Știri
Știri din categoria Infrastructură
Turcia vrea să transforme „Kanal Istanbul” într-o nouă sursă de taxe de tranzit, mizând pe faptul că, spre deosebire de Bosfor, o cale navigabilă artificială poate fi tarifată, potrivit Focus. Proiectul ar urma să lege Marea Neagră de Marea Marmara și să ofere Ankarei un instrument economic și geopolitic într-un moment în care rutele maritime sunt tot mai expuse tensiunilor.
Canalul planificat ar avea o capacitate de până la 160 de nave pe zi, ceea ce l-ar transforma într-o completare importantă pentru Bosfor și, potențial, într-un factor care poate influența fluxurile comerciale globale. Costul estimat al proiectului este de circa 24 miliarde euro (aprox. 120 miliarde lei), iar obiectivul declarat este obținerea de venituri din taxe de tranzit, după modelul Canalului Suez.
Miza financiară pornește din dreptul internațional al mării: trecerea prin strâmtori naturale precum Bosforul (sau Strâmtoarea Hormuz) este, în principiu, gratuită, în timp ce canalele artificiale (precum Suez sau Panama) pot percepe taxe. În această logică, „Kanal Istanbul” ar deschide Turciei „spațiu fiscal” nou, printr-un regim de tarifare care nu se aplică rutei naturale existente.
Președintele Recep Tayyip Erdogan a descris proiectul încă din 2021 drept un pas „istoric”, invocând și argumente de siguranță pentru navigația pe Bosfor.
„Astăzi deschidem un nou capitol în istoria dezvoltării Turciei. Vedem Canalul Istanbul ca un proiect care asigură viitorul Istanbulului… pentru a garanta siguranța vieții și a proprietății pe Bosfor.”
Analiza notează că fezabilitatea economică este contestată. Experți citați de publicație atrag atenția că așteptările de venit ar fi semnificativ peste încasările actuale asociate Bosforului, unde se percep doar taxe relativ reduse pentru servicii. Pentru a-și recupera investiția, noul canal ar necesita costuri de tranzit mai mari, însă nu este sigur că operatorii maritimi vor accepta aceste majorări, mai ales dacă ruta existentă rămâne disponibilă.
În plus, există incertitudini legate de durata și costurile reale ale construcției. Sunt menționate riscuri de complexitate tehnică (excavări masive, provocări geologice, gestionarea apelor subterane) care pot întârzia proiectul și îl pot scumpi. Conform unor estimări invocate, costurile totale – incluzând infrastructura și proiectele conexe – ar putea ajunge la un multiplu al sumei inițiale.
Materialul plasează proiectul în contextul nervozității din jurul punctelor de blocaj maritime, cu referire la Strâmtoarea Hormuz și la riscul ca taxe sau controale să afecteze comerțul global. În același tablou, se arată că ocolirile deja prelungesc transporturile dintre Asia și Europa cu până la două săptămâni, iar statele caută alternative, inclusiv prin proiecte discutate în jurul Strâmtorii Gibraltar.
Concluzia implicită: pe măsură ce canalele artificiale devin instrumente economice și geopolitice, presiunea se poate transmite în prețuri, timpi de livrare, prime de asigurare și, în final, în costurile lanțurilor globale de aprovizionare.
Recomandate
Turcia pregătește o linie feroviară de mare viteză de 513 km pe litoralul Mării Negre, cu miză dublă – pasageri și marfă – care ar urma să mute o parte din trafic de pe șosele pe calea ferată , potrivit Adevărul . Proiectul este gândit pentru trenuri de până la 250 km/h, iar procedurile de licitație ar putea începe până la finalul acestui an, conform presei locale citate. Noua linie ar urma să deservească 14 stații și este estimată la un trafic de 12 milioane de pasageri pe an. În același timp, infrastructura este planificată să fie folosită și de trenuri de marfă, cu un volum estimat la 14 milioane de tone anual, ceea ce indică o orientare spre transport multimodal și reducerea presiunii pe rețeaua rutieră din zonă. Efectul operațional: timpi de parcurs mult reduși pe axa Samsun–Trabzon–Sarp Conform datelor din articol, proiectul ar scurta semnificativ duratele de călătorie pe coastă: Samsun – Trabzon: 2 ore; Trabzon – Sarp: 1 oră și 10 minute. Ministrul Uraloğlu este citat afirmând că „traficul rutier din zonă va fi redus considerabil”, pe fondul transferului unei părți din mobilitate către calea ferată. Conexiunea cu proiectul Ankara–Samsun și stadiul lucrărilor În paralel, continuă lucrările la linia de mare viteză Ankara–Samsun, cu o lungime de 293 km, care va trece prin Kırıkkale și Çorum. Tronsonul Delice–Çorum (120 km) este în construcție și ar urma să fie finalizat în 2029, cu un timp de parcurs estimat între Ankara și Çorum de 1 oră și 15 minute. Pentru această linie sunt menționate și lucrări de infrastructură majore, între care: 8 tuneluri forate și 3 tuneluri realizate prin metoda „cut-and-cover” (excavare la suprafață, construire, apoi acoperire); 26 de poduri și viaducte; 16 pasaje rutiere peste calea ferată, 84 de pasaje subterane și 208 podețe. Potrivit lui Uraloğlu, procedurile de licitație au fost finalizate pentru tronsoanele Çorum–Merzifon și Merzifon–Havza din cadrul proiectului Ankara–Samsun. [...]
De la 1 octombrie 2026, taxarea rutieră intră într-un nou regim, iar șoferii scapă de plata separată la Fetești , odată cu eliminarea peajului de la Fetești–Cernavodă și trecerea la reguli noi pentru rovinietă și pentru vehiculele grele, potrivit Profit . Schimbarea este prevăzută de Legea nr. 226/2023 și vine după mai multe amânări ale termenelor inițiale. Vechiul cadru legislativ (Ordonanța Guvernului nr. 15/2002), care a reglementat rovinieta și tarifele de trecere timp de peste 20 de ani, este abrogat odată cu trecerea la noul sistem. Ce se schimbă imediat pentru șoferi: dispare taxa de pod de la Fetești Eliminarea vechiului sistem înseamnă că nu va mai exista o plată distinctă pentru traversarea podului de la Fetești–Cernavodă. Măsura se aplică și celorlalte puncte unde erau percepute tarife de trecere în baza legislației anterioare. Pentru cei care circulă spre litoral pe Autostrada Soarelui, acesta este efectul cel mai vizibil: dispariția peajului separat. Rovinieta rămâne, dar se calculează și după norma de poluare Pentru autoturisme și vehiculele de marfă cu masa totală maximă autorizată de cel mult 3,5 tone, obligația de a avea rovinietă nu dispare, însă se schimbă modul de stabilire a tarifului. În calcul vor intra: categoria vehiculului; perioada pentru care este cumpărată rovinieta; clasa de emisii poluante EURO. Consecința practică: două autoturisme din aceeași categorie, dar cu norme EURO diferite, pot ajunge să plătească tarife diferite, pe principiul „poluatorul plătește”. Pentru vehiculele fără date privind clasa de emisii, legislația prevede modalități specifice de încadrare. Pentru camioane, rovinieta este înlocuită de TollRo: plată la kilometru și emisii Pentru vehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, rovinieta este înlocuită de TollRo, un sistem în care tariful se calculează în funcție de: distanța parcursă (numărul de kilometri); emisiile vehiculului. Valoarea datorată rezultă din înmulțirea tarifului unitar cu numărul de kilometri parcurși, iar în structura tarifului intră atât componenta de utilizare a infrastructurii, cât și costurile externe asociate poluării. Pentru transportatori, asta înseamnă că utilizarea mai intensă a rețelei se va reflecta direct în suma plătită. Tranziție, restituiri și sancțiuni: ce trebuie urmărit Noua legislație include prevederi tranzitorii pentru rovinietele și peajele cumpărate înainte de schimbare. În anumite cazuri, CNAIR va trebui să restituie, la solicitarea scrisă a utilizatorilor, sumele aferente peajelor nefolosite și sunt prevăzute reguli și pentru recuperarea sumelor corespunzătoare perioadelor în care anumite roviniete nu mai sunt utilizate. Totodată, noua reglementare elimină exceptarea vehiculelor istorice de la plata rovinietei și a tarifului de trecere. Amenzile pentru lipsa rovinietei rămân, iar pentru TollRo sunt prevăzute sancțiuni raportate la suma care trebuia achitată, inclusiv reguli speciale când nu poate fi stabilită distanța parcursă. Conectare la sistemul european și calendarul CNAIR Noul mecanism este gândit și pentru conectarea la sistemele din alte state UE, prin Serviciul European de Taxare Rutieră (SETRE) , pe care CNAIR îl indică drept operațional de la 15 ianuarie 2027. Aplicarea efectivă a noilor tarife este stabilită pentru 1 octombrie 2026, dată de la care utilizarea infrastructurii rutiere va fi taxată după noile reguli, atât pentru autoturisme, cât și pentru vehiculele comerciale grele. [...]
Deschiderea tronsonului A3 Suplacu de Barcău – Chiribiș la 1 decembrie ar reduce „ruptura” de conectivitate spre graniță , într-un coridor unde continuitatea traficului depinde de finalizarea a două loturi consecutive, potrivit Economedia , care citează o postare pe Facebook a secretarului de stat în Ministerul Transporturilor, Horațiu Cosma . Tronsonul Suplacu de Barcău – Chiribiș are 26 de kilometri și este la limita dintre județele Sălaj și Bihor. Conform informațiilor transmise de oficial, lucrările au depășit 90%, iar șantierul „intră în linie dreaptă” pentru deschiderea circulației. Stadiul lucrărilor și ce mai rămâne de făcut Horațiu Cosma afirmă că pe 20 dintre cei 26 de kilometri a fost deja așternut asfaltul final de uzură, iar constructorul se concentrează pe ultimele intervenții, în special: în apropiere de Suplacu de Barcău, în zona fostului câmp de sonde petroliere; în zona viaductului de 1,8 kilometri peste lacul de acumulare Suplacu de Barcău. Pe listă mai sunt menționate ultimele două pasaje peste autostradă, umpluturile de pământ și asfaltul final. De ce contează: continuitatea spre graniță depinde de două loturi În prezent, în Bihor, A3 este circulabilă pe 5,35 kilometri între Biharia și Borș II, segment care asigură legătura cu autostrada M4 din Ungaria. Pentru continuitatea traficului spre sud-est, este necesară finalizarea loturilor Chiribiș–Biharia și Suplacu de Barcău–Chiribiș. În acest context, deschiderea la 1 decembrie a tronsonului Suplacu de Barcău – Chiribiș ar reprezenta un pas operațional important, dar funcționalitatea completă a conexiunii depinde și de progresul pe lotul Chiribiș–Biharia. Context: un tronson cu „istorie lungă și complicată” Oficialul din Transporturi descrie sectorul ca având „o istorie lungă și complicată”, începută de Bechtel și marcată ulterior de contracte reziliate, licitații anulate și promisiuni neonorate. Separat, lotul Chiribiș–Biharia (28,55 kilometri) are contractul de proiectare și execuție semnat în aprilie 2024, în valoare de aproximativ 785 de milioane de lei, cu asocierea Precon Transilvania – Citadina 98 (companii din grupul Selina). [...]
Închiderea pentru luni a Lotului 1 Sibiu–Boița riscă să mute din nou traficul greu pe DN7 , cu efect direct în timpi mai mari de transport și cozi pe Valea Oltului, potrivit informațiilor publicate de Economedia . Tronsonul de 13 kilometri din Autostrada Sibiu–Pitești ar urma să fie închis temporar pentru lucrări la nodul Boița. Publicația notează că închiderea este legată de mai multe intervenții: lucrări la nod, execuția viaductului de pe secțiunea Boița–Cornetu (realizat de Mapa) și racordarea cu Lotul 1 din Autostrada A13 Boița–Făgăraș (construit de Makyol), inclusiv excavații pentru bretele. Cât ar putea dura și când s-ar putea aplica Conform informațiilor Economedia, închiderea traficului ar urma să fie făcută pentru 90 de zile , cu posibilitatea extinderii până la un an . Momentul exact nu este încă stabilit. Inițial, Primăriile Tălmaciu și Boița au fost înștiințate că închiderea ar urma să înceapă la 21.09.2026 , însă termenul nu a fost pus în aplicare. Motivul indicat este că s-a mai putut turna încă un segment din viaductul Boița, segment la care se lucrează în prezent. După turnarea acestuia, „cel mai probabil” de săptămâna viitoare tronsonul va fi închis temporar, potrivit aceleiași surse. De ce nu se poate menține circulația pe bretele Pentru viaductul construit de Mapa pe secțiunea Boița–Cornetu se folosește un cofraj mobil de mari dimensiuni , iar Economedia arată că acest echipament ocupă gabaritul necesar pentru trecerea mașinilor pe breteaua de acces și ieșire de la nodul Boița. În plus, continuarea turnării „sub trafic” nu a fost agreată de Compania de Drumuri (CNAIR) . Ce se întâmplă cu traficul: deviere pe DN7, prin Valea Oltului Varianta avută în vedere de CNAIR, conform informațiilor din articol, este închiderea circulației pe Lotul 1 și redirecționarea traficului pe DN7 , prin Valea Oltului. Impactul operațional este imediat: șoferii care circulă acum direct pe A1 între Sibiu și Boița ar urma să revină pe DN7, ceea ce poate pune „din nou presiune” pe unul dintre cele mai aglomerate coridoare rutiere din zonă. Au existat alternative, dar nu sunt cele aplicate Surse consultate de Economedia susțin că ar fi existat și variante temporare pentru a menține o parte din trafic, în locul închiderii complete, precum: păstrarea circulației pentru vehicule care nu au nevoie de întregul gabarit; o deviere locală a bretelei. În acest moment, însă, opțiunea rămasă în lucru este închiderea completă a tronsonului și devierea pe DN7, conform informațiilor disponibile. [...]
Tronsonul Bacău–Pașcani de pe A7 intră în faza finală de execuție , după o mobilizare „record” de circa 5.500 de muncitori în șantier, ceea ce ar pune „cel puțin 50 de kilometri” pe traiectoria unei inaugurări în acest an, potrivit Economedia , care citează declarațiile secretarului de stat în Transporturi Irinel Ionel Scrioșteanu . Miza operațională este accelerarea livrării efective a unor segmente continue de autostradă, într-un proiect unde ritmul de șantier și capacitatea de a închide rapid lucrările „de finisaj” (siguranță rutieră, semnalizare, sisteme inteligente de transport) devin decisive pentru deschiderea traficului. Ce loturi sunt vizate și ce stadii de execuție sunt raportate Conform informațiilor prezentate, „linia dreaptă” pentru inaugurare vizează cel puțin primele două loturi ale tronsonului Bacău–Pașcani: Lotul 1 Săucești – Trifești (30,3 km) : a depășit 70% stadiu fizic de execuție; Lotul 2 Trifești – Gherăești (18,9 km) : se apropie de 70% . Separat, pe lotul 3 Mircești – Pașcani (28,09 km) lucrările continuă, iar stadiul fizic a ajuns la 54,6% . Pentru acest lot, finanțarea este asigurată din fonduri europene, potrivit aceleiași surse. Unde se vede „finalul de șantier”: lucrări în derulare Pe primele două loturi, lucrările menționate includ atât activități de structură, cât și elemente necesare pentru punerea în funcțiune: asfaltări în mai multe eșaloane, inclusiv la stratul de uzură; montarea grinzilor din beton, operațiune care a depășit 95%; lucrări la podul peste râul Moldova (tablier metalic montat integral; urmează predale, armare și turnarea betonului); sisteme de colectare a apelor pluviale (rigole și bazine de retenție); parapete de protecție, semnalizare verticală și orizontală; hidroizolații pe poduri și pasaje, panouri fonoabsorbante; lucrări la sistemul ITS (sisteme inteligente de transport) și la iluminat. În apropiere de Roman este prevăzut și un Centru de Întreținere și Coordonare (CIC) , inclusiv un Centru de Monitorizare și Informare (CMI) . Mobilizarea raportată și cine execută lucrările Pe întreg tronsonul Bacău–Pașcani, mobilizarea este descrisă ca „record”: 5.500 de muncitori în șantier. Publicația mai notează că aproape 600 de șoferi lucrează pe 296 de autobasculante , în două schimburi , iar în șantier sunt peste 500 de utilaje . Lucrările sunt realizate de asocierea Spedition UMB – SA&PE Construct – Tehnostrade , conform informațiilor din articol. [...]
Varianta de Ocolire Timișoara Vest intră într-o fază intensă de execuție, cu impact direct asupra calendarului de deschidere a traficului , după ce pe traseu se lucrează în paralel la toate cele 10 poduri și pasaje, potrivit Economedia , care citează informări ale DRDP Timișoara. Proiectul are aproximativ 14 km, cu două benzi pe fiecare sens și patru noduri rutiere denivelate. Constructor este NUROL İnşaat, iar DRDP Timișoara are rol de supervizor al contractului derulat de CNAIR . Lucrări la structuri: fundații, consolidări și pregătirea montajului Pe șantier se execută lucrări în stadii diferite la poduri și pasaje, inclusiv la fundații și elevații. Sunt menționați și „piloți de îndesare”, utilizați ca măsură de consolidare a terenului de fundare în spatele culeelor (elementele de sprijin ale podurilor). În paralel, antreprenorul a început fabricarea grinzilor, care sunt depozitate în organizarea de șantier. Conform informațiilor transmise, în total vor fi „peste 600 de grinzi” ce urmează să fie montate la pasaje și poduri. Mobilizare în șantier și lucrări conexe CNAIR arată, într-o informare publicată pe Facebook, că avansează și lucrările de terasament, intervențiile la nodurile rutiere și la viitoarele spații de servicii, precum și relocarea canalelor ANIF și a rețelelor de telecomunicații. Pe șantier sunt „peste 300 de muncitori” și „peste 160 de utilaje”, între care autobasculante, autobetoniere, camioane, buldozere, compactoare, autogredere, încărcătoare, reciclatoare de sol, macarale, cisterne și utilaje de foraj. [...]
