Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Un scenariu de petrol la peste 120 dolari/baril în 2027 ar însemna presiune directă pe inflație și costuri în România, într-un context în care piața rămâne „ruptă în două” între prognoze care merg de la scădere spre 60–76 dolari și estimări de urcare spre 124 dolari, potrivit unei analize citate de Antena 3.
Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, pornește de la o prognoză Trading Economics care indică un posibil salt al cotației spre 110 dolari/baril în trimestrul al doilea din 2026, urmat de 116 dolari în T3 2026, 120 dolari în T4 2026 și 124 dolari în T1 2027. În interpretarea sa, nu ar fi vorba doar despre o estimare „tehnică”, ci despre un semnal că energia revine în centrul tensiunilor geopolitice, pe fondul riscurilor din Orientul Mijlociu și al blocajelor logistice.
În același timp, analiza arată că există și scenarii semnificativ mai jos: instituții precum Energy Information Administration ar anticipa o scădere spre 76 dolari/baril în 2027, iar J.P. Morgan ar vedea prețuri în jur de 60 de dolari. Chisăliță descrie această diferență ca fiind „esența” pieței petrolului: un echilibru fragil între forțe opuse, în care petrolul scump nu mai este o excepție, ci un scenariu plauzibil.
Potrivit analizei, dacă scenariul de peste 120 dolari/baril s-ar materializa, motorul nu ar fi o cerere „explozivă”, ci o ofertă constrânsă de conflicte și perturbări. În acest cadru, „petrolul scump” ar fi mai degrabă un indicator de risc decât de creștere economică.
Chisăliță susține că Europa rămâne „marele vulnerabil”, iar pentru România implicațiile ar fi „directe și incomode”, prin:
Efectele nu ar fi lineare, ci s-ar transmite în lanț, „de la combustibil la alimente”, în special în economiile dependente de importuri energetice, mai arată analiza.
În concluzie, Chisăliță mută accentul de la nivelul exact al prețului la factorul determinant: scenariul geopolitic. El argumentează că piața petrolului nu mai este influențată doar de economie, ci tot mai mult de conflicte și incertitudine, iar costul final este suportat de consumatori, fie state, fie populație.
Recomandate
OMV Petrom avertizează că pot apărea lipsuri temporare de carburanți în unele stații, pe fondul unei creșteri accelerate a cererii , însă compania susține că aceste episoade ar fi „punctuale și de scurtă durată”, stațiile fiind realimentate rapid, potrivit Profit . Compania leagă presiunea din piață de modul în care „prețurile curente la pompă reflectă atât limitarea adaosului” în distribuție și rafinare, cât și „avantajele generate de modelul de business integrat”, evoluție care ar fi alimentat cererea, conform declarațiilor transmise de reprezentanții OMV Petrom și citate de Agerpres. Blocaje logistice la încărcare: cozi de autocisterne la Petromidia Tensiunile din lanțul de aprovizionare sunt vizibile la Petromidia (Năvodari), unde, în noaptea de 29 spre 30 aprilie 2026, s-au format cozi kilometrice de autocisterne venite din mai multe județe, în așteptarea încărcării cu benzină și motorină. Transportatorii citați în material reclamă timpi de așteptare de ordinul orelor sau chiar al unei zile întregi și spun că au parcurs sute de kilometri pentru a-și asigura stocurile necesare distribuției. În relatarea preluată de Profit, Focuspress indică drept factori ai aglomerării războiul din Orient și blocarea Strâmtorii Ormuz, pe fondul unei cereri crescute și al încercărilor companiilor de distribuție de a-și securiza livrările, din teama unor scumpiri sau sincope. În același timp, sursa menționează că orice încetinire a rafinării sau a procesului de încărcare poate genera rapid blocaje „în lanț”. Ce spun autoritățile și care este riscul pentru consumatori Autoritățile transmit că nu există, în acest moment, un deficit generalizat de carburanți. Totuși, imaginile și raportările privind aglomerația de la rafinărie indică o presiune reală asupra aprovizionării, iar materialul avertizează că, în lipsa unor măsuri rapide de fluidizare a livrărilor, întârzierile s-ar putea resimți și la consumatorii finali, mai ales în zonele mai îndepărtate de marile centre de distribuție. Presiune și pe preț: scenariu de scumpire la motorină Pe partea de preț, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță , avertizează că motorina ar putea urca în următoarele zile până la 9,4–9,6 lei pe litru, iar unele stații riscă să rămână temporar fără stocuri, pe fondul tensiunilor de pe piața internațională, al diferențelor mari de preț între rețele și al alimentărilor „preventive”. În analiza citată, acesta susține că România nu ar fi într-o „criză clasică” de aprovizionare, ci într-o piață dezechilibrată de prețuri administrate, discrepanțe între rețele, consum alimentat de panică și o logistică depășită de situație. [...]
Blocarea Strâmtorii Ormuz lovește direct securitatea energetică a Asiei-Pacific , iar Japonia avertizează că efectele asupra aprovizionării cu petrol sunt „enorme”, pe fondul întreruperilor de pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru hidrocarburi, potrivit Agerpres . Premierul japonez Sanae Takaichi a declarat, în timpul unei vizite în Australia, că „închiderea efectivă” a Strâmtorii Ormuz are consecințe majore pentru Indo-Pacific. Ea a spus că Japonia și Australia vor rămâne în „strânsă comunicare” pentru a răspunde cu „simțul de urgență necesar”. De ce contează: o rută critică pentru hidrocarburi, cu destinație preponderent asiatică Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: prin această rută trece „o cincime din producția mondială de hidrocarburi în timp de pace”, iar blocarea este în vigoare din februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, aproximativ 80% din hidrocarburile transportate pe această rută maritimă au ca destinație țări asiatice, ceea ce amplifică vulnerabilitatea regiunii la șocuri de aprovizionare. Răspunsul Japoniei și Australiei: autonomie și reziliență în energie Japonia și Australia vor să își consolideze „autonomia și rezistența” pentru a-și garanta aprovizionarea cu energie, a afirmat Takaichi. În acest context, relația energetică bilaterală este deja importantă: Australia este principalul furnizor de gaz natural lichefiat (GNL) al Japoniei, iar din Japonia provine 7% din motorina utilizată în Australia. Cei doi parteneri au publicat și declarații pentru consolidarea legăturilor în economie, apărare și minerale critice, într-un demers mai larg de reducere a vulnerabilităților la șocuri externe. Context geopolitic: reducerea dependenței de China În paralel, Japonia și Australia încearcă să își reducă dependența de China. Australia a invocat resursele sale de minerale critice, iar guvernul japonez și-a exprimat intenția de a asigura o aprovizionare stabilă cu aceste materiale. Premierul australian Anthony Albanese a legat explicit aceste măsuri de lecțiile crizei curente, afirmând că pentru australieni ele ar însemna să fie „mai puțin vulnerabili la șocuri globale” precum cele generate de conflictul din Orientul Mijlociu. [...]
OPEC+ a decis o creștere „voluntară” a producției cu 188.000 de barili pe zi, dar efectul imediat asupra pieței rămâne limitat de blocarea Strâmtorii Ormuz , care împiedică exportul unei părți din țițeiul din Golful Persic, potrivit Economica . În acest context, anunțul are mai degrabă rol de semnal de stabilizare decât de creștere efectivă a ofertei disponibile. Decizia a fost comunicată la finalul unei videoconferințe de duminică și se adaugă unei majorări anunțate în aprilie, de 206.000 de barili pe zi, pe care alianța o leagă de „angajamentul față de stabilitatea pieței”. De ce creșterea e „teoretică” și ce blochează oferta Publicația notează că majorarea anunțată este, „astăzi”, doar teoretică, deoarece producătorii din Golful Persic nu pot exporta o parte din țiței din cauza blocării Strâmtorii Ormuz, pe fondul conflictului nerezolvat dintre Iran și Statele Unite. Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru piața globală: prin ea trec 20% din exporturile mondiale de țiței, iar problemele de tranzit au contribuit la scăderea producției cumulate a țărilor OPEC cu 27,5% în martie, pe fondul războiului din Iran și al tensiunilor din zonă. Cine a luat decizia și ce urmează La reuniune au participat șapte producători: Arabia Saudită, Irak, Kuweit și Algeria (membre OPEC), alături de Rusia, Oman și Kazahstan. În comunicatul comun, grupul arată că va continua să monitorizeze condițiile pieței pentru a sprijini stabilitatea. Următoarea reuniune a celor șapte este programată pe 7 iunie, când va avea loc și o întâlnire a Comitetului Ministerial Comun de Monitorizare (JMMS) al OPEC+. Context: ieșirea EAU și presiunea pe prețuri Aceasta este a treia creștere consecutivă a producției de petrol din acest an, anunțată la două zile după retragerea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și din alianță. La cele două reuniuni anterioare s-au convenit creșteri de câte 206.000 de barili pe zi. În paralel, prețurile țițeiului au urcat „zilele trecute” la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul lipsei unui acord între Iran și SUA pentru a pune capăt războiului. În acest cadru, unii analiști se tem că, în următoarele săptămâni, ar putea apărea reduceri ale aprovizionării cu petrol și produse rafinate (precum kerosenul), cu potențial de a reaprinde inflația în economiile industrializate. În interiorul OPEC, doar câțiva membri – în principal Arabia Saudită – sunt indicați ca având capacitate disponibilă pentru a crește producția. EAU, aflate de ani de zile în dispută cu Arabia Saudită privind cotele, speră să își majoreze producția de la 3,4 milioane de barili pe zi la aproximativ 5 milioane de barili pe zi, după stabilizarea situației din Golf. Publicația mai notează că economia EAU devine tot mai puțin dependentă de veniturile din petrol. [...]
Prețul petrolului fizic a urcat la circa 130 de dolari/baril , iar decalajul față de cotațiile futures indică tensiuni care pot reaprinde inflația și pot lovi creșterea economică dacă blocajele din Strâmtoarea Ormuz persistă, potrivit News , care citează CNBC. În timp ce bursele – inclusiv S&P 500 – au atins maxime istorice pe fondul entuziasmului legat de inteligența artificială, piața petrolului arată o realitate diferită: prețurile din piața fizică sunt cu aproximativ 70% peste nivelurile din februarie și au depășit semnificativ cotațiile futures. De ce contează: piața fizică semnalează presiuni directe în economie Diferența dintre piața fizică și cea futures este pusă pe seama perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz, rută prin care tranzita anterior aproximativ 20% din oferta globală de energie. Potrivit estimărilor din industrie citate, până la 1 miliard de barili ar putea lipsi de pe piață până la normalizarea situației. Analiștii avertizează că piața futures „reflectă mai degrabă așteptări și speranțe”, în timp ce piața fizică indică deja presiuni reale asupra economiei globale, ceea ce crește riscul ca investitorii să fie surprinși de amplitudinea unui șoc petrolier. Inflația urcă în așteptări, iar scenariile extreme merg până la 300 de dolari/baril Estimările privind inflația sunt deja în creștere: indicatorii de piață ar sugera o rată de peste 3,5% în Statele Unite în următorul an, peste ținta de 2% a băncii centrale, cu evoluții similare menționate pentru Europa și Marea Britanie. Experții citați avertizează că, dacă șocul petrolier persistă între trei și șase luni, efectele asupra inflației și creșterii economice ar putea deveni structurale. În scenarii extreme, traderii iau în calcul prețuri ale petrolului între 200 și 300 de dolari pe baril. Cum se repoziționează investitorii Pe fondul incertitudinii, investitorii ar începe să-și reorienteze strategiile către materii prime și „active reale”, anticipând creșteri ale inflației. Sunt menționate alocări mai flexibile către: infrastructură; imobiliare; companii din domeniul energiei, în timp ce expunerea pe sectorul tehnologic este menținută. „Până când riscurile geopolitice se reflectă pe deplin în piețele financiare, este de obicei prea târziu pentru a le mai atenua”, avertizează specialiștii, subliniind necesitatea unor reacții rapide din partea investitorilor. În evaluarea analiștilor, riscul major nu ține doar de durata conflictului, ci și de efectele pe termen lung asupra tendințelor economice, inclusiv relațiile comerciale globale și stabilitatea geopolitică. [...]
Scăderea producției interne de țiței pune presiune pe balanța energetică , chiar dacă, pe termen scurt, importurile au coborât, potrivit datelor publicate de Agerpres , pe baza statisticilor Institutului Național de Statistică (INS) . România a produs în ianuarie–februarie 2026 o cantitate de 379.700 tone echivalent petrol (tep) de țiței, cu 35.700 tep mai puțin decât în perioada similară din 2025, ceea ce înseamnă un recul de 8,6%, arată datele INS. În același interval, importurile de țiței au depășit 1,256 milioane tep, în scădere cu 271.700 tep față de ianuarie–februarie 2025 (-17,8%). Din perspectiva pieței, combinația dintre producție internă mai mică și importuri mai reduse indică o comprimare a volumelor disponibile, cu potențiale implicații pentru lanțul de aprovizionare, în funcție de evoluția cererii. Tendința pe termen mediu: declin estimat al producției Pe termen mediu, Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) anticipează continuarea scăderii producției de țiței până în 2027, cu un ritm mediu anual de 2,5%, conform „Prognozei echilibrului energetic” citate în material. Estimările CNSP menționate sunt: 2026: 2,68 milioane tep (-2,2% față de anul anterior) 2027: 2,63 milioane tep (-1,9%) CNSP pune scăderea pe seama declinului natural al zăcămintelor și a menținerii unităților existente de producție. Importurile, așteptate să revină pe creștere În contrast cu scăderea din primele două luni, CNSP preconizează o creștere a importurilor de țiței: +7,4% în 2026 (până la 7,52 milioane tep) și +7,8% în 2027. Dacă aceste prognoze se confirmă, dependența de import ar urma să se accentueze pe fondul diminuării producției interne. [...]
OPEC+ pregătește o nouă majorare a cotelor, dar efectul în piață ar putea fi limitat de războiul SUA–Iran , potrivit Economedia , care citează surse apropiate discuțiilor. Decizia ar urma să fie aprobată duminică și vizează o creștere „modestă” a producției, însă, în condițiile în care conflictul dintre SUA și Iran continuă să perturbe aprovizionarea cu petrol din Golf, majorarea riscă să rămână în mare parte una formală, fără să se traducă rapid în volume suplimentare efective. Concret, șapte țări din OPEC+ ar fi convenit, în principiu, să majoreze țintele de producție cu aproximativ 188.000 de barili pe zi în iunie, ceea ce ar reprezenta a treia creștere lunară consecutivă, potrivit surselor citate de Reuters . De ce contează pentru piață Unghiul principal este diferența dintre „cote” și „barili livrați”: chiar dacă OPEC+ ridică țintele, disponibilitatea reală a petrolului poate rămâne constrânsă atâta timp cât perturbările din Golf persistă. În acest context, semnalul de politică de producție al OPEC+ poate avea un impact mai mic asupra echilibrului cerere–ofertă decât ar sugera, la prima vedere, anunțul privind majorarea cotelor. Ce urmează Aprobarea este așteptată duminică, conform informațiilor transmise de Reuters. În lipsa unor detalii suplimentare în materialul citat, nu este clar în ce măsură țintele majorate vor fi reflectate în creșteri efective de producție în iunie. [...]
