Știri
Știri din categoria Agricultură

Ministerul Mediului pune în consultare publică un ghid care mută accentul pe prevenție în gestionarea inundațiilor, oferind autorităților criterii de selecție, metode de evaluare economică și modele de implementare pentru soluții „bazate pe natură” în proiectele de investiții, potrivit Mediafax. Pentru agricultură și comunitățile rurale, documentul contează prin potențialul de a reduce pagubele recurente și de a orienta mai bine investițiile publice către măsuri care încetinesc și rețin apa în peisaj.
Ghidul este pus în transparență ca proiect de ordin și vizează „promovarea, selecția, evaluarea și integrarea” soluțiilor bazate pe natură și a infrastructurii verzi în proiectele de gestionare a riscului la inundații, adaptat la situația din România, conform comunicatului ministerului citat în articol.
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, indică exemple de măsuri aplicabile în România, cu rolul de a reduce volumul și viteza scurgerii apei în perioade de precipitații extreme:
Documentul propune o „schimbare de paradigmă” în care prevenția devine centrală, folosind ecosistemele pentru a diminua impactul precipitațiilor extreme, în paralel cu modernizarea infrastructurii existente.
În același timp, ghidul nu poziționează soluțiile verzi ca înlocuitor al lucrărilor hidrotehnice clasice, ci ca element complementar, pentru un echilibru între intervenții cu efect imediat și beneficii pe termen lung, potrivit comunicatului citat.
Inițiativa este prezentată ca aliniată politicilor europene privind gestionarea resurselor de apă și adaptarea la schimbările climatice, cu efect de facilitare a accesului la finanțări pentru diverse proiecte. În practică, ghidul poate deveni un reper de lucru pentru autorități atunci când pregătesc investiții și justifică economic opțiunile alese.
Recomandate

România își consolidează poziția de lider la exportul de grâu în UE , după ce, în primele zece săptămâni ale anului comercial agricol 2026/2027 (început la 1 iulie), a livrat către țări din afara Uniunii peste 2,5 milioane de tone de grâu comun, potrivit Economica . Avansul de 31,9% față de aceeași perioadă a anului trecut vine într-un moment în care exporturile totale ale UE au scăzut ușor, ceea ce amplifică avantajul competitiv al României pe piețele externe. În intervalul analizat, UE a exportat în total 4,9 milioane de tone de grâu comun, iar România a furnizat mai mult de jumătate din această cantitate. Comparativ, Lituania – următorul exportator din clasament – a raportat vânzări de 850.700 de tone, la distanță considerabilă. Unde ajunge grâul exportat din UE Cele mai mari volume de grâu comun au mers către: Arabia Saudită (14,8% din exporturile UE), Algeria (11,9% din exporturile totale), Nigeria (10,2% din exporturile UE). Orzul: România acoperă circa trei sferturi din exporturile UE Pe segmentul de orz, România a exportat peste 1,2 milioane de tone, cu aproximativ 1% peste nivelul de anul trecut, dintr-un total de 1,6 milioane de tone livrat de UE către țări terțe. Asta înseamnă aproximativ 75% din exporturile comunitare de orz în perioada menționată. Principalele destinații pentru orz au fost: Arabia Saudită (53,8% din total), Iordania (19,7%), Libia (7,9%). Context: performanță susținută după un an record Datele citate arată o continuitate a performanței din anul comercial 2025/2026, când România a livrat 10,9 milioane de tone de cereale către țări terțe și a fost, pentru al doilea an consecutiv, cel mai mare exportator european de cereale, cu poziții de vârf la grâu și porumb. Tot pentru 2025/2026, conform datelor Comisiei menționate în analiză, România a exportat peste 7,2 milioane de tone de grâu comun, cu peste 30% mai mult decât în anul anterior, reprezentând 31% din cantitatea totală comercializată de statele membre. [...]

Comisia Europeană a aprobat o schemă de 52 milioane euro pentru crescătorii de bovine , un sprijin temporar care permite României să acorde granturi directe pentru a amortiza scumpirile la combustibili agricoli și îngrășăminte, în limitele regulilor UE privind ajutoarele de stat, potrivit Economica . Miza economică este dublă: plafonarea presiunii pe costurile de producție din zootehnie și evitarea unor blocaje de lichiditate într-un sector expus șocurilor energetice. Schema notificată de România are o valoare totală de 52 de milioane euro (aprox. 260 milioane lei) și se aplică până la 31 decembrie 2026. Ajutorul va fi acordat sub formă de granturi directe, de până la cel mult 50.000 euro (aprox. 250.000 lei) per întreprindere, pentru companiile care activează în sectorul creșterii bovinelor. Ce a verificat Comisia și de ce contează pentru implementare Aprobarea vine în baza normelor UE privind ajutoarele de stat, în special articolul 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea UE, precum și în temeiul secțiunilor 1 și 2.1 din cadrul temporar METSAF (Cadrul temporar privind ajutoarele de stat în contextul crizei din Orientul Mijlociu), adoptat la 29 aprilie 2026. În comunicatul citat, Comisia arată că a considerat schema „necesară, adecvată și proporțională” și că nu afectează schimburile comerciale într-o măsură contrară interesului comun, ceea ce reduce riscul unor corecții ulterioare pe criterii de compatibilitate cu piața internă. „Comisia a concluzionat că schema respectă condiţiile prevăzute în METSAF.” Context: METSAF, un cadru temporar până la final de 2026 METSAF este un instrument temporar creat pentru a permite statelor membre să sprijine economia UE în contextul crizei din Orientul Mijlociu, cu accent pe sectoarele considerate cele mai expuse: agricultura, pescuitul, transporturile și industriile mari consumatoare de energie. Cadrul se aplică până la 31 decembrie 2026, iar Comisia spune că va monitoriza în continuare conținutul, domeniul de aplicare și durata acestuia, în funcție de evoluțiile economice și geopolitice. În interiorul METSAF, sprijinul poate lua mai multe forme, inclusiv ajutor bazat pe consumul real pentru a acoperi o parte din creșterile de preț la combustibil sau îngrășăminte, precum și o abordare simplificată pentru ajutoare cu valoare mică. Informațiile despre schema aprobată și detaliile de încadrare în METSAF sunt relatate de Economica, care citează Agerpres (sursa secundară: Agerpres ). [...]

România a livrat 51,2% din exporturile extra-UE de grâu ale Uniunii în primele zece săptămâni ale sezonului 2026/2027, pe fondul unei accelerări rapide a fluxurilor după recoltare, potrivit Agronet . Miza economică este dublă: o parte din presiunea unei oferte interne foarte mari se mută în logistică (depozitare și transport), iar ritmul exporturilor poate influența formarea prețurilor în piața internă. Datele vamale ale Comisiei Europene indică faptul că, între 1 iulie și 6 septembrie 2026, România a exportat către țări din afara UE 2.520.751 de tone de grâu comun. În același interval, exporturile totale ale UE către piețe terțe au fost de 4.919.457 de tone, ceea ce plasează România la o pondere de aproximativ 51,2% din total. În clasamentul volumelor raportate de statele membre, următoarele poziții sunt la distanță: Lituania (circa 851.000 de tone), Bulgaria (427.000 de tone), Polonia (383.000 de tone) și Germania (aproximativ 354.000 de tone), conform acelorași date. Ritmul exporturilor: de la zeci de mii la peste 2,5 milioane de tone Accelerarea este vizibilă și față de începutul campaniei comerciale: până la 26 iulie, România exportase doar 53.834 de tone de grâu comun către țări din afara UE, iar ulterior, în aproximativ șase săptămâni, volumul a urcat la peste 2,52 milioane de tone. Explicația avansată în material este formarea și încărcarea rapidă a loturilor comerciale după finalizarea recoltării. Prețul de referință în Portul Constanța a urcat la 223 euro/tonă Ritmul ridicat al exporturilor a coincis cu o creștere a cotației oficiale de referință pentru grâul de panificație FOB Constanța la 223 euro/tonă (aprox. 1.115 lei/tonă), pentru săptămâna 31 august–6 septembrie 2026, potrivit datelor Comisiei Europene din Agri-food Data Portal. În săptămâna anterioară, reperul era 208,92 euro/tonă (aprox. 1.045 lei/tonă), ceea ce înseamnă un plus de 14,08 euro/tonă (aprox. 70 lei/tonă), respectiv circa 6,7% într-o săptămână. Publicația precizează că sunt cotații săptămânale oficiale de referință, nu oferte ferme garantate fermierilor. Cât din surplus ar fi fost deja valorificat În material este citată și o estimare a lui Cezar Gheorghe, făcută pentru AGRO TV, potrivit căreia exporturile totale ar fi depășit deja 3 milioane de tone, iar surplusul exportabil al României în acest sezon ar fi de aproximativ 9 milioane de tone, la o recoltă estimată de circa 13,4 milioane de tone. Agronet notează că sistemul european de supraveghere vamală nu include comerțul dintre statele membre, astfel că datele oficiale pentru extra-UE nu contrazic o estimare mai mare care ar include și livrările intracomunitare. Raportat strict la surplusul exportabil estimat (9 milioane de tone), exporturile extra-UE consemnate oficial până la 6 septembrie (2.520.751 de tone) ar reprezenta aproximativ 28% din cantitatea disponibilă pentru export. Dacă se confirmă și pragul de peste 3 milioane de tone la total exporturi, ar rezulta că aproape o treime din surplus ar fi fost deja contractată sau livrată. În perioada următoare, rămâne de văzut dacă ritmul exporturilor se menține și dacă cererea externă continuă să susțină cotațiile într-un sezon cu disponibilitate ridicată de grâu pentru comercializare. [...]

Tariful de 50% impus de SUA riscă să blocheze rapid fluxul de numerar al fermelor canadiene de lactate , pentru că pierderea cererii din partea procesatorilor poate duce la excedent de lapte care nu poate fi redirecționat „peste noapte”, potrivit unei relatări Al Jazeera din Abbotsford, British Columbia. În centrul problemei este caracterul perisabil al laptelui și dependența fermierilor de procesatori. Casey Pruim, fermier și președinte al British Columbia Dairy Association (care reprezintă circa 400 de fermieri din provincie), spune că producătorii nu decid individual ce se exportă: ei livrează în sistemul provincial de comercializare a laptelui, care distribuie către procesatori în funcție de cerere, inclusiv pentru produse destinate exportului în SUA. Dacă un procesator își pierde piața americană, poate cere mai puțin lapte, iar efectul se propagă în „pool”-ul provincial. „Dacă procesatorul care exportă nu mai poate vinde în SUA pentru că este scos din piață de tariful de 50%, așa ajunge să fie afectată ferma”, a spus Pruim. De ce contează: laptele nu poate fi „oprit”, iar ajustarea durează Pruim avertizează că, dacă cererea procesatorilor se comprimă, fermierii ar putea fi forțați să arunce laptele, iar în scenariul cel mai rău să reducă efectivele. „Vaca nu e ca un robinet; nu o poți porni sau opri”, a spus el. Al Jazeera notează că vulnerabilitatea sectorului într-un război tarifar vine din constrângerile operaționale: colectare la intervale fixe, stocare limitată și dependență de capacitatea procesatorilor, care se poate schimba mai repede decât producția din fermă. Context: tarifele SUA și răspunsul Canadei Vânzările către SUA „au ajuns în mare parte în impas” după ce tariful de 50% aplicat de administrația Trump pentru bunuri canadiene în valoare de 20 miliarde de dolari a intrat în vigoare pe 22 august, incluzând produse lactate. Al Jazeera face trimitere la un material separat despre măsură: Al Jazeera . Canada a introdus tarife de retorsiune, intrate în vigoare pe 8 septembrie, care acoperă la rândul lor 20 miliarde de dolari în produse americane. Pentru lactate, lista include: tarif de 50% pentru lapte, smântână și produse din zer; tarif de 25% pentru multe tipuri de brânzeturi importate din SUA. Premierul Mark Carney a prezentat răspunsul Ottawa drept retorsiune și încercare de creștere a rezilienței economice, afirmând că Canada va egala tarifele SUA „dolar pentru dolar” pentru a proteja lucrători, fermieri, familii și companii. Comerțul bilateral: deficitul Canadei s-a adâncit după CUSMA Schimburile au funcționat în principal sub acordul de liber schimb SUA–Mexic–Canada (CUSMA). Washington critică sistemul canadian de „supply management” (gestionarea ofertei prin cote de producție și controale la import, inclusiv tarife), susținând că limitează exporturile americane. Producătorii canadieni resping acuzația și spun că acordul oferă deja acces fără taxe pentru importuri americane, care nu este folosit integral. Potrivit Dairy Processors Association of Canada, deficitul comercial al Canadei la lactate față de SUA a crescut semnificativ după intrarea în vigoare a CUSMA (1 iulie 2020). Datele citate de Al Jazeera arată: în 2020: exporturi canadiene către SUA de 241,3 milioane dolari canadieni (173 milioane dolari) și importuri de 647,4 milioane dolari canadieni (462,7 milioane dolari); în 2025: exporturi de 308,7 milioane dolari canadieni (220,7 milioane dolari), în timp ce importurile din SUA au urcat la 1,355 miliarde dolari canadieni (968,5 milioane dolari), reprezentând 13,8% din valoarea totală a exporturilor americane de lactate. Ce urmează: „durere” pe termen scurt și incertitudine pe lanțul de aprovizionare Dylan Kruger, director de afaceri publice la BC Dairy, spune că există „încă o incertitudine considerabilă” privind impactul tarifelor și că este prea devreme pentru a ști dacă laptele care nu mai merge în SUA poate fi vândut în alte piețe, reducând pierderile. Economistul-șef al Central 1 credit union, Bryan Yu, avertizează că șocul pierderii unei piețe majore este greu de absorbit rapid, deoarece cumpărătorii alternativi nu pot fi găsiți imediat, iar marjele nu permit „jocuri” de preț care să compenseze un tarif de 50%. Yu anticipează că SUA și Canada ar putea ajunge la un acord în lunile următoare, însă până atunci perioada de tranziție poate aduce „prețuri mai mari, activitate economică mai slabă și o neîncredere mai profundă”. În paralel, Oxford Economics avertizează într-un raport citat de Al Jazeera că tarifele de retorsiune ale Canadei pot ajuta unele industrii, dar „vor afecta majoritatea” și vor slăbi creșterea economică prin costuri mai mari pentru producători și consumatori. Pentru bunuri perisabile precum lactatele, geografia rămâne decisivă: redirecționarea către piețe îndepărtate cere cumpărători noi, logistică și aprobări de reglementare, care nu se obțin rapid. [...]

Dezbaterea despre plafonarea și redistribuirea subvențiilor în viitoarea PAC 2028–2034 poate reduce sprijinul pentru fermele mari , iar miza nu este doar germană: același tip de schimbare ar putea redesena distribuția plăților directe și în România, potrivit Agronet . În centrul discuției se află modul în care, după 2027, Uniunea Europeană ar putea introduce plafoane sau reduceri progresive (degresivitate) ale plăților directe, respectiv mecanisme de redistribuire către fermele mici și mijlocii. În estul Germaniei, unde există numeroase exploatații mari, impactul ar fi mai puternic, avertizează Manuela Schwesig , ministru-președinte al landului Mecklenburg-Vorpommern, într-un interviu pentru Bauernzeitung . De ce estul Germaniei este mai expus Schwesig leagă dimensiunea mare a multor exploatații din est de moștenirea fostelor cooperative agricole din RDG (LPG). Chiar dacă după reunificare s-au schimbat structurile juridice și proprietatea, multe ferme au rămas cu suprafețe întinse, ceea ce le face vulnerabile la orice formulă care taie sprijinul odată cu creșterea dimensiunii. În acest context, ea susține că viitoarea Politică Agricolă Comună nu ar trebui să introducă mecanisme care să reducă automat sprijinul pentru exploatațiile mari și afirmă că landurile est-germane și organizațiile agricole fac presiuni asupra guvernului federal pentru a se opune plafonării și degresivității. Reglementările finale nu sunt însă stabilite. Parlamentul European: 15% redistribuire obligatorie Pe masa negocierilor europene există și o direcție explicită de redistribuire. Analiza citată de Agronet arată că, în proiectul privind PAC 2028–2034, raportorul Parlamentului European, Norbert Lins, propune ca 15% din fondurile pentru plăți directe să fie rezervate obligatoriu redistribuirii către exploatațiile mici și mijlocii . Mecanismul ar funcționa prin transferarea unei părți din sprijin către „primele hectare” ale fermelor mai mici, în timp ce statele membre ar urma să stabilească detaliile de aplicare (cuantum pe hectar, tranșe de suprafață, număr maxim de hectare eligibile). Propunerea este în negociere și nu reprezintă forma finală. Germania, între presiunea de a tăia bugetul UE și apărarea plăților Disputa nu este doar tehnică, ci și politică. În timp ce Schwesig cere intervenție la nivel federal pentru menținerea finanțării agriculturii și împotriva plafonării/degresivității, la nivelul guvernului federal există presiune pentru reducerea viitorului buget al UE, inclusiv economii în agricultură, în cadrul negocierilor pentru Cadrul Financiar Multianual 2028–2034. Rezultatul: Germania nu are o poziție unitară, iar tensiunea dintre reducerea cheltuielilor europene și protejarea plăților agricole se vede deja în negocierile despre PAC. De ce contează pentru România: aceeași fractură între ferme mici și mari Pentru România, relevanța este directă: structura agriculturii include atât un număr foarte mare de exploatații mici, cât și un segment important de ferme comerciale care lucrează sute sau mii de hectare. Orice schimbare a regulilor de distribuire a plăților directe poate modifica raportul dintre aceste două categorii după 2027. Agronet indică trei elemente pe care fermierii români ar trebui să le urmărească separat în negocierile PAC 2028–2034: dimensiunea totală a bugetului agricol european; regulile privind plafonarea, degresivitatea și plata redistributivă; modul în care România va aplica aceste reguli prin propriul plan național. Deocamdată, nici cuantumul plăților după 2027, nici forma finală a mecanismelor de redistribuire nu sunt stabilite. Dar disputa din Germania arată că plafonarea, degresivitatea și redistribuirea au devenit teme centrale, cu potențial de a schimba semnificativ cine câștigă și cine pierde din subvențiile europene în următorul ciclu PAC. [...]

Câștigul de 6.000–7.000 euro/ha la mentă depinde mai mult de procesare și contracte decât de producție , iar fără uscătoare, distilare și cumpărători stabili cifra rămâne, în practică, un scenariu optimist, arată o analiză Agronet , care pornește de la un model economic vehiculat în presa sârbă. Estimarea citată pentru Serbia pleacă de la un randament de până la 1.500 kg de frunză uscată/ha și un preț de 4–5 euro/kg, ceea ce duce la un venit brut de 6.000–7.500 euro/ha (aprox. 30.000–37.500 lei). În același calcul, costurile sunt evaluate la circa 2.000 euro/ha (aprox. 10.000 lei), iar rezultatul după aceste cheltuieli poate ajunge la aproximativ 5.000 euro/ha (aprox. 25.000 lei). Publicația atrage atenția că suma de 6.000–7.000 euro/ha, des invocată, descrie în principal încasarea posibilă în condiții favorabile, nu profitul net. De ce „veriga lipsă” este după recoltare Menta are utilizări în industria alimentară, farmaceutică și cosmetică, însă produsul vândut poate fi foarte diferit: frunză proaspătă, frunză uscată sau ulei esențial. Fiecare variantă presupune alt lanț tehnologic și comercial. Pentru frunza uscată, ferma are nevoie de capacitate proprie de uscare sau de acces rapid la un operator care poate prelua recolta. Pentru ulei esențial este necesară distilarea. În ambele cazuri, infrastructura de condiționare și procesare poate cântări aproape la fel de mult ca producția la hectar, deoarece influențează direct prețul și posibilitatea de a onora cerințe de calitate constante. Modelul economic din Serbia: util ca reper, nu ca „preț garantat” Agronet notează că aceste cifre circulă în presa sârbă cel puțin din 2025, fiind publicate de Biznis i Finansije cu trimitere la BizPortal și reluate ulterior de Serbia Danas și NPortal. Concluzia este că datele sunt mai utile ca model orientativ pentru o cultură specializată decât ca o cotație sigură pentru un anumit an. Un detaliu cu impact direct asupra veniturilor este sensibilitatea la preț: la 1.500 kg/ha, o diferență de 1 euro/kg schimbă venitul cu 1.500 euro/ha (aprox. 7.500 lei). Dacă producția este sub nivelul maxim folosit în calcul, venitul scade proporțional. Ce se schimbă pentru fermele din România: finanțare pentru procesare și irigații Pentru 2026, analiza indică drept element practic relevant intervenția DR-18 „Investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice”, deschisă între 1 septembrie și 31 octombrie 2026 , potrivit Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) . Bugetul sesiunii este de 5 milioane de euro, iar sprijinul poate ajunge la 100.000 euro/proiect (aprox. 500.000 lei), cu o intensitate de până la 85% din cheltuielile eligibile, în funcție de dimensiunea economică a exploatației. Sunt eligibile, între altele, investiții în: înființarea, extinderea și modernizarea exploatațiilor cu plante aromatice și medicinale; utilaje și echipamente agricole; unități de condiționare și depozitare; procesare la nivelul fermei; sisteme de irigații și facilități de stocare a apei. Concluzia operațională: pornești de la cumpărător, nu de la hectar Agronet insistă că menta „comercială” nu înseamnă planta crescută spontan: pentru industrie contează materialul biologic, uniformitatea și standardizarea, iar apa (irigarea) este o cerință agronomică importantă, inclusă și în calculele de cost din Serbia. Înainte de a înființa o suprafață comercială, ecuația economică ar trebui construită „invers”: cumpărătorul și specificațiile cerute, apoi capacitatea de uscare sau distilare, necesarul de apă și forță de muncă, iar abia la final suprafața cultivată. În lipsa acestor verigi, potențialul de 6.000–7.000 euro/ha rămâne mai degrabă o proiecție decât un rezultat repetabil. [...]