Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Arabia Saudită face presiuni asupra SUA să ridice blocada asupra porturilor iraniene, pe fondul riscului ca Iranul să împingă conflictul spre o nouă „gâtuire” a transportului de energie prin Bab el-Mandeb, potrivit Economica. Miza este una operațională și economică: dacă și această strâmtoare din Marea Roșie ar fi închisă, ar putea fi blocate inclusiv rutele alternative folosite de Riad după închiderea Strâmtorii Ormuz.
Publicația notează că îngrijorarea Riadului este că blocada ar putea împinge Iranul către escaladare, nu către negocieri, iar un scenariu de escaladare ar include închiderea strâmtorii Bab el-Mandeb.
În acest context, Casa Albă a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Anna Kelly, un mesaj privind prioritatea Washingtonului de a menține deschisă Strâmtoarea Ormuz pentru „fluxul liber de energie”, într-o declarație citată de Wall Street Journal.
Din relatarea Wall Street Journal, redată de Economica, reiese că Arabia Saudită și-a redirecționat exporturile de petrol de pe coasta estică (prin Ormuz) către coasta vestică, prin Marea Roșie. Problema este că această soluție devine vulnerabilă dacă Bab el-Mandeb este blocată: în acest caz, și fluxurile mutate pe ruta vestică ar putea fi întrerupte.
Adam Baron, cercetător la think tank-ul New America, a declarat pentru Wall Street Journal că, dacă Iranul ar urmări închiderea Bab el-Mandeb, rebelii houthi din Yemen ar fi „partenerul evident” pentru a face acest lucru, iar reacția lor la conflictul din Gaza ar arăta că au capacitatea necesară.
Economica amintește că houthii au închis Bab el-Mandeb acum doi ani, ceea ce a forțat redirecționarea fluxurilor comerciale globale pe ruta ocolitoare din jurul Africii. Consecințele menționate: creșterea costurilor de transport și scumpirea petrolului, cu efecte care au alimentat tendințe inflaționiste.
Bab el-Mandeb a reintrat în atenția analiștilor după ce Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz, atât ca rută alternativă pentru o parte din fluxurile de petrol (inclusiv saudite), cât și ca un nou punct sensibil care ar putea fi, la rândul lui, închis, potrivit observațiilor atribuite lui Baron.
Recomandate
Cotația Brent a coborât din nou sub 100 de dolari pe baril , după ce piața a reacționat la declarațiile lui Donald Trump potrivit cărora Iranul ar fi contactat SUA și „își dorește foarte mult” un acord, pe fondul tensiunilor legate de Strâmtoarea Ormuz , relatează Mediafax . Brent urcase la începutul zilei peste pragul psihologic de 100 de dolari, ajungând la un vârf de 101,70 dolari pe baril, după știrile despre planul președintelui SUA de a bloca ruta maritimă pentru traficul iranian, potrivit The Guardian. Ulterior, prețul a scăzut la puțin peste 99 de dolari pe baril. Trump a spus că blocada a intrat în vigoare la ora 10:00 ET (17:00, ora României), iar apoi „iranienii au luat legătura”. Declarația a fost făcută în fața Casei Albe. „Vă pot spune că am fost sunați de cealaltă parte. Ar dori foarte mult să facă o înțelegere… Am fost sunați în această dimineață de oamenii potriviți.” Efecte colaterale: gazele au rămas pe creștere Pe piața gazelor, contractul britanic pentru luna mai a crescut cu aproape 12% mai devreme în cursul zilei, înainte de a se stabiliza ulterior la o creștere de peste 5%, potrivit informațiilor citate. Ce anticipează analiștii Analiștii de la JPMorgan Chase , citați de Mediafax, au declarat săptămâna trecută că se așteaptă ca prețurile petrolului să rămână ridicate în al doilea trimestru, peste 100 de dolari pe baril, înainte de a scădea în a doua jumătate a anului. [...]
Saltul petrolului peste 100 de dolari/baril readuce riscul de scumpiri în lanț la energie și transport , după ce Donald Trump a spus că SUA va bloca „orice navă” care încearcă să intre sau să iasă din Strâmtoarea Ormuz , potrivit Mediafax . Țițeiul Brent, referința internațională, a urcat cu 8% până la aproximativ 102 dolari (aprox. 469 lei) pe baril, iar țițeiul american a crescut tot cu 8%, la 104 dolari (aprox. 478 lei) pe baril, potrivit CNN, citată de publicație. Într-o intervenție la emisiunea „ Sunday Morning Futures ” de la Fox News, Trump a afirmat că SUA nu va lăsa Iranul să obțină bani din vânzarea de petrol, într-un mesaj care a alimentat temerile privind perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru transportul de țiței. De ce contează: piața reacționează la riscul de blocaj și la incertitudinea din regiune Chiar și după această creștere, prețurile rămân sub maximele recente atinse săptămâna trecută, înainte ca Trump să renunțe la amenințarea cu „devastarea în masă” a Iranului și să accepte discuții de încetare a focului, notează materialul. Publicația mai arată că, pe fondul eșecului de a ajunge la un acord de încetare a focului durabil și al apropierii unui nou termen-limită, petrolul se tranzacționează acum peste nivelul de la 1 aprilie, o dată considerată „cheie” în contextul evoluțiilor din conflict. Context: taxe de tranzit și exporturi iraniene în creștere Iranul ar fi beneficiat financiar de pe urma războiului, percepând taxe de până la 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pe navă pentru trecerea prin strâmtoare, potrivit articolului. În același timp, Trump ar fi lansat anterior ideea unor taxe, descrise ca o „asociere comună” cu Iranul. Separat, Iranul a reușit să exporte o medie de 1,85 milioane de barili de țiței pe zi până în martie, cu aproximativ 100.000 de barili pe zi mai mult decât în ultimele trei luni, potrivit firmei de date și analiză Kpler, citată de Mediafax. [...]
Arabia Saudită a readus la capacitate maximă conducta Est–Vest, de circa șapte milioane de barili pe zi, reducând riscul de întreruperi ale exporturilor într-un moment în care ruta prin Strâmtoarea Ormuz a fost indisponibilă , potrivit HotNews , care citează Reuters. Ministerul saudit al energiei a transmis că instalațiile energetice și conducta afectate de atacuri în timpul conflictului cu Iranul „au revenit” și și-au restabilit capacitatea operațională. Arabia Saudită nu a indicat cine a lansat atacurile, însă a anunțat că a interceptat în ultimele săptămâni numeroase rachete și drone iraniene. De ce contează: exporturile saudite au avut o singură rută funcțională În contextul închiderii Strâmtorii Ormuz, conducta Est–Vest a devenit singura rută de export pentru țițeiul saudit. Iranul ar fi atacat conducta la doar câteva ore după ce s-a convenit asupra unei încetări a focului, notează Reuters. Atacurile au perturbat și operațiunile unor instalații petroliere, de gaze, de rafinare, petrochimice și de energie electrică din Riad, Provincia de Est și orașul industrial Yanbu. Ce s-a stricat și ce s-a recuperat Cu doar câteva zile înainte, Arabia Saudită anunțase că atacurile i-au redus: capacitatea de producție de petrol cu aproximativ 600.000 de barili pe zi; debitul conductei Est–Vest cu aproximativ 700.000 de barili pe zi. Ministerul a mai precizat că a recuperat volumele afectate din câmpul petrolier Manifa , unde producția fusese redusă anterior cu aproximativ 300.000 de barili pe zi. În paralel, lucrările de restabilire a producției la capacitate maximă la instalația Khurais erau în curs, după ce atacurile de acolo au redus capacitatea cu încă 300.000 de barili pe zi. Autoritățile saudite susțin că recuperarea rapidă va crește „fiabilitatea și continuitatea aprovizionării” pentru piețele locale și globale. [...]
China începe să resimtă în economie șocul petrolului , pe fondul volatilității din piețele de combustibili și al blocadei militare americane care amenință exporturile Iranului, într-un moment în care Beijingul se pregătește de o întâlnire la nivel înalt Xi–Trump, așa cum arată o analiză CNN . Deși China a traversat până acum mai bine decât unii vecini asiatici criza energetică declanșată de războiul din Golf, miza crește: Beijingul este principalul importator de petrol iranian și, prin urmare, cel mai expus la măsuri ale SUA care afectează fluxurile de țiței – de la relaxarea unor sancțiuni luna trecută până la blocada actuală a porturilor iraniene. De ce nu e vorba (încă) de penurie, dar costurile urcă Analiza notează că un deficit imediat de aprovizionare în China nu este scenariul de bază, în condițiile în care autoritățile au pregătit rezerve. Potrivit estimărilor citate, China a acumulat rezerve de petrol pentru cel puțin trei luni (între stocuri comerciale și rezerve strategice naționale), ceea ce oferă „spațiu de manevră” economiei. În paralel, Bloomberg News a relatat joi (citat de CNN) că guvernul chinez a dat rafinăriilor de stat undă verde să apeleze la rezervele comerciale pe măsură ce războiul se prelungește, potrivit unor persoane familiarizate cu subiectul. Totuși, China nu poate evita efectele scumpirilor globale. Planificatorul economic central a intervenit de mai multe ori pentru a amortiza impactul asupra motorinei și benzinei, dar scumpirile încep să se transmită în economie: companiile aeriene au majorat taxele din bilete din cauza costurilor mai mari cu kerosenul, iar costurile cu combustibilul pentru transport au crescut cu 10% de la o lună la alta în martie, conform datelor oficiale citate. Un alt semnal urmărit de piețe: prețurile „la poarta fabricii” (prețuri de producător) au revenit pe plus luna trecută, pentru prima dată în mai mult de trei ani. Analiștii avertizează însă că este vorba de inflație împinsă de costuri (scumpiri generate de inputuri, nu de cerere), care tinde să erodeze marjele și veniturile disponibile ale gospodăriilor, fără să îmbunătățească încrederea consumatorilor, potrivit unei note semnate de Joe Peissel (Trivium China), citată în analiză. Efectul Hormuz și blocada: cât de expusă e China Potrivit firmei financiare Nomura, 38% din petrolul și 23% din gazul natural lichefiat (GNL) care trec, de regulă, prin Strâmtoarea Hormuz au ca destinație porturi din China. Per total, asta ar echivala cu aproximativ jumătate din aprovizionarea maritimă cu petrol a Chinei și o șesime din cea de gaze naturale. În timp ce controlul Iranului asupra strâmtorii a redus o parte din fluxurile altor țări, petrolul iranian – care, în mod obișnuit, reprezintă 13% din importurile maritime ale Chinei – a continuat să curgă la niveluri „în mare parte normale”, până la blocada americană, care este așteptată să frâneze exporturile. Pe termen scurt, impactul ar putea rămâne limitat, din câteva motive menționate în analiză: există volume semnificative deja în stocare sau în tancuri petroliere aflate în larg, care pot fi accesate; „țițeiul iranian pe apă rămâne abundent”, iar zilele de acoperire pentru rafinăriile chineze sunt în jur de 120, dacă importurile rămân la niveluri normale, potrivit lui Johannes Rauball (Kpler), citat de CNN. În același timp, rafinăriile mici private („teapot refiners”) de pe coasta Chinei, care lucrează cu marje reduse, își diminuaseră deja achizițiile după ce eliminarea de către SUA a sancțiunilor pentru anumite volume de țiței iranian a împins prețurile în sus, potrivit analistului Tianyue Hu (Rystad Energy), citat în analiză. Dacă situația se prelungește, iar prețurile rămân ridicate și stocurile se reduc, aceste rafinării ar putea tăia producția de benzină și motorină. Într-un astfel de scenariu, autoritățile ar putea interveni cu măsuri de sprijin – de la asigurarea unor surse alternative de țiței până la stimularea funcționării rafinăriilor – pentru a menține stabilitatea aprovizionării interne, potrivit aceleiași surse. Expunere financiară în regiune: 6,5 miliarde de dolari „la risc” Dincolo de energie, China are o amprentă economică relevantă în Orientul Mijlociu. Infrastructura finanțată de China care a fost vizată sau este considerată la risc în regiune totalizează 6,5 miliarde de dolari (aprox. 29,9 miliarde lei), potrivit unei analize AidData (laborator de cercetare la William & Mary University), citată de CNN. Lista include porturi, centrale electrice și instalații de desalinizare, rafinării și operațiuni petrochimice, precum și infrastructură aeroportuară în Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iran și Israel. AidData notează că unele cifre reflectă estimări ale ponderii creditorilor în împrumuturi sindicalizate, nu expunerea exactă. Un alt indicator al răcirii contextului: în martie, comerțul Chinei cu Orientul Mijlociu a trecut de la creștere anuală în primele două luni ale anului la scădere, potrivit oficialilor citați în analiză. Ce urmează: presiune economică și calcul diplomatic înainte de întâlnirea Xi–Trump Pe fondul unei încetări a focului „neliniștite” între SUA și Iran și al blocadei americane, Beijingul își calibrează mesajele și inițiativele diplomatice, inclusiv în perspectiva vizitei așteptate luna viitoare a președintelui american Donald Trump la Beijing, pentru o întâlnire cu Xi Jinping (vizită deja amânată o dată, potrivit analizei). Miza, sugerează CNN, este că pe măsură ce costurile economice cresc, China ar putea avea mai multe motive să apese pentru o soluție negociată care să reducă presiunea din piața energiei și riscurile asupra intereselor sale din regiune. [...]
Blocada navală americană în jurul Iranului riscă să țină petrolul și carburanții la cote ridicate încă luni de zile , chiar dacă un vârf al prețului ar putea apărea „în următoarele câteva săptămâni”, odată cu reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz , potrivit news.ro . Secretarul american al energiei, Chris Wright, a spus că prețurile la energie „ar putea chiar să crească” până când „traficul naval semnificativ” va reuși să traverseze această rută maritimă-cheie, în prezent blocată. În acel moment, prețurile petrolului ar urma să atingă „un nivel maxim”, estimat de oficial „cândva în următoarele câteva săptămâni”, declarație făcută la conferința Semafor World Economy. De ce contează pentru economie: efect direct în prețul la pompă Evoluția petrolului se transmite rapid în costul carburanților, deoarece țițeiul este principalul factor de cost pentru prețurile plătite la pompă. Wright a avertizat că, la fel ca președintele Donald Trump, se așteaptă ca prețurile la benzină să continue să crească și să rămână ridicate timp de luni de zile. Ce se vede deja în piață Țițeiul Brent , etalonul global, a crescut cu aproximativ 40% de la începutul războiului, iar luni prețurile au urcat, apropiindu-se de 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei). Cu o lună înainte, Wright declara că există o „șansă foarte mare” ca americanii să vadă prețurile la benzină scăzând la cel puțin 3 dolari pe galon (aprox. 3,8 litri), până în vară, însă mesajul de acum indică o presiune de creștere pe termen scurt și menținere la niveluri ridicate. Contextul operațional: blocada și riscul de escaladare Donald Trump a ordonat duminică un blocaj naval, programat să înceapă luni la ora 14:00 GMT (17:00, ora României), după eșecul negocierilor directe dintre cele două țări în Pakistan. Potrivit informațiilor din articol, măsura urmărește să priveze Iranul de „singura sursă de finanțare a regimului” – exportul de petrol. Trump a amenințat, de asemenea, că va distruge orice „navă de atac rapidă” iraniană care ar încălca blocada impusă navelor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene. [...]
O închidere prelungită a Strâmtorii Ormuz ar putea împinge Europa spre un nou șoc al prețurilor la energie , cu efecte în lanț asupra inflației și creșterii economice, într-un scenariu comparabil – sau chiar mai dur – decât criza din 2022 , potrivit unei analize citate de Stirile Pro TV . Miza este una de aprovizionare: Ormuz este un punct-cheie pentru tranzitul petrolului și al gazelor naturale lichefiate (LNG – gaz răcit și transportat pe mare) din statele Golfului. În scenariul în care traficul rămâne blocat, experții avertizează că Europa s-ar confrunta cu scumpiri la petrol, gaze și electricitate, presiuni inflaționiste și o încetinire a creșterii economice. De ce contează Ormuz pentru prețurile din Europa Potrivit experților citați, traficul naval este deja „sever afectat”, iar numărul petrolierelor care traversează zona a scăzut „drastic” față de nivelul normal. Analiza arată că reacția piețelor amintește de începutul șocului energetic din 2022: petrolul s-a scumpit rapid, în timp ce gazele și energia electrică au avut creșteri mai moderate. Diferența este pusă pe seama faptului că petrolul poate fi stocat mai ușor, iar piețele îl repricesc imediat când apare riscul unor întreruperi viitoare de aprovizionare. Scenariul pesimist: un șoc mai puternic decât în 2022 Dacă blocajul persistă, experții estimează că până la 20% din oferta globală de petrol ar putea fi afectată – o perturbare pe care o descriu ca fiind mai mare decât reducerea importurilor rusești care a lovit Europa în 2022. Efectele economice ar urma să se transmită în cascadă: creșteri accelerate ale prețurilor la carburanți, transport și producție industrială; scumpiri care se propagă către bunuri și servicii, cu relansarea presiunilor inflaționiste; risc de încetinire economică, într-un moment în care multe economii europene încă încearcă să revină la ritmuri normale. Pe gaze, analiza indică un alt punct sensibil: o întrerupere majoră a livrărilor de LNG din Golf ar putea reaprinde competiția dintre Europa și Asia pentru volumele disponibile. În criza precedentă, această competiție a dus, în anumite perioade, la triplarea prețurilor gazelor, potrivit aceleiași surse. Cine e mai expus și ce recomandă experții guvernelor Impactul asupra facturilor la electricitate nu ar fi uniform. Țările care și-au extins capacitățile regenerabile sau se bazează mai mult pe energia nucleară sunt descrise ca fiind mai bine protejate decât în trecut (sunt menționate Spania și Franța), în timp ce economiile în care gazul are încă un rol major în producția de electricitate (Italia și Marea Britanie) rămân mai expuse. În plan de politici publice, una dintre concluziile centrale este evitarea repetării măsurilor generale din 2022 (plafonări și subvenții acordate tuturor), care au redus presiunea imediată, dar au costat mult și au menținut dependența de combustibili fosili. În schimb, sunt recomandate: ajutoare țintite pentru gospodăriile vulnerabile; reducerea consumului prin campanii publice; accelerarea electrificării transportului și încălzirii, inclusiv prin investiții în pompe de căldură, mașini electrice, energie solară și rețele. În concluzie, analiza citată avertizează că Europa rămâne vulnerabilă la șocuri externe cât timp depinde de importuri de petrol și gaze: dacă Ormuz rămâne închisă, costurile economice pot fi severe; dacă se redeschide rapid, efectele ar putea rămâne limitate. [...]
