Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Arabia Saudită a confirmat atacuri asupra unor facilități de petrol și gaze, inclusiv asupra oleoductului Est–Vest, relatează News.ro, citând agenția de stat Saudi Press Agency și un oficial din Ministerul Energiei.
Relatarea, datată joi, nu precizează când a avut loc atacul. Informația vine pe fondul unor semnale apărute anterior în spațiul public privind un posibil incident la infrastructura energetică saudită, într-un context regional tensionat.
Potrivit CNN, imagini din satelit furnizate de Agenția Spațială Europeană ar fi arătat foc și coloane mari de fum negru dens ridicându-se de la instalația de procesare Abqaiq a Saudi Aramco, după relatări despre un atac iranian de miercuri. Cauza incendiului observat în imaginea satelitară nu era însă stabilită.
„Cauza incendiului observat în imaginea satelitară nu era clară.”
Imaginea ar fi fost realizată pe 8 aprilie, în jurul orei 10:00, ora locală (03:00 ET), la câteva ore după ce președintele SUA Donald Trump a anunțat un armistițiu de două săptămâni între SUA și Iran. Abqaiq, situată în estul Arabiei Saudite, este descrisă de companie drept cea mai mare uzină de stabilizare a țițeiului din lume și ar asigura aproximativ 5% din aprovizionarea globală cu petrol; tot de aici pornește oleoductul Est–Vest, o conductă de circa 1.200 km, una dintre cele două rute din regiune care ocolesc Strâmtoarea Ormuz, zonă unde războiul din Iran a produs perturbări importante ale comerțului. CNN a cerut un punct de vedere de la Saudi Aramco.
Recomandate
Iran, Oman și Arabia Saudită au câștigat din scumpirea petrolului după închiderea Ormuz , în timp ce Irak, Kuweit și Qatar au fost lovite de blocarea exporturilor, potrivit HotNews.ro , care preia o analiză Reuters. Închiderea strâmtorii Ormuz a împins în sus prețurile globale la petrol, iar efectele economice s-au împărțit inegal: statele cu rute alternative (oleoducte și porturi) au putut continua exporturile, în timp ce producătorii fără opțiuni au rămas cu țițeiul „blocat” în țările de origine. Cine a câștigat și cine a pierdut din blocaj Deși Iran controlează strâmtoarea prin care trece circa 20% din producția mondială de petrol, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Oman au alternative la această rută, prin infrastructură care ocolește Ormuz. În schimb, petrolul din Irak, Kuweit și Qatar este descris ca fiind blocat din cauza lipsei unor căi alternative de transport către piețele internaționale. Analiza Reuters indică o diferență puternică în evoluția veniturilor din petrol în martie: în timp ce veniturile Irakului și Kuweitului au scăzut cu 75% față de martie 2025, Iran a înregistrat un plus de 37%, iar Oman de 26%. Pentru Arabia Saudită creșterea a fost de 4,3%, iar Emiratele Arabe Unite au avut o scădere de 2,6%, pe fondul faptului că majorarea prețurilor nu a compensat integral volumele exportate. Elementele care separă „câștigătorii” de „perdanți”, așa cum reies din text, sunt: existența unor rute alternative la Ormuz (oleoducte și porturi); capacitatea de export pe aceste rute și funcționarea infrastructurii sub atacuri; dependența de Ormuz pentru livrările către piețele internaționale. Dimensiunea șocului energetic și riscurile geopolitice Unii analiști apreciază că războiul declanșat de Israel și Statele Unite împotriva Iranului a întărit regimul de la Teheran. Neil Quilliam, de la Chatham House, avertizează că precedentul creat de închiderea strâmtorii ridică riscuri recurente pentru economia globală. Agenția Internațională pentru Energie descrie conflictul drept „cel mai mare șoc mondial” privind furnizarea de energie, menționând că 12 milioane de barili de petrol sunt blocați zilnic și că 40 de instalații de infrastructură energetică au fost avariate. „Plasa de siguranță” a Arabiei Saudite și limitele ei Arabia Saudită a beneficiat și de venituri mai mari din taxe de tranzit pentru compania de stat Aramco, pe fondul utilizării oleoductului est-vest, construit în anii ’80, în timpul războiului iraniano-irakian, pentru a evita Ormuz. Conducta leagă câmpurile din est de portul Yanbu (Marea Roșie), are 1.200 km și o capacitate de 7 milioane de barili pe zi. În pofida scăderii exporturilor de petrol cu 26% în martie față de aceeași perioadă a anului trecut, creșterea prețurilor a compensat, iar încasările au fost mai mari cu 558 milioane de dolari față de martie 2025. Totuși, Quilliam consideră că regatul rămâne vulnerabil la noi lovituri din Iran sau din partea aliaților săi din Yemen, milițiile Houthi, inclusiv asupra infrastructurii energetice și a navelor din zona strâmtorii Bab el-Mandeb (legătura dintre Oceanul Indian și Marea Roșie). Irak și Kuweit, cei mai afectați, iar EAU doar parțial protejate Emiratele Arabe Unite au compensat parțial blocajul prin oleoductul Habshan-Fujairah (1,5–1,8 milioane de barili pe zi), dar în martie au avut o scădere a încasărilor de 174 milioane de dolari, pe fondul dificultăților de export asociate atacurilor de la Fujairah. Cele mai mari pierderi sunt atribuite Irakului, cu venituri prăbușite cu 76%, la 1,73 miliarde de dolari în martie, urmat de Kuweit, cu o scădere de 73%, la 864 milioane de dolari. Pe termen scurt, o parte dintre statele din regiune ar avea amortizoare financiare: fie rezerve, fie acces la împrumuturi. Potrivit Adrianei Alvarado (Morningstar DBRS), cu excepția Bahreinului, țările din Golf au „spațiu fiscal” pentru a gestiona șocul, cu datorii publice moderate, sub 45% din PIB, însă efectele pe termen mai lung rămân dificil de estimat. [...]
Rezervele de kerosen din unele state europene ar ajunge doar 8-10 zile , conform unei anchete Corriere della Sera . Fără noi aprovizionări, sezonul estival al călătoriilor ar putea fi afectat, iar unele țări ar putea ajunge să suspende zborurile după epuizarea stocurilor. Conform informațiilor prezentate, stocurile actuale de combustibil pentru aviație ar urma să se epuizeze între a doua și a treia săptămână a lunii mai, inclusiv ultimele încărcături sosite pe mare din Golful Persic . În acest context, rezervele strategice ale statelor europene riscă să fie insuficiente pentru a susține traficul aerian în plină vară în anumite zone. Datele invocate indică diferențe mari între state: doar două țări ar avea rezerve de urgență pentru 90 de zile, în timp ce majoritatea nu ar putea gestiona o criză mai lungă de 30 de zile. Corriere della Sera afirmă că a discutat cu trei surse comunitare care cunosc situația, însă, oficial, subiectul rămâne unul sensibil, iar comunicarea publică este limitată. „Riscul unei penurii de kerosen în Europa a trecut de la virtual la real în doar câteva zile”, explică una dintre surse. La Bruxelles , miza imediată este ca armistițiul dintre SUA și Iran să reziste, astfel încât traficul navelor-cisternă prin Strâmtoarea Ormuz să poată fi reluat. În paralel, sursele citate susțin că unele aeroporturi se confruntă deja cu dificultăți legate de cantitățile disponibile, fără a oferi informații oficiale, iar în comunicările dintre furnizori și companii aeriene apar limitări punctuale. Printre efectele și restricțiile menționate în material se numără: plafonarea cantității maxime încărcate pe aeronavă în unele aeroporturi (5.000 de kilograme); imposibilitatea de a alimenta avioanele private, pentru a prioritiza zborurile de linie; perspectiva activării prelevării din rezervele strategice, urmată de oprirea aprovizionării cu kerosen în aeroporturile unor țări, dacă nu sosesc noi nave din Golful Persic. Dependența de importuri este un factor central: Europa importă din Golful Persic 43% din necesarul anual de combustibil pentru aviație, iar oprirea tranzitului petrolierelor în zonă reduce drastic volumele disponibile chiar înaintea vârfului de trafic. În plus, sursele citate afirmă că rafinăriile europene funcționează deja la capacitate maximă, ceea ce limitează posibilitatea de a crește producția pe termen scurt, iar luna mai devine o perioadă critică. În cazul Italiei, rezervele ar acoperi 30-60 de zile, iar președintele Assaeroporti, Carlo Borgomeo, a declarat pentru Corriere della Sera că există combustibil pentru avioane „până la sfârșitul lunii mai”. Pe termen scurt, proprietarii petrolierelor ar fi transmis că nu este suficientă redeschiderea stabilă a Strâmtorii Ormuz, fiind necesară și reducerea costurilor de asigurare; chiar și după reluarea tranzitelor, ar fi nevoie de săptămâni până la sosirea încărcăturilor în Europa, iar pentru petrolierele mari, de până la două luni. În aceste condiții, sursele citate susțin că Orientul Mijlociu nu poate aproviziona Europa „în acest moment”, iar Asia își păstrează producția pentru consum intern, astfel că alternativa indicată rămân Statele Unite, însă cu incertitudini legate de costuri și condiții. În zilele următoare, Bruxelles ar urma să colecteze date actualizate despre cantitatea reală de combustibil disponibilă și să lucreze la un plan care să includă măsuri de atenuare și reguli de repartizare între țări. [...]
Rusia spune că nu va „abandona” Cuba și promite sprijin energetic , potrivit Reuters , care citează declarații ale viceministrului rus de externe Serghei Riabkov după discuții la Havana. Riabkov a afirmat că Moscova intenționează să ajute insula comunistă să gestioneze problemele din energie pe care le leagă de embargoul impus de Statele Unite și a susținut că sprijinul va depăși livrarea mare de petrol trimisă luna trecută. Oficialul a mai spus că Rusia nu are intenția de a renunța la interesele sale în emisfera vestică, indiferent de poziția Washingtonului. „Nu putem trăda Cuba. Asta este exclus. Nu o putem lăsa singură.” În același context, Riabkov a indicat că este „prea devreme” pentru a detalia pașii următori, dar a adăugat că livrările nu se vor limita la încărcătura adusă de petrolierul Anatoly Kolodkin. Potrivit Reuters, nava sub pavilion rusesc, aflată sub sancțiuni americane, a ajuns în Cuba luna trecută cu aproximativ 700.000 de barili de țiței rusesc, prima livrare mare de țiței după ce Washingtonul a acționat pentru a reduce alimentarea insulei cu combustibil. Statele Unite au spus că au permis livrarea din motive umanitare, mai notează Reuters. Pe fundal, Rusia încearcă să refacă legăturile strânse cu Cuba din perioada sovietică și a cerut SUA să nu „blocheze” insula, în timp ce ministrul cubanez de externe Bruno Rodriguez s-a întâlnit în februarie, la Moscova, cu președintele Vladimir Putin și cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov. [...]
Iranul va limita la 15 nave pe zi tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit AGERPRES , care citează declarațiile unui oficial iranian de rang înalt pentru agenția rusă TASS și consemnarea Reuters. Măsura ar urma să se aplice după armistițiul de două săptămâni convenit între Iran și SUA. În acest interval, cele două părți ar căuta „o ieșire negociată din război”, în contextul conflictului declanșat de SUA și Israel pe 28 februarie, conform aceleiași relatări. „Iranul va permite trecerea a nu mai mult de 15 nave pe zi prin Strâmtoarea Ormuz în urma armistițiului cu o durată de două săptămâni pe care l-a convenit cu SUA”, a declarat un oficial iranian de rang înalt. Potrivit informațiilor transmise, Iranul a permis până acum doar trecerea selectivă a navelor prin Strâmtoarea Ormuz, ca represalii după izbucnirea războiului. În urma închiderii strâmtorii, „peste 200 de nave” ar fi rămas blocate în Golful Persic, iar Teheranul ar fi acceptat deblocarea rutei odată cu armistițiul convenit în noaptea de marți spre miercuri. Strâmtoarea Ormuz are, în punctul cel mai îngust, o lățime de aproximativ 34 de kilometri între Iran și Oman și reprezintă un coridor prin care este transportat circa 20% din petrolul mondial. Este, totodată, o rută importantă și pentru alte mărfuri esențiale, inclusiv îngrășăminte chimice. În același timp, Iranul a amenințat miercuri că s-ar putea retrage din înțelegerea privind armistițiul și ar putea bloca din nou strâmtoarea dacă Israelul continuă bombardamentele în Liban, mai notează AGERPRES, pe baza relatării Reuters. [...]
Rusia oferă țărilor din sudul Asiei GNL la discount, din proiecte sancționate de SUA , potrivit Agerpres , care citează informații Bloomberg din surse apropiate dosarului. Conform relatării, gazele naturale lichefiate (GNL) ar fi fost propuse la o reducere de până la 40% față de prețurile spot de săptămâna trecută, prin intermediul unor companii puțin cunoscute, cu sediul în China și Rusia. Sursele susțin că vânzătorii ar fi indicat că pot furniza documente care să prezinte transporturile ca provenind din surse non-rusești, de exemplu din Oman sau Nigeria. Contextul este tensionarea pieței globale de GNL, după închiderea Strâmtorii Ormuz și atacurile asupra celei mai mari instalații de export de GNL din lume, amplasată în Qatar. Aceste evoluții ar fi redus livrările mondiale cu aproximativ o cincime, ceea ce a împins prețurile în sus și a forțat cumpărători din Bangladesh și India să caute alternative mai scumpe. Agerpres notează că Bangladesh, care în 2025 a importat din Qatar aproximativ 60% din necesarul său de GNL, a ajuns să cumpere pe piața spot, uneori la costuri aproape duble față de cele din contractele pe termen lung cu Qatarul. Totodată, Bangladesh și India ar fi redus alimentarea cu gaze a sectorului îngrășămintelor, pe fondul scăderii livrărilor de GNL. În paralel, Rusia și-a majorat constant exporturile de GNL din facilități sancționate de SUA, Arctic LNG 2 și Portovaya, însă majoritatea cumpărătorilor rămân reticenți din cauza riscului de represalii din partea Washingtonului. Până acum, China este menționată ca singura țară care a importat GNL rusesc vizat de sancțiuni, printr-o rețea de nave asociată așa-numitei „flote fantomă”; extinderea livrărilor către alte piețe ar ajuta Moscova să-și diversifice clienții, în condițiile în care Arctic LNG 2, care a început exporturile în 2024, a fost limitată de lipsa capacităților de transport maritim și a cumpărătorilor dispuși să accepte marfă sancționată. [...]
Investitorii au plasat pariuri de circa 950 milioane de dolari pe scăderea petrolului cu doar câteva ore înainte ca SUA și Iranul să anunțe un armistițiu, relatează Știrile ProTV , pe baza datelor citate de Reuters și preluate de News.ro. Miza a fost pusă pe piața contractelor futures (contracte standardizate pentru livrare la o dată viitoare) pentru petrolul Brent și pentru țițeiul american WTI, într-un interval neobișnuit: marți, la ora 19:45 GMT, investitorii au vândut în total 8.600 de contracte, potrivit datelor furnizate de LSEG. În jurul orei 22:30 GMT, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat un armistițiu de două săptămâni cu Iranul, după ce a renunțat la amenințările privind „distrugerea unei întregi civilizații”. Trump a renunţat la ameninţările privind „distrugerea unei întregi civilizaţii” şi a anunţat un armistiţiu de două săptămâni cu Iranul. După anunț, contractele futures pe petrol au scăzut cu aproximativ 15%, coborând sub 100 de dolari pe baril la începutul sesiunii oficiale de tranzacționare de miercuri, conform informațiilor citate în articol. Contextul este unul de volatilitate ridicată, iar astfel de poziții sunt folosite frecvent de traderi pentru acoperirea riscurilor din tranzacții fizice cu volume mari de țiței. Totuși, articolul notează că ordinele de asemenea dimensiuni sunt rareori executate „dintr-o bucată”, într-un singur ordin, și cu atât mai puțin după închiderea pieței (18:30 GMT, de luni până vineri). De regulă, traderii își fragmentează ordinele pe mai multe burse și folosesc tranzacționarea algoritmică pe parcursul mai multor ore, pentru a limita impactul asupra prețului. Mișcarea de marți vine după un episod similar din 23 martie, când investitorii au vândut contracte futures pe petrol de aproximativ 500 de milioane de dolari cu 15 minute înainte ca Trump să anunțe amânarea atacurilor asupra infrastructurii energetice a Iranului, decizie care a surprins piețele și a fost urmată de o scădere de circa 15% a prețului petrolului. În tranzacțiile de marți, aproximativ 6.200 de contracte Brent și circa 2.400 de contracte WTI au fost tranzacționate la ora 19:45 GMT, fiecare reprezentând aproximativ 1% din volumul zilnic obișnuit. Operatorul bursier CME Group a refuzat să comenteze, iar ICE și autoritatea americană de supraveghere a derivatelor pe mărfuri (CFTC) nu au răspuns imediat solicitărilor Reuters, mai arată materialul. În paralel, volumul și volatilitatea au crescut puternic de la începutul războiului: în ultimele patru săptămâni, tranzacțiile cu Brent au depășit frecvent 1 milion de contracte pe zi, echivalentul a aproximativ un miliard de barili. [...]
