România riscă infringement din cauza întârzierilor la aplicarea Regulamentului UE privind metanul - Guvernul propune amenzi maxime de 19.000 de euro, față de peste 1 milion în Franța

Reducerea risipei de metan poate aduce rapid pe piață volume mari de gaze, dar România riscă să rateze efectul economic dacă păstrează sancțiuni simbolice și întârzie implementarea regulilor UE , potrivit unui articol de opinie semnat de experta în politici energetice Corina Murafa , publicat de HotNews . La nivel global, emisiile de metan din sectorul energetic înseamnă, în termeni simpli, gaz extras care nu mai ajunge la consumatori: se pierde prin ardere la faclă (flaring), evacuare directă în atmosferă (venting) și scurgeri prevenibile. Dincolo de efectul climatic, miza economică este directă: investiții făcute fără valoare recuperată și presiune suplimentară pe aprovizionare. Dimensiunea risipei: sute de miliarde de metri cubi pierduți anual Conform raportului „ Global Methane Tracker ” al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), citat în articol (vezi Global Methane Tracker ), sectorul energetic global irosește anual peste 350 de miliarde de metri cubi de gaze naturale prin aceste emisii. Autoarea compară această cantitate cu volumul de aproximativ 110 miliarde mc de gaz natural lichefiat (LNG) care tranzitează într-un an obișnuit Strâmtoarea Ormuz (circa 20% din oferta globală de LNG), subliniind magnitudinea pierderii. IEA estimează că reducerea emisiilor de metan și eliminarea arderii inutile la faclă ar putea readuce pe piață aproximativ 200 de miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, echivalentul consumului actual al României pentru aproximativ două decenii, potrivit articolului. Reglementarea UE: între aplicare și presiuni pentru amânare Uniunea Europeană a adoptat în 2024 „ Regulamentul privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic ” (textul: EUR-Lex ), care impune monitorizarea, raportarea și reducerea emisiilor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu petrol, gaze naturale și cărbune, inclusiv pentru importatori. În ultimele luni, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu, o parte a industriei de petrol și gaze a cerut o suspendare temporară („Stop-the-Clock”) a aplicării unor prevederi și sancțiuni, invocând securitatea energetică și competitivitatea. În acest context, Comisia Europeană analizează posibilitatea suspendării temporare a unor sancțiuni până în 2029, potrivit informațiilor citate în articol (detalii: E&E News ). Autoarea argumentează însă că există evaluări independente care indică faptul că amânările nu sunt justificate: sunt menționate analize și poziții ale unor actori precum Rystad Energy, Carbon Limits și Environmental Defense Fund (EDF) Europe, inclusiv ideea că există volume suficiente de petrol și gaze care pot respecta noile cerințe (context: EDF Europe ). Costurile de conformare, mai mici decât susține industria Un punct central este costul implementării. Potrivit unei analize Carbon Limits citate în articol (link: EDF Europe – Carbon Limits analysis ), costurile de inventariere, măsurare și verificare a emisiilor de metan ar reprezenta 0,03%–0,6% din valoarea producției. În plus, articolul invocă date IEA potrivit cărora aproape 70% din emisiile de metan din sectorul combustibililor fosili pot fi eliminate cu tehnologii existente, iar o parte semnificativă a reducerilor ar putea fi realizată fără costuri nete, deoarece valoarea gazului recuperat ar acoperi investițiile necesare (context: IEA ). România: sancțiuni mici și risc de infringement Pentru România, unul dintre cei mai mari producători de petrol și gaze din UE, articolul indică o vulnerabilitate de implementare: nivelul sancțiunilor propuse de Guvern ar fi „mai degrabă simbolic” și nu ar stimula investițiile necesare pentru conformare. Concret, este menționat un nivel maxim al sancțiunilor de 19.000 de euro, în timp ce pentru încălcări similare penalitățile pot depăși un milion de euro în alte state membre, precum Franța. În paralel, autoarea susține că România a ratat deja termene-cheie pentru implementarea regulamentului și se expune riscului unei proceduri de infringement. În logica articolului, miza nu este doar de mediu, ci una de eficiență economică și securitate energetică: recuperarea gazului pierdut ar putea reduce presiunile de aprovizionare, dar numai dacă regulile sunt aplicate cu sancțiuni credibile, mecanisme de verificare funcționale și predictibilitate pentru companii. [...]