Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Arabia Saudită face presiuni asupra SUA să ridice blocada asupra porturilor iraniene, pe fondul riscului ca Iranul să împingă conflictul spre o nouă „gâtuire” a transportului de energie prin Bab el-Mandeb, potrivit Economica. Miza este una operațională și economică: dacă și această strâmtoare din Marea Roșie ar fi închisă, ar putea fi blocate inclusiv rutele alternative folosite de Riad după închiderea Strâmtorii Ormuz.
Publicația notează că îngrijorarea Riadului este că blocada ar putea împinge Iranul către escaladare, nu către negocieri, iar un scenariu de escaladare ar include închiderea strâmtorii Bab el-Mandeb.
În acest context, Casa Albă a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Anna Kelly, un mesaj privind prioritatea Washingtonului de a menține deschisă Strâmtoarea Ormuz pentru „fluxul liber de energie”, într-o declarație citată de Wall Street Journal.
Din relatarea Wall Street Journal, redată de Economica, reiese că Arabia Saudită și-a redirecționat exporturile de petrol de pe coasta estică (prin Ormuz) către coasta vestică, prin Marea Roșie. Problema este că această soluție devine vulnerabilă dacă Bab el-Mandeb este blocată: în acest caz, și fluxurile mutate pe ruta vestică ar putea fi întrerupte.
Adam Baron, cercetător la think tank-ul New America, a declarat pentru Wall Street Journal că, dacă Iranul ar urmări închiderea Bab el-Mandeb, rebelii houthi din Yemen ar fi „partenerul evident” pentru a face acest lucru, iar reacția lor la conflictul din Gaza ar arăta că au capacitatea necesară.
Economica amintește că houthii au închis Bab el-Mandeb acum doi ani, ceea ce a forțat redirecționarea fluxurilor comerciale globale pe ruta ocolitoare din jurul Africii. Consecințele menționate: creșterea costurilor de transport și scumpirea petrolului, cu efecte care au alimentat tendințe inflaționiste.
Bab el-Mandeb a reintrat în atenția analiștilor după ce Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz, atât ca rută alternativă pentru o parte din fluxurile de petrol (inclusiv saudite), cât și ca un nou punct sensibil care ar putea fi, la rândul lui, închis, potrivit observațiilor atribuite lui Baron.
Recomandate
Extinderea atacurilor iraniene asupra petrolierelor dincolo de Strâmtoarea Ormuz ridică riscul operațional pe rutele de export din Golf , într-un moment în care Teheranul încearcă să împiedice revenirea livrărilor de țiței către nivelurile de dinainte de război, potrivit Mediafax , care citează Financial Times. În ultimele zile, două petroliere au fost atacate în apele Golfului Persic: unul în apropierea Qatarului și altul în largul coastei Al Jazeera, în Emiratele Arabe Unite. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a transmis, într-un comunicat, că deține controlul asupra Strâmtorii Ormuz și a avertizat că măsurile împotriva navelor și companiilor care „nu respectă regulile” nu se vor limita la această zonă. „Orice navă care traversează o rută neautorizată va fi urmărită în întreaga regiune și va fi cu siguranță pedepsită”, au avertizat Gardienii Revoluției, potrivit sursei. Atacuri confirmate și extinderea ariei de acțiune Atacurile de miercuri și vineri au fost confirmate de agenția britanică pentru operațiuni comerciale maritime (UKMTO), iar evaluările indică o extindere a ariei de acțiune a Iranului dincolo de Strâmtoarea Ormuz. Miercuri, petrolierul Acers , deținut de o companie turcă și utilizat pentru transportul produselor petroliere, a fost lovit în largul orașului Madinat ash Shamal (Qatar). Potrivit UKMTO și unor consultanți în securitate maritimă, atacul a provocat victime în rândul echipajului și un incendiu la bord. Vineri, un atac în apropierea Emiratelor Arabe Unite a vizat petrolierul Gem No. 2 , deținut de o companie chineză, conform a două surse din domeniul securității citate în material. De ce contează pentru piața petrolului Miza imediată este operațională: creșterea riscului pentru operatorii de petroliere pe rutele din Golf, într-o perioadă pe care Financial Times o descrie drept una dintre cele mai periculoase din ultimii ani pentru acest segment, de la începutul războiului. În același timp, atacurile vin după ce, la finalul lunii septembrie, mai multe rapoarte au indicat că exporturile de petrol din regiune se apropiau de media de dinainte de război. În acest context, seria de lovituri asupra navelor care transportă petrol și produse rafinate sugerează o încercare de a limita creșterea exporturilor din Golf. Context politic: poziția Washingtonului În plan diplomatic, președintele american Donald Trump a anunțat joi că Statele Unite nu vor ataca Iranul înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, programate pentru 3 noiembrie. Trump a spus că Washingtonul poartă discuții „productive” cu Teheranul, dar că blocada americană asupra porturilor iraniene rămâne în vigoare. [...]
Reluarea parțială a fluxurilor de țiței prin Golful Persic nu a rezolvat blocajul la carburanți , iar această diferență menține presiunea pe securitatea energetică și pe prețuri, potrivit Adevărul , care citează declarațiile secretarului american pentru energie, Chris Wright, făcute la Congresul Mondial al Petrolului de la Riad. Oficialul SUA a spus că fluxul de petrol din Golful Persic a revenit la 80%-90% din nivelul de dinaintea războiului din Iran, însă aprovizionarea cu produse rafinate (precum motorina) rămâne „puternic afectată”. În prezent, aproximativ 14 milioane de barili pe zi tranzitează Strâmtoarea Ormuz și conductele alternative de transport. De ce contează: problema se mută de la țiței la produse rafinate Chris Wright a avertizat că, deși fluxurile de țiței sunt în mare parte restabilite, situația este „mult mai dificilă” la produse rafinate. Potrivit acestuia, aprovizionarea cu produse rafinate din regiunea Golfului Persic este la 25%-35% din nivelurile de dinaintea războiului declanșat de SUA și Israel împotriva Iranului. „Problema țițeiului, despre care vorbim atât de mult, încă persistă, dar în mare parte este controlată” În același context, Wright a indicat că prețul țițeiului se menține, în opinia sa, la un nivel „viabil și rezonabil”, însă a descris cotațiile ca fiind „ușor ridicate”, în comparație cu prețurile mult mai mari ale motorinei pe piețele internaționale, conform EFE și Agerpres . Prețuri și riscuri logistice: Ormuz și ruta Mării Roșii Wright a afirmat că prețurile petrolului Brent au crescut cu aproape 70% de la începutul anului , pe fondul blocadei impuse Strâmtorii Ormuz. În plus, un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă amenințările rebelilor houthi din Yemen , aliați ai Iranului, la adresa transporturilor maritime ale Arabiei Saudite în Marea Roșie. Această rută este prezentată ca alternativă importantă pentru exporturile de petrol ale Arabiei Saudite după blocarea Strâmtorii Ormuz la începutul conflictului, pe 28 februarie, iar perturbările de transport din regiune continuă să influențeze piețele internaționale, în contextul reuniunii de la Riad. [...]
Arabia Saudită a readus la 5,8 milioane barili/zi fluxul pe conducta Est–Vest , un coridor logistic folosit pentru a ocoli Strâmtoarea Hormuz, în contextul riscurilor de securitate din regiune, potrivit Al Jazeera . Ministrul saudit al Energiei, prințul Abdulaziz bin Salman , a spus că pomparea prin conducta-cheie a ajuns la 5,8 milioane de barili pe zi (bpd), declarație făcută marți, la o discuție în cadrul GCC 2026 Forum, în Manama (Bahrain). El a susținut că reluarea utilizării conductei a început la „cinci sau șase zile” după atacul major de luna trecută. „Nu toată lumea știe că în cinci sau șase zile am început să folosim din nou conducta după atacul major care a lovit-o. (…) Și, mulțumită lui Dumnezeu, de dimineață am revenit la 5,8 milioane de barili.” Atacul la care se referă ministrul a fost pus pe seama unor lovituri cu drone, atribuite de autorități unor miliții irakiene, conform relatării. Ministerul Energiei anunțase la începutul lui septembrie că a oprit temporar conducta „ca măsură de precauție”, în timp ce echipe specializate urmau să o securizeze și să îi evalueze siguranța. De ce contează: o rută de export care ocolește Hormuz Conducta Est–Vest (cunoscută și ca Petroline) are circa 1.200 km și leagă principalele câmpuri petroliere din estul Arabiei Saudite de portul Yanbu, la Marea Roșie. Miza operațională este că permite exporturi fără tranzit prin Strâmtoarea Hormuz, care, potrivit articolului, a fost „în mare parte închisă” de la izbucnirea războiului SUA–Israel cu Iranul, la final de februarie. În acest context, Arabia Saudită a folosit conducta pentru a redirecționa aproximativ 4 milioane bpd către Yanbu, echivalentul a circa 4% din oferta globală, notează Al Jazeera. Capacitate tehnică și niveluri recente de utilizare Petroline a fost construită în 1981 și are o capacitate maximă de 7 milioane bpd. Totuși, fluxurile efective au fost mai mici în ultimele luni: în august au fost în jur de 2 milioane bpd, potrivit firmei de date și analiză Kpler, cel mai redus nivel lunar din ianuarie, pe fondul atacurilor grupării Houthi din Yemen, care au făcut mai dificilă utilizarea rutei prin Marea Roșie. Revenirea la 5,8 milioane bpd sugerează o creștere rapidă a utilizării infrastructurii după atacul din septembrie, într-un moment în care flexibilitatea rutelor de export rămâne un factor critic pentru piața petrolului. Pentru context suplimentar despre importanța conductei și despre atacul cu drone, Al Jazeera are materiale dedicate despre East-West Pipeline și despre drone strikes . [...]
Arabia Saudită repoziționează prețurile petrolului pe regiuni , reducând semnificativ tarifele pentru Asia și scumpind livrările către Europa de Nord, pe fondul costurilor de transport încă ridicate și al rutelor afectate de tensiunile din Golf, potrivit Focus . Documentul de preț publicat luni, 5 octombrie, arată că prețurile pentru livrările din noiembrie către Asia au coborât „surprinzător” la un minim al ultimilor șase ani, conform Reuters, în timp ce pentru nord-vestul Europei și zona Mediteranei au fost majorate. Mișcarea vine într-un context în care traficul prin Strâmtoarea Hormuz rămâne restricționat, dar statele din Golf și-au crescut exporturile, ajungând la aproximativ 80% din nivelul de dinaintea crizei. Ce s-a schimbat în prețurile Saudi Aramco Pentru piața asiatică, Arabia Saudită a redus prețurile oficiale de vânzare (OSP – „Official Selling Price”, adică prețul de referință stabilit de producător pentru clienți) la mai multe sortimente: „Arab Light” pentru Asia: minus 3 dolari/baril față de luna anterioară, ajungând cu 5 dolari/baril sub media cotațiilor pentru țițeiurile Oman și Dubai. Reuters notează că este cel mai mare discount lunar din iunie 2020. „Arab Medium” și „Arab Heavy” pentru Asia: minus 5 dolari/baril. Pentru nord-vestul Europei, OSP-urile cresc cu 3 dolari/baril la toate sortimentele. Pentru cumpărătorii din SUA, nu sunt așteptate modificări de preț. De ce contează: costurile de transport împing diferențierea regională Publicația indică drept factor major creșterea puternică a tarifelor de transport maritim, în condițiile în care rutele sunt mai complicate și mai scumpe. Analiștii Lloyd’s List au observat salturi abrupte ale unor indici de transport: indicele Suezmax pe ruta SUA–Europa a urcat cu 150% într-o săptămână, iar cel West Africa–Europa cu 145%. În paralel, Arabia Saudită a recurs în ultimele luni la transbordări „navă-la-navă” în afara Strâmtorii Hormuz și la transport printr-o conductă către portul Yanbu de la Marea Roșie, pentru a menține fluxurile de export. Măsurile funcționează, dar sunt descrise ca fiind costisitoare și, pe alocuri, complicate. Implicații pentru Europa: scumpire directă, dar și efecte indirecte Pentru Europa, scumpirea țițeiului saudit înseamnă presiune suplimentară pe costurile de aprovizionare pentru rafinării, chiar dacă Arabia Saudită rămâne un furnizor relativ mic pentru Uniunea Europeană (sub 7%), mult în urma SUA (14,6%) și Norvegiei (12,8%), conform datelor citate. În același timp, ieftinirea pentru Asia poate reduce competiția asiatică pentru alte surse de pe piața globală, ceea ce ar putea tempera presiunea asupra unor fluxuri alternative către Europa — însă efectul depinde de evoluția transportului și a tensiunilor din regiune. [...]
Irakul își extinde opțiunile de export de țiței după ce compania petrolieră de stat Oil Tanker Company a transportat două milioane de barili prin Strâmtoarea Ormuz , o operațiune descrisă drept prima de acest fel din ultimele decenii, potrivit news.ro . Mișcarea are relevanță economică și operațională: în loc să livreze în portul Basra, Irakul își crește flexibilitatea privind locul și momentul vânzării. Transportul a fost realizat cu un petrolier de mare capacitate (VLCC – „very large crude carrier”, navă pentru volume foarte mari de țiței). Directorul general al Oil Tanker Company, Ali Qais Abdul Jabbar, a spus într-un comunicat că această schimbare ar putea permite companiei petroliere de stat SOMO să valorifice „oportunități mai bune de vânzare și de stabilire a prețurilor”. De ce contează pentru piața petrolului Prin tranzitarea Strâmtorii Ormuz, Irakul își poate ajusta mai ușor logistica exporturilor și poate reacționa mai rapid la cererea din piețe, fără a se limita la livrările în Basra. În termeni practici, flexibilitatea operațională poate influența condițiile comerciale (inclusiv prețul) pe care SOMO le poate obține, în funcție de destinație și momentul livrării. Ce urmează: extinderea flotei Șeful Oil Tanker Company a mai precizat că societatea lucrează la achiziționarea și deținerea unor petroliere specializate pentru țiței, cu obiectivul de a-și extinde flota și de a-și consolida capacitatea de a concura cu companiile regionale de transport maritim. În plan geopolitic și de securitate a rutelor, news.ro notează că Irakul obținuse anterior permisiunea Iranului pentru ca petrolierele irakiene să tranziteze Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul „a închis-o efectiv” în timpul conflictului său cu SUA. [...]
Sprijinul exprimat de Sofia pentru importurile de motorină din Rusia riscă să fisureze poziția UE pe sancțiuni , într-un moment în care majoritatea capitalelor europene critică acordul SUA–Rusia ca fiind periculos și contraproductiv pentru presiunea economică asupra Moscovei, potrivit HotNews . Premierul Bulgariei, Rumen Radev, a sugerat că susține înțelegerea care permite motorinei rusești să ajungă pe piețele americane și globale, invocând în primul rând problema prețurilor la combustibil din Europa. La sosirea la un summit de două zile al liderilor UE, el a spus că miza pentru Europa este reducerea costurilor și păstrarea competitivității, conform Euronews . Ce prevede acordul SUA–Rusia și de ce contează economic Statele Unite și Rusia au convenit, săptămâna trecută, ca Moscova să furnizeze inițial peste 300.000 de tone metrice de motorină pe piețele americane și globale. Președintele SUA, Donald Trump, a susținut că măsura ar reduce prețurile la energie în SUA, un subiect cu miză politică internă înaintea alegerilor din noiembrie care vor decide controlul asupra Congresului. Trump a indicat și tranșe ulterioare de livrări: 500.000 de tone în noiembrie; încă un milion după aceea. În același timp, experți din domeniul energetic au estimat că acordul ar putea aduce economiei rusești aproximativ 4 miliarde de dolari (aprox. 18 miliarde lei) din fonduri americane. Reacția UE și Ucraina: risc de slăbire a sancțiunilor Acordul a fost criticat de președintele ucrainean Volodimir Zelenski , care l-a numit „o investiție într-un război care trebuie să ia sfârșit”, apoi „un cadou” pentru Vladimir Putin și a spus că s-a simțit trădat de SUA. În UE, mai mulți lideri au avertizat că înțelegerea subminează strategia de presiune asupra Moscovei. Un purtător de cuvânt al cancelarului german Friedrich Merz a transmis că guvernul „susține deciziile privind sancțiunile împotriva Rusiei” și lucrează cu partenerii europeni pentru sancțiuni suplimentare. Kaja Kallas , șefa diplomației UE, a insistat că, pentru a opri războiul, este nevoie de „o presiune mai mare asupra Rusiei”. Margus Tsahkna, ministrul de externe al Estoniei, a spus că UE trebuie să se concentreze pe ceea ce poate face, amintind de episoade anterioare de presiune din partea lui Trump asupra Ucrainei. Cea mai tranșantă critică din material este atribuită premierului Italiei, Giorgia Meloni, care a numit acordul o „alegere foarte riscantă” și a avertizat că: „Acest acord conferă Moscovei legitimitate în timp ce bombele sale continuă să cadă asupra orașelor ucrainene, generează noi venituri pentru finanțarea războiului și slăbește implicit eficacitatea sancțiunilor”. Miza pentru UE: unitatea pe sancțiuni, pusă sub presiune de prețurile la combustibil Poziționarea Bulgariei iese din linia dominantă a UE, care vede acordul ca pe un risc strategic: venituri suplimentare pentru Rusia și un semnal politic ce poate eroda eficiența sancțiunilor. În contrapondere, argumentul invocat de la Sofia este unul economic imediat – prețurile ridicate la combustibil și competitivitatea. În lipsa altor detalii în material despre pași concreți la nivel european, rămâne de urmărit dacă această divergență se va traduce în tensiuni la summitul UE și în negocierile privind eventuale sancțiuni suplimentare. [...]
