Știri
Știri din categoria Petrol și gaze

Un scenariu de petrol la peste 120 dolari/baril în 2027 ar însemna presiune directă pe inflație și costuri în România, într-un context în care piața rămâne „ruptă în două” între prognoze care merg de la scădere spre 60–76 dolari și estimări de urcare spre 124 dolari, potrivit unei analize citate de Antena 3.
Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, pornește de la o prognoză Trading Economics care indică un posibil salt al cotației spre 110 dolari/baril în trimestrul al doilea din 2026, urmat de 116 dolari în T3 2026, 120 dolari în T4 2026 și 124 dolari în T1 2027. În interpretarea sa, nu ar fi vorba doar despre o estimare „tehnică”, ci despre un semnal că energia revine în centrul tensiunilor geopolitice, pe fondul riscurilor din Orientul Mijlociu și al blocajelor logistice.
În același timp, analiza arată că există și scenarii semnificativ mai jos: instituții precum Energy Information Administration ar anticipa o scădere spre 76 dolari/baril în 2027, iar J.P. Morgan ar vedea prețuri în jur de 60 de dolari. Chisăliță descrie această diferență ca fiind „esența” pieței petrolului: un echilibru fragil între forțe opuse, în care petrolul scump nu mai este o excepție, ci un scenariu plauzibil.
Potrivit analizei, dacă scenariul de peste 120 dolari/baril s-ar materializa, motorul nu ar fi o cerere „explozivă”, ci o ofertă constrânsă de conflicte și perturbări. În acest cadru, „petrolul scump” ar fi mai degrabă un indicator de risc decât de creștere economică.
Chisăliță susține că Europa rămâne „marele vulnerabil”, iar pentru România implicațiile ar fi „directe și incomode”, prin:
Efectele nu ar fi lineare, ci s-ar transmite în lanț, „de la combustibil la alimente”, în special în economiile dependente de importuri energetice, mai arată analiza.
În concluzie, Chisăliță mută accentul de la nivelul exact al prețului la factorul determinant: scenariul geopolitic. El argumentează că piața petrolului nu mai este influențată doar de economie, ci tot mai mult de conflicte și incertitudine, iar costul final este suportat de consumatori, fie state, fie populație.
Recomandate

Motorina a urcat până la 10,99 lei/litru, iar un plin de 50 de litri costă acum cu circa 132–136 lei mai mult decât înaintea izbucnirii conflictului din Orientul Mijlociu, potrivit Adevărul . În același timp, un scenariu analizat de Asociația Energia Inteligentă indică riscul unei noi scumpiri, dacă SUA ar restricționa exporturile de motorină. Cât costă acum motorina și ce înseamnă pentru șoferi Înainte de conflict, prețul mediu al motorinei era de 8,27 lei/litru. La 26 septembrie 2026, în principalele rețele de benzinării din România, motorina standard a ajuns până la 10,99 lei/litru, ceea ce înseamnă o creștere de 2,64–2,72 lei/litru, în funcție de stație. În rețelele monitorizate, prețurile menționate sunt: Petrom și Socar: 10,91 lei/litru OMV, MOL și Rompetrol: 10,97 lei/litru Lukoil: 10,99 lei/litru La aceste niveluri, alimentarea unui rezervor de 50 de litri costă între 545,50 și 549,50 lei, față de 413,50 lei la prețul de 8,27 lei/litru. Diferența pentru un plin este, astfel, de aproximativ 132–136 lei. Benzina trece de 10 lei/litru în mai multe rețele Și benzina standard rămâne la valori ridicate, iar în mai multe rețele a depășit pragul de 10 lei/litru: Petrom și Socar: 9,99 lei/litru OMV, MOL și Lukoil: 10,05 lei/litru Rompetrol: 10,13 lei/litru Pentru 50 de litri, costul este între 499,50 și 506,50 lei. Diferențele între rețele sunt mici: 8 bani/litru la motorină și 14 bani/litru la benzină, conform datelor din articol. Scenariul de risc: interdicție la export din SUA și efectul în Europa Dumitru Chisăliță , președintele Asociației Energia Inteligentă, discută un posibil factor suplimentar de presiune: o eventuală interdicție a exporturilor americane de distilate petroliere (categorie în care intră în principal motorina). El precizează că, în acest moment, este vorba despre o propunere, nu despre o decizie adoptată. În analiza citată: SUA exportă aproximativ 1,4–1,6 milioane barili/zi de distilate petroliere (1,56 milioane barili/zi în T2 2026; 1,432 milioane barili/zi în iunie). Cererea mondială de motorină este estimată la circa 30 milioane barili/zi, astfel că exporturile americane ar reprezenta aproximativ 5% din cererea globală. Chisăliță arată că eliminarea acestor volume nu ar însemna automat lipsă de motorină la pompă, însă ar intensifica competiția pentru volumele disponibile, cu efect de creștere a prețurilor, mai ales în Europa. Ce scumpire ar putea apărea în România și în ce interval În scenariul unei interdicții americane complete, menținută câteva luni, Chisăliță estimează o scumpire suplimentară în Europa de circa 0,10–0,25 euro/litru. Pentru România, analiza Asociației Energia Inteligentă indică o posibilă majorare de aproximativ 0,51–1,20 lei/litru (rezultată dintr-un scenariu de creștere a cotației angro cu 15–35 dolari/baril, la un curs de 4,5 lei/dolar și după includerea TVA). Raportat la prețurile actuale, scenariul ar duce motorina: de la aproximativ 10,95 lei/litru la circa 11,46 lei/litru (în varianta +0,51 lei), până la aproximativ 12,15 lei/litru (în varianta +1,20 lei). Ca orizont de timp, Chisăliță estimează că pragul de 11,50 lei/litru ar putea fi atins în una–două săptămâni de la un eventual anunț al interdicției, iar 12,20 lei/litru în trei–șase săptămâni, dacă restricția persistă și scumpirea angro se transmite la pompă. Aceste valori sunt prezentate ca scenariu, nu ca prognoză oficială și nici ca scumpiri deja produse. Pentru context suplimentar, articolul trimite la analiza despre expunerea pieței la noi creșteri, disponibilă în Adevărul , și la un material separat cu scenarii de preț, tot în Adevărul . [...]

UE condiționează o nouă eliberare de stocuri de petrol și motorină de evaluarea AIE , într-o mișcare care poate limita rapiditatea cu care statele pot tempera prețurile la carburanți în plină tensiune pe piață, potrivit G4Media . Decizia politică, descrisă de trei oficiali europeni citați de Politico , este ca eventualele retrageri suplimentare din rezerve să fie amânate până când Agenția Internațională pentru Energie (AIE) va oferi „o evaluare mai clară” a condițiilor de piață și a riscurilor pentru securitatea aprovizionării. Un diplomat a rezumat miza prin întrebarea „cât de jos putem coborî”, adică până la ce nivel pot fi reduse stocurile fără a crește vulnerabilitatea UE la o criză de aprovizionare. Contextul este un acord al Grupului celor Șapte (G7) de a pune la dispoziție 100 de milioane de barili de petrol și motorină, după ce oficiali americani au amenințat cu interzicerea exporturilor de motorină dacă nu se recurge la stocuri. Totuși, AIE ar fi indicat că această eliberare ar urma să provină din stocurile deja angajate într-un acord din luna martie, nu din aprovizionări suplimentare — ceea ce ar însemna că nu este, de fapt, o „nouă” eliberare, ci o îndeplinire a promisiunilor anterioare. De ce contează: frâna de siguranță a UE în fața scumpirii motorinei Deși prețurile motorinei sunt ridicate pe fondul atacurilor aeriene asupra infrastructurii energetice din Rusia și Orientul Mijlociu, unele state membre au avertizat că eliberarea stocurilor acum ar putea lăsa UE expusă dacă apare o întrerupere majoră a aprovizionării. În practică, condiționarea de evaluarea AIE introduce un filtru suplimentar înainte ca UE să folosească rezervele ca instrument de stabilizare a pieței. Ce stocuri mai există și ce ar însemna „noua” eliberare Potrivit informațiilor prezentate, în rândul membrilor AIE ar exista încă rezerve neutilizate suficiente pentru a acoperi angajamentul de 100 de milioane de barili în cadrul acordului din martie. Din 400 de milioane de barili promiși atunci, 325 de milioane au fost deja eliberați, iar AIE a menționat că unele țări au scos pe piață „volume mai mari decât cele promise inițial”. Ar mai rămâne, astfel, aproximativ 100 de milioane de barili care pot fi eliberați în baza acelui acord, iar noul angajament ar reprezenta o „finalizare” a înțelegerii din martie. În același timp, rămâne neclar cât din aceste cantități vor accepta să elibereze membrii AIE din afara UE, după ce Japonia ar fi exclus eliberări suplimentare. Politico a relatat, de asemenea, că Franța și Germania — care dețin unele dintre cele mai importante rezerve din Europa — ar fi sugerat că nu vor elibera deloc sau vor elibera doar cantități minime peste ce era deja angajat. Ce urmează Următorul pas depinde de concluziile AIE privind piața și riscurile pentru securitatea aprovizionării. Până atunci, poziția exprimată în reuniunea de miercuri este de amânare a oricăror retrageri viitoare, ceea ce poate reduce probabilitatea unei intervenții rapide prin stocuri dacă presiunea pe prețurile motorinei persistă. [...]

Arabia Saudită a readus la 5,8 milioane barili/zi fluxul pe conducta Est–Vest , un coridor logistic folosit pentru a ocoli Strâmtoarea Hormuz, în contextul riscurilor de securitate din regiune, potrivit Al Jazeera . Ministrul saudit al Energiei, prințul Abdulaziz bin Salman , a spus că pomparea prin conducta-cheie a ajuns la 5,8 milioane de barili pe zi (bpd), declarație făcută marți, la o discuție în cadrul GCC 2026 Forum, în Manama (Bahrain). El a susținut că reluarea utilizării conductei a început la „cinci sau șase zile” după atacul major de luna trecută. „Nu toată lumea știe că în cinci sau șase zile am început să folosim din nou conducta după atacul major care a lovit-o. (…) Și, mulțumită lui Dumnezeu, de dimineață am revenit la 5,8 milioane de barili.” Atacul la care se referă ministrul a fost pus pe seama unor lovituri cu drone, atribuite de autorități unor miliții irakiene, conform relatării. Ministerul Energiei anunțase la începutul lui septembrie că a oprit temporar conducta „ca măsură de precauție”, în timp ce echipe specializate urmau să o securizeze și să îi evalueze siguranța. De ce contează: o rută de export care ocolește Hormuz Conducta Est–Vest (cunoscută și ca Petroline) are circa 1.200 km și leagă principalele câmpuri petroliere din estul Arabiei Saudite de portul Yanbu, la Marea Roșie. Miza operațională este că permite exporturi fără tranzit prin Strâmtoarea Hormuz, care, potrivit articolului, a fost „în mare parte închisă” de la izbucnirea războiului SUA–Israel cu Iranul, la final de februarie. În acest context, Arabia Saudită a folosit conducta pentru a redirecționa aproximativ 4 milioane bpd către Yanbu, echivalentul a circa 4% din oferta globală, notează Al Jazeera. Capacitate tehnică și niveluri recente de utilizare Petroline a fost construită în 1981 și are o capacitate maximă de 7 milioane bpd. Totuși, fluxurile efective au fost mai mici în ultimele luni: în august au fost în jur de 2 milioane bpd, potrivit firmei de date și analiză Kpler, cel mai redus nivel lunar din ianuarie, pe fondul atacurilor grupării Houthi din Yemen, care au făcut mai dificilă utilizarea rutei prin Marea Roșie. Revenirea la 5,8 milioane bpd sugerează o creștere rapidă a utilizării infrastructurii după atacul din septembrie, într-un moment în care flexibilitatea rutelor de export rămâne un factor critic pentru piața petrolului. Pentru context suplimentar despre importanța conductei și despre atacul cu drone, Al Jazeera are materiale dedicate despre East-West Pipeline și despre drone strikes . [...]

Arabia Saudită repoziționează prețurile petrolului pe regiuni , reducând semnificativ tarifele pentru Asia și scumpind livrările către Europa de Nord, pe fondul costurilor de transport încă ridicate și al rutelor afectate de tensiunile din Golf, potrivit Focus . Documentul de preț publicat luni, 5 octombrie, arată că prețurile pentru livrările din noiembrie către Asia au coborât „surprinzător” la un minim al ultimilor șase ani, conform Reuters, în timp ce pentru nord-vestul Europei și zona Mediteranei au fost majorate. Mișcarea vine într-un context în care traficul prin Strâmtoarea Hormuz rămâne restricționat, dar statele din Golf și-au crescut exporturile, ajungând la aproximativ 80% din nivelul de dinaintea crizei. Ce s-a schimbat în prețurile Saudi Aramco Pentru piața asiatică, Arabia Saudită a redus prețurile oficiale de vânzare (OSP – „Official Selling Price”, adică prețul de referință stabilit de producător pentru clienți) la mai multe sortimente: „Arab Light” pentru Asia: minus 3 dolari/baril față de luna anterioară, ajungând cu 5 dolari/baril sub media cotațiilor pentru țițeiurile Oman și Dubai. Reuters notează că este cel mai mare discount lunar din iunie 2020. „Arab Medium” și „Arab Heavy” pentru Asia: minus 5 dolari/baril. Pentru nord-vestul Europei, OSP-urile cresc cu 3 dolari/baril la toate sortimentele. Pentru cumpărătorii din SUA, nu sunt așteptate modificări de preț. De ce contează: costurile de transport împing diferențierea regională Publicația indică drept factor major creșterea puternică a tarifelor de transport maritim, în condițiile în care rutele sunt mai complicate și mai scumpe. Analiștii Lloyd’s List au observat salturi abrupte ale unor indici de transport: indicele Suezmax pe ruta SUA–Europa a urcat cu 150% într-o săptămână, iar cel West Africa–Europa cu 145%. În paralel, Arabia Saudită a recurs în ultimele luni la transbordări „navă-la-navă” în afara Strâmtorii Hormuz și la transport printr-o conductă către portul Yanbu de la Marea Roșie, pentru a menține fluxurile de export. Măsurile funcționează, dar sunt descrise ca fiind costisitoare și, pe alocuri, complicate. Implicații pentru Europa: scumpire directă, dar și efecte indirecte Pentru Europa, scumpirea țițeiului saudit înseamnă presiune suplimentară pe costurile de aprovizionare pentru rafinării, chiar dacă Arabia Saudită rămâne un furnizor relativ mic pentru Uniunea Europeană (sub 7%), mult în urma SUA (14,6%) și Norvegiei (12,8%), conform datelor citate. În același timp, ieftinirea pentru Asia poate reduce competiția asiatică pentru alte surse de pe piața globală, ceea ce ar putea tempera presiunea asupra unor fluxuri alternative către Europa — însă efectul depinde de evoluția transportului și a tensiunilor din regiune. [...]

Ucraina a vizat un depozit petrolier-cheie care alimentează trei aeroporturi din Moscova în cadrul unui atac nocturn masiv cu drone asupra capitalei ruse și a regiunii înconjurătoare, potrivit Kyiv Post . Ținta indicată de presa de investigație rusă Astra ar fi o infrastructură critică pentru aprovizionarea cu carburanți a aviației civile, ceea ce ridică miza operațională și economică a loviturilor asupra lanțului de combustibili din zona Moscovei. Atacul a avut loc în noaptea de 5 spre 6 octombrie. Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, a declarat că 650 de drone au fost lansate spre Moscova între seara de 5 octombrie și dimineața de 6 octombrie, iar apărarea antiaeriană rusă susține că a distrus majoritatea înainte să ajungă în oraș, inclusiv 105 drone „pe abordările” către Moscova. Guvernatorul regiunii Moscova, Andrei Vorobiov, a spus că 185 de drone au fost interceptate peste noapte și că au fost avariate peste 10 locuințe private în Istra, satul Lobanovo și localitatea Radumlya. Vorobiov a mai afirmat că șase persoane au fost rănite și că a existat un deces. Ținta: un depozit care alimentează aeroporturile Vnukovo, Domodedovo și Sheremetyevo Unul dintre obiectivele aparent vizate a fost stația Volodarskaya Line Production and Dispatch Station (LPDS), descrisă de Astra drept cel mai mare depozit de petrol din regiunea Moscovei. Instalația este operată de Transneft eprodukt, parte a companiei de stat Transneft (operator de conducte petroliere). Conform informațiilor citate, unitatea poate gestiona până la 3 milioane de tone metrice de produse petroliere pe an, inclusiv benzină, combustibil de aviație și motorină. Carburantul din această facilitate ar alimenta cele trei aeroporturi majore ale Moscovei: Vnukovo Domodedovo Sheremetyevo Context: intensificarea loviturilor asupra infrastructurii petroliere ruse Publicația notează că atacul raportat vine la câteva zile după o altă lovitură ucraineană asupra unei facilități Transneft. Pe 2 octombrie, forțele ucrainene ar fi lovit Samara LPDS din regiunea Samara, descrisă de presa rusă drept cel mai mare hub petrolier al Rusiei; după atac ar fi izbucnit un incendiu. Tot pe 2 octombrie, vicepremierul rus Aleksandr Novak a declarat că patru rafinării rusești au fost atacate peste noapte, fără a le identifica. Novak a mai spus că autoritățile și companiile petroliere au întărit securitatea în jurul rafinăriilor și iau în calcul măsuri suplimentare de sprijin pentru sectorul de procesare a petrolului, inclusiv prelungirea termenelor pentru proiecte de modernizare planificate. În ansamblu, atacurile sunt prezentate ca parte a unei strategii ucrainene de a lovi infrastructura petrolieră a Rusiei, o sursă importantă de venituri pentru Moscova și un element critic al sistemului de aprovizionare cu combustibili. Reacții externe: Trump leagă atacurile de prețul benzinei În plan politic, Kyiv Post relatează că președintele SUA, Donald Trump, a pus din nou creșterea prețurilor la benzină pe seama loviturilor ucrainene asupra rafinăriilor rusești, susținând că perturbările asociate războiului cu Iranul nu mai sunt factorul principal. Trump a mai invocat și închideri de rafinării în state conduse de democrați, în contextul apropierii alegerilor parlamentare de la jumătatea mandatului din SUA. Ce rămâne neclar din informațiile disponibile este amploarea pagubelor la instalația din regiunea Moscovei și dacă aprovizionarea cu combustibil pentru aeroporturi a fost afectată efectiv; materialul indică ținta și capacitățile, dar nu confirmă impactul operațional imediat. [...]

Incidentul cu drona din apropierea platformei Pescăruș ridică din nou problema riscurilor operaționale în Marea Neagră , deși, potrivit HotNews , exploatarea OMV Petrom nu a fost afectată și funcționează normal. Nava turcească „Royad Mammadov”, încărcată cu cereale, a fost lovită luni de o dronă în largul Mării Negre, la aproximativ 8 mile marine (circa 14,8 km) de platforma petrolieră Pescăruș. În urma atacului, doi marinari au murit, iar alți 11 membri ai echipajului au fost răniți. Ce este platforma Pescăruș și unde se află Pescăruș este o platformă marină de extracție a petrolului și gazelor naturale care aparține OMV Petrom. Este amplasată în perimetrul Istria din Marea Neagră, la aproximativ 20 de mile marine (circa 37 km) de țărmul României și este operată în apele de mică adâncime. Zăcământul petrolier Pescăruș a fost descoperit în 1999 de Petrom (companie ulterior privatizată și preluată parțial de OMV), fiind la acel moment cea mai importantă descoperire de petrol din platforma continentală a Mării Negre din ultimele două decenii. Ce spune OMV Petrom despre impactul asupra operațiunilor Reprezentanții OMV Petrom, contactați de HotNews, au transmis că incidentul a avut loc la distanță de platformă și nu a afectat operațiunile sau siguranța personalului. „Incidentul s-a produs la distanță de platforma Pescaruș și nu a afectat în niciun fel operațiunile sau siguranța personalului. Platforma funcționează normal”. Declarația companiei este detaliată într-o reacție separată, publicată de HotNews, disponibilă aici . [...]