Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Arabia Saudită face presiuni asupra SUA să ridice blocada asupra porturilor iraniene, pe fondul riscului ca Iranul să împingă conflictul spre o nouă „gâtuire” a transportului de energie prin Bab el-Mandeb, potrivit Economica. Miza este una operațională și economică: dacă și această strâmtoare din Marea Roșie ar fi închisă, ar putea fi blocate inclusiv rutele alternative folosite de Riad după închiderea Strâmtorii Ormuz.
Publicația notează că îngrijorarea Riadului este că blocada ar putea împinge Iranul către escaladare, nu către negocieri, iar un scenariu de escaladare ar include închiderea strâmtorii Bab el-Mandeb.
În acest context, Casa Albă a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Anna Kelly, un mesaj privind prioritatea Washingtonului de a menține deschisă Strâmtoarea Ormuz pentru „fluxul liber de energie”, într-o declarație citată de Wall Street Journal.
Din relatarea Wall Street Journal, redată de Economica, reiese că Arabia Saudită și-a redirecționat exporturile de petrol de pe coasta estică (prin Ormuz) către coasta vestică, prin Marea Roșie. Problema este că această soluție devine vulnerabilă dacă Bab el-Mandeb este blocată: în acest caz, și fluxurile mutate pe ruta vestică ar putea fi întrerupte.
Adam Baron, cercetător la think tank-ul New America, a declarat pentru Wall Street Journal că, dacă Iranul ar urmări închiderea Bab el-Mandeb, rebelii houthi din Yemen ar fi „partenerul evident” pentru a face acest lucru, iar reacția lor la conflictul din Gaza ar arăta că au capacitatea necesară.
Economica amintește că houthii au închis Bab el-Mandeb acum doi ani, ceea ce a forțat redirecționarea fluxurilor comerciale globale pe ruta ocolitoare din jurul Africii. Consecințele menționate: creșterea costurilor de transport și scumpirea petrolului, cu efecte care au alimentat tendințe inflaționiste.
Bab el-Mandeb a reintrat în atenția analiștilor după ce Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz, atât ca rută alternativă pentru o parte din fluxurile de petrol (inclusiv saudite), cât și ca un nou punct sensibil care ar putea fi, la rândul lui, închis, potrivit observațiilor atribuite lui Baron.
Recomandate
Iranul ar putea muta presiunea asupra pieței petroliere spre Bab el-Mandeb , după ce a perturbat deja traficul prin Strâmtoarea Ormuz , iar o eventuală blocare a celui de-al doilea „punct de strangulare” ar amplifica riscurile pentru comerțul global și aprovizionarea cu energie, potrivit HotNews , care citează o analiză Reuters. Semnalele vin pe fondul intensificării atacurilor SUA în interiorul Iranului și al înmulțirii atacurilor rebelilor Houthi, aliați ai Teheranului în Yemen. Analiștii citați susțin că Iranul încearcă să extindă conflictul dincolo de Golful Persic, pentru a crește presiunea asupra Washingtonului, prin amenințarea unor rute maritime esențiale pentru energie. De ce contează Bab el-Mandeb pentru petrol și transport Bab el-Mandeb este strâmtoarea îngustă care leagă Marea Roșie de Golful Aden. Prin acest culoar trec exporturi de petrol saudite și „o parte substanțială” a transportului maritim mondial, ceea ce o transformă într-un punct critic pentru fluxurile de energie și pentru lanțurile logistice. În material este citat un avertisment venit din Yemen: un înalt oficial yemenit a spus că forțele armate ale țării sunt pregătite să închidă Bab el-Mandeb dacă Arabia Saudită va continua să atace Yemenul. Afirmația a fost publicată de Press TV (Iran) și include o estimare potrivit căreia prețul petrolului ar putea urca până la 200 de dolari pe baril în acest scenariu. „O altă opțiune nucleară” după Ormuz: escaladare prin intermediari Un element central al analizei este folosirea Houthi ca instrument de presiune. Fawaz Gerges, specialist în Orientul Mijlociu, spune că Teheranul transmite că poate amenința simultan Ormuz și Bab el-Mandeb, transformând conflictul dintr-o confruntare bilaterală într-o provocare la adresa rutelor maritime care susțin comerțul energetic global. Andreas Krieg, conferențiar la King’s College din Londra, descrie această amenințare drept „o altă opțiune nucleară” pentru Iran după Ormuz – o opțiune la care Teheranul ar recurge doar dacă ar considera inevitabilă o escaladare spre război total. Tot el avertizează că o intensificare a atacurilor americane asupra infrastructurii critice iraniene ar putea determina Iranul să răspundă prin aliații yemeniți, agravând șocul economic deja provocat de perturbările din Ormuz. Context: Houthi au mai forțat rerutări costisitoare După izbucnirea războiului din Fâșia Gaza, în octombrie 2023, Houthi au atacat nave comerciale în Marea Roșie, susținând că vizează nave cu legături cu Israelul. Campania a determinat companii mari de transport maritim să redirecționeze navele pe ruta ocolitoare pe la sudul Africii, cu costuri mai mari, și a dus la lovituri aeriene ale SUA și Marii Britanii, plus o misiune navală multinațională de protecție a navigației. Ce urmează: risc de reacție militară mai amplă și presiune pentru negocieri Dennis Ross, fost negociator american pentru pace în Orientul Mijlociu, indică dilema Washingtonului: cum poate schimba „calculul” Iranului astfel încât acesta să revină la negocieri și la un acord „acceptabil”. În același timp, Abdulaziz Sager, președintele Centrului de Cercetare a Golfului (Arabia Saudită), spune că statele din Golf văd tot mai mult diplomația cu Iranul ca ajunsă la limită, în pofida costurilor ridicate ale unei confruntări. El apreciază că Houthi își păstrează capacitatea de a perturba navigația în Bab el-Mandeb, dar este puțin probabil să escaladeze fără o direcție clară de la Teheran; o astfel de mișcare ar putea declanșa o reacție militară mai amplă a SUA și a partenerilor, menită să reducă semnificativ capacitățile grupării. [...]
Traficul de petroliere prin Strâmtoarea Ormuz a coborât la minime post-armistițiu , un semnal de risc operațional care poate complica livrările de țiței și produse petroliere din Golf, în condițiile în care navele evită ruta omaneză sau își opresc transponderele, potrivit G4Media . Scăderea s-a accentuat de miercuri, după atacuri care au vizat mai multe nave la începutul săptămânii și un nou schimb de lovituri între Iran și SUA, care a afectat în special ruta maritimă omaneză susținută de ONU. Conform datelor Kpler , doar zece petroliere care transportau materii prime au trecut prin strâmtoare până joi, la ora 14.30 GMT (17.30, ora României), față de 21 miercuri. Deși traficul atinsese cel mai ridicat nivel de la începutul războiului după armistițiul dintre Teheran și Washington de la jumătatea lui iunie, el rămăsese oricum la circa o treime din nivelul obișnuit pe timp de pace. Acum, redresarea „pare să-și piardă suflul”, notează analiza. Navele își schimbă comportamentul: transpondere oprite și rute mutate spre nord O parte importantă a riscului operațional ține de faptul că majoritatea navelor care au traversat strâmtoarea de miercuri fie și-au decuplat transponderul (echipamentul care transmite poziția navei), fie au ales calea de nord, prin apele iraniene, rută care necesită autorizarea Teheranului. În schimb, ruta de sud, prin apele Omanului – folosită în ultimele săptămâni de navele fără legătură cu Iranul – a fost în mare parte abandonată de miercuri. Joi, nicio navă nu a folosit acest itinerariu, potrivit traiectoriilor vizibile pe MarineTraffic, cu mențiunea că platforma vede doar navele cu transponderul activ. Contextul militar și perspectiva de volatilitate până la final de an SUA au lovit din nou Iranul în noaptea de miercuri spre joi, afirmând că au vizat ținte militare, iar Teheranul a ripostat împotriva aliaților Washingtonului în Golf. În acest context, Andrew Wilson, director de cercetare la brokerul maritim BRS, a estimat într-un webinar organizat de revista maritimă Lloyd’s List că volatilitatea ar putea continua până la finalul anului, în lipsa unui acord concret între Teheran și Washington. „Suişuri şi coborâşuri, iată la ce mă aştept, nu numai în timpul verii, ci practic până la sfârşitul anului, până când un acord concret va fi încheiat între Teheran şi Washington.” „Situaţia este cu siguranţă mai bună decât în martie şi aprilie, dar atât timp cât nu vom avea un acord substanţial va rămâne foarte, foarte instabilă.” Indicatori de aglomerare în zonă Potrivit analiștilor AXSMarine, 689 de nave comerciale se aflau joi la vest de Strâmtoarea Ormuz, față de 1.061 la începutul lui martie, un reper care sugerează o reducere a prezenței comerciale în proximitatea coridorului. Singura zi cu trafic mai scăzut de la semnarea armistițiului a fost 28 iunie, cu 19 treceri, a doua zi după atacul asupra unui petrolier lovit în largul Oman. [...]
Scăderea cotațiilor la petrol reduce presiunea imediată pe inflație , după ce piețele financiare s-au calmat, în pofida tensiunilor dintre SUA și Iran, potrivit Mediafax . În același timp, bursele americane au revenit pe creștere: indicele S&P 500 a urcat cu 0,8% și a recuperat pierderea din ziua precedentă, chiar dacă SUA au lansat noi atacuri aeriene împotriva Iranului, iar Iranul a răspuns prin vizarea aliaților SUA din Orientul Mijlociu, conform AP. Pe piața petrolului, cotațiile au șters o parte importantă din avansul anterior. Barilul de țiței Brent (referința internațională) a scăzut cu 2,2%, până la 76,30 dolari (aprox. 351 lei), de la 78,02 dolari cu o zi înainte, dar rămâne peste nivelul de 71,80 dolari de la sfârșitul săptămânii trecute. De ce contează: riscul Ormuz rămâne principalul factor de volatilitate Miza pentru piețe este Strâmtoarea Ormuz , un punct-cheie pentru transporturile de țiței din Golful Persic. Îngrijorarea investitorilor este că o escaladare a conflictului ar putea bloca petrolierele și ar întrerupe livrările către clienți din întreaga lume. Un astfel de scenariu ar putea reaprinde inflația, într-un moment în care economiștii se așteptau ca aceasta să scadă odată cu ieftinirea petrolului. În lanț, o inflație mai ridicată ar putea împinge Rezerva Federală și alte bănci centrale spre majorări ale dobânzilor, cu efect de frânare asupra economiei și de presiune asupra prețurilor activelor financiare. Ce urmează: incertitudine ridicată în jurul conflictului Donald Trump a spus miercuri că ultimele lupte nu vor duce la acțiuni militare „pe termen lung”, însă, potrivit materialului, rămân incertitudini privind evoluția situației. Pentru piața petrolului, asta se traduce printr-o volatilitate care poate reveni rapid dacă riscurile din regiune se intensifică. [...]
Prețul petrolului a urcat cu circa 9% până la aproximativ 83 de dolari pe baril (aprox. 381 lei) , după ce Donald Trump a susținut că SUA „reinstaurează” o blocadă navală împotriva Iranului în zona Strâmtorii Hormuz, potrivit Axios . Mișcarea adaugă presiune pe piață într-un moment în care tensiunile din weekend alimentaseră deja creșterile, iar riscul imediat este transmiterea scumpirii către carburanți. De ce contează pentru economie: efect de lanț în prețurile la pompă Axios notează că un petrol mai scump se traduce, de regulă, în prețuri mai mari la benzină, cu potențialul de a împinge media națională din SUA înapoi spre 4 dolari pe galon. Luni dimineață, prețul mediu în SUA era de 3,87 dolari pe galon, conform datelor AAA, în creștere cu aproximativ 7 cenți față de săptămâna trecută, dar sub vârful de 4,56 dolari pe galon atins în luna mai. Ce a spus Trump despre Hormuz și „blocada iraniană” Într-o postare pe Truth Social, Trump a afirmat că Strâmtoarea Hormuz „este DESCHISĂ și va rămâne DESCHISĂ, cu sau fără Iran”. Totodată, a susținut că SUA „reinstaurează” ceea ce a numit „blocada iraniană”, descrisă ca o măsură care ar opri doar navele Iranului sau ale „clienților” săi să intre sau să iasă, în timp ce alte țări ar avea „utilizare corectă și deschisă” a strâmtorii. Trump a mai spus că SUA vor căuta rambursarea costurilor „la o rată de 20% din toate mărfurile transportate”, pentru cheltuielile necesare „asigurării siguranței și securității”. Verificarea din teren: scădere accentuată a traficului de nave Deși mesajul lui Trump vorbește despre o strâmtoare „deschisă”, Axios arată că servicii de monitorizare a navelor, precum Kpler, au raportat o scădere abruptă a tranzitului în ultimele zile, inversând mare parte din revenirea observată după semnarea memorandumului de înțelegere SUA–Iran. În plus, publicația menționează o reducere a numărului de petroliere care intră în strâmtoare pentru a încărca, potrivit firmei de cercetare și consultanță S&P Global Energy. Ce urmează Evoluția prețului petrolului va depinde de două variabile pe termen scurt: dacă traficul prin Hormuz își revine sau continuă să scadă și dacă afirmațiile privind blocada se traduc în măsuri operaționale care să afecteze efectiv fluxurile de țiței. În lipsa unor clarificări, piața rămâne sensibilă la semnale politice și la datele de monitorizare a transportului maritim. [...]
Amenințarea lui Trump că SUA ar putea „prelua” Insula Kharg ridică riscul unui șoc de ofertă pe piața petrolului , într-un moment în care transportul prin Strâmtoarea Hormuz este deja sub presiune, potrivit Al Jazeera . Insula este principalul nod de export al Iranului, iar orice întrerupere serioasă ar putea scoate din piață volume relevante de țiței, cu efect direct asupra prețurilor și costurilor de transport. Trump a reluat subiectul după ce a declarat că un armistițiu interimar cu Iranul este „terminat” și a avertizat că SUA se pregătesc pentru noi lovituri. El a vorbit miercuri, la marginea summitului NATO din Turcia, după ce SUA au lovit ținte iraniene ca răspuns la atacuri asupra a trei petroliere în Strâmtoarea Hormuz. În același context, Trump a spus că Insula Kharg a fost atacată și a repetat ideea că SUA ar putea să o „preia”. De ce contează Kharg pentru exporturile de petrol ale Iranului Kharg Island se află în Golf, la aproximativ 55 km de coasta Iranului, în provincia Bushehr. Deși are doar circa opt kilometri lungime și 4–5 km lățime, apele adânci din jur permit acostarea și încărcarea petrolierele mari cu țiței destinat în principal piețelor asiatice. Insula este descrisă drept „inima” industriei petroliere iraniene: aproximativ 90% din exporturile de țiței ale Iranului trec prin Kharg; terminalul ar gestiona circa 950 de milioane de barili pe an ; țițeiul din mai multe câmpuri offshore (Aboozar, Forouzan și Dorood) este adus la Kharg și apoi transportat mai departe; China este menționată ca cel mai mare client. Accesul pe insulă este strict controlat de Gardienii Revoluției (IRGC), fiind permis doar cu aprobări de securitate. Ce efect ar avea o întrerupere: presiune pe preț și pe transport Miza pentru piața globală este că o perturbare serioasă a exporturilor prin Kharg ar bloca ruta prin care Iranul își vinde aproape tot țițeiul, reducând oferta disponibilă la nivel internațional într-un moment sensibil pentru navigație și asigurări maritime în regiune. Al Jazeera notează că piețele au reacționat deja: Brent a urcat cu peste 5% miercuri , după comentariile lui Trump, pe fondul temerilor că luptele ar putea afecta suplimentar aprovizionarea și transportul prin Strâmtoarea Hormuz. Înainte de război, prin Hormuz ar fi trecut aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale tranzacționate la nivel global . Ce a spus Trump despre țintirea infrastructurii petroliere Deși a vorbit despre atacarea insulei, Trump a susținut că petrolul „nu este ținta” și a indicat că SUA ar fi evitat distrugerea infrastructurii petroliere. Totuși, el a recunoscut legătura directă dintre loviturile asupra Iranului și reacția pieței: „Oricând lovim Iranul, petrolul mai urcă puțin.” În același registru, Trump a afirmat că SUA ar putea „prelua” insula, idee pe care a mai invocat-o în timpul conflictului, inclusiv luna trecută, când a descris această opțiune ca fiind preferată, dar a ridicat întrebări despre disponibilitatea de a trimite trupe la sol. Context operațional: escaladare în jurul Hormuz În paralel cu amenințările privind Kharg, Trump a spus că SUA au lovit ambarcațiuni folosite de IRGC. Comandamentul Central al SUA a indicat că au fost lovite peste 60 de bărci, iar Trump a vorbit despre „28” scoase din luptă într-o singură noapte și despre posibilitatea unor lovituri suplimentare. Pentru companiile din energie și transport maritim, semnalul principal rămâne riscul ca escaladarea să se traducă în întreruperi de ofertă, costuri mai mari de transport și volatilitate ridicată a prețului petrolului , dacă tensiunile se extind în jurul Kharg și al Strâmtorii Hormuz. [...]
Cotațiile petrolului au scăzut după decizia OPEC+ de a crește oferta , un semnal care pune presiune pe prețuri într-un moment în care piața încearcă să se stabilizeze după tensiunile din Orientul Mijlociu, potrivit Economica . Brent a coborât cu 24 de cenți (0,33%), la 71,88 dolari pe baril (aprox. 330 lei), iar WTI a scăzut cu 11 cenți (0,16%), la 68,58 dolari pe baril (aprox. 315 lei), conform Reuters, citată de Mediafax. Ce a decis OPEC+ și de ce contează pentru piață OPEC+ (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și aliații) a convenit să majoreze cotele de producție cu 188.000 de barili pe zi începând din august. Decizia vine după creșteri similare aprobate pentru iunie și iulie. Pentru piață, mesajul este că grupul încearcă să aducă mai mult țiței în sistem, ceea ce, în mod normal, reduce presiunea de creștere a prețurilor. Totuși, materialul notează că efectul asupra producției rămâne limitat, în pofida majorărilor repetate. Context: tranzit afectat și o revenire doar parțială a exporturilor Războiul dintre Statele Unite, Israel și Iran a afectat tranzitul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz , rută cheie pentru exporturile unor producători precum Arabia Saudită, Kuweit și Irak. În același timp, sunt semne de revenire, dar nu la nivelurile anterioare conflictului: producția OPEC a crescut în iunie cu 3,3 milioane de barili pe zi față de luna precedentă, la 19,43 milioane de barili pe zi, după ce coborâse la cel mai redus nivel din ultimele două decenii; exporturile de petrol ale statelor din Golf au depășit în iunie 10 milioane de barili pe zi, cu peste 3 milioane de barili pe zi peste luna mai, însă rămân cu aproximativ 40% sub nivelurile de dinaintea conflictului de la finalul lunii februarie; în luna mai, producția totală a statelor OPEC a fost de 33,3 milioane de barili pe zi, comparativ cu 42 de milioane de barili pe zi în februarie. Rusia: exporturi record din vest, pe fondul redirecționării producției Separat, exporturile de petrol din porturile din vestul Rusiei au atins un nivel record în iunie și sunt așteptate să rămână ridicate și în iulie. Creșterea este pusă pe seama atacurilor ucrainene, care ar fi determinat Moscova să redirecționeze o parte importantă a producției către export. În ansamblu, scăderea de preț reflectă o piață care reacționează la perspectiva unei oferte mai mari, dar care rămâne sensibilă la blocaje logistice și la schimbări rapide ale fluxurilor de export. [...]
