Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Uniunea Europeană ia în calcul înghețarea temporară a plafonului pentru petrolul rusesc, o mișcare care ar putea relaxa, în practică, presiunea sancțiunilor asupra exporturilor Moscovei într-un moment de volatilitate accentuată pe piața energiei, potrivit Mediafax.
Discuțiile au loc pe fondul creșterii recente a prețurilor la petrol, asociată cu războiul în care este implicat Iranul și cu închiderea de facto a Strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru transportul global de țiței. Potrivit materialului, Ukrinform citează Bloomberg în legătură cu aceste deliberări de la nivel european.
Anul trecut, UE a introdus un sistem dinamic prin care plafonul este ajustat automat o dată la șase luni, la 15% sub media de piață a țițeiului rusesc Urals. În prezent, plafonul este de 44,10 dolari pe baril și urmează să fie revizuit la finalul verii.
Miza este una operațională și de reglementare: conform regulilor actuale, companiile din Uniunea Europeană nu pot oferi servicii precum asigurări sau transport pentru petrolul vândut peste acest prag. O „înghețare” ar menține plafonul la nivelul actual, fără creșteri.
Sursele citate de Bloomberg indică faptul că următoarea revizuire din iulie ar putea ridica plafonul la cel puțin 65 de dolari pe baril, peste limita de 60 de dolari stabilită anterior de G7. În acest context, UE ar analiza alternative care să evite o creștere automată în plină tensiune geopolitică.
Între opțiunile menționate în material se află:
În paralel, Comisia Europeană discută cu statele membre riscurile pentru aprovizionarea cu gaze și petrol pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, potrivit articolului.
Materialul mai amintește că, în luna mai, UE a criticat decizia Statelor Unite de a prelungi o derogare de la sancțiunile privind vânzările de petrol rusesc, avertizând că aceasta ar putea crește veniturile Moscovei, în contextul războiului în care este implicat Iranul.
Recomandate
Uniunea Europeană ia în calcul înghețarea plafonului de preț la petrolul rusesc , pentru a evita ca mecanismul automat de ajustare să ducă la o creștere a plafonului pe fondul scumpirii energiei după escaladarea războiului din Orientul Mijlociu, potrivit Meduza , care citează Bloomberg . Plafonul de preț la țițeiul rusesc a fost introdus de UE și țările G7 ca răspuns la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cu obiectivul de a reduce veniturile bugetare ale Rusiei din exporturi fără a provoca o criză pe piața energetică. Inițial, plafonul a fost stabilit la 60 de dolari pe baril, iar ajustarea ar urma să se facă automat astfel încât plafonul să fie cu 15% sub prețul mediu de piață al țițeiului rusesc Urals. De la 1 februarie 2026, UE l-a redus la 44,1 dolari pe baril. De ce se discută „înghețarea” plafonului Creșterea cotațiilor petrolului, asociată în material cu războiul din Orientul Mijlociu și închiderea Strâmtorii Ormuz , ar putea face ca următoarea revizuire automată să ridice plafonul „cel puțin” la 65 de dolari pe baril. În acest context, UE analizează opțiuni care ar bloca sau limita această creștere, pentru a nu slăbi efectul de sancțiune al mecanismului. Variantele aflate pe masă Potrivit informațiilor citate de Bloomberg, UE ar lua în calcul mai multe scenarii: menținerea plafonului la nivelul actual, de 44,1 dolari pe baril; suspendarea creșterii automate până la finalul anului; limitarea creșterii plafonului la maximum 60 de dolari pe baril. Context de piață: unde este Urals acum În perioada recentă, țițeiul Urals s-a tranzacționat la 85–86 dolari pe baril. La începutul lunii aprilie, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, prețul a depășit 110 dolari pe baril, mai notează materialul. Ce alte măsuri au mai fost discutate Separat, în decembrie 2025 s-a relatat că G7 și UE au discutat o propunere de a înlocui plafonul de preț cu o interdicție totală privind furnizarea de servicii pentru transportul maritim al petrolului rusesc, pentru a opri participarea companiilor occidentale de shipping — inclusiv din Grecia, Cipru și Malta — la exporturile de țiței ale Rusiei. Informația a fost prezentată anterior de Meduza în materialul Reuters: Occidentul vrea să interzică tancurilor europene să exporte petrol din Rusia și să renunțe la plafonul de preț . [...]
Riscul ca SUA să reducă sau să oprească livrările de petrol și gaze către UE după 1 ianuarie 2027 pune presiune pe Bruxelles să recalibreze aplicarea noilor reguli privind metanul, într-un moment în care Europa rămâne puternic dependentă de importuri, potrivit Focus . Miza este una de reglementare cu efect direct în securitatea energetică: UE a înăsprit cerințele de raportare și reducere a emisiilor de metan asociate lanțului de aprovizionare cu petrol și gaze, iar SUA contestă fezabilitatea lor pentru exportatori. Ambasadorul SUA pe lângă UE, Andrew Puzder , a declarat pentru publicația olandeză Fd că regulile „nu sunt practicabile” și a avertizat că, dacă nu sunt relaxate pentru producătorii de combustibili fosili, Europa ar putea avea „o iarnă lungă, rece și grea”. Ce prevede, de fapt, cadrul UE și de ce devine critic în 2027 Articolul indică faptul că „regulile” sunt legate de aplicarea prevederilor din așa-numita „regulamentare privind metanul” (Methanverordnung). Deși cadrul este în vigoare din 2024, o clauză relevantă pentru importuri ar urma să se aplice din ianuarie 2027: țările din afara UE ar putea exporta petrol, gaze și cărbune în Uniune doar dacă respectă cerințe echivalente cu cele impuse producătorilor din UE privind monitorizarea, raportarea și verificarea. În plus, sunt menționate obligații pentru operatorii din energie de a verifica periodic emisiile de metan și de a raporta, precum și interdicția „ventilării” (eliberarea controlată a gazelor) și a arderii de rutină (flaring) în sectorul petrol și gaze. Nerespectarea ar atrage amenzi. De ce contează: dependența UE de SUA și opțiunea de redirecționare spre Asia Focus notează că SUA ar putea redirecționa relativ ușor volumele către Asia, ceea ce ar pune UE într-o poziție dificilă. Publicația o citează pe experta în energie Lucia van Geuns (Hague Centre for Strategic Studies), preluată de Nos , care spune că UE este dependentă atât la importurile de țiței, cât și la cele de gaze naturale lichefiate (LNG – gaz natural răcit până devine lichid pentru a fi transportat mai ușor), „în special de Statele Unite”. În același timp, articolul plasează discuția într-un context de piață tensionată: Jan-Willem van den Beukel, din cadrul asociației de interese a companiilor energetice Vemobin, afirmă că modul de implementare este problematic și că piața globală a petrolului este „deja în criză”, cu disponibilitate insuficientă; în acest cadru, reguli mai dure ar putea reduce interesul companiilor pentru exporturi către Europa. Cifrele invocate și avertismentul privind o posibilă „lacună” de aprovizionare Potrivit articolului, SUA sunt al doilea furnizor de gaze al UE după Norvegia, cu 75,6 miliarde metri cubi, iar la LNG ar acoperi circa 58% din importurile UE (date atribuite Consiliului European ). Pentru importurile de petrol, Comisia Europeană ar indica o pondere a SUA de aproximativ 15%. În plan politic, Focus relatează că la Bruxelles s-ar discuta deja despre o posibilă relaxare a regulilor. Este citat eurodeputatul Auke Zijlstra (PVV), care avertizează: „Fie cumpărăm gaz din SUA, fie din ianuarie ne confruntăm cu o lacună de aprovizionare de 25%.” Articolul nu precizează la ce „ianuarie” se referă această afirmație, însă în restul materialului termenul-cheie este ianuarie 2027, când ar urma să se aplice clauza pentru importuri. Ce urmează Din informațiile prezentate, următoarele luni ar putea aduce negocieri tehnice și politice pe două direcții: fie ajustarea/clarificarea cerințelor de conformare pentru exportatori înainte de 2027, fie pregătirea unor alternative de aprovizionare, în condițiile în care SUA semnalează că ar putea opri livrările către UE dacă regulile rămân neschimbate. [...]
Petrolul a coborât sub 100 de dolari pe baril pe fondul așteptărilor privind un posibil acord SUA–Iran , mișcare care ar putea reduce tensiunile din jurul Strâmtorii Ormuz și, implicit, riscul de întreruperi pe una dintre cele mai importante rute globale de transport al țițeiului, potrivit Mediafax . Scăderea cotațiilor vine în contextul în care există speranțe pentru semnarea unui acord între Statele Unite și Iran privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz, relatează AFP, citată de publicație. Ce alimentează așteptările pieței Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat luni că un acord ar putea fi anunțat „astăzi”. Declarația a venit după ce Donald Trump a spus că negocierile se desfășoară într-o „manieră ordonată și constructivă”, dar a avertizat că negociatorii americani au fost sfătuiți „să nu se grăbească să ajungă la un acord”. În același context, Chris Weston, șeful departamentului de cercetare de la Pepperstone, a afirmat că, potrivit rapoartelor lui Donald Trump, un memorandum de înțelegere a fost „în mare parte negociat”, iar detaliile ar urma să fie anunțate în curând. Efecte în piețe: burselor le-a crescut apetitul pentru risc Perspectiva unui acord a susținut și piețele de acțiuni. În Asia, bursa din Tokyo a crescut cu 2,9% și a depășit 65.000 de puncte pentru prima dată. În Europa, Paris și Frankfurt au înregistrat cumpărări puternice, însă pe volume reduse, în contextul sărbătorii Rusaliilor. La ce se uită investitorii mai departe Spre finalul săptămânii, investitorii vor urmări reacția Rezervei Federale a SUA și a noului său șef, Kevin Warsh, la datele-cheie privind inflația de consum și la posibilele implicații pentru dobânzi. În Europa, așteptările sunt ca o inflație mai ridicată să împingă Banca Centrală Europeană către majorări ale ratelor în următoarele săptămâni, ceea ce ar însemna costuri de împrumut mai mari, chiar dacă ritmul de creștere economică rămâne scăzut. [...]
Chiar și cu Strâmtoarea Ormuz redeschisă, prețul petrolului ar putea rămâne ridicat luni întregi , din cauza blocajelor logistice, a reluării lente a producției și a costurilor suplimentare din lanțul de aprovizionare, potrivit unei analize preluate de Antena 3 . Scenariul discutat pornește de la ipoteza unui acord de pace SUA–Iran și a redeschiderii strâmtorii, însă concluzia este că o revenire rapidă la prețurile de dinaintea războiului este puțin probabilă „nu prea curând” și „aproape sigur nu anul ăsta”. Blocajul operațional: de la „deblocare” la trafic normal, până la trei luni Primul efect al redeschiderii ar fi un „coșmar logistic”, pe fondul aglomerării din zonă. În prezent, în Strâmtoarea Ormuz sunt blocate 166 de tancuri petroliere, iar deblocarea efectivă a căii navigabile ar urma să dureze. Cele 166 de nave transportă în total circa 170 de milioane de barili de petrol. După ce vor trece strâmtoarea, va trebui creat spațiu pentru alte nave, goale, care să intre în Golful Persic pentru încărcare. Revenirea la tranzitul obișnuit, de dinaintea războiului, ar putea dura până la trei luni, conform analizei citate. De ce nu revine imediat oferta: rezerve, repornirea sondelor și reparații Analiza descrie o succesiune de pași care împing în timp normalizarea pieței: consumarea rezervelor : navele comerciale ar încărca mai întâi petrolul stocat în depozite de producători în perioada crizei; repornirea producției : multe sonde din Orientul Mijlociu au fost închise, iar reluarea nu se face „ca la apăsarea unui buton”; producția ar trebui reluată treptat pentru a evita depresurizarea zăcămintelor, ceea ce ar putea impune foraje noi și reparații costisitoare; este menționată și nevoia de reechilibrare a apei și gazelor injectate în sonde, plus coordonare între exploatări apropiate; reparații de infrastructură : rafinării și producători de petrol și gaze ar fi fost afectați de război, iar unele reparații ar putea dura chiar ani, potrivit companiilor petroliere citate în material. În paralel, în Orientul Mijlociu ar fi fost sistată producția a 12 milioane de barili pe zi de țiței și 3 milioane de barili pe zi de produse rafinate , în special în Arabia Saudită și Irak, ceea ce indică amploarea revenirii necesare pentru a readuce volumele în circuitul comercial. Prețul: pragul de 94 dolari/baril și scenariul JPMorgan În material se arată că fluctuațiile recente nu au coborât prețul barilului sub 94 de dolari , iar Brent (reperul internațional) este „puțin peste 100 de dolari”. Pe termen scurt, sunt menționate mișcări de piață atribuite de BBC speranțelor privind un acord: în Asia, Brent a scăzut cu 5,5% până la 97,90 dolari/baril , iar petrolul tranzacționat în SUA a coborât cu 5,8% până la 90,99 dolari/baril . Analiștii JPMorgan, care se așteaptă ca strâmtoarea să se redeschidă la începutul lui iunie, ar anticipa un preț în jur de 97 de dolari/baril până la finalul anului. În același context, este menționat că un nivel de circa 60 de dolari/baril ar fi asociat cu un preț de 3 dolari/galon pe piața americană, scenariu pe care analiștii nu îl văd posibil mai devreme de 2032. Un alt element de incertitudine: comercianții ar urmări dacă redeschiderea nu vine și cu o posibilă „taxă” impusă de Iran navelor care intră în Golful Persic, ceea ce ar putea menține costurile de transport la un nivel ridicat. [...]
Iranul pregătește taxe pentru „serviciile de navigație” în Strâmtoarea Ormuz , o măsură care poate ridica costurile de operare pentru transportatori și, indirect, presiunea pe prețurile energiei , potrivit Economica , care citează o declarație a purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe iranian. Esmail Baghaei a spus, într-o conferință de presă săptămânală, că „serviciile furnizate”, respectiv serviciile de navigație și măsurile necesare pentru protecția mediului în Strâmtoarea Ormuz, Golful Persic și Marea Oman „necesită colectarea anumitor taxe”, relatează Agerpres. „Serviciile furnizate şi anume serviciile de navigaţie, precum şi măsurile necesare pentru protejarea mediului în Strâmtoarea Ormuz, în Golful Persic şi în Marea Oman necesită colectarea anumitor taxe.” Ce înseamnă pentru companii: costuri suplimentare, dar fără „taxă de tranzit” (deocamdată) Din declarațiile oficialului iranian reiese că Teheranul încearcă să justifice introducerea unor taxe ca plată pentru servicii și pentru măsuri de mediu, nu ca o taxă aplicată simplului tranzit prin strâmtoare. Baghaei a precizat că inițiativa „nu înseamnă” că Iranul urmărește să perceapă o taxă de tranzit în Strâmtoarea Ormuz, potrivit aceleiași relatări. Detalii despre nivelul taxelor, calendar sau modul de aplicare nu apar în informațiile publicate. [...]
Emiratele Arabe Unite accelerează o rută de export care ocolește Strâmtoarea Ormuz , după ce blocada impusă de Iran a perturbat masiv fluxurile energetice: o nouă conductă petrolieră este realizată „aproape în proporţie de 50%” și ar urma să devină operațională în 2027, potrivit News . Anunțul a fost făcut de Sultan Ahmed Al Jaber , directorul general al ADNOC, care a legat proiectul de vulnerabilitatea rutelor actuale de transport al energiei, în condițiile în care „prea mult din energia lumii trece prin prea puţine puncte vulnerabile”. Ce se schimbă operațional pentru exporturile ADNOC Noua conductă va dubla capacitatea de export a ADNOC prin portul Fujairah, situat la Golful Oman, în afara Strâmtorii Ormuz. Proiectul a fost accelerat după izbucnirea conflictului cu Iranul, pe fondul crizei energetice globale provocate de războiul din Orientul Mijlociu. În paralel, Emiratele Arabe Unite au reușit să redirecționeze o parte din exporturi printr-o conductă deja existentă către Fujairah, cu o capacitate maximă de 1,8 milioane de barili pe zi, conform informațiilor citate. Dimensiunea perturbării: pierderi de volum și un orizont lung de revenire Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz încă din martie, afectând exporturile de petrol și gaze ale statelor arabe din Golf. ADNOC califică situația drept „cea mai gravă perturbare energetică din istorie”, iar Al Jaber a indicat o pierdere de peste un miliard de barili de petrol, la care s-ar adăuga aproape 100 de milioane de barili în fiecare săptămână în care blocada continuă. Șeful ADNOC a avertizat că, chiar dacă războiul s-ar încheia imediat, ar fi nevoie de cel puțin patru luni pentru ca fluxurile petroliere să revină la 80% din nivelul normal, iar normalizarea completă ar putea avea loc abia în 2027. Context geopolitic și efectul asupra rutei Ormuz Blocada a fost instituită după atacurile aeriene lansate de Statele Unite și Israel împotriva Iranului la finalul lunii februarie. În acest context, secretarul american al Energiei, Chris Wright, a spus că importanța strategică a Strâmtorii Ormuz ar urma să scadă după război, pe măsură ce statele din Golf dezvoltă rute alternative. „Aceasta este o carte pe care Iranul o poate juca o singură dată. Vor exista şi alte rute pentru exportul energiei din Golful Persic”, a afirmat Wright. [...]
