Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Prețul petrolului a scăzut puternic după redeschiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran, reducând rapid prima de risc geopolitic inclusă în cotații, potrivit Profit.
Mișcarea indică faptul că piața a reacționat în primul rând la perspectiva reluării fluxurilor prin unul dintre cele mai importante puncte de tranzit pentru țiței la nivel global, unde orice blocaj poate împinge în sus prețurile prin riscul de întrerupere a aprovizionării.
În materialul citat nu sunt prezentate valori concrete ale scăderii (cotații, procente sau repere de tip Brent/WTI), astfel că amplitudinea exactă a corecției nu poate fi cuantificată pe baza informațiilor disponibile în sursă.
Recomandate
Prețul petrolului a scăzut cu circa 11% , după ce Iranul a transmis că Strâmtoarea Ormuz rămâne „deschisă total” până la finalul armistițiului cu SUA, o mișcare care reduce temporar prima de risc geopolitic din cotații, potrivit Digi24 . Pe piață, țițeiul Brent (referința globală) se tranzacționa la 88,80 dolari pe baril, în scădere cu 10,7%, după ce coborâse anterior până la 87,71 dolari pe baril. În SUA, West Texas Intermediate (WTI) era în declin cu 11,4%, la 83,89 dolari pe baril. Ambele contracte au ajuns la cel mai redus nivel din 11 martie, conform datelor citate de Reuters. De ce contează: Ormuz rămâne un „comutator” de preț pentru energie Mesajul Teheranului este interpretat de investitori ca un semnal de dezescaladare, atâta timp cât armistițiul rămâne în vigoare. Giovanni Staunovo, analist UBS, a spus că piața are nevoie să vadă dacă numărul de petroliere care tranzitează Strâmtoarea Ormuz crește semnificativ. Totuși, chiar dacă anunțul este „un pas în direcția potrivită”, efectele în lanț asupra pieței europene a energiei pot persista o perioadă, avertizează Ole Hvalbye, analist la SEB Research, citat în material: este nevoie de aproximativ 21 de zile pentru ca navele să ajungă din Golf în Rotterdam. Ce urmează: atenția se mută la expirarea armistițiului Iranul a indicat că menține strâmtoarea deschisă până la sfârșitul armistițiului convenit cu SUA, care expiră miercurea viitoare. Evoluția cotațiilor va depinde, în principal, de două elemente: dacă traficul de petroliere revine vizibil la normal și dacă armistițiul este menținut sau prelungit. [...]
Prețul petrolului a coborât rapid spre 85 de dolari pe baril , după semnalele că Strâmtoarea Ormuz ar urma să fie deblocată, un coridor critic pentru aprovizionarea globală cu țiței și gaze. Mișcarea a venit pe fondul anunțului Iranului privind redeschiderea „completă” a strâmtorii pe durata armistițiului și a confirmării ulterioare din partea președintelui SUA, Donald Trump , potrivit Stirile Pro TV . Cotația Brent , reperul pentru Europa (în timp ce în SUA referința este WTI), „s-a prăbușit” pe bursele internaționale de mărfuri imediat după confirmarea americană, iar în câteva minute prețul a coborât de la 96 la 88 de dolari pe baril, conform aceleiași surse. Ulterior, prețul a ajuns la 85 de dolari pe baril. De ce contează Ormuz pentru piața petrolului Strâmtoarea Ormuz este unul dintre cele mai importante puncte de tranzit energetic din lume, prin care trece o parte semnificativă din exporturile globale de petrol și gaze naturale lichefiate (LNG) din statele Golfului. În material se arată că traficul naval este în continuare „sever afectat”, iar numărul petrolierelor care traversează zona a scăzut „drastic” față de nivelul normal, potrivit experților citați. Înainte de atacurile SUA și Israel asupra Iranului din 28 februarie, aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu petrol trecea prin această rută maritimă îngustă, care conectează producătorii din Golful Persic la piețele mondiale. Ce au anunțat Iranul și SUA Iranul a transmis vineri că trecerea navelor comerciale prin strâmtoare este „complet deschisă” pe durata rămasă a armistițiului, printr-un mesaj publicat pe X de ministrul de Externe Abbas Araghchi. Donald Trump a confirmat la scurt timp anunțul și a adăugat că, deși strâmtoarea este „complet deschisă” pentru trafic, „blocada navală” rămâne în vigoare în ceea ce privește Iranul până la finalizarea „tranzacției” cu Teheranul, despre care a spus că ar trebui să se deruleze rapid, deoarece „majoritatea punctelor sunt deja negociate”. Context: restricții și perturbări ale livrărilor Ca represalii după războiul declanșat de SUA și Israel pe 28 februarie, Iranul a permis doar trecerea selectivă a navelor prin Strâmtoarea Ormuz, notează sursa. Exporturile de petrol prin strâmtoare „s-au prăbușit” în timpul războiului, pe fondul atacurilor iraniene asupra transportului comercial, ceea ce a generat „cea mai mare perturbare din istorie” a livrărilor de țiței. În acest context, reacția pieței indică faptul că investitorii au început să reducă „prima de risc” (costul suplimentar inclus în preț din cauza riscurilor geopolitice) asociată blocajelor din Ormuz, pe măsură ce perspectiva deblocării pare mai credibilă. [...]
Trecerea a trei petroliere iraniene prin Strâmtoarea Ormuz sugerează limite operaționale ale blocadei navale anunțate de SUA , într-un moment în care exporturile de țiței ale Iranului depind masiv de ruta din Golful Persic, potrivit Economica . Datele companiei Kpler arată că petrolierele „Deep Sea”, „Sonia I” și „Diona” — toate aflate sub sancțiuni americane — au tranzitat miercuri Strâmtoarea Ormuz pe direcția de ieșire. Navele au plecat din insula Kharg, unde se află cel mai mare terminal petrolier al Iranului, prin care țara livrează aproximativ 90% din exporturile sale de petrol, conform Agerpres. Ce înseamnă tranzitul pentru eficiența blocadei Blocada navală a fost anunțată de președintele american Donald Trump după eșecul negocierilor directe dintre SUA și Iran desfășurate în weekend la Islamabad și a intrat în vigoare luni, ca represalii la restricționarea de către Iran a traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz. Washingtonul susține că măsura este aplicată „întocmai”, însă, în pofida blocadei, mai multe nave au traversat strâmtoarea către sau dinspre porturile iraniene. Înaintea celor trei petroliere care au trecut miercuri, din 10 aprilie nu mai ieșise prin Golful Persic niciun petrolier iranian cu încărcătură la bord, potrivit informațiilor citate. Urmărire dificilă și destinație neclară Website-urile de monitorizare a traficului maritim nu mai oferă date recente despre localizarea celor trei nave, deoarece petrolierele și-au închis transponderele (echipamentele care transmit poziția). Kpler afirmă însă că folosește și alte metode de urmărire și a confirmat tranzitul pe 15 aprilie. Destinația este necunoscută, dar, conform datelor Global Fishing Watch și Kpler, aceste nave au efectuat în mod repetat în ultimii ani curse în zona Singapore, de unde transferă încărcăturile în larg către alte nave (transfer „navă la navă”), care au ca destinație China. Context: transferuri pe mare și volume mari de țiței Potrivit datelor citate, începând cu 1 martie, a doua zi după începutul războiului lansat de SUA și Israel, încărcăturile a cel puțin 37 de petroliere venite din Iran au fost transferate pe mare în aceeași zonă, însumând cel puțin 62,3 milioane de barili de țiței. Atunci când destinațiile finale sunt cunoscute, acestea sunt în mod constant porturi chineze. [...]
Două superpetroliere sancționate de SUA au reușit să intre în Golful Persic, semnalând limitele blocadei americane asupra traficului asociat porturilor iraniene , potrivit HotNews , care citează date de transport maritim preluate de Reuters. Blocada a fost anunțată duminică de președintele SUA, Donald Trump , după ce negocierile de pace SUA–Iran desfășurate la Islamabad nu au produs un acord. Comandamentul Central al SUA a transmis miercuri că 10 nave au fost întoarse din drum și că, de la începutul blocadei (luni), nicio navă nu ar fi reușit să treacă. Ce nave au trecut și ce se știe despre traseu În pofida acestor declarații, datele LSEG și Kpler indică faptul că petrolierul „RHN” (din categoria VLCC – transportator foarte mare de țiței) a intrat miercuri în Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz . Direcția exactă nu era clară imediat, iar capacitatea navei este de 2 milioane de barili de petrol. Intrarea „RHN” a avut loc la o zi după ce un alt VLCC sancționat de SUA, „Alicia”, a traversat Strâmtoarea Ormuz și se îndreaptă spre Irak, conform datelor Kpler. Potrivit aceleiași surse, ambele nave au transportat petrol iranian în ultimii ani. Separat, agenția iraniană Fars a relatat miercuri că un superpetrolier iranian sancționat de SUA a traversat strâmtoarea spre portul Imam Khomeini, fără să identifice nava și fără detalii despre traseu. Implicația economică: presiune pe exporturile Iranului și risc de sancțiuni pentru cumpărători SUA au avertizat că ar putea impune sancțiuni secundare cumpărătorilor de petrol iranian, într-un demers care urmărește consolidarea poziției Washingtonului înaintea unor noi negocieri, la câteva săptămâni după ce SUA relaxaseră aplicarea unor sancțiuni energetice împotriva Iranului. Analiștii citați în material se așteaptă ca blocada să reducă exporturile de țiței ale Iranului, deși Teheranul ar putea menține pentru câteva săptămâni producția la nivelul actual, de 3,5 milioane barili/zi, prin stocarea petrolului în rezervoare de pe uscat. Datele Kpler arată că Iranul a exportat 1,84 milioane barili/zi în martie și a livrat 1,71 milioane barili/zi până acum în aprilie, față de o medie de 1,68 milioane barili/zi în 2025. Ce ar putea urma în Strâmtoarea Ormuz O sursă Reuters a declarat că Iranul ar putea permite navelor să treacă prin partea omaneză a Strâmtorii Ormuz fără riscul de a fi atacate, ca parte a propunerilor din negocierile cu SUA, condiționat de un acord care să prevină repornirea conflictului. În paralel, materialul notează o creștere a optimismului privind apropierea finalului conflictului, pe fondul unor semnale legate de mediere și de posibilitatea unui acord care să „deschidă” strâmtoarea. [...]
Donald Trump susține că „un număr uriaș” de petroliere goale se îndreaptă spre SUA pentru a încărca petrol și gaze americane , într-un mesaj care sugerează o repoziționare rapidă a fluxurilor de aprovizionare pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , potrivit Stirile Pro TV . Afirmația a fost făcută într-o postare pe Truth Social , unde Trump a spus că petroliere „complet goale”, inclusiv unele dintre cele mai mari din lume, se îndreaptă „chiar acum” către Statele Unite pentru a fi încărcate cu „cel mai bun” și mai „dulce” petrol și gaz. În același mesaj, el a susținut că SUA ar avea mai mult petrol decât „următoarele două mari economii petroliere la un loc” și de o calitate superioară. De ce contează: semnal despre rute și costuri într-o piață perturbată Mesajul vine în contextul în care Strâmtoarea Ormuz — un coridor esențial pentru transporturile globale de petrol — este descrisă ca fiind, în practică, în continuare blocată, deși Iranul ar fi acceptat deblocarea printr-un armistițiu convenit cu SUA pentru două săptămâni. În material se arată că puținele nave care tranzitează o fac doar cu aprobare din partea Teheranului, iar Iranul consideră o încălcare a armistițiului continuarea bombardamentelor israeliene în Liban. În acest cadru, ideea unor petroliere care se repoziționează către SUA pentru încărcare indică presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și potențiale schimbări de rute, cu efecte în costurile de transport și în prețurile energiei. Contextul politic și de securitate invocat Potrivit materialului, postarea lui Trump a apărut în timp ce înalți oficiali americani și iranieni se întâlnesc la Islamabad, cu intermediari pakistanezi, pentru a căuta o ieșire negociată din războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie împotriva Iranului. Tot în această săptămână, Trump a mai spus că Iranul nu ar trebui să perceapă taxe petrolierelor care trec prin Strâmtoarea Ormuz, iar închiderea acesteia este descrisă drept o perturbare majoră a aprovizionării globale cu energie. Ce rămâne neclar Materialul redă declarațiile lui Trump, dar nu oferă date independente care să confirme numărul petrolierelelor sau amploarea exactă a mișcării acestora către SUA. În lipsa unor astfel de confirmări în text, afirmația trebuie tratată ca un semnal politic și de piață, nu ca o statistică verificată. [...]
Șocul de ofertă din Orientul Mijlociu a împins exporturile petroliere ale Norvegiei la un record , iar efectul combinat cu scumpirea gazelor a urcat excedentul comercial la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, potrivit Agerpres . În martie, valoarea exporturilor de țiței ale Norvegiei a crescut cu 68% față de aceeași lună din 2025, până la 57,4 miliarde de coroane (6,1 miliarde de dolari, aprox. 28 miliarde lei). În același timp, Norvegia a exportat 56,6 milioane de barili de petrol, potrivit institutului național de statistică, citat în material. De ce au crescut atât de mult încasările Explicația invocată în datele oficiale este legată de tensiunile geopolitice și de impactul lor asupra ofertei globale de petrol. Jan Olav Rorhus, consilier în cadrul institutului de statistică, a spus: „Închiderea Strâmtorii Ormuz a provocat un șoc semnificativ al ofertei pe piața petrolului, ceea ce a contribuit la prețurile ridicate ale petrolului în martie și, prin urmare, la cea mai mare valoare a exporturilor înregistrată vreodată.” Efectul combinat petrol–gaze: excedent comercial la maximul din ultimii trei ani Norvegia, cel mai mare exportator de energie din Europa de Vest, a fost sprijinită și de creșterea prețurilor la gazele naturale, pe fondul războiului din Iran, care a afectat aprovizionarea. Potrivit datelor citate, veniturile cumulate din petrol și gaze au ridicat surplusul comercial la 97,5 miliarde de coroane, cel mai ridicat nivel de după ianuarie 2023. Reacții politice: acuzații de „profit de război”, respinse la Oslo În acest context, președintele american Donald Trump a afirmat, într-o postare pe Truth Social, că „Europa are nevoie disperată de energie” și că „Norvegia își vinde petrolul din Marea Nordului către Marea Britanie la un preț dublu”. Ministrul norvegian al Finanțelor, Jens Stoltenberg, a respins anterior ideea că Norvegia ar profita de pe urma războiului din Orientul Mijlociu. El a susținut că, pentru norvegieni, impactul conflictului asupra piețelor bursiere este mai important decât scumpirea energiei, având în vedere expunerea prin fondul suveran de investiții al țării, cu active evaluate la 2.200 miliarde de dolari. [...]
