Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Intervenția militară SUA asupra unui petrolier care încerca să intre în Iran ridică riscul de întreruperi pe rutele de export și de costuri mai mari pentru transportul de țiței, într-un moment în care Washingtonul menține o blocadă asupra porturilor iraniene, potrivit G4Media.
Armata americană a anunțat vineri că a „neutralizat” un petrolier care ar fi încercat să forțeze blocada impusă de SUA porturilor iraniene, după ce echipajul ar fi încercat „de cel puțin patru ori” să o evite. Forțele americane au tras asupra sălii motoarelor, iar nava „nu se mai îndreaptă spre Iran”, conform unui comunicat citat de Agerpres, care preia AFP.
„Am neutralizat petrolierul după ce echipajul său a încercat să forțeze blocada de cel puțin patru ori. Echipajul a fost avertizat în mai multe rânduri, dar nu s-a conformat, iar forțele americane din zonă au neutralizat nava după ce au tras asupra sălii mașinilor. Nava nu se mai îndreaptă spre Iran.”
Un astfel de incident semnalează o înăsprire a riscului operațional în proximitatea rutelor și porturilor vizate de blocadă: armatorii și traderii pot reacționa prin rute alternative, întârzieri și prime de risc mai mari în asigurări și navlosire (costul închirierii navelor). În lipsa unor detalii suplimentare în material despre încărcătură, proprietar sau destinație comercială, impactul exact asupra fluxurilor nu poate fi cuantificat.
Potrivit declarației atribuite lui Tim Hawkins, purtător de cuvânt al Comandamentului Central al SUA (Centcom), echipajul a fost avertizat de mai multe ori înainte ca forțele americane să tragă asupra sălii motoarelor. Comunicatul susține că nava a fost oprită din a-și continua deplasarea către Iran.
Materialul nu oferă informații despre eventuale victime, pagube totale sau despre starea echipajului, dincolo de formularea „neutralizat” și descrierea intervenției asupra sălii motoarelor.
În absența unor clarificări publice despre identitatea petrolierului și despre consecințele comerciale imediate, rămâne de urmărit dacă episodul va duce la măsuri suplimentare de securitate în zonă și la reacții ale companiilor de transport și asigurare, care pot influența costurile logistice pentru țiței și produse petroliere.
Recomandate
Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de acceptarea integrală a termenilor săi de către SUA , într-un moment în care blocajul a redus drastic traficul printr-un coridor care, înainte de război, gestiona o cincime din transporturile globale de petrol și gaze naturale lichefiate, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul a fost transmis de Gardienii Revoluției (IRGC), care susțin că Iranul și Omanul au ajuns la rezultate „acceptabile pentru ambele părți” privind controlul apelor și împărțirea veniturilor din Strâmtoarea Hormuz . Totuși, un oficial iranian de rang înalt a declarat ulterior pentru Reuters că înțelegerea cu Omanul nu este încă finalizată, iar cele două părți lucrează în continuare la detalii. Miza economică: un coridor energetic parțial închis, prețuri mai volatile Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru energie la nivel global. Înainte de izbucnirea războiului în februarie, prin acest punct trecea aproximativ o cincime din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate, iar de atunci „cea mai mare parte” a transportului maritim a fost oprită, ceea ce a împins prețurile energiei în sus. În paralel, Teheranul și Washingtonul au încercat să își impună controlul asupra canalului, prin blocade separate, în timp ce atacurile asupra navelor au menținut traversarea periculoasă, chiar dacă ostilitățile active dintre SUA și Iran s-au redus în ultimele săptămâni. Condiția Iranului: fără acord cu SUA, strâmtoarea rămâne închisă Purtătorul de cuvânt al IRGC, Hossein Mohebbi, a afirmat că Iranul și Omanul au negociat circa o lună și au ajuns la înțelegeri privind „cota” fiecărei țări în apele strâmtorii și partea din venituri. IRGC a acuzat SUA că ar încerca să obstrucționeze negocierile, ceea ce ar fi întârziat acordul. „Dacă Statele Unite încetează să obstrucționeze și se întorc la acord, putem deschide Strâmtoarea Hormuz în cadrul acordului atins... Dacă Statele Unite nu acceptă condițiile noastre, Strâmtoarea Hormuz nu va fi deschisă în nicio circumstanță.” Presiune suplimentară pe transport: „lista neagră” de nave Iranul a anunțat duminică o „listă neagră” cu 45 de nave, într-o mișcare descrisă ca menită să oprească transferurile navă-la-navă folosite de producători din Golf pentru a evita blocada iraniană. Potrivit unor surse citate, unele companii ar urma să nu mai folosească vasele incluse pe listă. De cealaltă parte, SUA au amenințat la începutul săptămânii că vor pedepsi țările care continuă să facă afaceri cu Iranul, dar au precizat că nu vor aplica imediat penalități. Iranul a denunțat efortul american de izolare economică drept un act de „fărădelege grosolană” și a spus că se așteaptă ca multe state să nu se alăture campaniei de presiune. În acest context, prețul petrolului a scăzut pentru a treia zi consecutiv, cu peste 2 dolari pe baril, până la un minim al ultimelor două săptămâni, pe fondul semnalelor privind reluarea eforturilor de mediere pentru încheierea războiului început pe 28 februarie, odată cu lovituri americane și israeliene asupra Iranului. [...]
Traficul prin Strâmtoarea Hormuz a coborât aproape de zero , amplificând riscul de șoc pe lanțul global de aprovizionare cu țiței chiar înainte de expirarea armistițiului SUA–Iran, potrivit Ziarul Financiar . În weekend, doar cinci nave de marfă au traversat strâmtoarea sâmbătă, iar duminică nu a fost înregistrată nicio traversare, pe fondul blocajului negocierilor dintre Washington și Teheran. Datele Kpler citate de Reuters arată o ruptură abruptă față de săptămâna anterioară, când 31 de nave trecuseră prin aceeași rută în același interval. Scăderea vine după ce traficul atinsese deja săptămâna trecută cel mai redus nivel din ultimele trei luni, cu o medie zilnică de aproximativ 13 nave, mult sub nivelul de dinaintea războiului. De ce contează: o rută care susținea circa o cincime din petrolul mondial Înainte de izbucnirea conflictului, prin Strâmtoarea Hormuz treceau în medie aproximativ 130 de nave pe zi. În prezent, traficul este cu aproximativ 90% sub nivelul de dinaintea războiului început la 28 februarie. Miza economică este ridicată: ruta transporta înainte de conflict aproximativ o cincime din petrolul mondial, astfel că o întrerupere prelungită ar crește presiunea pe piețele energetice și, implicit, pe inflația globală. Blocaj diplomatic și condiții pentru reluarea traficului Reducerea traficului are loc în timp ce acordul de încetare a focului dintre SUA și Iran ajunge la termenul de expirare de 60 de zile. Cele două părți nu au ajuns la un acord permanent, iar Iranul susține că nici nu consideră că există un armistițiu propriu-zis care să poată fi prelungit. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat că nu au loc negocieri directe între cele două țări. Qatarul și Pakistanul transmit mesaje între părți și mențin contacte cu Teheranul, însă, potrivit informațiilor din articol, acest lucru nu echivalează cu negocieri oficiale. În paralel, Iranul condiționează reluarea traficului prin strâmtoare de concesii din partea SUA, în timp ce Washingtonul insistă asupra redeschiderii rutei. Efecte operaționale: rute ocolite, identificare oprită, monitorizare mai dificilă În acest context, transportatorii maritimi evită ruta sau operează doar în condiții considerate suficient de sigure. O parte dintre navele care au traversat recent strâmtoarea au folosit rutele aflate sub control iranian, iar unele nave și-au oprit sistemele de identificare, ceea ce complică monitorizarea traficului. Petrolul nu a „explodat” încă, dar piața rămâne sensibilă Deși traficul maritim s-a prăbușit, prețul petrolului nu a avut luni o creștere abruptă, investitorii evaluând în continuare posibilitatea reluării negocierilor și a redeschiderii rutei. Brent a urcat cu aproximativ 0,3%, la 88,79 dolari (aprox. 401 lei) pe baril, în timp ce West Texas Intermediate a scăzut cu circa 0,3%, la 82,16 dolari (aprox. 371 lei). Analiștii citați în articol consideră că o creștere mult mai puternică ar necesita o întrerupere și mai severă a fluxurilor de țiței prin Hormuz sau o blocare simultană a Strâmtorii Bab el-Mandeb, o altă rută strategică pentru comerțul mondial. [...]
Iranul a deschis pentru unele petroliere irakiene ruta prin Strâmtoarea Ormuz , o decizie cu potențial de impact asupra fluxurilor de export de țiței din regiune, într-un punct-cheie pentru transportul maritim global de energie, potrivit G4Media , care citează agenția oficială iraniană IRNA, preluată de Al Jazeera. Permisiunea a fost acordată în contextul unei vizite în Irak a președintelui parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf . Conform relatării, solicitarea a venit din partea omologului său irakian, Haibat al-Halbousi, care i-a cerut aprobarea „pentru a proteja interesele economice” ale Irakului. Ce se știe și ce rămâne neclar Informațiile disponibile în acest moment sunt limitate. Raportul citat nu precizează: câte petroliere irakiene ar urma să fie lăsate să treacă; când ar intra în vigoare permisiunea; dacă există un interval de timp sau un cadru formal pentru această măsură. În lipsa acestor detalii, amploarea efectului asupra exporturilor irakiene și asupra rutelor de transport rămâne deocamdată incertă. [...]
Închiderea temporară a conductei saudite Est–Vest, care a transportat recent 4–5 milioane de barili de țiței pe zi, adaugă presiune pe o piață deja tensionată de blocajele din rutele-cheie din Orientul Mijlociu , după un atac cu drone asupra infrastructurii petroliere, potrivit Mediafax . Atacul a avut loc în contextul războiului dintre SUA și Iran și al perturbărilor majore din Strâmtoarea Ormuz , iar autoritățile de la Riad și Bagdad susțin că dronele ar fi pornit din Irak. Conducta Est–Vest, cu o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri, traversează Peninsula Arabică și permite exporturile către porturile de la Marea Roșie, ocolind Strâmtoarea Ormuz. Ce înseamnă oprirea conductei pentru fluxurile de petrol Ministerul saudit al Energiei a anunțat suspendarea temporară a operațiunilor prin conducta Est–Vest „ca măsură de precauție”, după ce atacurile au vizat joi dimineață infrastructura petrolieră din regiunile Riad și Medina. În ultimele luni, prin această infrastructură au fost transportate între 4 și 5 milioane de barili de țiței pe zi, echivalentul a aproximativ 4–5% din oferta globală de petrol, potrivit Reuters, citată de Mediafax. Suspendarea transportului este relevantă tocmai pentru că această conductă a devenit o alternativă critică în condițiile în care traficul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz s-a redus la niveluri foarte scăzute. Ce se știe despre atac și cine este indicat de autorități Imagini din satelit au indicat un nor de fum negru în apropierea conductei, la sud de Medina. Autoritățile saudite au transmis că atacul s-a soldat cu câteva persoane rănite, iar pagubele sunt în evaluare. Deocamdată, nu este clar cine a lansat efectiv atacul. Arabia Saudită și Irakul au afirmat însă că dronele au pornit de pe teritoriul irakian, într-un context considerat sensibil, deoarece în Irak operează grupări armate susținute de Iran. Guvernul de la Bagdad a condamnat atacul și a declanșat o operațiune pentru identificarea celor responsabili. Context regional: rute afectate și reacții politice Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că livrările de țiței saudit au ajuns la cele mai scăzute niveluri din ultimele peste trei decenii, reducere legată și de atacurile asupra navelor care tranzitează Strâmtoarea Bab el-Mandeb, atribuite unor grupări afiliate rebelilor Houthi, potrivit materialului. În acest context, prețul petrolului a trecut din nou de pragul de 100 de dolari pe baril. Pe plan politic și de securitate, Arabia Saudită a cerut Statelor Unite sprijin militar împotriva grupării Houthi, însă nu a anunțat, deocamdată, o ripostă militară directă la atacul asupra conductei. Ministerul saudit de Externe a precizat că Riadul a decis să nu răspundă militar la cererea premierului irakian, dar și-a rezervat dreptul de a lua „toate măsurile necesare” pentru protejarea intereselor sale. Irakul a reacționat inclusiv prin demiterea unui comandant militar care coordonase operațiuni în provincia Maysan și prin închiderea temporară a punctului de trecere a frontierei Shalamcheh cu Iranul, ca măsură de precauție, în timp ce operațiunea de identificare a responsabililor continuă. [...]
Creșterea prețurilor la gaze în Europa reaprinde miza costurilor de aprovizionare , iar Kremlinul susține că statele europene „plătesc prețul” renunțării la gazul rusesc și ajung să cumpere mai scump de pe piața spot, potrivit News , care citează Reuters. Prețurile gazelor naturale în Europa au urcat puternic pe fondul războiului din Iran, atingând săptămâna trecută cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022. Cotațiile de referință au ajuns la 75 de euro/MWh, „mai mult decât dublul” nivelului de acum un an. Kremlinul: Europa cumpără scump pe spot, deși ar avea alternative rusești Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a afirmat că Europa „își face rău singură” prin achiziții la prețuri ridicate de pe piața spot (piața pentru livrări pe termen scurt), în loc să revină la variantele rusești, pe care le descrie drept mai ieftine. „Europenii ar trebui, desigur, să caute surse de energie mai ieftine. Gazul rusesc, fie că este vorba de gaz transportat prin conducte sau de gaz natural lichefiat, ar fi putut deveni de mult o opţiune mai ieftină pentru ei, deşi GNL-ul este întotdeauna vândut la preţurile pieţei spot.” Stocuri mai mici și o iarnă cu rezerve sub media de anul trecut În paralel cu scumpirea, nivelul stocurilor europene este mai jos decât anul trecut: depozitele sunt umplute în proporție de 67%, față de aproape 80% în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor Gas Infrastructure Europe. HSBC estimează că stocurile vor ajunge la 73% până la 1 noiembrie, ceea ce ar fi cel mai scăzut nivel pentru această dată de când au început colectările de date, în 2009. Context: prăbușirea fluxurilor prin conducte și dosarul Nord Stream Exporturile rusești de gaz prin conducte către Europa au scăzut cu 44% anul trecut, până la 18 miliarde de metri cubi, cel mai redus nivel de la mijlocul anilor 1970, după închiderea rutei de tranzit ucrainene, potrivit calculelor Reuters. La vârf, în 2018 și 2019, exporturile ajunseseră la aproximativ 180 de miliarde de metri cubi pe an. În plus, explozia conductelor submarine Nord Stream din 2022 a limitat exporturile rusești către Europa. Peskov a susținut că un tronson al Nord Stream 2 din Marea Baltică a rămas intact și „ar putea fi repus în funcțiune într-un timp foarte scurt”. „Bazându-ne pe bunul simţ, desigur, ei (europenii) ar fi putut să utilizeze Nord Stream cu mult timp în urmă. Unul dintre tronsoanele sale rămâne intact şi operaţional şi ar putea fi repus în funcţiune într-un timp foarte scurt.” [...]
Europa își mută centrul de greutate spre gazul norvegian, pe fondul temerilor că dependența de SUA poate deveni monedă de schimb în negocieri cu administrația Trump , iar instalații precum Kårstø ajung din nou esențiale pentru securitatea energetică a continentului, potrivit Digi24 , care citează o analiză Politico. Schimbarea vine într-un context în care războaiele din Iran și Ucraina au dat peste cap planurile europene de tranziție energetică, iar stocurile de gaze din Europa se apropie de minime istorice înainte de iarnă. În acest cadru, mai mulți lideri europeni evită să se bazeze prea mult pe gazul american, de teamă că nevoile energetice ar putea fi folosite „împotriva lor” în negocieri comerciale și de securitate cu președintele Donald Trump, notează analiza. „Trăim într-o lume în care dependențele pot fi și sunt folosite ca arme.” — Ann Mettler, fost consilier al președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker Kårstø, nodul prin care trece o parte importantă din gazul Norvegiei Kårstø este descrisă drept cea mai mare instalație de prelucrare a gazelor naturale de acest tip din Europa. Deși Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene, anul trecut a furnizat aproape o treime din gazul UE și 14% din țițeiul blocului, potrivit datelor citate în material. Aproximativ un sfert din producția norvegiană de gaze trece prin Kårstø, iar o parte semnificativă ajunge în Europa prin conducte către Belgia, Franța și Germania. În condițiile în care producția de pe platoul continental norvegian a scăzut în ultimul deceniu, accentul pus acum de Europa pe securitatea energetică reaprinde interesul pentru exploatarea hidrocarburilor rămase în zăcămintele submarine. Contracte pe termen lung și repoziționarea Equinor În plan operațional, semnalul cel mai concret este revenirea la contracte pe termen lung pentru gaze. Directorul general al Equinor, Anders Opedal, a declarat pentru Politico că, deși clienții europeni își păstrează strategiile de tranziție și investițiile în regenerabile, „în același timp, își asigură contracte pe termen lung pentru gaze naturale”, după semnarea unui contract de furnizare pe 15 ani cu compania germană Uniper. Equinor, operatorul Kårstø și cel mai mare producător de petrol și gaze din Norvegia, a renunțat anul acesta la un obiectiv legat de energia regenerabilă (fără a abandona ținta de emisii nete zero), pentru a se concentra pe platoul continental norvegian, potrivit articolului. Limita structurală: rezerve în scădere, investiții și risc mai mare Miza pentru Europa este că „soluția norvegiană” are un plafon. Direcția Norvegiană pentru Activități Offshore estimează că producția norvegiană de petrol și gaze ar putea scădea cu o treime până în 2050 în scenariul optimist, iar în scenariul de bază scăderea ar fi de peste jumătate, conform materialului. Industria și autoritățile norvegiene susțin că sunt necesare investiții suplimentare și tehnologii care să „aplatizeze curba” declinului (adică să contracareze scăderea producției). Totuși, analiza indică faptul că încetinirea declinului ar depinde de descoperiri noi în zone de frontieră, în special în Marea Barents, ceea ce implică riscuri mai mari și costuri ridicate. De ce contează pentru piața europeană Pe termen scurt, apropierea stocurilor de gaze de minime istorice înainte de iarnă crește sensibilitatea la preț și la continuitatea livrărilor, iar pe termen mediu Europa pare să caute un echilibru între gazul american lichefiat (GNL) și gazul norvegian livrat prin conducte, pentru a reduce riscul geopolitic. În același timp, materialul descrie o tensiune tot mai vizibilă între obiectivele climatice și nevoia de securitate energetică: reducerea emisiilor „a ieșit din prim-plan”, în timp ce securitatea aprovizionării a urcat pe agenda decidenților europeni. [...]
