Știri
Știri din categoria Piața energiei
Italia cere ca cheltuielile excepționale pentru criza energetică să fie scoase temporar din calculele Pactului de Stabilitate, pentru a permite statelor să intervină fără să încalce regulile bugetare ale UE, potrivit Economica.
Premierul Giorgia Meloni argumentează, într-un document consultat de EFE, că tensiunile din Orientul Mijlociu și din Strâmtoarea Ormuz, pe fondul războiului Rusiei în Ucraina, au început să se reflecte „grav și adesea asimetric” în prețurile la energie. Efectele invocate vizează direct costurile pentru familii și companii, competitivitatea sistemului de producție și puterea de cumpărare.
Miza este extinderea temporară a așa-numitei „clauze derogatorii naționale” (un mecanism din normele bugetare ale UE care permite abateri temporare de la țintele fiscale în situații excepționale, cu condiția menținerii sustenabilității datoriei). În prezent, Meloni indică faptul că acest instrument este folosit pentru cheltuieli de apărare.
Italia cere ca aceeași flexibilitate să se aplice și pentru:
Meloni susține că „creșterea extraordinară a costurilor energiei” reprezintă o circumstanță excepțională, în afara controlului statelor membre, cu „repercusiuni grave asupra finanțelor publice”.
Din perspectiva Romei, tratamentul diferit între apărare și energie ar fi dificil de justificat politic și economic, în condițiile în care energia lovește direct „economia reală” — gospodării, lucrători și întreprinderi. Propunerea ar crea spațiu bugetar pentru intervenții rapide, fără ca statele să fie penalizate în cadrul regulilor fiscale europene.
Italia precizează că extinderea ar fi temporară și ar urma să includă energia „fără a modifica limitele maxime de abatere deja stabilite”, adică fără a cere, cel puțin în această formulare, o relaxare suplimentară a plafonului de deviere permis.
Documentul citat indică o poziționare politică a Italiei în discuțiile europene despre priorități strategice și flexibilitate fiscală. Textul nu oferă detalii despre calendarul unei decizii la nivelul UE sau despre sprijinul altor state membre pentru această extindere a clauzei.
Recomandate
Uniunea Europeană ia în calcul raționalizarea combustibilului și eliberarea unei cantități mai mari de petrol din rezervele strategice, pe fondul riscului unui șoc energetic prelungit generat de războiul din Orientul Mijlociu, potrivit Adevărul , care citează un interviu al comisarului european pentru energie, Dan Jorgensen, acordat Financial Times. Jorgensen a spus că blocul comunitar „evaluează toate opțiunile” și că, deși UE „nu se confruntă deocamdată” cu o criză de aprovizionare, pregătește planuri de contingență pentru efectele structurale ale conflictului lansat pe 28 februarie de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. În acest context, comisarul a avertizat că prețurile la energie ar urma să rămână ridicate o perioadă mai lungă. După atacul inițial, prețul țițeiului Brent a urcat aproape de 120 de dolari, iar în prezent se tranzacționează în jurul valorii de 107 dolari, însă volatilitatea persistă, pe fondul închiderii de facto a Strâmtorii Ormuz, controlată de Teheran, prin care trec aproximativ 20% din transporturile globale de petrol. „Ne pregătim pentru cele mai grave scenarii, deși nu am ajuns încă în punctul în care să fie nevoie să raționalizăm produse critice, cum ar fi kerosenul sau motorina. Este mai bine să fii pregătit decât să regreți”, a apreciat Jorgensen. Financial Times notează că sectorul aerian este printre cele mai îngrijorate de aprovizionarea cu kerosen, în condițiile diferențelor de reglementare dintre UE și Statele Unite privind specificațiile combustibilului. Comisarul a spus că Bruxelles-ul nu intenționează să modifice reglementările actuale, deși a lăsat deschisă posibilitatea unor ajustări dacă situația se deteriorează, inclusiv prin utilizarea unor instrumente legislative. Totodată, el nu a exclus eliberări suplimentare din rezervele strategice dacă criza energetică se intensifică și a reiterat că UE nu intenționează să își modifice cadrul de reglementare în acest an pentru a pune capăt importurilor de gaze naturale lichefiate rusești, menționând că blocul poate apela, la nevoie, la aprovizionare din SUA și de la alți parteneri. [...]
UE pregătește subvenții de urgență până în 2027, care pot acoperi până la 70% din scumpirile la combustibili și energie pentru sectoare-cheie , într-un efort de a limita efectele economice ale noii crize energetice declanșate de tensiunile din Orientul Mijlociu, potrivit Biziday . Pachetul, valabil până în 2027, vizează atenuarea impactului scumpirii energiei asupra agricultorilor, pescarilor și transportatorilor de mărfuri, care ar urma să primească subvenții de până la 70% din costurile suplimentare pentru combustibil. Pentru firmele eligibile, ajutorul poate ajunge la 50 de mii de euro (aprox. 250 de mii de lei) per companie până la finalul anului, prin proceduri simplificate, pe fondul riscului pe care autoritățile europene îl descriu drept o „amenințare existențială” pentru aceste sectoare. În paralel, sectoarele industriale cu consum energetic ridicat ar urma să poată recupera până la 70% din costurile suplimentare pentru energia electrică, în încercarea de a limita pierderile și presiunea pe competitivitate într-un context de volatilitate a prețurilor. Costul economic al noii crize energetice Ursula von der Leyen , președinta Comisiei Europene, a avertizat că situația din Orientul Mijlociu poate produce efecte economice pe termen lung, „de la câteva luni la ani întregi”, și a legat vulnerabilitatea UE de dependența de combustibili fosili importați. Ea a estimat că UE pierde aproape 500 de milioane de euro (aprox. 2,5 miliarde de lei) pe zi din cauza creșterii costurilor combustibililor fosili. Totodată, în 60 de zile de la debutul războiului din Orientul Mijlociu, costurile importurilor de energie ar fi crescut cu peste 27 de miliarde de euro (aprox. 135 de miliarde de lei). Ce urmează: rezerve, electrificare și infrastructură Von der Leyen a cerut o coordonare mai bună între statele membre privind rezervele de combustibil, în special pentru motorină și kerosen. De asemenea, a indicat că, până la vară, Comisia ar urma să prezinte obiective privind electrificarea economiei și măsuri pentru consolidarea securității energetice și modernizarea infrastructurii. În context, The Wall Street Journal a relatat că Donald Trump și-ar fi instruit consilierii să se pregătească pentru o blocadă prelungită asupra porturilor iraniene, scenariu care ar putea afecta suplimentar livrările de petrol și gaze prin Strâmtoarea Hormuz , amplificând riscurile pentru piața energetică. [...]
Uniunea Europeană analizează un mecanism care ar putea obliga statele membre să-și împartă rezervele de kerosen , dacă o criză de aprovizionare ar provoca penurii în blocul comunitar, potrivit Adevărul . Miza este limitarea riscului de blocaje în transportul aerian și evitarea distorsiunilor de piață într-un context de scumpiri accelerate. Comisarul european pentru transporturi, Apostolos Tzitzikostas , a spus că UE ia în calcul introducerea unui mecanism obligatoriu prin care statelor li s-ar putea cere să împartă kerosenul, în eventualitatea unei crize de aprovizionare. Declarațiile au fost făcute marți, după o videoconferință cu miniștrii transporturilor din UE, relatează Mediafax. De la coordonare voluntară la obligații și reguli de transparență Oficialul european a indicat că, în prezent, coordonarea este voluntară, dar ar putea deveni obligatorie. „Ceea ce este voluntar astăzi ar putea deveni obligatoriu”. În același timp, Tzitzikostas a precizat că UE „deține stocuri de urgență” de combustibil pentru avioane, care ar urma să fie eliberate doar la nevoie, iar orice eliberare națională ar trebui făcută „în deplină transparență”, pentru a evita „denaturarea pieței”. Posibile stocuri minime și un plan pentru „șocuri viitoare” Dincolo de criza curentă, Comisia Europeană vrea să evalueze dacă este necesară o obligație privind stocurile minime de combustibil pentru aviație, care să impună statelor membre să mențină rezerve de urgență minime. Tzitzikostas a mai spus că miercuri Comisia Europeană va prezenta planul AccelerateEU, ca răspuns la șocurile de pe piața energiei. Printre elementele menționate se află și eforturi pentru asigurarea „unei surse alternative de kerosen pentru Europa”, inclusiv combustibil de tip A produs în Statele Unite. Contextul de piață: prețuri duble și avertisment de penurie Potrivit informațiilor citate, de la izbucnirea războiului în Orientul Mijlociu la sfârșitul lunii februarie, prețurile kerosenului din Europa s-au dublat. În plus, săptămâna trecută, șeful Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a avertizat că Europa ar putea să se confrunte cu penurie de kerosen în aproximativ șase săptămâni, pe fondul blocajelor din aprovizionarea globală cu energie. [...]
Șocul petrolului se va agrava în aprilie , potrivit HotNews.ro , care citează avertismentul directorului executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Fatih Birol, pe fondul blocării Strâmtorii Ormuz de către Iran și al escaladării militare din Orientul Mijlociu. De ce aprilie ar putea fi „mult mai rea decât martie” Birol a spus, într-o apariție la podcastul lui Nicolai Tangen (șeful fondului suveran de investiții al Norvegiei), că în martie au mai ajuns în porturi transporturi din Orientul Mijlociu cu petrol, gaze naturale lichefiate și alte produse energetice, însă în aprilie „nu mai este nimic”. „În aprilie nu mai este nimic.” În aceste condiții, pierderile din aprovizionarea cu țiței din aprilie ar putea să se dubleze față de luna precedentă, cu efecte directe asupra inflației și asupra creșterii economice globale, potrivit avertismentului transmis de șeful AIE. Dimensiunea pierderilor și riscul de raționalizare Pentru a ilustra amploarea perturbării, Birol a comparat situația cu crizele petroliere din 1973 și 1979, când s-au pierdut aproximativ cinci milioane de barili pe zi de fiecare dată. În prezent, pierderile sunt de 12 milioane de barili pe zi, „echivalentul a mai mult de două crize petroliere la un loc”, conform declarațiilor sale. Pe lângă presiunea asupra prețurilor și a economiei, Birol a avertizat că această perturbare „fără precedent” ar putea duce la măsuri de raționalizare a energiei în mai multe țări, pe măsură ce deficitul se transmite dinspre piețele cele mai expuse către restul economiei. Efecte dincolo de petrol și gaze: materii prime pentru industrie și agricultură Impactul blocajului nu se limitează la țiței și gaze. Birol a atras atenția asupra efectelor asupra unor materii prime considerate esențiale pentru economia globală, inclusiv produse petrochimice, îngrășăminte, heliu și sulf, utilizate în industrie, agricultură și producția de tehnologie. În același timp, șeful AIE a indicat că deficitul de combustibil pentru avioane și motorină afectează deja în principal Asia, dar este de așteptat să se extindă „în aprilie sau poate la începutul lunii mai” către Europa. Răspunsul AIE: eliberarea de rezerve și posibile intervenții suplimentare Ca reacție la criză, AIE a anunțat pe 11 martie eliberarea a 400 de milioane de barili de petrol din rezervele strategice ale celor 32 de țări membre, cea mai mare intervenție a agenției de până acum. Birol a spus însă că măsura nu rezolvă cauza principală a problemei, ci doar reduce temporar presiunea. „Pur și simplu ajutăm la atenuarea durerii și la câștigarea de timp, dar nu spun că aceasta este soluția supremă.” AIE monitorizează zilnic piețele pentru a decide dacă sunt necesare intervenții suplimentare, inclusiv prin eliberări de țiței sau produse rafinate, iar Birol a precizat că ar putea face sugestii guvernelor în consecință. Miza Strâmtorii Ormuz și cine resimte cel mai puternic șocul Cheia ieșirii din criză este redeschiderea Strâmtorii Ormuz, pe care Birol o descrie drept „centrul nervos” al situației. În condiții normale, aproximativ 20 de milioane de barili de petrol și gaze trec zilnic prin acest coridor maritim, alimentând piețele din Asia, Europa și Statele Unite, însă închiderea sa efectivă a paralizat tranzitul. În evaluarea AIE, presiunea este în prezent cea mai intensă în Asia, din cauza dependenței de țițeiul din Orientul Mijlociu, în timp ce Europa și Statele Unite ar putea resimți un impact mai sever în lunile următoare dacă blocajul persistă. În declarații anterioare pentru publicație, Birol a numit criza „cea mai mare amenințare la adresa securității energetice globale din istorie”. Cauza imediată a șocului: blocarea Strâmtorii Ormuz și oprirea fluxurilor energetice din Orientul Mijlociu. Efecte anticipate: pierderi mai mari de aprovizionare în aprilie, presiune pe inflație și creștere economică, risc de raționalizare. Domenii afectate: petrol, gaze naturale lichefiate, produse rafinate (motorină, combustibil de avioane) și materii prime precum petrochimice, îngrășăminte, heliu și sulf. Răspuns instituțional: eliberarea a 400 de milioane de barili din rezervele strategice ale statelor membre AIE și posibilitatea unor intervenții suplimentare. [...]
Între 25% și 45% din factura la energie ar reflecta „costul disfuncției” sistemului , nu costul efectiv al producției, potrivit unei analize citate de Profit , atribuită Asociației Energia Inteligentă (AEI) și președintelui acesteia, Dumitru Chisăliță . Miza economică: dacă această estimare este corectă, o parte semnificativă din scumpirea resimțită de consumatori ar veni din modul în care funcționează piața și reglementarea, nu din lipsa resurselor sau din costuri de producție inevitabil mai mari. Ce spune analiza: factura „umflată” de costuri sistemice AEI susține că România, deși are surse interne și relativ ieftine (hidro, nuclear, gaze și regenerabile), a ajuns să aibă una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie raportate la puterea de cumpărare. În interpretarea organizației, explicațiile invocate frecvent în spațiul public – criza energetică, războiul, piețele europene, volatilitatea – sunt reale, dar insuficiente pentru a explica nivelul facturilor. În centrul argumentului este ideea că „problema nu mai este strict costul producerii energiei”, ci „costul sistemului energetic în sine”, care ar adăuga „risc, ineficiență, distorsiuni și cost administrativ” pe lanțul dintre producător și consumator. Estimarea AEI: cât ar însemna „disfuncția” în factură Președintele AEI afirmă că, din fiecare 100 de lei din factură: între 25 și 45 de lei ar reprezenta „costul disfuncției”; în anii de criză, aproape jumătate din factură ar fi devenit „cost sistemic suplimentar”. Pe această bază, AEI susține că, într-o piață „normală” – descrisă ca fiind concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25–45% mai mică . De ce contează pentru piață: intervenții repetate și „hibrid” de reglementare Un alt punct cheie din analiză este că România „nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent”, după 2022 intrând într-un ciclu aproape permanent de plafonări, compensări, suprataxări, contribuții speciale, intervenții administrative și modificări legislative succesive. „Adevărata problemă nu este că statul a intervenit. Problema este că a intervenit permanent, imprevizibil și contradictoriu. România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea.” În această logică, consumatorul final ar ajunge să plătească, între altele, volatilitatea regională, mecanismul marginalist european (formarea prețului pe baza ultimei tehnologii necesare pentru acoperirea cererii), lipsa contractelor stabile, lichiditatea redusă, riscul de reglementare și concentrarea de piață. „Blocaje cronice” și stimulente greșite AEI mai indică drept problemă majoră faptul că anumite blocaje ar fi devenit „convenabile”, în special întârzieri de proiecte, investiții amânate, capacități insuficiente, interconectări limitate și birocrație excesivă. În concluzia analizei, dacă un sistem ajunge „să câștige bani din propriile blocaje”, reforma devine dificilă, pentru că intră în conflict cu interesele celor care beneficiază de status quo. [...]
Europa riscă să schimbe o vulnerabilitate cu alta , pe măsură ce importurile de gaze naturale lichefiate (LNG) din SUA au crescut accelerat și ar urma să ajungă dominante în mixul de aprovizionare, potrivit unei analize citate de Economica . Miza economică este dublă: LNG-ul american este, în medie, cel mai scump pentru cumpărătorii europeni, iar dependența de câțiva furnizori expune din nou piața la șocuri geopolitice și de preț. Actualizările realizate de IEEFA (Institute for Energy Economics and Financial Analysis) prin instrumentele European LNG Tracker și EU Gas Flows Tracker arată că importurile europene de LNG din SUA s-au triplat între 2021 și 2025, pe fondul reducerii dependenței de gazul rusesc livrat prin conducte. SUA, pe cale să devină principalul furnizor de gaze al Europei Pe fondul perturbărilor continue ale exporturilor de LNG din Qatar, IEEFA estimează că SUA vor depăși Norvegia și vor deveni cel mai mare furnizor de gaze al Europei și al UE în 2026. În scenariul institutului, SUA ar putea ajunge să reprezinte 80% din importurile de LNG ale UE până în 2028. În același timp, analiza avertizează că această reorientare nu rezolvă problema costurilor: LNG-ul din SUA este, în medie, cel mai scump pentru cumpărătorii europeni, ceea ce menține presiunea asupra facturilor și asupra competitivității industriei. „Trecerea Europei de la gazul transportat prin conducte la LNG a fost menită să asigure securitatea aprovizionării și diversificarea. Cu toate acestea, perturbările cauzate de războiul din Orientul Mijlociu și dependența excesivă de LNG din SUA arată că planul Europei a eșuat pe ambele planuri.” „LNG a devenit călcâiul lui Ahile al strategiei de securitate energetică a Europei, lăsând continentul expus la prețuri ridicate ale gazelor și la noi forme de perturbare a aprovizionării.” Cererea de gaze ar putea scădea, dar infrastructura LNG continuă să crească Criza energetică a accelerat politicile UE de reducere a cererii de gaze, inclusiv prin strategia AccelerateEU. IEEFA estimează că consumul de gaze al Europei ar putea continua să scadă în acest an și să se reducă cu 14% între 2025 și 2030. În același interval, cererea de LNG ar putea scădea cu aproximativ 23%. Cu toate acestea, mai multe state europene intenționează să construiască terminale LNG suplimentare, ceea ce ridică riscul de subutilizare. Potrivit estimărilor IEEFA, până în 2030 capacitatea de import de LNG a Europei ar putea depăși cererea totală de gaze și ar putea fi de trei ori mai mare decât cererea de LNG. „Europa poate să nu aibă control asupra perturbărilor în aprovizionarea cu LNG, dar poate îmbunătăți eficiența energetică și accelera instalarea surselor regenerabile și a pompelor de căldură pentru a-și reduce dependența de importuri.” Rusia rămâne un furnizor major prin LNG, în pofida obiectivelor UE În paralel cu creșterea importurilor din SUA, Rusia rămâne al doilea cel mai mare furnizor de LNG al UE, deși blocul își propune eliminarea treptată a importurilor de gaze rusești. Importurile UE de LNG rusesc au crescut cu 16% de la an la an în primul trimestru din 2026 și au atins un record trimestrial, susținute de livrările către Franța, Spania și Belgia. La nivelul anului 2025, țările UE au cheltuit 5,9 miliarde de euro pe gaz rusesc transportat prin conducte și 6,7 miliarde de euro pe LNG rusesc. „Războiul din Orientul Mijlociu a făcut Europa mai dependentă de cei mai mari doi furnizori de LNG ai săi, SUA și Rusia. Criza energetică din 2026 arată că, atât timp cât țările europene aleg să se bazeze pe gaze, trebuie să accepte riscurile geopolitice care vin odată cu aceasta.” În esență, analiza indică un risc de „blocare” într-un model scump și vulnerabil: chiar dacă politicile UE ar reduce consumul de gaze, investițiile în terminale LNG pot împinge sistemul spre supracapacitate, în timp ce aprovizionarea rămâne concentrată în jurul unor furnizori expuși tensiunilor geopolitice. [...]
