Știri
Știri din categoria Agricultură
Prețul grâului se apropie de 200 euro/tonă pe piața europeană, susținut de exporturi mai mari și de condițiile meteo extreme, ceea ce aduce venituri mai bune pentru fermieri, în special din livrările externe. Potrivit Revista Ferma, fluctuațiile recente sunt generate de seceta din Midwestul american, ploile abundente din Franța și Germania, dar și de incertitudinile din Rusia și Ucraina.
Pe Euronext, contractele futures pentru grâul cu livrare în martie 2026 au coborât ușor la aproximativ 196 euro/tonă, după două sesiuni de creșteri accelerate. Pentru recolta nouă, cu livrare în septembrie 2026, cotațiile s-au stabilizat în jur de 200 euro/tonă. Corecția este modestă și vine după o perioadă de avans rapid, determinată de temerile legate de producțiile viitoare.
Cererea externă susține însă piața. Între 1 iulie și 15 februarie, Uniunea Europeană a exportat 15,1 milioane tone de grâu comun, față de 13,6 milioane tone în aceeași perioadă a sezonului anterior. Pentru fermieri, acest ritm al exporturilor înseamnă oportunități mai bune de valorificare.
Pe lângă grâu, și celelalte cereale au înregistrat mișcări notabile:
Porumbul rămâne sub presiune din cauza exporturilor ucrainene în creștere către UE, în timp ce rapița este influențată de tensiunile comerciale internaționale și de oferta ridicată de soia din Brazilia.
În Franța, 88% din culturile de grâu sunt evaluate ca „bune” sau „excelente”, în ușoară scădere față de săptămâna precedentă, dar peste nivelul de anul trecut. În Ucraina, autoritățile susțin că valul de frig nu a produs pagube semnificative culturilor de iarnă.
În Rusia, estimările pentru sezonul 2026/27 au fost revizuite în creștere la 85,9 milioane tone, peste prognoza anterioară. Aproximativ 97% din culturile de iarnă sunt considerate în stare normală, iar stratul consistent de zăpadă a limitat impactul temperaturilor de până la minus 30 de grade Celsius.
Primele estimări ale Departamentului Agriculturii al SUA (USDA) pentru 2026/27 indică:
Deși piețele rămân volatile, nivelul actual al cotațiilor, aproape de 200 euro/tonă pentru grâu, oferă fermierilor o perspectivă mai favorabilă decât în lunile anterioare, în special pentru cei orientați către export.
Recomandate
Carnea de porc congelată importată nu va mai putea fi vândută drept proaspătă potrivit HotNews.ro , după ce ministrul Agriculturii, Florin Barbu , a anunțat că legislația va fi modificată pentru a clarifica etichetarea și modul de comercializare în retail. Anunțul a fost făcut miercuri, 25 februarie 2026, după discuții cu reprezentanții sectorului suin și cu oficiali ai ANSVSA , ANPC și Consiliului Concurenței. Barbu a spus că își dorește ca „tot ceea ce se comercializează pe teritoriul României”, când vine vorba de carne de porc, să fie tratat transparent, astfel încât consumatorul să știe exact ce cumpără. Ce se schimbă la etichetare și la „carnea proaspătă” Ministrul a indicat două reguli-cheie pe care vrea să le introducă: carnea de porc care a fost congelată și apoi pusă la vânzare să aibă mențiunea „decongelare”; carnea vândută ca „fresh”, provenită direct din abator, să respecte un interval clar: 48 de ore și un termen de valabilitate de șase zile, conform declarațiilor sale. Pe scurt, intenția este ca produsul decongelat să nu mai poată fi prezentat drept „proaspăt” în vitrinele din retail, iar diferența să fie vizibilă pentru cumpărător. Tabel: cum ar arăta diferențierea propusă Tip de produs Situație descrisă de ministru Ce ar trebui să vadă clientul Carne de porc congelată (adusă și vândută după decongelare) Comercializată în retail, inclusiv din alte zone ale UE Mențiune clară „decongelare” Carne de porc „fresh” (din abator) Vândută ca proaspătă Reguli legate de timp: 48 de ore, valabilitate de 6 zile De ce spune ministerul că e nevoie de intervenție Florin Barbu a susținut că sectorul suin se confruntă cu „foarte multe probleme”, iar presiunea principală ar fi la poarta fermei, unde prețurile ar fi foarte scăzute. Ministrul a afirmat că, în 2025, unele ferme și societăți din România ar fi înregistrat pierderi „de aproape 30%”, invocând dificultăți de valorificare a producției. În același context, el a dat și un exemplu de dezechilibru între prețurile din magazine și cele plătite fermierilor: a spus că nu acceptă ca în retail carnea să ajungă la 17–18 lei, respectiv 20 de lei pe kilogram, în timp ce porcul viu ar pleca de la poarta fermei la 4,8 lei pe kilogram. Ce urmează, potrivit declarațiilor Ministrul a mai spus că va discuta și cu prim-ministrul pentru a găsi o formulă de sprijin care să evite intrarea în faliment a fermelor, inclusiv prin acoperirea pierderilor raportate pentru anul 2025. În paralel, Barbu a indicat că vrea o coordonare cu Consiliul Concurenței și cu instituțiile implicate în control și protecția consumatorilor, astfel încât „piața și vânzarea porcului în România” să fie „reglementate un pic”. Dacă modificările legislative anunțate vor fi puse în aplicare, impactul imediat ar trebui să se vadă în etichetele din retail și în modul în care este prezentată carnea de porc, mai ales în cazul produselor importate care au fost congelate. [...]
Florin Barbu a transmis Comisiei Europene patru propuneri pentru revizuirea Directivei 633 , în încercarea de a limita practicile comerciale neloiale din lanțul agroalimentar și de a îmbunătăți accesul producătorilor români la rafturile marilor retaileri, potrivit Digi24 . Demersul vine în contextul în care Comisia Europeană a deschis procesul de revizuire a Directivei 633 UE, actul care stabilește reguli privind practicile comerciale neloiale între companii în lanțul de aprovizionare agricol și alimentar. Ministrul Agriculturii susține că modificările propuse ar reduce presiunea comercială asupra fermierilor și procesatorilor și ar echilibra relația cu marile lanțuri de magazine. Prima propunere vizează plafonarea volumului de produse vândute sub „marca proprie” a retailerilor (produse comercializate sub brandul magazinului, nu al producătorului). Barbu cere ca aceasta să nu depășească 20% din volumul realizat de magazinele de retail la nivelul Uniunii Europene, argumentând că diferențele de preț între marca proprie și marca producătorului pot distorsiona concurența la raft. „Marca proprie ar trebui să nu mai depăşească 20% din volumul realizat de către magazinele de retail la nivelul Uniunii Europene. Nu putem vinde un litru de lapte, marca proprie, în România cu 1 euro, iar marca producătorului să aibă preţ de 2 euro la raft”, a transmis ministrul Florin Barbu. A doua propunere se referă la uniformizarea adaosului comercial pentru aceeași gamă de produse, astfel încât retailerii să nu aplice marje foarte diferite în cadrul aceleiași categorii. Ministrul indică existența unor situații în care, în aceeași categorie, unele produse au adaos de 20%, iar altele ajung la 150%, ceea ce ar afecta competitivitatea produselor și poziția furnizorilor în negociere. Celelalte două măsuri țintesc mecanismele comerciale care, în viziunea ministerului, reduc veniturile producătorilor după livrare: eliminarea refacturării rabaturilor și remizelor (reduceri aplicate ulterior vânzării) și reglementarea discount-ului, despre care Barbu afirmă că poate împinge vânzarea sub costul de producție. În ansamblu, propunerile sunt prezentate ca elemente ce ar trebui incluse în modificarea Directivei 633 pentru a „echilibra piața” și pentru a crește șansele ca producătorii și fermierii să își mențină prezența la raft în marile rețele. [...]
România a ajuns să importe bulion și suc de roșii de 61,3 milioane de euro, iar deficitul total la conserve se apropie de jumătate de miliard de euro , arată o analiză publicată de G4Food.ro , pe baza unui studiu realizat de ASE . În ultimii zece ani, dezechilibrul comercial din acest sector s-a agravat de aproape 4,5 ori. Potrivit datelor citate, deficitul comercial la conserve a crescut de la 108,2 milioane de euro la 480,3 milioane de euro, în timp ce importurile au explodat de la 135,4 milioane de euro la 591,2 milioane de euro. Gradul de acoperire a importurilor prin exporturi s-a menținut la doar 18–20%, iar în 2024 a coborât la 18,7%. Practic, România importă de peste cinci ori mai mult decât exportă la această categorie. Ultimii trei ani au accentuat dezechilibrul: deficitul a crescut cu peste 40% față de 2021 și a depășit pentru prima dată pragul de 400 de milioane de euro în 2023. Printre principalele produse importate se numără: conservele de legume – porumb, mazăre, ciuperci, fasole boabe, pastă de tomate; conservele de pește – ton, sardine, macrou; conservele de fructe – compoturi și fructe în sirop. Tomatele procesate, contribuție majoră la deficit Deficitul în cazul tomatelor preparate sau conservate a crescut de 3,7 ori, de la 16,5 milioane de euro în 2013 la 61,3 milioane de euro în 2024. Categoria tomatelor reprezintă 25–30% din deficitul total al legumelor. Deși România produce tomate proaspete, acestea sunt orientate în mare parte către consum intern sau sunt vândute ca materie primă, fără integrare în procesarea industrială. Lipsa tehnologiilor moderne de conservare și ambalare, dar și absența unor structuri asociative eficiente – cooperative sau centre de colectare – limitează capacitatea de transformare a producției în produse finite cu valoare adăugată. Ciupercile conservate și dezechilibrul persistent Și la categoria ciuperci și trufe conservate deficitul a crescut semnificativ, de la 4,35 milioane de euro în 2013 la 14,89 milioane de euro în 2024, cu fluctuații ample de la un an la altul, dar cu o tendință clară de dezechilibru structural. Problema: materia primă, nu fabricile Concluzia studiului ASE este că problema nu ține de lipsa capacităților industriale, ci de oferta insuficientă și fragmentată de materie primă autohtonă. Deși România dispune de terenuri fertile și condiții climatice favorabile, producția de legume și fructe pentru procesare nu este corelată cu cerințele industriei. Fragmentarea exploatațiilor, lipsa contractelor multianuale și orientarea fermierilor către culturi mai ușor de valorificat rapid creează un decalaj între cererea procesatorilor și oferta internă. În plus, costurile ridicate cu utilitățile, forța de muncă și materiile prime – inclusiv importul de ceapă sau tomate pentru procesare – apasă suplimentar asupra competitivității. Fără dezvoltarea cooperativelor, contracte pe termen lung și investiții în tehnologie, deficitul de aproape 500 de milioane de euro riscă să devină o vulnerabilitate structurală a agro-industriei românești. [...]
Ministrul Agriculturii participă la Consiliul AgriFish pentru a discuta viitorul PAC după 2027 , într-o reuniune la Bruxelles cu impact direct asupra fermierilor români. Potrivit Bursa, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin-Ionuț Barbu, ia parte luni, 23 februarie 2026 , la reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit al Uniunii Europene. Pe agenda întâlnirii figurează subiecte esențiale pentru direcția agriculturii europene în următorii ani. Un punct central îl reprezintă viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC), care va intra în vigoare după 2027. Miniștrii statelor membre urmează să analizeze recomandările Comisiei Europene și să facă un schimb de opinii privind noul cadru strategic, cu implicații directe asupra subvențiilor, investițiilor și condițiilor de mediu impuse fermierilor. Un alt subiect important este evaluarea Directivei privind practicile comerciale neloiale din lanțul agroalimentar. Raportul Comisiei Europene vizează relațiile dintre producători, procesatori și comercianți, într-un context în care fermierii reclamă presiuni asupra prețurilor și întârzieri la plată. În cadrul reuniunii sunt prevăzute și: un prânz informal dedicat priorităților strategice ale Uniunii Europene în relația cu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură pentru perioada 2026-2027; discuții privind situația sectorului porcin la nivel european. România va semnala dificultățile cu care se confruntă crescătorii de porci și va susține acordarea unui sprijin excepțional pentru acest domeniu, afectat de costuri ridicate și de dezechilibre pe piața comunitară. Reprezentanții ministerului subliniază că astfel de reuniuni sunt esențiale pentru coordonarea pozițiilor statelor membre și pentru promovarea intereselor fermierilor români în procesul de elaborare a politicilor agricole europene. [...]
Taxele pentru pășuni au urcat până la 1.700 de lei pe hectar , nivel pe care unii crescători îl consideră imposibil de susținut, a avertizat Ionică Sterp , lider al Asociației Profesionale a Ciobanilor, potrivit Agrointeligența . Declarațiile au fost făcute sâmbătă, 21 februarie 2026, la Adunarea Generală a Oierilor organizată la Jina, în județul Sibiu. Sterp a prezentat cazul unui fermier din Poiana Sibiului care achită 1.300 de lei pe hectar chirie pentru pășune, la care se adaugă 300 de lei impozit și aproximativ 120 de lei ajustare cu inflația, ajungând la 1.700 de lei pe hectar. În lipsa unui plafon pentru redevențe, susține acesta, costurile au crescut constant, iar majorările din acest an apasă suplimentar asupra exploatațiilor. Pe scurt, structura costului invocat arată astfel: 1.300 lei/hectar – chirie către primărie; 300 lei/hectar – impozit; circa 120 lei/hectar – actualizare cu inflația; total: aproximativ 1.700 lei/hectar. Solicitat să clarifice dacă ministerul poate interveni, secretarul de stat Emil Dumitru a precizat că Ministerul Agriculturii nu are competența de a impune un preț minim sau maxim pentru pășuni. Instituția poate însă verifica modul în care sunt utilizate suprafețele pentru care se acordă subvenții prin APIA , mai ales în contextul unor constatări ale auditului Comisiei Europene privind pășunile alpine închiriate fără animale efectiv prezente la pășunat. Oficialul a mai arătat că peste 10.000 de hectare au fost scoase din circuitul agricol, inclusiv pentru proiecte de energie în sistem dual, subiect contestat de oieri. În rezoluția adoptată la Jina, crescătorii au cerut: atribuirea pășunilor strict în funcție de numărul real de animale; limitarea redevenței la maximum 20% din valoarea subvenției, diferențiat pe zone; interzicerea transformării izlazurilor în parcuri fotovoltaice; modificarea restricțiilor privind pășunatul în perioada 6 decembrie – 24 aprilie; interzicerea dublei concesionări a pășunilor. Nemulțumirile vin într-un moment tensionat pentru sectorul ovin, în care costurile cresc, iar presiunea controalelor și a regulilor europene se intensifică, fără ca autoritățile să poată interveni direct asupra nivelului chiriilor stabilite de primării. [...]
Oierii ar putea pierde subvențiile APIA dacă nu își reglementează activitatea , avertisment lansat de Ministerul Agriculturii la Adunarea Națională a Ciobanilor, potrivit Agrointeligența . Tema a fost discutată sâmbătă, 21 februarie 2026, la Jina, în județul Sibiu, unde secretarul de stat Emil Dumitru a atras atenția asupra riscurilor legate de lipsa formei juridice și a angajării legale a ciobanilor. În prezent, nu există un proiect legislativ care să elimine explicit persoanele fizice de la plata subvențiilor directe, însă discuțiile au fost alimentate de o misiune de audit care a constatat cazuri în care fermieri cu peste 1.000 de hectare au încasat sume consistente declarând exploatațiile pe persoană fizică. Într-un exemplu invocat public, un fermier ar fi primit 1.250.000 de lei, situație care a determinat solicitări de clarificări din partea Comisiei Europene. Pe lângă statutul juridic, o altă problemă majoră este lipsa formelor legale pentru lucrătorii de la stână. Oficialul a avertizat că, începând de anul viitor, controalele Inspectoratului Teritorial de Muncă s-ar putea solda nu doar cu amenzi, ci și cu pierderea subvențiilor, dacă nu este respectată legislația muncii. Un model invocat ca posibilă soluție este cel din Ungaria, unde funcționează un sistem simplificat pentru zilieri: fermierul cumpără „credite” sau buline de la inspectoratul de muncă; acestea sunt aplicate zilnic lucrătorilor ocazionali; sistemul permite evidență și fiscalizare fără contracte clasice pe termen lung. Reprezentanții oierilor susțin însă că realitatea din teren complică aplicarea strictă a legii. Maniu Vonica , președintele Uniunii Oierilor din România , a arătat că mulți ciobani nu au acte sau părăsesc stâna după câteva zile, ceea ce face dificilă angajarea cu contract de muncă. O soluție discutată ar fi stabilirea unui număr forfetar de angajați raportat la efectivul de animale, cu o contribuție fixă către stat. În lipsa unor ajustări legislative, crescătorii de ovine riscă să devină vulnerabili atât la sancțiuni, cât și la tăieri de subvenții, într-un sector deja afectat de costuri ridicate și instabilitate a forței de muncă. [...]
