Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Riscul unei întreruperi suplimentare de ofertă în Strâmtoarea Hormuz împinge din nou în sus așteptările privind prețul petrolului, după ce negocierile dintre SUA și Iran s-au încheiat fără acord, iar administrația Trump ia în calcul un blocaj naval, potrivit Economedia, care citează o analiză Financial Times. Miza imediată pentru piețe este o reacție rapidă la redeschiderea tranzacționării, pe fondul temerilor că fluxurile de țiței ar putea fi afectate într-unul dintre cele mai importante „puncte de strangulare” energetice la nivel global.
Strâmtoarea Hormuz este ruta prin care tranzitează aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze naturale lichefiate (GNL). În acest context, analiștii avertizează că o blocadă – chiar și fără o revenire imediată la lupte active – ar amplifica riscul de penurie pentru produse petroliere cheie, inclusiv combustibil de aviație și motorină.
Amrita Sen, fondatoarea Energy Aspects, spune că piețele ar putea deschide cu o creștere semnificativă dacă SUA vor pune în aplicare blocajul, deoarece acesta ar împiedica petrolul iranian să ajungă pe piețe. Ea indică un potențial volum de 1,5–1,7 milioane de barili/zi care ar putea fi blocat, „pe lângă” peste 10 milioane de barili/zi deja opriți, conform aceleiași surse.
Piața a închis vineri în scădere, pe fondul optimismului că negocierile ar putea duce la un acord: Brent a coborât cu aproape 1%, la 95,20 dolari/baril (aprox. 415 lei), iar WTI a scăzut cu 1,3%, la 96,57 dolari/baril (aprox. 421 lei), potrivit datelor citate.
După eșecul negocierilor, Jorge León (Rystad Energy) se așteaptă ca prețurile să revină peste 110 dolari/baril (aprox. 480 lei) odată cu reluarea tranzacționării duminică seara, argumentând că „șansele unui armistițiu durabil s-au prăbușit”.
Analiștii citați atrag atenția că blocarea tancurilor iraniene ar putea alimenta o spirală de escaladare. Kevin Book (ClearView Energy Partners) avertizează că o astfel de mișcare ar putea crește prețurile și agrava penuria, iar Helima Croft (RBC Capital Markets) spune că planul sugerează o disponibilitate a președintelui Trump de a accepta o întrerupere prelungită a aprovizionării, chiar în sezonul estival de consum ridicat de carburanți în SUA.
În paralel, Bob McNally (Rapidan Energy Group) indică drept întrebare-cheie dacă Iranul și aliații săi vor riposta împotriva infrastructurii energetice critice din regiune — un scenariu care ar amplifica riscul de șoc pe ofertă și volatilitatea prețurilor.
Recomandate
Prețul petrolului a urcat cu circa 9% până la aproximativ 83 de dolari pe baril (aprox. 381 lei) , după ce Donald Trump a susținut că SUA „reinstaurează” o blocadă navală împotriva Iranului în zona Strâmtorii Hormuz, potrivit Axios . Mișcarea adaugă presiune pe piață într-un moment în care tensiunile din weekend alimentaseră deja creșterile, iar riscul imediat este transmiterea scumpirii către carburanți. De ce contează pentru economie: efect de lanț în prețurile la pompă Axios notează că un petrol mai scump se traduce, de regulă, în prețuri mai mari la benzină, cu potențialul de a împinge media națională din SUA înapoi spre 4 dolari pe galon. Luni dimineață, prețul mediu în SUA era de 3,87 dolari pe galon, conform datelor AAA, în creștere cu aproximativ 7 cenți față de săptămâna trecută, dar sub vârful de 4,56 dolari pe galon atins în luna mai. Ce a spus Trump despre Hormuz și „blocada iraniană” Într-o postare pe Truth Social, Trump a afirmat că Strâmtoarea Hormuz „este DESCHISĂ și va rămâne DESCHISĂ, cu sau fără Iran”. Totodată, a susținut că SUA „reinstaurează” ceea ce a numit „blocada iraniană”, descrisă ca o măsură care ar opri doar navele Iranului sau ale „clienților” săi să intre sau să iasă, în timp ce alte țări ar avea „utilizare corectă și deschisă” a strâmtorii. Trump a mai spus că SUA vor căuta rambursarea costurilor „la o rată de 20% din toate mărfurile transportate”, pentru cheltuielile necesare „asigurării siguranței și securității”. Verificarea din teren: scădere accentuată a traficului de nave Deși mesajul lui Trump vorbește despre o strâmtoare „deschisă”, Axios arată că servicii de monitorizare a navelor, precum Kpler, au raportat o scădere abruptă a tranzitului în ultimele zile, inversând mare parte din revenirea observată după semnarea memorandumului de înțelegere SUA–Iran. În plus, publicația menționează o reducere a numărului de petroliere care intră în strâmtoare pentru a încărca, potrivit firmei de cercetare și consultanță S&P Global Energy. Ce urmează Evoluția prețului petrolului va depinde de două variabile pe termen scurt: dacă traficul prin Hormuz își revine sau continuă să scadă și dacă afirmațiile privind blocada se traduc în măsuri operaționale care să afecteze efectiv fluxurile de țiței. În lipsa unor clarificări, piața rămâne sensibilă la semnale politice și la datele de monitorizare a transportului maritim. [...]
Iranul ar putea muta presiunea asupra pieței petroliere spre Bab el-Mandeb , după ce a perturbat deja traficul prin Strâmtoarea Ormuz , iar o eventuală blocare a celui de-al doilea „punct de strangulare” ar amplifica riscurile pentru comerțul global și aprovizionarea cu energie, potrivit HotNews , care citează o analiză Reuters. Semnalele vin pe fondul intensificării atacurilor SUA în interiorul Iranului și al înmulțirii atacurilor rebelilor Houthi, aliați ai Teheranului în Yemen. Analiștii citați susțin că Iranul încearcă să extindă conflictul dincolo de Golful Persic, pentru a crește presiunea asupra Washingtonului, prin amenințarea unor rute maritime esențiale pentru energie. De ce contează Bab el-Mandeb pentru petrol și transport Bab el-Mandeb este strâmtoarea îngustă care leagă Marea Roșie de Golful Aden. Prin acest culoar trec exporturi de petrol saudite și „o parte substanțială” a transportului maritim mondial, ceea ce o transformă într-un punct critic pentru fluxurile de energie și pentru lanțurile logistice. În material este citat un avertisment venit din Yemen: un înalt oficial yemenit a spus că forțele armate ale țării sunt pregătite să închidă Bab el-Mandeb dacă Arabia Saudită va continua să atace Yemenul. Afirmația a fost publicată de Press TV (Iran) și include o estimare potrivit căreia prețul petrolului ar putea urca până la 200 de dolari pe baril în acest scenariu. „O altă opțiune nucleară” după Ormuz: escaladare prin intermediari Un element central al analizei este folosirea Houthi ca instrument de presiune. Fawaz Gerges, specialist în Orientul Mijlociu, spune că Teheranul transmite că poate amenința simultan Ormuz și Bab el-Mandeb, transformând conflictul dintr-o confruntare bilaterală într-o provocare la adresa rutelor maritime care susțin comerțul energetic global. Andreas Krieg, conferențiar la King’s College din Londra, descrie această amenințare drept „o altă opțiune nucleară” pentru Iran după Ormuz – o opțiune la care Teheranul ar recurge doar dacă ar considera inevitabilă o escaladare spre război total. Tot el avertizează că o intensificare a atacurilor americane asupra infrastructurii critice iraniene ar putea determina Iranul să răspundă prin aliații yemeniți, agravând șocul economic deja provocat de perturbările din Ormuz. Context: Houthi au mai forțat rerutări costisitoare După izbucnirea războiului din Fâșia Gaza, în octombrie 2023, Houthi au atacat nave comerciale în Marea Roșie, susținând că vizează nave cu legături cu Israelul. Campania a determinat companii mari de transport maritim să redirecționeze navele pe ruta ocolitoare pe la sudul Africii, cu costuri mai mari, și a dus la lovituri aeriene ale SUA și Marii Britanii, plus o misiune navală multinațională de protecție a navigației. Ce urmează: risc de reacție militară mai amplă și presiune pentru negocieri Dennis Ross, fost negociator american pentru pace în Orientul Mijlociu, indică dilema Washingtonului: cum poate schimba „calculul” Iranului astfel încât acesta să revină la negocieri și la un acord „acceptabil”. În același timp, Abdulaziz Sager, președintele Centrului de Cercetare a Golfului (Arabia Saudită), spune că statele din Golf văd tot mai mult diplomația cu Iranul ca ajunsă la limită, în pofida costurilor ridicate ale unei confruntări. El apreciază că Houthi își păstrează capacitatea de a perturba navigația în Bab el-Mandeb, dar este puțin probabil să escaladeze fără o direcție clară de la Teheran; o astfel de mișcare ar putea declanșa o reacție militară mai amplă a SUA și a partenerilor, menită să reducă semnificativ capacitățile grupării. [...]
Traficul de petroliere prin Strâmtoarea Ormuz a coborât la minime post-armistițiu , un semnal de risc operațional care poate complica livrările de țiței și produse petroliere din Golf, în condițiile în care navele evită ruta omaneză sau își opresc transponderele, potrivit G4Media . Scăderea s-a accentuat de miercuri, după atacuri care au vizat mai multe nave la începutul săptămânii și un nou schimb de lovituri între Iran și SUA, care a afectat în special ruta maritimă omaneză susținută de ONU. Conform datelor Kpler , doar zece petroliere care transportau materii prime au trecut prin strâmtoare până joi, la ora 14.30 GMT (17.30, ora României), față de 21 miercuri. Deși traficul atinsese cel mai ridicat nivel de la începutul războiului după armistițiul dintre Teheran și Washington de la jumătatea lui iunie, el rămăsese oricum la circa o treime din nivelul obișnuit pe timp de pace. Acum, redresarea „pare să-și piardă suflul”, notează analiza. Navele își schimbă comportamentul: transpondere oprite și rute mutate spre nord O parte importantă a riscului operațional ține de faptul că majoritatea navelor care au traversat strâmtoarea de miercuri fie și-au decuplat transponderul (echipamentul care transmite poziția navei), fie au ales calea de nord, prin apele iraniene, rută care necesită autorizarea Teheranului. În schimb, ruta de sud, prin apele Omanului – folosită în ultimele săptămâni de navele fără legătură cu Iranul – a fost în mare parte abandonată de miercuri. Joi, nicio navă nu a folosit acest itinerariu, potrivit traiectoriilor vizibile pe MarineTraffic, cu mențiunea că platforma vede doar navele cu transponderul activ. Contextul militar și perspectiva de volatilitate până la final de an SUA au lovit din nou Iranul în noaptea de miercuri spre joi, afirmând că au vizat ținte militare, iar Teheranul a ripostat împotriva aliaților Washingtonului în Golf. În acest context, Andrew Wilson, director de cercetare la brokerul maritim BRS, a estimat într-un webinar organizat de revista maritimă Lloyd’s List că volatilitatea ar putea continua până la finalul anului, în lipsa unui acord concret între Teheran și Washington. „Suişuri şi coborâşuri, iată la ce mă aştept, nu numai în timpul verii, ci practic până la sfârşitul anului, până când un acord concret va fi încheiat între Teheran şi Washington.” „Situaţia este cu siguranţă mai bună decât în martie şi aprilie, dar atât timp cât nu vom avea un acord substanţial va rămâne foarte, foarte instabilă.” Indicatori de aglomerare în zonă Potrivit analiștilor AXSMarine, 689 de nave comerciale se aflau joi la vest de Strâmtoarea Ormuz, față de 1.061 la începutul lui martie, un reper care sugerează o reducere a prezenței comerciale în proximitatea coridorului. Singura zi cu trafic mai scăzut de la semnarea armistițiului a fost 28 iunie, cu 19 treceri, a doua zi după atacul asupra unui petrolier lovit în largul Oman. [...]
Scăderea cotațiilor la petrol reduce presiunea imediată pe inflație , după ce piețele financiare s-au calmat, în pofida tensiunilor dintre SUA și Iran, potrivit Mediafax . În același timp, bursele americane au revenit pe creștere: indicele S&P 500 a urcat cu 0,8% și a recuperat pierderea din ziua precedentă, chiar dacă SUA au lansat noi atacuri aeriene împotriva Iranului, iar Iranul a răspuns prin vizarea aliaților SUA din Orientul Mijlociu, conform AP. Pe piața petrolului, cotațiile au șters o parte importantă din avansul anterior. Barilul de țiței Brent (referința internațională) a scăzut cu 2,2%, până la 76,30 dolari (aprox. 351 lei), de la 78,02 dolari cu o zi înainte, dar rămâne peste nivelul de 71,80 dolari de la sfârșitul săptămânii trecute. De ce contează: riscul Ormuz rămâne principalul factor de volatilitate Miza pentru piețe este Strâmtoarea Ormuz , un punct-cheie pentru transporturile de țiței din Golful Persic. Îngrijorarea investitorilor este că o escaladare a conflictului ar putea bloca petrolierele și ar întrerupe livrările către clienți din întreaga lume. Un astfel de scenariu ar putea reaprinde inflația, într-un moment în care economiștii se așteptau ca aceasta să scadă odată cu ieftinirea petrolului. În lanț, o inflație mai ridicată ar putea împinge Rezerva Federală și alte bănci centrale spre majorări ale dobânzilor, cu efect de frânare asupra economiei și de presiune asupra prețurilor activelor financiare. Ce urmează: incertitudine ridicată în jurul conflictului Donald Trump a spus miercuri că ultimele lupte nu vor duce la acțiuni militare „pe termen lung”, însă, potrivit materialului, rămân incertitudini privind evoluția situației. Pentru piața petrolului, asta se traduce printr-o volatilitate care poate reveni rapid dacă riscurile din regiune se intensifică. [...]
Amenințarea lui Trump că SUA ar putea „prelua” Insula Kharg ridică riscul unui șoc de ofertă pe piața petrolului , într-un moment în care transportul prin Strâmtoarea Hormuz este deja sub presiune, potrivit Al Jazeera . Insula este principalul nod de export al Iranului, iar orice întrerupere serioasă ar putea scoate din piață volume relevante de țiței, cu efect direct asupra prețurilor și costurilor de transport. Trump a reluat subiectul după ce a declarat că un armistițiu interimar cu Iranul este „terminat” și a avertizat că SUA se pregătesc pentru noi lovituri. El a vorbit miercuri, la marginea summitului NATO din Turcia, după ce SUA au lovit ținte iraniene ca răspuns la atacuri asupra a trei petroliere în Strâmtoarea Hormuz. În același context, Trump a spus că Insula Kharg a fost atacată și a repetat ideea că SUA ar putea să o „preia”. De ce contează Kharg pentru exporturile de petrol ale Iranului Kharg Island se află în Golf, la aproximativ 55 km de coasta Iranului, în provincia Bushehr. Deși are doar circa opt kilometri lungime și 4–5 km lățime, apele adânci din jur permit acostarea și încărcarea petrolierele mari cu țiței destinat în principal piețelor asiatice. Insula este descrisă drept „inima” industriei petroliere iraniene: aproximativ 90% din exporturile de țiței ale Iranului trec prin Kharg; terminalul ar gestiona circa 950 de milioane de barili pe an ; țițeiul din mai multe câmpuri offshore (Aboozar, Forouzan și Dorood) este adus la Kharg și apoi transportat mai departe; China este menționată ca cel mai mare client. Accesul pe insulă este strict controlat de Gardienii Revoluției (IRGC), fiind permis doar cu aprobări de securitate. Ce efect ar avea o întrerupere: presiune pe preț și pe transport Miza pentru piața globală este că o perturbare serioasă a exporturilor prin Kharg ar bloca ruta prin care Iranul își vinde aproape tot țițeiul, reducând oferta disponibilă la nivel internațional într-un moment sensibil pentru navigație și asigurări maritime în regiune. Al Jazeera notează că piețele au reacționat deja: Brent a urcat cu peste 5% miercuri , după comentariile lui Trump, pe fondul temerilor că luptele ar putea afecta suplimentar aprovizionarea și transportul prin Strâmtoarea Hormuz. Înainte de război, prin Hormuz ar fi trecut aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale tranzacționate la nivel global . Ce a spus Trump despre țintirea infrastructurii petroliere Deși a vorbit despre atacarea insulei, Trump a susținut că petrolul „nu este ținta” și a indicat că SUA ar fi evitat distrugerea infrastructurii petroliere. Totuși, el a recunoscut legătura directă dintre loviturile asupra Iranului și reacția pieței: „Oricând lovim Iranul, petrolul mai urcă puțin.” În același registru, Trump a afirmat că SUA ar putea „prelua” insula, idee pe care a mai invocat-o în timpul conflictului, inclusiv luna trecută, când a descris această opțiune ca fiind preferată, dar a ridicat întrebări despre disponibilitatea de a trimite trupe la sol. Context operațional: escaladare în jurul Hormuz În paralel cu amenințările privind Kharg, Trump a spus că SUA au lovit ambarcațiuni folosite de IRGC. Comandamentul Central al SUA a indicat că au fost lovite peste 60 de bărci, iar Trump a vorbit despre „28” scoase din luptă într-o singură noapte și despre posibilitatea unor lovituri suplimentare. Pentru companiile din energie și transport maritim, semnalul principal rămâne riscul ca escaladarea să se traducă în întreruperi de ofertă, costuri mai mari de transport și volatilitate ridicată a prețului petrolului , dacă tensiunile se extind în jurul Kharg și al Strâmtorii Hormuz. [...]
Scăderea rafinării petrolului în Rusia la un minim al ultimilor 21 de ani riscă să amplifice presiunile pe piața internă a carburanților , într-un context în care infrastructura energetică este afectată de atacuri, potrivit Meduza , care citează o analiză Bloomberg bazată pe date EA Analytics (divizie a companiei britanice Energy Aspects ). În iulie 2026, productivitatea medie a rafinăriilor rusești (NPZ) este de 3,91 milioane barili pe zi, nivel descris drept cel mai scăzut din martie 2005. Publicația notează că acesta este cu peste 1,4 milioane barili pe zi sub media din iulie anul trecut. Atacurile asupra infrastructurii, un factor invocat în scădere Săptămâna trecută, Financial Times a relatat, citând analiști neidentificați, că din cauza loviturilor Ucrainei asupra infrastructurii petroliere Rusia ar fi putut pierde între 20% și 40% din capacitățile de rafinare. Nu doar rafinarea: și producția de țiței scade Pe fondul acelorași atacuri, scade și producția de petrol, potrivit datelor Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) citate în material. În iunie, producția Rusiei a coborât la 8,928 milioane barili de țiței pe zi, cel mai redus nivel „cel puțin din februarie 2024”, după cum notează Bloomberg. În ansamblu, combinația dintre rafinare mai slabă și producție în scădere indică o constrângere operațională cu potențial de a tensiona aprovizionarea internă și fluxurile de export, însă materialul nu oferă o estimare directă a impactului imediat asupra prețurilor sau volumelor livrate. [...]
