Știri
Știri din categoria Piața energiei
Un mare furnizor anunță 0,39 lei/kWh de la 1 aprilie, cu 26% peste plafonul actual, potrivit unei informări analizate de Profit.ro, în contextul expirării schemei de plafonare a prețurilor la gaze.
PPC Energie, furnizor cu a treia cotă de piață la nivel național, și-a notificat clienții din București că, în lipsa modificării legislației, prețul final va urca de la plafonul actual de 0,31 lei/kWh la 0,39 lei/kWh începând cu 1 aprilie 2026. Noul tarif ar urma să fie valabil până la 17 iunie 2026. Compania avea, în toamna trecută, o cotă de 15,81% pe piața totală și 5,86% pe segmentul casnic.
În comparatorul ANRE, ofertele pentru populația din București, cu livrare după 1 aprilie, variază între 0,304 lei/kWh și 0,41 lei/kWh, majoritatea fiind peste plafonul încă în vigoare. Furnizorii sunt obligați, prin Ordinul ANRE nr. 2/2026, să își informeze clienții că de la 1 aprilie expiră schema de sprijin, urmând aplicarea prețurilor contractuale.
Totuși, Guvernul pregătește un proiect de ordonanță de urgență care ar introduce un nou mecanism de reglementare pentru consumatorii casnici. Conform draftului, populația ar urma să plătească prețul cel mai mic dintre cel contractual și cel rezultat dintr-o formulă reglementată, cu un preț angro intern propus de 110 lei/MWh, sub nivelul actual de 120 lei/MWh.
Președintele ANRE, George Niculescu, a declarat că ordinul de notificare ar putea fi abrogat, în condițiile în care noul cadru legislativ va fi adoptat. La rândul său, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, susține că transmiterea notificărilor ar putea genera costuri administrative de până la 6 milioane de euro, care s-ar reflecta indirect în facturile consumatorilor.
Situația rămâne incertă până la adoptarea actului normativ, iar evoluția prețurilor de la 1 aprilie depinde de forma finală a reglementării.
Recomandate
Tariful reglementat de distribuție a gazelor scade, în medie, cu 7,1% de la 1 iulie 2026 , după ce ANRE a aprobat noile niveluri aplicabile celor 27 de operatori licențiați la nivel național, potrivit Antena 3 . Reducerea vizează o componentă din factura finală și nu garantează automat ieftinirea în aceeași proporție pentru fiecare client. Comitetul de Reglementare al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei a decis, în ședința de marți, pachetul de tarife reglementate pentru serviciul de distribuție. Conform ANRE, raportat la volumele de gaze efectiv vehiculate în rețele, tariful mediu ponderat scade de la 58,47 lei/MWh la 54,32 lei/MWh. Ce înseamnă pentru facturi: distribuția e doar o parte din preț ANRE estimează că, pentru „marea majoritate” a consumatorilor, componenta de distribuție din factură va fi mai mică în a doua jumătate a anului. Președintele ANRE, George Niculescu, a atras însă atenția că efectul diferă de la caz la caz, în funcție de operator, categoria de consum și volumele consumate, dar și de celelalte componente ale prețului final. „Impactul concret asupra fiecărui client depinde de operatorul de distribuție, de categoria de consum, de volumul consumat și de celelalte componente ale prețului final.” De unde vine scăderea și cum arată tabloul pe operatori Potrivit ANRE, scăderea este determinată în principal de operatorii cu volume mari. Distrigaz Sud Rețele și Delgaz Grid, care împreună deservesc aproape 90% din volumul total prognozat (72,59 TWh), au tarife în scădere. La nivelul întregii piețe, ANRE descrie un tablou mixt: 14 creșteri de tarife și 13 reduceri, diferențiate pe fiecare operator; patru operatori au reduceri de cel puțin 10%; șase operatori au majorări de cel puțin 5%. Autoritatea precizează că tarifele aprobate nu includ TVA și sunt stabilite diferențiat pe operatori și pe categorii de consum, în funcție de structura de costuri, volumele prognozate și parametrii specifici fiecărei rețele. [...]
Premierul Ilie Bolojan susține reducerea tarifelor de tranzit ale Transgaz pe ruta Coridorului Vertical, în ideea creșterii volumelor transportate și a investițiilor de interconectare, potrivit Profit . Miza economică este dublă: România ar putea încasa mai mult din tranzit dacă fluxurile cresc, dar discuția vine pe fondul presiunilor SUA ca Europa să ieftinească transportul LNG (gaze naturale lichefiate) din Grecia spre Ucraina, via Bulgaria, România și Republica Moldova. Bolojan a fost întrebat dacă au existat „presiuni politice și diplomatice” pentru ca România să cumpere LNG american. El a spus că au existat discuții cu reprezentanții Transgaz despre proiect, dar a separat sprijinul pentru coridor (ca obiectiv strategic) de decizia de achiziție, care ar trebui să rămână una de piață. „Consider că România trebuie să susțină acest transport, tranzitarea, inclusiv prin reduceri de tarife. (…) Dar în ceea ce privește achiziția efectivă de gaz, acolo trebuie să iei decizii raționale care țin de piață. Asupra mea personal nu s-au exercitat presiuni ca să facem un anumit lucru.” De ce contează: tarifele, volumele și investițiile din regiune Argumentul premierului este că tarife mai mici pot atrage volume mai mari pe conducte, ceea ce ar crește veniturile și ar susține investițiile de interconectare necesare pentru mărirea capacității în regiune. În același timp, România este descrisă ca fiind „mai avantajată” la capitolul resurse, inclusiv prin perspectiva resurselor din Marea Neagră „începând de anul viitor”, în timp ce țări precum Ungaria, Slovacia și uneori Ucraina ar avea probleme de aprovizionare în contextul războiului început în 2022. Publicația notează că operatorii de transport de pe Coridorul Vertical aplică deja reduceri (discounturi) la tarifele de rezervare de capacitate, iar cele din România și Republica Moldova sunt cele mai mari. Reglementare: România pregătește relaxarea standardelor de calitate a gazelor În paralel, România pregătește modificarea cerințelor minime de calitate pentru gazele care intră în sistemul național de transport, inclusiv pentru a facilita importurile de LNG din SUA regazeificat în Grecia și transportat pe Coridorul Vertical. Printre schimbările menționate se află: reducerea concentrației minime de metan de la 85% la 70%; ajustări privind concentrațiile maxime de azot și bioxid de carbon; introducerea indicelui Wobbe (indicator folosit pentru compararea interschimbabilității gazelor în funcție de puterea calorifică și densitate); modificarea punctului de rouă al apei și al hidrocarburilor (praguri care limitează riscul de condens în rețea). ANRE își justifică demersul și prin obligațiile din legislația UE, care cer operatorilor să coopereze pentru a evita blocaje în comerțul transfrontalier cauzate de diferențe de specificații tehnice. Autoritatea mai arată că modificările ar crea premise pentru importuri de LNG din SUA, cu efect de creștere a volumelor transportate și „impact direct” în reducerea tarifelor de transport plătite de consumatori/clienții finali. Context: cererea din regiune și interesul SUA Președintele Nicușor Dan a transmis recent că proiectul are o componentă „politico-economică”, dar că rămâne o întrebare deschisă dacă există suficienți cumpărători în regiune pentru a justifica investiții consistente, în special în porturile din Grecia. El a indicat că România urma să inițieze o discuție cu țările de pe traseu despre „cifrele acestei potențiale afaceri”, pentru a evalua dacă necesarul agregat de gaze ar susține investițiile. Separat, în februarie, România și alte 11 țări din Europa Centrală și de Sud-Est au semnat la Washington o declarație comună cu SUA privind întărirea securității aprovizionării cu gaze și asigurarea unor prețuri accesibile, în logica facilitării exporturilor de LNG americane, inclusiv în perspectiva interzicerii totale a gazelor rusești în UE. [...]
Prețul gazelor în Europa a scăzut pe fondul semnalelor de detensionare în Ormuz , un culoar-cheie pentru fluxurile globale de energie, după ce SUA au indicat progrese către un posibil acord cu Iranul, potrivit Antena 3 . Mișcarea contează direct pentru costurile de aprovizionare ale companiilor și pentru efortul Europei de a-și reface stocurile înainte de iarnă. La hub-ul TTF din Amsterdam, reperul pentru piața europeană, contractele futures la gaze erau în scădere cu 4,9%, la 46,32 euro/MWh, după ce anterior coborâseră cu până la 6,7%. Scăderea a venit în contextul în care președintele SUA, Donald Trump, a transmis pe rețelele de socializare că „negocierile se desfășoară într-un mod ordonat și constructiv”, dar a adăugat că SUA nu se va grăbi să încheie un acord. De ce contează: competiția pentru GNL și stocurile europene Deși, în mod obișnuit, o mare parte din gazele din Orientul Mijlociu ajunge în Asia, perturbările prelungite ale livrărilor prin Strâmtoarea Ormuz ar putea crește competiția pentru o ofertă globală limitată de gaze naturale lichefiate (GNL). Într-un astfel de scenariu, Europa ar avea mai greu acces la volumele necesare pentru a-și reumple depozitele înainte de sezonul rece. În prezent, gradul de umplere a depozitelor de gaze din Europa este de aproximativ 38%, „semnificativ sub” media ultimilor cinci ani pentru această perioadă, de puțin peste 50%, notează publicația. Ce urmează: posibil anunț, dar acordul rămâne incert Secretarul de stat american Marco Rubio a spus că un anunț privind un acord cu Iranul ar putea veni „în următoarele ore” și ar putea pune capăt oficial războiului din Orientul Mijlociu. Totuși, rămân neclarități legate de diferențe importante, inclusiv soarta programului nuclear al Iranului . Agenția iraniană Tasnim a indicat că proiectul de acord ar putea să nu fie finalizat, acuzând că SUA obstrucționează unele clauze-cheie, inclusiv cererea de deblocare a activelor Iranului. [...]
Între 25% și 45% din factura la energie ar reflecta „costul disfuncției” sistemului , nu costul efectiv al producției, potrivit unei analize citate de Profit , atribuită Asociației Energia Inteligentă (AEI) și președintelui acesteia, Dumitru Chisăliță . Miza economică: dacă această estimare este corectă, o parte semnificativă din scumpirea resimțită de consumatori ar veni din modul în care funcționează piața și reglementarea, nu din lipsa resurselor sau din costuri de producție inevitabil mai mari. Ce spune analiza: factura „umflată” de costuri sistemice AEI susține că România, deși are surse interne și relativ ieftine (hidro, nuclear, gaze și regenerabile), a ajuns să aibă una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie raportate la puterea de cumpărare. În interpretarea organizației, explicațiile invocate frecvent în spațiul public – criza energetică, războiul, piețele europene, volatilitatea – sunt reale, dar insuficiente pentru a explica nivelul facturilor. În centrul argumentului este ideea că „problema nu mai este strict costul producerii energiei”, ci „costul sistemului energetic în sine”, care ar adăuga „risc, ineficiență, distorsiuni și cost administrativ” pe lanțul dintre producător și consumator. Estimarea AEI: cât ar însemna „disfuncția” în factură Președintele AEI afirmă că, din fiecare 100 de lei din factură: între 25 și 45 de lei ar reprezenta „costul disfuncției”; în anii de criză, aproape jumătate din factură ar fi devenit „cost sistemic suplimentar”. Pe această bază, AEI susține că, într-o piață „normală” – descrisă ca fiind concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25–45% mai mică . De ce contează pentru piață: intervenții repetate și „hibrid” de reglementare Un alt punct cheie din analiză este că România „nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent”, după 2022 intrând într-un ciclu aproape permanent de plafonări, compensări, suprataxări, contribuții speciale, intervenții administrative și modificări legislative succesive. „Adevărata problemă nu este că statul a intervenit. Problema este că a intervenit permanent, imprevizibil și contradictoriu. România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea.” În această logică, consumatorul final ar ajunge să plătească, între altele, volatilitatea regională, mecanismul marginalist european (formarea prețului pe baza ultimei tehnologii necesare pentru acoperirea cererii), lipsa contractelor stabile, lichiditatea redusă, riscul de reglementare și concentrarea de piață. „Blocaje cronice” și stimulente greșite AEI mai indică drept problemă majoră faptul că anumite blocaje ar fi devenit „convenabile”, în special întârzieri de proiecte, investiții amânate, capacități insuficiente, interconectări limitate și birocrație excesivă. În concluzia analizei, dacă un sistem ajunge „să câștige bani din propriile blocaje”, reforma devine dificilă, pentru că intră în conflict cu interesele celor care beneficiază de status quo. [...]
Căderea Guvernului Bolojan a amplificat riscul de scumpiri în energie și carburanți , prin presiunea pe curs și prin creșterea percepției de risc, potrivit unei analize semnate de președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță , citată de Agerpres . Chisăliță susține că efectul imediat al instabilității politice se vede în deprecierea leului și în presiunea pe euro, într-un sector în care energia, gazele și combustibilii sunt influențate de prețuri externe exprimate în euro sau dolari. În această logică, „un leu mai slab” înseamnă costuri mai mari la importuri și, implicit, presiune pe facturile consumatorilor. Reacția pieței: curs, prețuri la pompă și cotații spot În analiza citată, Chisăliță indică o serie de mișcări „de la începutul crizei politice”, pe care le leagă de creșterea incertitudinii: leul s-a depreciat cu circa 3,5% ; prețul benzinei a crescut cu 5,1% ; prețul motorinei a crescut cu 8,4% ; prețul spot al gazelor pe BRM a crescut cu 2,6% ; prețul spot al energiei electrice pe OPCOM a crescut cu 15,2% . Investițiile, în așteptare: proiecte amânate și risc pentru fonduri europene Pe lângă efectele de preț pe termen scurt, șeful AEI avertizează că un guvern interimar poate duce la amânarea proiectelor mari, într-un sector dependent de investiții masive în rețele, producție și stocare. În același timp, instabilitatea politică ar putea întârzia jaloanele din PNRR și investițiile în energie verde, stocare și infrastructură. În acest context, analiza menționează și o referință la Reuters privind riscul legat de accesul la aproximativ 10 miliarde euro (aprox. 50 miliarde lei) din fonduri UE. Chisăliță notează totodată că societăți precum Hidroelectrica, Romgaz sau OMV Petrom sunt sensibile la schimbările politice, în condițiile în care statul influențează reglementarea pieței. Ce urmează: depinde de viteza formării unui guvern stabil Pe termen mediu, efectul asupra pieței energiei ar depinde, potrivit lui Chisăliță, de cât de repede este format un nou guvern stabil și dacă România își păstrează direcția pro-europeană și investițiile în infrastructura energetică. În lipsa acestor repere, investitorii ar putea rămâne prudenți, pe fondul temerilor legate de schimbări de taxe, noi plafonări, intervenții în prețuri și modificări ale conducerilor. [...]
Uniunea Europeană pregătește o extindere masivă a stocării de energie, până la 200 GW în 2030, o mișcare cu impact direct asupra investițiilor din piața energiei și asupra costurilor de echilibrare a sistemului , potrivit Economica , care citează un proiect al Comisiei Europene pentru „Electrification Action Plan”. Ținta de 200 GW (200.000 MW) vizează „toate tehnologiile de stocare” și este fundamentată pe o analiză a Centrului Comun de Cercetare (JRC) al UE. Proiectul acoperă atât stocarea pe durată scurtă, cât și pe durată lungă, dar exclude bateriile de mici dimensiuni și cele „behind-the-meter” (instalate la consumator sau în spatele contorului, inclusiv cele colocate în parcuri). De ce contează: flexibilitatea devine infrastructură critică Documentul pornește de la nevoia de flexibilitate a sistemului energetic, într-un context în care electrificarea transporturilor, clădirilor și industriei crește presiunea pe rețele și pe echilibrarea producției din surse regenerabile. La începutul acestui an, capacitatea totală de stocare din UE era de 55 GW, iar hidrocentralele cu acumulare prin pompare reprezentau mai mult de patru cincimi din total. În paralel, segmentul sistemelor de stocare în baterii la scară utilitară (BESS) „se extinde rapid”, potrivit proiectului citat. 30–35 GW capacitate nouă între 2026 și 2028 În document este menționat și un acord între statele membre, dezvoltatori și producători de sisteme de stocare și energie regenerabilă, consumatori industriali, Comisia Europeană și instituții financiare pentru a adăuga între 30 GW și 35 GW de capacitate de stocare staționară în intervalul 2026–2028. Electrificarea, legată explicit de competitivitate și costuri Proiectul argumentează că accelerarea electrificării este „esențială pentru competitivitate” și face trimitere la criza energetică recentă, arătând că dependența de combustibili fosili a generat un cost suplimentar al energiei de 50 de miliarde de euro (aprox. 250 miliarde lei). Comisarii europeni susțin că electrificarea transporturilor, clădirilor și producției industriale ar putea înlocui până la două treimi din cererea de gaz și jumătate din cererea de petrol până în 2040, ceea ce ar însemna economii de 200 de miliarde de euro (aprox. 1.000 miliarde lei). În același timp, proiectul nu include încă o țintă pentru 2040 privind electrificarea, urmând să fie folosit ca bază pentru legislație ulterioară. Posibile măsuri: cerințe pentru „ vehicle-to-grid ” și reduceri de TVA În plan apar și măsuri cu potențial efect de reglementare și fiscal: introducerea de cerințe „vehicle-to-grid” (V2G) pentru vehicule electrice noi până la finalul lui 2027, inclusiv standarde de interoperabilitate (posibilitatea ca sisteme diferite să funcționeze împreună); includerea unor sisteme de baterii mai mici și a altor surse (de exemplu, facilități de producție) în scheme de flexibilitate; posibilitatea unei reduceri de TVA pentru vehicule electrice, precum și luarea în calcul a unor reduceri de TVA pentru pompe de căldură și sisteme de baterii de uz casnic (informație atribuită în material publicației EV Infrastructure News, citată de Economica); evaluarea întăririi țintelor pentru vehicule cu emisii zero în achizițiile publice. În plus, UE ar urmări sprijinirea inovației în domenii precum reactoarele modulare mici (SMR), hidrogenul și captarea și stocarea carbonului (CCS/CCUS). „Timp de zece ani, ponderea energiei electrice în consumul final de energie al Europei abia dacă s-a mișcat. Se situează la 23%, cam acolo unde era și acum 10 ani. China, Coreea și Japonia au depășit deja 30% și se distanțează rapid”, a declarat Jan Rosenow, profesor de politică energetică și climatică la Universitatea din Oxford. Pentru piața energiei, combinația dintre ținta de stocare și posibilele obligații V2G sugerează o accelerare a investițiilor în flexibilitate (stocare, integrare în rețea, standarde), cu efecte în lanț asupra dezvoltatorilor, operatorilor de rețea și industriei de echipamente. [...]
