Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Reducerea risipei de metan poate aduce rapid pe piață volume mari de gaze, dar România riscă să rateze efectul economic dacă păstrează sancțiuni simbolice și întârzie implementarea regulilor UE, potrivit unui articol de opinie semnat de experta în politici energetice Corina Murafa, publicat de HotNews.
La nivel global, emisiile de metan din sectorul energetic înseamnă, în termeni simpli, gaz extras care nu mai ajunge la consumatori: se pierde prin ardere la faclă (flaring), evacuare directă în atmosferă (venting) și scurgeri prevenibile. Dincolo de efectul climatic, miza economică este directă: investiții făcute fără valoare recuperată și presiune suplimentară pe aprovizionare.
Conform raportului „Global Methane Tracker” al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), citat în articol (vezi Global Methane Tracker), sectorul energetic global irosește anual peste 350 de miliarde de metri cubi de gaze naturale prin aceste emisii. Autoarea compară această cantitate cu volumul de aproximativ 110 miliarde mc de gaz natural lichefiat (LNG) care tranzitează într-un an obișnuit Strâmtoarea Ormuz (circa 20% din oferta globală de LNG), subliniind magnitudinea pierderii.
IEA estimează că reducerea emisiilor de metan și eliminarea arderii inutile la faclă ar putea readuce pe piață aproximativ 200 de miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, echivalentul consumului actual al României pentru aproximativ două decenii, potrivit articolului.
Uniunea Europeană a adoptat în 2024 „Regulamentul privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic” (textul: EUR-Lex), care impune monitorizarea, raportarea și reducerea emisiilor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu petrol, gaze naturale și cărbune, inclusiv pentru importatori.
În ultimele luni, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu, o parte a industriei de petrol și gaze a cerut o suspendare temporară („Stop-the-Clock”) a aplicării unor prevederi și sancțiuni, invocând securitatea energetică și competitivitatea. În acest context, Comisia Europeană analizează posibilitatea suspendării temporare a unor sancțiuni până în 2029, potrivit informațiilor citate în articol (detalii: E&E News).
Autoarea argumentează însă că există evaluări independente care indică faptul că amânările nu sunt justificate: sunt menționate analize și poziții ale unor actori precum Rystad Energy, Carbon Limits și Environmental Defense Fund (EDF) Europe, inclusiv ideea că există volume suficiente de petrol și gaze care pot respecta noile cerințe (context: EDF Europe).
Un punct central este costul implementării. Potrivit unei analize Carbon Limits citate în articol (link: EDF Europe – Carbon Limits analysis), costurile de inventariere, măsurare și verificare a emisiilor de metan ar reprezenta 0,03%–0,6% din valoarea producției.
În plus, articolul invocă date IEA potrivit cărora aproape 70% din emisiile de metan din sectorul combustibililor fosili pot fi eliminate cu tehnologii existente, iar o parte semnificativă a reducerilor ar putea fi realizată fără costuri nete, deoarece valoarea gazului recuperat ar acoperi investițiile necesare (context: IEA).
Pentru România, unul dintre cei mai mari producători de petrol și gaze din UE, articolul indică o vulnerabilitate de implementare: nivelul sancțiunilor propuse de Guvern ar fi „mai degrabă simbolic” și nu ar stimula investițiile necesare pentru conformare.
Concret, este menționat un nivel maxim al sancțiunilor de 19.000 de euro, în timp ce pentru încălcări similare penalitățile pot depăși un milion de euro în alte state membre, precum Franța. În paralel, autoarea susține că România a ratat deja termene-cheie pentru implementarea regulamentului și se expune riscului unei proceduri de infringement.
În logica articolului, miza nu este doar de mediu, ci una de eficiență economică și securitate energetică: recuperarea gazului pierdut ar putea reduce presiunile de aprovizionare, dar numai dacă regulile sunt aplicate cu sancțiuni credibile, mecanisme de verificare funcționale și predictibilitate pentru companii.
Recomandate
Europa intră în iarnă cu stocuri de gaze la minimul ultimilor 13 ani, iar riscul este o nouă rundă de scumpiri și volatilitate care poate ține piața sub presiune până în 2027 , potrivit Digi24 , care citează avertismentele Agenției Internaționale pentru Energie (IEA). La 30 octombrie, depozitele de gaze din Uniunea Europeană erau umplute în proporție de 75%, sub pragul minim de 80% stabilit la nivelul blocului comunitar și cel mai redus nivel pentru această perioadă din ultimul deceniu, conform raportului IEA menționat în articol. De ce contează: presiune pe prețuri și pe costurile industriei IEA avertizează că reumplerea depozitelor în primăvară ar urma să împingă cererea în sus, într-un moment în care piața globală rămâne tensionată, inclusiv pe fondul efectelor războiului din Iran. În acest context, Europa ar putea rămâne vulnerabilă la episoade de frig spre finalul iernii, cu efect direct în volatilitatea prețurilor. Un semnal deja vizibil este evoluția cotațiilor: pe 28 octombrie, prețurile de referință ale gazelor în Europa au depășit 100 euro/MWh pentru prima dată din decembrie 2022, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu și al nivelului mai redus al stocurilor. La bursa TTF din Amsterdam , contractele futures cu livrare în luna următoare au urcat cu 4,34%, până la 99,97 euro/MWh, după ce atinseseră anterior 100,30 euro/MWh. Scenariul de stres: depozite sub 10% până la final de martie Simulările IEA indică faptul că nivelul depozitelor din UE ar putea coborî sub 10% până la 30 martie, în „cel mai grav scenariu”. Acesta presupune două condiții simultane: noi perturbări ale livrărilor de gaze naturale lichefiate (GNL) prin Strâmtoarea Ormuz ; o iarnă neobișnuit de rece. Într-un astfel de context, IEA anticipează că volatilitatea prețurilor ar putea fi amplificată de valurile de frig de la finalul iernii, iar vulnerabilitatea pieței s-ar putea prelungi până la 30 martie 2027. Efecte în economie: facturi mai mari și reducerea producției în industrii energointensive Articolul notează că gospodăriile și consumatorii industriali resimt deja prețurile ridicate la energie în acest an, după ce conflictul cu Iranul a împins în sus prețurile la petrol, carburanți, gaze, electricitate și alimente. În plus, prețurile angro la gaze se transmit în facturile la gaze și electricitate, în condițiile în care centralele pe gaze stabilesc, de regulă, prețul energiei electrice în perioadele de vârf. Pe partea industrială, unele companii din sectoare care folosesc gazul ca materie primă — industria îngrășămintelor, chimia și siderurgia — și-au redus deja producția, pe fondul costurilor. În același timp, analiștii și experții din industrie citați în material se așteaptă la încă un an cu prețuri ridicate la gaze chiar și într-un scenariu cu iarnă blândă și cu încheierea războiului, din cauza nevoii Europei de a-și reface rezervele după scăderea la minime istorice. Contextul ultimului șoc major rămâne relevant: la începutul războiului din Ucraina, prețul gazelor a depășit 300 euro/MWh, amintește materialul. [...]
OMV își pregătește strategia de vânzare pentru gazele din Neptun Deep , împărțind volumele între România și export , cu obiectivul declarat de a maximiza randamentul comercial al proiectului, potrivit Economedia . Mesajul vine de la Emma Delaney , numită recent CEO al grupului OMV, în contextul în care primele livrări sunt așteptate în 2027. Delaney a spus că „o parte” din gaz va fi destinată pieței interne, iar „restul volumelor” va merge către alte piețe europene, fără să detalieze proporțiile. Șefa OMV a refuzat să ofere informații despre contracte și prețuri, invocând motive comerciale. „O parte din acest gaz va fi destinată pieței interne din România, unde avem un istoric solid de livrări, iar restul volumelor va merge către alte piețe europene.” Ce înseamnă pentru piață: prețurile și contractele rămân, deocamdată, opace Din declarațiile conducerii OMV reiese că structura de preț va depinde de „mixul contractelor”, de durata și de termenii acestora. Pentru exporturile către Europa, baza ar urma să fie piețele europene, în timp ce unele contracte din România ar putea reflecta cerințe specifice pieței locale. În acest moment, compania nu a comunicat o structură detaliată a contractelor și nici un preț unic pentru toate volumele din Neptun Deep. Delaney a punctat însă că ipoteza de preț anunțată anterior rămâne neschimbată: „Nu există nicio schimbare în ipoteza de 25 de euro/MWh, asumată și comunicată în 2025.” Ca reper, Economedia notează că prețul mediu realizat de grupul OMV la gaze a fost de 49 de euro/MWh în trimestrul al treilea. Calendar și mize financiare: primele gaze în 2027, proiect aproape 90% finalizat Neptun Deep, dezvoltat în Marea Neagră de OMV Petrom și Romgaz, este „aproape 90% finalizat”, conform informațiilor prezentate de companie. Platforma offshore a fost instalată, conducta de transport către țărm a fost montată, iar forajul continuă la ultimele două dintre cele zece sonde. Următorii pași includ conectarea instalațiilor submarine, testarea și punerea în funcțiune, plus verificările necesare înainte de începerea producției. Primele gaze sunt așteptate în prima jumătate a lui 2027, iar producția de platou ar urma să fie atinsă până la finalul trimestrului al treilea din 2027. Investiția totală este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei). La capacitatea maximă, proiectul ar urma să producă circa 140.000 de barili echivalent petrol pe zi timp de aproape zece ani, din care aproximativ 70.000 de barili echivalent petrol pe zi ar reveni OMV Petrom (50% din proiect), operatorul Neptun Deep. OMV estimează că, la nivelul de platou, proiectul ar putea contribui cu aproximativ 500 de milioane de euro anual (aprox. 2,5 miliarde lei) la rezultatul operațional curent al grupului. [...]
Revenirea surplusului de petrol pe piața mondială este din nou pe radar, după ce producția Rusiei a crescut, pe fondul unui acord Trump–Putin care vizează motorina, potrivit Profit . Pentru piață, semnalul cheie este cel transmis de Agenția Internațională a Energiei (AIE) : oferta ar urma să depășească din nou cererea, ceea ce pune presiune pe cotații și pe marjele din lanțul de rafinare. Creșterea producției ruse este legată de înțelegerea politică menționată în material, care ar fi vizat motorina. În practică, orice relaxare – fie și punctuală – pe fluxurile de produse petroliere poate schimba rapid echilibrul regional și global, mai ales într-o piață în care Rusia rămâne un furnizor major. Ce spune AIE și de ce contează pentru prețuri AIE indică revenirea unui surplus pe piața mondială, un context care, în mod obișnuit, se traduce printr-o competiție mai dură între exportatori și printr-o sensibilitate mai mare a prețurilor la șocuri de cerere. Pentru companii, un surplus înseamnă, de regulă, presiune pe veniturile din upstream (producție) și repoziționări în downstream (rafinare și distribuție), în funcție de evoluția marjelor la produse precum motorina. La ce să se uite companiile și consumatorii Dacă surplusul anticipat de AIE se materializează, efectele urmărite de piață sunt, în principal: direcția cotațiilor internaționale la țiței și produse petroliere; evoluția marjelor de rafinare, în special pe segmentul motorinei; reacțiile producătorilor (inclusiv eventuale ajustări de ofertă) pentru a limita scăderea prețurilor. Materialul nu oferă detalii cantitative despre amplitudinea creșterii producției sau despre dimensiunea surplusului estimat; rămâne de urmărit cum vor fi reflectate aceste semnale în următoarele actualizări ale AIE și în deciziile marilor producători. [...]
Rafinăria Petrotel-Lukoil se pregătește să reia producția, iar cheia este logistica de aprovizionare cu țiței în condiții de sancțiuni , cu primul transport programat să ajungă în Portul Constanța până la 20 noiembrie 2026, potrivit Economica , care citează informații obținute de Mediafax. Reluarea rafinării depinde de coordonarea operațională și contractuală cu două companii aflate în subordinea Ministerului Energiei: Oil Terminal (pentru preluarea și descărcarea transportului în port) și CONPET (pentru transportul țițeiului de import către rafinăriile din România). Compania ar fi informat Ministerul Energiei că următoarea perioadă este importantă pentru ca transportul să ajungă „în siguranță” la rafinărie. Ce se știe despre repornirea instalațiilor Dan Dănulescu, inginer-șef în cadrul Petrotel Lukoil, spune că primul pas al relansării este finalizat: CET-ul (centrala care asigură utilități/energie pentru platformă) a fost pornit, iar instalațiile au fost revizuite și recalibrate. Obiectivul menționat este ca repornirea integrală să înceapă înainte de perioada de îngheț. „Timp de o lună, colegii noștri au lucrat la pregătirea instalațiilor și la toate verificările care țin de această etapă. Astăzi, rafinăria este pregătită să înceapă procesul de repornire. CET Petrotel a fost deja pornită, iar din punct de vedere tehnic este important ca următoarele etape să poată continua înainte de venirea înghețului.” Aprovizionarea cu țiței și condițiile de sancțiuni Conform informațiilor prezentate de Mediafax, țițeiul așteptat până la 20 noiembrie este de origine kazahă și ar respecta condițiile impuse de sancțiunile internaționale, atât ale Uniunii Europene, cât și ale Trezoreriei americane și britanice. În plus, compania susține că fondurile și resursele folosite „nu sunt de origine și nu vor avea destinație” în Federația Rusă. Petrotel indică drept necesară identificarea unei soluții „prin dialog” între companie, Ministerul Energiei, Oil Terminal și CONPET, având în vedere rolul acestora în lanțul logistic de alimentare. Context: o rafinărie strategică, dar cu probleme juridice și financiare Petrotel este a treia unitate de rafinare din România, cu o capacitate de circa 2,4 milioane de tone pe an. Rafinăria a rămas oprită după lucrările de mentenanță încheiate în octombrie anul trecut, pe fondul sancțiunilor americane împotriva grupului rus Lukoil . În paralel, unitatea se află în procedură de administrare specială a statului și a intrat în insolvență, cu datorii de peste 1,5 miliarde de lei, insolvența fiind prezentată ca soluție pentru protejarea activelor. Deși au existat discuții despre potențiali cumpărători ai activelor Lukoil din străinătate (inclusiv rafinăria și lanțul de benzinării din România), în material se precizează că nu a fost finalizată nicio achiziție. [...]
Repornirea Petrotel-Lukoil depinde de un lanț logistic coordonat cu Oil Terminal și CONPET , după ce un transport de țiței kazah este programat să ajungă în Portul Constanța până la 20 noiembrie 2026, potrivit Ziarul Financiar . Rafinăria anunță că este pregătită tehnic să înceapă procesul de repornire, dar avertizează că fără alimentarea cu materie primă etapele începute nu pot fi susținute pe termen lung. Miza imediată este operațională: descărcarea țițeiului în port și transportul lui în siguranță către rafinărie, într-un calendar strâns, înainte de perioada de îngheț. Compania spune că a informat Ministerul Energiei și că următoarea perioadă este „importantă pentru coordonarea operațională” cu Oil Terminal (pentru preluare și descărcare) și cu CONPET (operatorul sistemului de transport al țițeiului de import către rafinăriile din România), ambele aflate în subordinea Ministerului Energiei. Țiței kazah și condițiile impuse de sancțiuni Conducerea Petrotel a transmis că țițeiul așteptat este de origine kazahă și că demersurile sunt realizate „în deplină legalitate” cu sancțiunile internaționale, atât cele ale Uniunii Europene, cât și cele emise de Trezoreria americană și Trezoreria britanică. În plus, compania susține că fondurile și resursele utilizate „nu sunt de origine și nu vor avea destinație în Federația Rusă”. Stadiul tehnic: CET pornit, instalații revizuite Dan Dănulescu, inginer-șef în cadrul Petrotel Lukoil, afirmă că primul pas pentru relansare este complet: CET-ul rafinăriei a fost pornit, iar instalațiile au fost revizuite și recalibrate. În declarațiile transmise (obținute de Mediafax, potrivit articolului), obiectivul curent este ca repornirea integrală să înceapă înainte de venirea înghețului. „Timp de o lună, colegii noștri au lucrat la pregătirea instalațiilor și la toate verificările care țin de această etapă. Astăzi, rafinăria este pregătită să înceapă procesul de repornire.” Compania precizează că pornirea CET și pregătirea celorlalte instalații folosesc resurse și stocuri existente pe platformă, iar fără o alimentare cu țiței activitățile începute ar putea fi oprite, cu revenirea la un regim prelungit de conservare. Insolvență și presiunea calendarului Petrotel-Lukoil se află în procedura generală a insolvenței din august. Ziarul Financiar notează că rafinăria are datorii de peste 1,5 miliarde de lei, valoare verificată și admisă de instanță, conform tabelului preliminar al creanțelor publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență, după ce Tribunalul Prahova a admis cererea debitoarei de intrare în insolvență pe 26 august. În acest context, repornirea este prezentată de companie drept un element important pentru reorganizare și pentru protejarea activelor, a forței de muncă și a relațiilor comerciale. Efecte în lanț: subcontractori și piața carburanților Compania spune că a relansat relațiile cu subcontractorii și furnizorii, iar o eventuală amânare ar afecta nu doar angajații rafinăriei, ci și o rețea de firme care asigură mentenanță, servicii tehnice, transport, logistică și securitate industrială. În același timp, oprirea Petrotel a redus capacitatea internă de producție a carburanților, iar volumele neproduse în România au fost compensate prin importuri. Reluarea activității ar readuce în circuit o capacitate industrială importantă și ar susține activitatea infrastructurii naționale de transport și depozitare, mai arată articolul. Context suplimentar menționat de Ziarul Financiar: situația de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere (benzină și motorină) a fost prelungită prin hotărâre de Guvern cu trei luni, de la 1 noiembrie 2026 până la 1 februarie 2027, cu menținerea măsurilor decise anterior, inclusiv mecanismul de diminuare a accizei la motorina standard. [...]
Restricțiile la pompă revin în Rusia, semn că loviturile asupra rafinăriilor încep să afecteze piața internă , după ce Ucraina a atacat în ultimele două săptămâni cel puțin opt rafinării importante, potrivit Digi24 . Deficitul de carburanți a fost raportat în cel puțin șase regiuni, iar autoritățile au introdus limitări la vânzarea benzinei și motorinei pentru a preveni cumpărăturile de panică și cozile la benzinării. Escaladarea vine după 30 octombrie, când, potrivit materialului, armistițiul energetic anunțat de președintele american Donald Trump între Moscova și Kiev nu a intrat efectiv în vigoare. Cel mai recent atac a vizat rafinăria din Kirishi – a doua ca mărime din Rusia – conform guvernatorului regiunii Leningrad, Alexander Drozdenko. Cum arată restricțiile și unde sunt aplicate În Karelia, autoritățile au impus limite de alimentare la stațiile Rosneft de pe principalele șosele: 30 de litri de benzină și 50 de litri de motorină pentru fiecare achiziție. Tot acolo, vânzarea carburanților în canistre a fost suspendată complet. Guvernatorul regiunii Karelia, Artur Parfenchikov, a justificat măsurile ca fiind temporare și orientate spre menținerea funcționării benzinăriilor și distribuirea „uniformă” a carburanților, notează News.ro. „Sunt pe deplin conștient că aceste restricții pot provoca neplăceri locuitorilor și companiilor ale căror activități depind de transport. Totuși, în circumstanțele actuale, aceste măsuri sunt necesare.” Măsuri similare au fost introduse și în Buriatia (inclusiv în capitala regională Ulan-Ude) și în regiunea învecinată Zabaikalsk. Restricții au mai fost raportate în regiunile Nijni Novgorod, Arhanghelsk, Penza și Krasnoiarsk. De ce contează: presiune pe producție și pe exporturi Potrivit materialului, atacurile ucrainene reduc capacitatea Rusiei de a produce benzină și motorină, ceea ce afectează aprovizionarea pieței interne. În același timp, situația poate complica un potențial acord între Vladimir Putin și Donald Trump privind exporturile rusești de motorină către piețele internaționale și Statele Unite. Contextul recent indică faptul că nu este un episod izolat: Rusia s-a confruntat cu o criză similară în vară, când atacurile cu drone asupra rafinăriilor au coincis cu vârful sezonier al cererii. Atunci, Moscova a reintrodus restricții la exporturile de benzină și, în iulie, a limitat și vânzările externe de motorină. [...]
