Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Exportatorii americani de GNL au câștigat din criza din Iran, pe fondul reorientării accelerate a cumpărătorilor asiatici, potrivit Digi24. Închiderea Strâmtorii Ormuz și atacurile iraniene asupra unor instalații de gaze din Golful Persic au împins mai multe guverne din Asia să caute alternative la livrările tradiționale din Orientul Mijlociu, iar gazul natural lichefiat (GNL) din SUA a devenit o opțiune tot mai solicitată, deși mai scumpă și mai îndepărtată.
Asia este regiunea cea mai expusă la riscurile de pe rutele maritime din zonă, iar perturbarea fluxurilor prin Ormuz a amplificat presiunea pe aprovizionare. În acest context, administrația Trump ar profita de problemele de pe piața globală pentru a crește exporturile de GNL, iar secretarul de stat pentru afaceri interne al SUA, Doug Burgum, a anunțat la Tokyo înțelegeri energetice de 57 de miliarde de dolari cu furnizori din Asia.
Conform Washington Post, citat de Digi24, GNL-ul american fusese considerat mult timp prea scump și prea departe pentru a fi o alternativă viabilă pentru piețele asiatice. Situația s-a schimbat după ce Donald Trump a exercitat presiuni asupra unor guverne din regiune, inclusiv prin amenințări cu tarife comerciale, iar trendul s-a accelerat odată cu atacurile asupra infrastructurii de producție de GNL din Qatar.
În condițiile în care capacitatea de export a companiilor americane, precum Cheniere și Venture Global, este limitată, cumpărătorii asiatici au plătit prețuri mai mari pentru redirecționarea unor transporturi către noii clienți, ceea ce a susținut creșterea valorii acțiunilor acestor firme, notează Digi24. În același material se menționează că directorii ambelor companii au făcut donații pentru susținerea lui Trump în campania electorală și că Cheniere a primit în februarie o scutire de taxe de 370 de milioane de dolari de la administrația Trump.
Pentru Taiwan, miza este ridicată: insula depinde aproape integral de combustibil importat, inclusiv pentru industria tehnologică, iar anterior importa din Qatar o treime din necesarul de GNL și are cele mai mici rezerve de gaze naturale din Asia de Est, potrivit Digi24. Un oficial taiwanez, Kuan-ting Chen, a spus că prețurile mari sunt acceptate din motive de securitate, iar autoritățile de la Taipei au anunțat că vor crește importurile de GNL din SUA din iunie, printr-un contract cu Cheniere; ponderea importurilor din SUA ar urma să ajungă la 25% până în 2029, de la 10% în prezent.
China, deși mare importator de GNL, a atenuat șocul prin creșterea producției interne și a importurilor din Rusia, în timp ce vecinii săi au avut opțiuni mai limitate, relatează Digi24. În paralel, Japonia și Coreea de Sud au semnat noi acorduri energetice cu SUA, iar Thailanda a cerut extinderea livrărilor din contractul existent cu Cheniere; în alte state din regiune, inclusiv Cambodgia și Laos, sute de stații de gaz au fost închise din cauza problemelor de aprovizionare și a fluctuațiilor de preț, iar Filipine și Thailanda au introdus măsuri de limitare a consumului pe fondul costurilor ridicate.
Materialul subliniază totuși că firmele americane nu pot înlocui complet livrările din Qatar. Deși transporturile de GNL din SUA ajung mai greu în Asia decât cele din Golful Persic, rutele sunt considerate mai sigure, putând evita atât Strâmtoarea Ormuz, cât și Marea Chinei de Sud, zonă cu tensiuni militare. În acest context, Beijingul a încercat să capitalizeze politic situația, sugerând că „reunificarea” ar proteja Taiwanul de crize energetice, propunere respinsă de oficiali taiwanezi, potrivit Digi24.
Recomandate
Petrolul s-a ieftinit abrupt, iar piețele au trecut pe „risk-on” , după ce investitorii au pariat că un posibil acord SUA–Iran ar reduce riscurile de aprovizionare cu energie, potrivit Libertatea . Mișcarea a venit pe fondul unor informații potrivit cărora Washingtonul ar fi aproape de un acord cu Iranul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz și pentru a pune capăt conflictului, relatează AFP, citând o informație publicată de Axios , pe baza declarațiilor a doi oficiali americani. Scăderea petrolului și a gazelor: semnal de detensionare a riscurilor Pe piața petrolului, corecția a fost puternică: Brent (referința globală): în scădere cu 10,8% la 98,04 dolari/baril West Texas Intermediate (SUA): în scădere cu 12,5% la 89,51 dolari/baril Și prețurile gazelor în Europa au coborât cu 11%, conform aceleiași surse. Efect în lanț: burse în creștere, dolar și randamente în scădere Scăderea energiei a susținut apetitul pentru risc pe piețele financiare. La Londra, indicele FTSE 100 a urcat cu 2,3% în jurul prânzului, iar în zona euro bursele de la Paris și Frankfurt au avansat cu aproximativ 3%. Strategul de investiții Neil Wilson (Saxo UK) a legat reacția de perspectiva unei detensionări care ar reduce presiunile inflaționiste, menționând și scăderi ale randamentelor obligațiunilor și ale dolarului american, pe fondul creșterii apetitului pentru risc. Ce ar conține acordul și care este calendarul Potrivit Axios, părțile ar fi aproape de un „memorandum de înțelegere” de o pagină, care ar urmări să pună capăt războiului și să stabilească un cadru pentru negocieri nucleare mai detaliate. Publicația americană mai notează că acordul ar presupune: un moratoriu al Iranului privind îmbogățirea uraniului; deblocarea de către SUA a unor miliarde de dolari din fonduri iraniene înghețate. Washingtonul ar aștepta un răspuns de la Teheran în următoarele 48 de ore, iar Axios precizează că „nimic nu a fost convenit încă”, deși ar fi cel mai apropiat moment de un acord de la începutul războiului. Alți indicatori menționați În același context de piață, euro a urcat la 1,1792 dolari (de la 1,1696), iar yenul s-a apreciat puternic față de dolar, pe fondul a ceea ce este considerată o intervenție a autorităților japoneze pentru susținerea monedei. Separat, în Asia, indicele Kospi din Seul a crescut cu peste 5%, trecând pentru prima dată de 7.000 de puncte, evoluție susținută de un salt de 14,4% al acțiunilor Samsung, care a dus capitalizarea companiei peste 1.000 de miliarde de dolari, pe fondul cererii pentru cipuri destinate inteligenței artificiale. [...]
Blocarea Strâmtorii Ormuz lovește direct securitatea energetică a Asiei-Pacific , iar Japonia avertizează că efectele asupra aprovizionării cu petrol sunt „enorme”, pe fondul întreruperilor de pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru hidrocarburi, potrivit Agerpres . Premierul japonez Sanae Takaichi a declarat, în timpul unei vizite în Australia, că „închiderea efectivă” a Strâmtorii Ormuz are consecințe majore pentru Indo-Pacific. Ea a spus că Japonia și Australia vor rămâne în „strânsă comunicare” pentru a răspunde cu „simțul de urgență necesar”. De ce contează: o rută critică pentru hidrocarburi, cu destinație preponderent asiatică Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: prin această rută trece „o cincime din producția mondială de hidrocarburi în timp de pace”, iar blocarea este în vigoare din februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, aproximativ 80% din hidrocarburile transportate pe această rută maritimă au ca destinație țări asiatice, ceea ce amplifică vulnerabilitatea regiunii la șocuri de aprovizionare. Răspunsul Japoniei și Australiei: autonomie și reziliență în energie Japonia și Australia vor să își consolideze „autonomia și rezistența” pentru a-și garanta aprovizionarea cu energie, a afirmat Takaichi. În acest context, relația energetică bilaterală este deja importantă: Australia este principalul furnizor de gaz natural lichefiat (GNL) al Japoniei, iar din Japonia provine 7% din motorina utilizată în Australia. Cei doi parteneri au publicat și declarații pentru consolidarea legăturilor în economie, apărare și minerale critice, într-un demers mai larg de reducere a vulnerabilităților la șocuri externe. Context geopolitic: reducerea dependenței de China În paralel, Japonia și Australia încearcă să își reducă dependența de China. Australia a invocat resursele sale de minerale critice, iar guvernul japonez și-a exprimat intenția de a asigura o aprovizionare stabilă cu aceste materiale. Premierul australian Anthony Albanese a legat explicit aceste măsuri de lecțiile crizei curente, afirmând că pentru australieni ele ar însemna să fie „mai puțin vulnerabili la șocuri globale” precum cele generate de conflictul din Orientul Mijlociu. [...]
OPEC+ a decis o creștere „voluntară” a producției cu 188.000 de barili pe zi, dar efectul imediat asupra pieței rămâne limitat de blocarea Strâmtorii Ormuz , care împiedică exportul unei părți din țițeiul din Golful Persic, potrivit Economica . În acest context, anunțul are mai degrabă rol de semnal de stabilizare decât de creștere efectivă a ofertei disponibile. Decizia a fost comunicată la finalul unei videoconferințe de duminică și se adaugă unei majorări anunțate în aprilie, de 206.000 de barili pe zi, pe care alianța o leagă de „angajamentul față de stabilitatea pieței”. De ce creșterea e „teoretică” și ce blochează oferta Publicația notează că majorarea anunțată este, „astăzi”, doar teoretică, deoarece producătorii din Golful Persic nu pot exporta o parte din țiței din cauza blocării Strâmtorii Ormuz, pe fondul conflictului nerezolvat dintre Iran și Statele Unite. Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru piața globală: prin ea trec 20% din exporturile mondiale de țiței, iar problemele de tranzit au contribuit la scăderea producției cumulate a țărilor OPEC cu 27,5% în martie, pe fondul războiului din Iran și al tensiunilor din zonă. Cine a luat decizia și ce urmează La reuniune au participat șapte producători: Arabia Saudită, Irak, Kuweit și Algeria (membre OPEC), alături de Rusia, Oman și Kazahstan. În comunicatul comun, grupul arată că va continua să monitorizeze condițiile pieței pentru a sprijini stabilitatea. Următoarea reuniune a celor șapte este programată pe 7 iunie, când va avea loc și o întâlnire a Comitetului Ministerial Comun de Monitorizare (JMMS) al OPEC+. Context: ieșirea EAU și presiunea pe prețuri Aceasta este a treia creștere consecutivă a producției de petrol din acest an, anunțată la două zile după retragerea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și din alianță. La cele două reuniuni anterioare s-au convenit creșteri de câte 206.000 de barili pe zi. În paralel, prețurile țițeiului au urcat „zilele trecute” la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul lipsei unui acord între Iran și SUA pentru a pune capăt războiului. În acest cadru, unii analiști se tem că, în următoarele săptămâni, ar putea apărea reduceri ale aprovizionării cu petrol și produse rafinate (precum kerosenul), cu potențial de a reaprinde inflația în economiile industrializate. În interiorul OPEC, doar câțiva membri – în principal Arabia Saudită – sunt indicați ca având capacitate disponibilă pentru a crește producția. EAU, aflate de ani de zile în dispută cu Arabia Saudită privind cotele, speră să își majoreze producția de la 3,4 milioane de barili pe zi la aproximativ 5 milioane de barili pe zi, după stabilizarea situației din Golf. Publicația mai notează că economia EAU devine tot mai puțin dependentă de veniturile din petrol. [...]
Prețul petrolului fizic a urcat la circa 130 de dolari/baril , iar decalajul față de cotațiile futures indică tensiuni care pot reaprinde inflația și pot lovi creșterea economică dacă blocajele din Strâmtoarea Ormuz persistă, potrivit News , care citează CNBC. În timp ce bursele – inclusiv S&P 500 – au atins maxime istorice pe fondul entuziasmului legat de inteligența artificială, piața petrolului arată o realitate diferită: prețurile din piața fizică sunt cu aproximativ 70% peste nivelurile din februarie și au depășit semnificativ cotațiile futures. De ce contează: piața fizică semnalează presiuni directe în economie Diferența dintre piața fizică și cea futures este pusă pe seama perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz, rută prin care tranzita anterior aproximativ 20% din oferta globală de energie. Potrivit estimărilor din industrie citate, până la 1 miliard de barili ar putea lipsi de pe piață până la normalizarea situației. Analiștii avertizează că piața futures „reflectă mai degrabă așteptări și speranțe”, în timp ce piața fizică indică deja presiuni reale asupra economiei globale, ceea ce crește riscul ca investitorii să fie surprinși de amplitudinea unui șoc petrolier. Inflația urcă în așteptări, iar scenariile extreme merg până la 300 de dolari/baril Estimările privind inflația sunt deja în creștere: indicatorii de piață ar sugera o rată de peste 3,5% în Statele Unite în următorul an, peste ținta de 2% a băncii centrale, cu evoluții similare menționate pentru Europa și Marea Britanie. Experții citați avertizează că, dacă șocul petrolier persistă între trei și șase luni, efectele asupra inflației și creșterii economice ar putea deveni structurale. În scenarii extreme, traderii iau în calcul prețuri ale petrolului între 200 și 300 de dolari pe baril. Cum se repoziționează investitorii Pe fondul incertitudinii, investitorii ar începe să-și reorienteze strategiile către materii prime și „active reale”, anticipând creșteri ale inflației. Sunt menționate alocări mai flexibile către: infrastructură; imobiliare; companii din domeniul energiei, în timp ce expunerea pe sectorul tehnologic este menținută. „Până când riscurile geopolitice se reflectă pe deplin în piețele financiare, este de obicei prea târziu pentru a le mai atenua”, avertizează specialiștii, subliniind necesitatea unor reacții rapide din partea investitorilor. În evaluarea analiștilor, riscul major nu ține doar de durata conflictului, ci și de efectele pe termen lung asupra tendințelor economice, inclusiv relațiile comerciale globale și stabilitatea geopolitică. [...]
OPEC+ pregătește o nouă majorare a cotelor, dar efectul în piață ar putea fi limitat de războiul SUA–Iran , potrivit Economedia , care citează surse apropiate discuțiilor. Decizia ar urma să fie aprobată duminică și vizează o creștere „modestă” a producției, însă, în condițiile în care conflictul dintre SUA și Iran continuă să perturbe aprovizionarea cu petrol din Golf, majorarea riscă să rămână în mare parte una formală, fără să se traducă rapid în volume suplimentare efective. Concret, șapte țări din OPEC+ ar fi convenit, în principiu, să majoreze țintele de producție cu aproximativ 188.000 de barili pe zi în iunie, ceea ce ar reprezenta a treia creștere lunară consecutivă, potrivit surselor citate de Reuters . De ce contează pentru piață Unghiul principal este diferența dintre „cote” și „barili livrați”: chiar dacă OPEC+ ridică țintele, disponibilitatea reală a petrolului poate rămâne constrânsă atâta timp cât perturbările din Golf persistă. În acest context, semnalul de politică de producție al OPEC+ poate avea un impact mai mic asupra echilibrului cerere–ofertă decât ar sugera, la prima vedere, anunțul privind majorarea cotelor. Ce urmează Aprobarea este așteptată duminică, conform informațiilor transmise de Reuters. În lipsa unor detalii suplimentare în materialul citat, nu este clar în ce măsură țintele majorate vor fi reflectate în creșteri efective de producție în iunie. [...]
Lovirea unui vas comercial în largul Doha ridică riscul de escaladare în Strâmtoarea Hormuz , un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol și gaze, într-un moment în care blocada impusă de Iran deja alimentează scumpiri și tensiuni pe piață, potrivit The Jerusalem Post . Un bulk carrier (navă de transport vrac) a raportat că a fost lovit de „un proiectil necunoscut” în timp ce naviga în largul coastelor Doha, Qatar, a transmis UK Maritime Trade Operations (UKMTO) . Incidentul a declanșat un incendiu minor, stins ulterior, iar comandantul navei a raportat că nu există victime și nici impact asupra mediului. La scurt timp după raportarea loviturii, purtătorul de cuvânt al armatei iraniene, Mohammad Akraminia, a declarat pentru agenția Tasnim că navele din țări care respectă sancțiunile SUA împotriva Iranului „vor întâmpina dificultăți” la traversarea Strâmtorii Hormuz. Presiune de reglementare: Iran pregătește un cadru legal pentru controlul Hormuz În paralel cu mesajele militare, parlamentari iranieni au spus că lucrează la un proiect de lege care să formalizeze administrarea iraniană a Strâmtorii Hormuz. Printre clauzele menționate se află și interzicerea trecerii pentru navele aparținând „statelor ostile”. Pentru companiile de transport și pentru cumpărătorii de energie, un astfel de demers ar însemna un risc suplimentar: transformarea blocadei și a restricțiilor de tranzit dintr-o măsură de facto într-un instrument cu pretenție de bază legală internă, cu efecte directe asupra rutelor, asigurărilor și costurilor de livrare. Qatar încearcă din nou să treacă: miza exporturilor de gaze În acest context, datele de urmărire a navelor au arătat că petrolierul qatarian Al Kharaitiyat urma, sâmbătă noaptea, să încerce să străpungă blocada navală impusă de Iran. Nava a fost încărcată la uzina Ras Laffan la începutul lunii și este considerată în tranzit între Oman și Iran, cu Pakistan ca destinație. Dacă tranzitul reușește, ar fi prima exportare a Qatarului din regiune prin Strâmtoarea Hormuz de la începutul „războiului cu Iranul”, notează publicația. Qatar, unul dintre cei mai mari furnizori mondiali de gaze naturale lichefiate (GNL), a mai încercat să tranziteze strâmtoarea în timpul blocadei, însă navele au fost forțate să se întoarcă de fiecare dată. De ce contează: șoc de ofertă și prețuri în creștere Blocada a generat deja penurii care au produs „unde de șoc” pe piața globală, cu prețuri ale petrolului în creștere la nivel mondial, potrivit sursei. Agenția Internațională a Energiei (IEA) a descris situația drept „cea mai mare perturbare a ofertei din istoria pieței globale a petrolului”. În lipsa unor detalii suplimentare despre autorul proiectilului și despre ținta exactă a atacului, incidentul rămâne, deocamdată, un semnal de risc operațional sporit pentru navigația comercială din zonă și pentru lanțurile de aprovizionare cu energie care depind de Hormuz. [...]
