Pantelimon are și o fabrică proprie de procesare, unde produce iaurt, sana, chefir, brânză și smântână. Chiar și cu această capacitate, fermierul indică drept problemă centrală prețul mic al laptelui raportat la costurile de producție și dificultatea de a valorifica atât laptele, cât și animalele, ceea ce îl împinge să reducă efectivul.
Recomandate
APIA pune la plată 49,27 milioane de lei pentru servicii de ameliorare , o tranșă care acoperă lucrări efectuate în iunie și în trimestrul II din 2026 și care poate accelera decontările către organizațiile de crescători ce gestionează registrele genealogice și testările genetice, potrivit Agronet . Suma exactă anunțată este de 49.267.118,96 lei , iar plata se face prin centrele județene APIA, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Sprijinul este acordat în cadrul schemei instituite prin OUG nr. 61/2023 și vizează servicii , nu plăți directe „pe cap de animal” către fiecare fermier. Ce se finanțează și cine poate solicita banii Schema acoperă două tipuri de activități: întocmirea și menținerea registrelor genealogice ; testele pentru determinarea calității genetice sau a randamentului genetic al efectivelor. Conform cadrului din OUG, ajutorul poate acoperi până la 100% din costurile administrative pentru registrele genealogice și până la 70% din costurile testelor genetice/performanță. Solicitanții sunt asociații sau organizații de crescători recunoscute, acreditate ori autorizate pentru aceste activități. Pentru ferme, efectul este accesul la servicii subvenționate , nu o sumă standard virată automat fiecărui proprietar de animale. Schema se aplică raselor din speciile taurine, bubaline, ovine, caprine, porcine și ecvine . Plafoane maxime pe animal pentru serviciile eligibile (2026) Pentru registre genealogice , valorile maxime comunicate sunt: 60 lei/cap pentru taurine, bubaline și ecvine; 35 lei/cap pentru ovine și caprine; 100 lei/cap pentru porcine. Pentru determinarea calității genetice/randamentului genetic , plafoanele includ: 140 lei/cap pentru testarea performanțelor producției de lapte la taurine și bubaline; 60 lei/cap pentru controlul producției de carne la taurine și bubaline; 35 lei/cap pentru testarea producției de lapte la ovine și caprine; 35 lei/cap pentru producția de carne la ovine și caprine; 30 lei/cap pentru producția de lână la rasele cu lână fină; 36 lei/cap pentru producția de pielicele la ovine și caprine. Aceste valori sunt plafoane maxime pentru servicii eligibile , nu un cuantum general în numerar pentru fiecare crescător. Cum se raportează plata la bugetul anual și ce nu se știe încă Pentru 2026, Guvernul a aprobat, prin Hotărârea Guvernului nr. 370/2026 , un plafon de 142,3196 milioane de lei credite bugetare pentru schema de ameliorare a raselor, împărțit astfel: 39,0446 milioane lei pentru taurine, bubaline, porcine și ecvine; 103,275 milioane lei pentru ovine și caprine. Tranșa de 49,267 milioane de lei reprezintă aproximativ 34,6% din plafonul anual, însă APIA nu a publicat distribuția acestei plăți pe specii, județe sau beneficiari, astfel că nu se poate estima impactul pe fiecare sector. De ce contează pentru crescători Plata anunțată este semnificativ mai mare decât tranșa din mai: Agronet a relatat anterior că APIA achitase 6,082 milioane de lei pentru serviciile de ameliorare realizate în mai 2026, iar diferența este explicată de perioada mai largă acoperită acum (iunie și întreg trimestrul II). În practică, fondurile susțin programele de ameliorare și evidența genetică și sunt separate de Sprijinul Cuplat Zootehnic, Ajutoarele Naționale Tranzitorii și celelalte plăți din Campania APIA 2026. [...]
APIA virează peste 49,26 milioane de lei către crescătorii de animale , bani care acoperă servicii de ameliorare a raselor prestate în iunie și în trimestrul al doilea din 2026, potrivit Economedia . Plățile sunt făcute prin centrele județene ale agenției și sunt finanțate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Sprijinul este acordat sub forma unui ajutor de stat în zootehnie și vizează solicitanții care au accesat schema în baza OUG nr. 61/2023, cu modificările și completările ulterioare. Practic, banii sunt destinați costurilor pentru „ameliorarea raselor” – servicii care țin de îmbunătățirea genetică și performanțelor efectivelor. Plățile vin pe fondul controalelor din Campania 2026 În paralel, APIA derulează verificările pentru subvențiile din Campania 2026, după ce a extras un eșantion de control de 14.802 fermieri, care trebuie verificați pentru respectarea condițiilor de eligibilitate și a cerințelor de acordare a plăților. În sectorul zootehnic, în eșantion au fost incluși 4.433 fermieri, iar în sectorul vegetal au fost selectați 11.025 fermieri, care exploatează aproximativ 1,61 milioane de hectare. Termene și consecințe pentru fermieri Controalele la fața locului pentru cererile de plată din eșantion trebuie finalizate până la 15 octombrie 2026. Pentru unele obligații specifice, verificările pot continua iarna sau în primăvara anului viitor. APIA a avertizat că fermierii care refuză controlul inspectorilor își pierd dreptul la plata solicitată, conform prevederilor legale. [...]
Seceta din Renania de Nord–Westfalia împinge fermele spre al doilea an de pierderi , cu producții mai mici la porumb și cartofi și costuri care, în unele cazuri, depășesc veniturile din vânzarea legumelor, potrivit Focus . Fermierii avertizează că, fără ploi consistente în perioada imediat următoare, presiunea financiară se va accentua. În landul german, plantele sunt „subnutrite de săptămâni”, spune Erich Gussen, președintele Asociației Agricole Renane . El arată că, la porumb, pierderile sunt cele mai mari, iar la cartofi se așteaptă mai puțini tuberculi și de dimensiuni mai mici; în unele zone, porumbul crește chiar fără știuleți. Producții mai mici și venituri sub așteptări Gussen afirmă că, pentru cartofi și porumb, „orice ajutor vine deja prea târziu”, iar fermele obțin randamente semnificativ mai mici decât estimaseră inițial. Impactul nu se vede doar în vânzările directe, ci și în alte segmente ale activității agricole, unde lipsa producției reduce resursele disponibile. La cereale, situația este mai puțin severă, însă tot negativă: bilanțul de recoltă al asociației fermierilor indică un recul de 9% al producției față de anul trecut. Pentru sfecla de zahăr, Gussen spune că mai există speranțe, în funcție de cantitatea de precipitații din următoarele săptămâni. Efect în lanț: furaje insuficiente și costuri în creștere Pe pășuni se văd „mai multe fire maro decât verzi”, iar iarba rămasă abia mai ajunge ca hrană pentru vaci, potrivit lui Jan-Malte Wichern, purtător de cuvânt al Camerei Agricole din NRW . Unele ferme de lapte au început deja să folosească stocurile de fân pentru iarnă și se așteaptă să cumpere furaje suplimentare în lunile următoare. În paralel, fermierii reclamă o presiune financiară acumulată: prețuri de producător în scădere, costuri mai mari cu energia și personalul, iar seceta agravează o situație deja tensionată. Măsuri cerute și sprijin promis de guvern Asociația Fermierilor Germani cere intervenția guvernului federal, inclusiv: măsuri de sprijin financiar pentru achiziția de îngrășăminte pentru anul viitor; reducerea taxei pe motorină, pe fondul consumului ridicat de combustibil al utilajelor folosite la irigații și recoltare. Ministrul federal al Agriculturii, Alois Rainer, a promis ajutor după bilanțul de recoltă 2026: plățile directe ar urma să crească anul viitor de la 4,1 miliarde euro (aprox. 20,5 miliarde lei) la 4,9 miliarde euro (aprox. 24,5 miliarde lei). Diferențe regionale: Westfalia-Lippe, sub pragul obișnuit de ploi Efectele variază în funcție de zonă. În Westfalia, până la mijlocul lui iunie a plouat peste medie, dar situația actuală rămâne „îngrijorătoare”, potrivit lui Frauke Froning, purtătoare de cuvânt a Asociației Agricole Westfalia-Lippe. În iulie, precipitațiile au fost doar 36% din nivelul obișnuit. În regiunile cu soluri mai nisipoase, precum zona Renaniei din jurul Dormagen și Köln și câmpia Köln–Aachen, situația este descrisă ca fiind și mai critică, după lipsa ploilor din iulie, când solul a rămas cu prea puțină apă pentru plante. [...]
Peste 15.000 de vizitatori la prima ediție AgroMaramureș indică un apetit în creștere pentru investiții și modernizare în agricultură , într-un moment în care fermierii reclamă lipsa forței de muncă specializate și accelerează adoptarea tehnologiilor digitale, potrivit Agerpres . Târgul a avut loc sâmbătă și duminică, la marginea unei păduri dintre localitățile Tulghieș și Mireșu Mare , în județul Maramureș. Evenimentul a reunit expoziții de animale (vaci, oi, bivoli, cai, dar și animale mici), utilaje agricole „de ultimă generație”, producători de gastronomie locală și meșteri populari, plus o zonă de echitație, conform descrierii făcute de președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea, într-o postare video pe Facebook. Tehnologie, digitalizare și presiunea pe competențe Unul dintre fermierii prezenți, Florin Lazăr, a spus că agricultura din România trece printr-o schimbare de generație și de percepție, pe fondul mecanizării și al utilizării tot mai avansate a tehnologiei. În același timp, el a atras atenția asupra deficitului de personal calificat pentru diverse activități din agricultură. „Avem nevoie de mecanizatori agricoli cu capacitate de învățare, de școală, pentru că IA și-a făcut loc și aici. Începem să arăm, discuim și cultivăm la nivel de laser și GPS.” În cadrul târgului au avut loc discuții despre tehnologie, digitalizare, finanțări europene și „soluții concrete pentru problemele agrare”, mai notează sursa. Ce proiecte și inițiative au fost puse pe masă Pe agenda discuțiilor a fost menționat și viitorul centru de colectare legume-fructe din Mireșu Mare, fără ca materialul să ofere detalii despre calendar sau finanțare. Totodată, târgul a fost prezentat ca un prilej de relansare pentru produse alimentare certificate sub brandul „Bun de Maramureș”. Primarul comunei Mireșu Mare, Ioan Mătieș, a susținut necesitatea multiplicării evenimentului la nivel regional sau național. [...]
România intră în 2026 cu volume agricole record, iar asta schimbă direct balanța exporturilor și poziția Portului Constanța în regiune , în condițiile în care o parte importantă a Europei a fost lovită de secetă, potrivit Adevărul . Cezar Gheorghe , expert în agricultură la AGRIColumn, pune rezultatul pe seama precipitațiilor acumulate aproape zece luni, a adaptării fermierilor după anii secetoși 2020–2025 și a schimbării structurii culturilor spre cele de toamnă. „Niciodată în istoria sa, România nu a avut asemenea volume la grâu, orz și rapiță.” În analiza expertului, „povestea” începe din septembrie 2025, când precipitațiile au venit constant și în cantități ridicate, continuând iarna (inclusiv sub formă de zăpadă) și în primăvară, până în jurul datei de 10 iulie 2026. Seceta și temperaturile ridicate s-au instalat mai puternic abia după această perioadă, ceea ce a permis stocarea apei în sol și a protejat culturile în fazele critice. Ce a împins producțiile în sus: apă în sol și schimbări de strategie la fermieri Pe lângă factorul meteo, Gheorghe indică două adaptări operaționale cu efect direct în producție și costuri: însămânțări de toamnă împinse mai târziu , pentru a prinde precipitațiile din octombrie–noiembrie; expertul spune că au existat și economii prin reducerea utilizării insecticidelor la rapiță și a tratamentelor pentru dăunători la grâu; mai multă suprafață pentru grâu, orz și rapiță , în detrimentul porumbului și soiei de primăvară. Evoluția nu a fost uniformă: vestul țării (Arad, Timiș, Bihor) a resimțit mai puternic seceta și căldura, însă, „în plan general”, restul țării a beneficiat de acumularea de precipitații pe parcursul a circa 10 luni. Cifrele sezonului: record la rapiță și creșteri la culturile de toamnă Datele prezentate de expert indică următoarele volume (comparativ cu sezonul precedent): grâu: 13,4 milioane tone (de la 13 milioane tone); rapiță: 3,52 milioane tone (de la 2,8 milioane tone); orz: 3,4 milioane tone (de la 3 milioane tone). În paralel, porumbul a pierdut masiv la suprafață , de la o medie de 2,65 milioane hectare (2017–2022) la 1,6 milioane hectare în acest sezon. Expertul spune că reducerea a dus la o concentrare a porumbului în fermele cu acces la irigații, ceea ce ar susține performanța culturii: estimarea indicată este de 7,8–8 milioane tone , cu recoltarea dependentă de epoca de semănat și de hibrizii folosiți. La floarea-soarelui, suprafața a crescut ușor la 1,17 milioane hectare (de la 1,1 milioane hectare), iar estimările pentru producție sunt de 2,6–2,7 milioane tone , cu recoltarea „în câteva zile”, conform expertului. De ce contează economic: exporturi mari, dar și costuri care „taie” din câștig Gheorghe afirmă că, în context european, România ar fi singura țară care a crescut volumele , în timp ce alte state au redus producțiile pe fondul secetei. Dă exemplul Franței, unde proiecția la porumb ar fi coborât de la 13 milioane tone la 7 milioane tone, pe fondul secetei și al reducerii suprafeței. Pe partea de prețuri, expertul spune că există creșteri, însă și costurile au urcat, inclusiv pe fondul „ crizei din Hormuz ”, cu impact asupra îngrășămintelor și combustibilului. În plus, menționează efecte din bazinul Mării Negre, unde exporturile Ucrainei și Rusiei ar fi afectate de atacuri asupra terminalelor și navelor comerciale. În acest context: la rapiță , expertul indică o diferență pozitivă de 50–60 euro/tonă (aprox. 250–300 lei/tonă) pe fondul legăturii cu biocombustibilii și cotațiile petrolului; la grâu , menționează un avantaj de 50–60 dolari/tonă (aprox. 225–270 lei/tonă) față de marfa ucraineană sau rusească. Totuși, avantajele nu se văd integral la fermieri, deoarece costurile logistice au crescut: combustibilul și „penuria” creată prin dirijarea trenurilor și autocamioanelor către fluxurile ucrainene ar reduce marjele la „prima verigă” a lanțului. Exporturile: România își consolidează rolul, dar rămâne problema valorii adăugate Expertul afirmă că România a încheiat al doilea an consecutiv pe primul loc în UE27 la exporturi pentru mai multe categorii (grâu, porumb, rapiță, semințe de floarea-soarelui și cumulat grâu–orz–porumb), ceea ce ar consolida poziția țării și a Portului Constanța, în condițiile unui consum intern limitat și ale unor volume mari. În același timp, el avertizează asupra unei limite structurale: România nu ar reține suficientă valoare adăugată din oleaginoase (rapiță și floarea-soarelui). Ca indicator al ritmului de început de sezon, Gheorghe spune că, de la 1 iulie, România ar fi exportat deja 2,35 milioane tone grâu , 1,6 milioane tone orz și 0,8 milioane tone rapiță . [...]
Șofranul „Krokos Kozanis” își justifică prețul printr-un lanț de muncă manuală și control strict al originii , ceea ce îl transformă într-un produs agricol de nișă cu valoare mare pe gram și cu protecție europeană împotriva imitațiilor, potrivit Stirile Pro TV . Krokos Kozanis este șofranul produs în regiunea Kozani (Macedonia de Vest, nordul Greciei), obținut din stigmatele roșii ale florii Crocus sativus . Fiecare floare are doar trei astfel de fire, iar cantitatea rezultată este mică raportat la volumul de muncă necesar, ceea ce explică de ce șofranul este vândut, de regulă, în ambalaje de câteva grame. De ce contează economic: raritate + muncă manuală = cost ridicat pe gram Elementul central care împinge prețul în sus este recoltarea și procesarea greu de mecanizat. În material se arată că pentru aproximativ un kilogram de șofran uscat pot fi necesare între 150.000 și 170.000 de flori, culese una câte una, iar stigmatele sunt desprinse manual pentru a rămâne intacte. Pe lângă recoltare, și etapele de după cules adaugă cost și timp: uscarea, sortarea și curățarea pot dura între 20 și 60 de zile, iar pregătirea loturilor care ajung la cooperativă continuă până spre sfârșitul lunii martie. În această perioadă sunt urmărite inclusiv aspecte precum umiditatea (pentru a evita deteriorarea și mucegaiul), puritatea și uniformitatea firelor. Protecția de origine (PDO) și rolul cooperativei: barieră împotriva „șofranului generic” Șofranul se cultivă și în alte țări, însă denumirea „ Krokos Kozanis PDO ” (denumire de origine protejată) poate fi folosită doar pentru produsul provenit din zona recunoscută oficial, cu reguli de origine, producție și procesare. Detaliile despre schema europeană sunt prezentate și de Comisia Europeană, prin pagina dedicată produsului, citată în material (Agriculture.ec). În cazul Krokos Kozanis, producția este strâns legată de cooperativa locală, care colectează șofranul de la cultivatori, îl verifică, îl ambalează și îl distribuie. Acest sistem urmărește păstrarea unei calități constante și reducerea riscului ca produsul să fie amestecat sau vândut sub o denumire înșelătoare. Pentru cumpărători, indiciile considerate cele mai sigure sunt: denumirea completă „Krokos Kozanis”; marcajul PDO; ambalajul sigilat. Un calendar agricol strâns: fereastră scurtă de recoltare Recoltarea începe, de obicei, la mijlocul lunii octombrie, când are loc înflorirea, descrisă ca fiind scurtă, de aproximativ 20–25 de zile. În acest interval, florile sunt culese manual de dimineața devreme până aproape de apus, apoi sunt duse la spațiile de lucru pentru separare și curățare. Materialul explică și de ce șofranul este numit „Aurul Roșu”: firele uscate sunt roșii, dar în contact cu apă, lapte sau mâncare eliberează o nuanță galben-aurie puternică. Calitatea nu este dată doar de culoare, ci și de aromă, gust, puterea de colorare, puritate și nivelul de umiditate. [...]
