Știri
Știri din categoria Energie

SoftBank își securizează energia pentru centrele de date AI prin producție proprie de baterii, urmând să pornească o linie de fabricație la scară mare în fosta uzină Sharp din Sakai (Osaka), cu o țintă de aproximativ 1 GWh pe an după atingerea capacității, potrivit The Next Web.
Proiectul este gândit în primul rând pentru a alimenta cu stocare centrele de date pentru inteligență artificială pe care SoftBank le construiește deja, dar compania vizează și clienți din rețea (stocare pentru sistemul energetic), industrie și segmentul rezidențial.
SoftBank (prin subsidiara sa de servicii mobile) va începe producția de masă în anul fiscal care începe în aprilie 2026. Compania lucrează cu două firme din Coreea de Sud:
Pentru 2027 este vizată producția pe zinc-halogenură, în timp ce volumele inițiale ar urma să fie asigurate din chimii precum litiu-fier-fosfat (LFP) și altele.
Logica economică, așa cum este descrisă în material, pleacă de la nevoile centrelor de date AI: acestea au nevoie de stocare mare, cu descărcare rapidă, pentru a „netezi” vârfurile de consum și pentru a rezista la evenimente din rețea. SoftBank mizează pe combinații LFP și zinc-halogenură și pe faptul că acestea evită lanțuri de aprovizionare cu materiale precum cobaltul și „pământurile rare”, aflate sub presiunea controalelor de export din China.
Un argument operațional important pentru zinc-halogenură este că ar fi neinflamabilă și folosește materiale larg disponibile, ceea ce poate conta atât la aprobările de securitate la incendiu, cât și la amplasarea bateriilor în interiorul sau lângă sălile cu servere.
SoftBank semnalase conversia încă din aprilie, când confirmase că fosta fabrică LCD de 440.000 mp cumpărată pentru circa 100 miliarde yeni (aprox. 3,1 miliarde lei) va găzdui cea mai mare linie de producție de baterii din Japonia. Actualizarea de acum „strânge” calendarul, fără a-l prezenta drept ferm, notează publicația.
Miza este și una de integrare verticală: SoftBank ar fi simultan operator de centre de date și client pentru baterii, încercând să reducă dependența de achiziții la prețuri „spot” și să-și controleze termenele de livrare, într-un sector în care proiectele de stocare au adesea întârzieri.
O capacitate de 1 GWh/an este relevantă la nivelul Japoniei, dar nu plasează uzina în „liga globală”, unde, potrivit materialului, unele fabrici din China operează la peste 100 GWh, iar cele mai mari situri din SUA se îndreaptă spre 35 GWh.
În Tokyo, investitorii au tratat anunțul ca pozitiv pe termen lung, dar fără efect imediat: acțiunile SoftBank au închis „aproape neschimbat” luni, iar discuția dominantă a rămas cea legată de datoria grupului și de negocierile privind un împrumut garantat cu participații la OpenAI, conform aceleiași surse.
Recomandate

România plătește seara prețul lipsei de stocare și flexibilitate , după ce ziua exportă energie la tarife joase și ajunge să importe în orele de vârf la prețuri de până la cinci ori mai mari, potrivit unei analize citate de Antena 3 . Dezechilibrul, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI) , Dumitru Chisăliță , este unul structural și ajută la explicarea facturilor ridicate la energie. În analiza sa, Chisăliță argumentează că „explozia prețurilor” din ultima perioadă nu indică o problemă de producție, ci una de funcționare a sistemului: lipsă de flexibilitate și de capacitate de a gestiona când este produsă și consumată energia, mai ales într-un mix tot mai dependent de solar și eolian. Export ieftin la prânz, import scump seara Datele invocate pentru luna aprilie arată un contrast puternic între prețurile din intervalele de surplus și cele din vârfurile de consum: România a exportat energie electrică la prețuri medii de aproximativ 50 euro/MWh . În aceleași săptămâni, a importat în orele de vârf de seară la prețuri care au urcat până la 250 euro/MWh . „Diferența nu este doar o anomalie de piață. Este radiografia unei vulnerabilități structurale. (…) nu contează cât produci, ci când produci”, a subliniat președintele AEI. Cazul Bulgariei: valoare de import de aproape șapte ori mai mare decât exportul În aprilie 2026, România a importat energie electrică din Bulgaria în valoare de aproximativ 33,4 milioane euro , în timp ce exporturile către Bulgaria au însumat circa 5 milioane euro . Deși cantitatea importată a fost de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea importurilor a fost de aproape șapte ori mai ridicată, diferență pusă pe seama prețurilor mult mai mari din orele de vârf. Interpretarea AEI este că România exportă energie ieftină în orele de surplus (de regulă la prânz, când producția fotovoltaică este ridicată), iar apoi o „recumpără” seara, când consumul crește și producția solară scade. Miza: bateriile care stabilizează rețeaua, nu doar „urmează” rețeaua Chisăliță aduce în discuție diferențele de infrastructură de stocare și tipul bateriilor instalate: În România, aproximativ 95% dintre bateriile instalate sunt de tip grid-following (sisteme care urmăresc rețeaua existentă, fără a o putea stabiliza independent). În Bulgaria, aproximativ 20% dintre baterii sunt deja grid-forming (baterii care pot „forma” și stabiliza rețeaua, oferind inerție sintetică și stabilizare de frecvență). Tot la nivel comparativ, analiza indică: raportul dintre capacitățile de stocare în baterii și totalul capacităților solare și eoliene: aprox. 6% în România vs aprox. 30% în Bulgaria; raportul dintre puterea instalată în baterii și consumul mediu orar de vârf: 7,5% în România vs aprox. 40% în Bulgaria. De ce contează economic Concluzia analizei este că, într-o piață dominată tot mai mult de producția variabilă (solar/eolian), avantajul competitiv se mută de la „cât produci” la „cât poți stoca și muta în timp”. În lipsa acestei flexibilități, România riscă să producă energie verde, dar să captureze prea puțină valoare din ea, rămânând expusă la prețuri ridicate în orele de vârf și la vulnerabilități mai mari, inclusiv cu potențiale implicații geopolitice, potrivit lui Chisăliță. [...]

Noul guvern de la Budapesta vrea să redeschidă dosarul Paks 2, ceea ce poate schimba finanțarea și calendarul celui mai mare proiect energetic al Ungariei. Potrivit Reuters , nominalizatul pentru portofoliul economiei și afacerilor energetice a anunțat că va revizui atât finanțarea, cât și implementarea extinderii centralei nucleare Paks. Proiectul, estimat la 12,5 miliarde euro (aprox. 63,7 miliarde lei), vizează extinderea centralei Paks (2 gigawați) cu două reactoare VVER fabricate în Rusia și a fost atribuit în 2014, fără licitație, companiei de stat ruse Rosatom . Reuters notează că proiectul a fost întârziat cu ani. Revizuire pe costuri, finanțare și condiții de implementare Istvan Kapitany, audiat în parlament, a spus că este nevoie de „o strategie nucleară transparentă” și că urmează să fie analizate costurile și finanțarea Paks 2, precum și condițiile de implementare. El a precizat că documentele sunt contracte clasificate, care „nu au fost încă văzute” de echipa sa și trebuie examinate. În același timp, Kapitany a indicat că energia nucleară va rămâne importantă în mixul energetic al Ungariei și a promis măsuri împotriva corupției, pe fondul criticilor potrivit cărora, sub fostul premier Viktor Orban, corupția ar fi fost răspândită (acuzații respinse de acesta). De ce contează: proiectul-simbol al relației cu Rusia intră în reevaluare Reuters arată că observatori politici au considerat Paks 2 un exemplu al relațiilor apropiate dintre Budapesta și Moscova în perioada Viktor Orban, relații pe care noul guvern spune că vrea să le schimbe, în contextul încercării de a repara legăturile cu Uniunea Europeană. Premierul Peter Magyar , învestit sâmbătă, a afirmat luna trecută că proiectul ar avea costuri „umflate”. Rosatom a transmis că este pregătită să justifice prețul. Context politic: refacerea relației cu UE, cu accent pe transparență Separat, nominalizata pentru funcția de ministru de externe, Anita Orban, a spus într-o comisie parlamentară că prima sarcină este refacerea încrederii în Ungaria, erodată sub guvernarea anterioară. Ea a indicat nevoia de legi care să asigure independența justiției, transparența licitațiilor publice, combaterea corupției, verificarea declarațiilor de avere și urmărirea utilizării fondurilor UE. Anita Orban a mai spus că Ungaria nu va trimite soldați sau arme în Ucraina. [...]

Bulgaria a trecut pe primul loc în Balcani la stocarea în baterii, un avantaj operațional pentru integrarea regenerabilelor , cu o capacitate operațională de 0,56 GW, peste România (0,49 GW), potrivit Economedia . Datele sunt atribuite de Economedia publicației 24Chasa, prin Rador Radio România . Capacitatea de stocare în baterii contează direct pentru funcționarea sistemului energetic: permite „mutarea” energiei produse din solar și eolian din orele cu producție mare către momentele în care consumul este ridicat sau producția scade, reducând presiunea pe rețea și nevoia de capacități de echilibrare pe termen scurt. Cum arată clasamentul regional menționat în analiză În sud-estul Europei, cifrele prezentate în material indică următoarea situație a capacității operaționale de stocare în baterii: Bulgaria: 0,56 GW România: 0,49 GW Turcia: 0,21 GW Grecia : nu este „printre țările fruntașe”, conform sursei (fără valoare numerică în textul citat) Turcia, în urmă azi, dar cu planuri mult peste restul Europei Deși are în prezent o capacitate operațională mai mică decât Bulgaria și România, Turcia este descrisă ca având cele mai ambițioase planuri de dezvoltare din Europa: proiectele aflate în implementare, aprobare sau anunțare ar totaliza 32,8 GW . Dacă toate ar fi realizate, Turcia ar ajunge la o capacitate totală de baterii de aproape 33 GW , ceea ce ar schimba semnificativ raportul de forțe la nivel european, nu doar regional. Context european: unde se poziționează Bulgaria La nivelul capacităților deja operaționale în Europa, Germania este indicată drept lider cu 2,8 GW , urmată de Italia cu 2 GW . Bulgaria apare în grupul țărilor cu între 0,5 și 1 GW , alături de Irlanda, Suedia și Franța. Analiza citată mai arată că ritmul accelerat de dezvoltare a bateriilor în Europa este pus în principal pe seama scăderii costurilor tehnologiilor și a politicilor de încurajare a investițiilor în stocarea energiei, informație relatată de BGNES. [...]

Hidroelectrica pune în joc 4,088 milioane lei pentru mentenanța automatizărilor de la Porțile de Fier , o achiziție care vizează direct funcționarea sistemelor de monitorizare și control din unele dintre cele mai importante hidrocentrale din portofoliul companiei, potrivit Agerpres , pe baza unui anunț de participare publicat în SEAP. Contractul, finanțat din fonduri proprii, are o valoare estimată de 4,088 milioane lei, fără TVA, și acoperă servicii de mentenanță pentru sistemele de automatizare, monitorizare și control de la hidrocentralele Porțile de Fier. Cum va fi atribuit contractul Procedura este o licitație deschisă, iar criteriul de atribuire este „cel mai bun raport calitate-preț”. Achiziția presupune încheierea unui acord-cadru cu un singur operator economic. Condiții pentru ofertanți și calendar Conform anunțului citat, ofertantul trebuie să demonstreze că, în ultimii cinci ani, a dus la bun sfârșit servicii similare, în valoare cumulată de 4 milioane lei fără TVA, prin unul sau cel mult cinci contracte. Termenul-limită pentru depunerea ofertelor este 9 iunie 2026, ora 15:00. Context: dimensiunea Hidroelectrica Hidroelectrica este cel mai mare producător de energie regenerabilă din România și operează 188 de centrale hidroelectrice, cu o putere instalată totală de 6,4 GW, precum și parcul eolian Crucea, cu 108 MW instalați. [...]

AUR propune ca exploatarea cărbunelui să înceapă doar cu avizul comisiilor parlamentare , o condiție suplimentară care ar muta o parte din decizia operațională din zona administrativă către Parlament, cu potențiale efecte directe asupra ritmului și predictibilității proiectelor miniere, potrivit Economica . Inițiativa legislativă introduce o excepție pentru resursele minerale de tip cărbuni: autorizarea începerii activităților miniere ar urma să fie condiționată de solicitarea și obținerea unui „aviz conform” (adică obligatoriu, nu consultativ) emis de Comisia pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale și Comisia pentru industrii și servicii, reunite, din Parlament. Ce se schimbă în procedura de autorizare Conform proiectului descris, autoritatea competentă în domeniul minier își păstrează atribuțiile, însă apare un filtru suplimentar înainte de începerea efectivă a exploatării pentru zăcămintele de cărbune. AUR susține că, în forma actuală, legislația permite decizii „exclusiv la nivel administrativ”, fără asumare politică și fără dezbatere publică, iar noul mecanism ar adăuga „control democratic” și transparență. De ce contează: impact de reglementare și risc de întârziere Introducerea unui aviz parlamentar conform poate crește gradul de control politic asupra proiectelor de exploatare a cărbunelui și, implicit, poate: adăuga o etapă formală în procesul de autorizare, cu potențial de prelungire a termenelor; crește incertitudinea pentru operatori, prin dependența de un vot/aviz în comisii; schimba echilibrul dintre decizia tehnico-administrativă și decizia politică în cazul resurselor considerate „strategice”. AUR își motivează demersul prin nevoia de a păstra resursele „sub control democratic” și prin îngrijorări legate de cine va controla perimetrele de cărbune după închiderea unor capacități, în special în contextul procesului de închidere în care s-ar afla Complexul Energetic Oltenia , potrivit declarațiilor citate în material. Contextul invocat de inițiatori AUR afirmă că România are rezerve de lignit (de exemplu în Gorj) și de huilă (în Hunedoara) și infrastructură pentru exploatare, dar că viitorul unor resurse strategice ar fi pus sub semnul întrebării. Deputatul AUR Ionelia Priescu, inițiator al proiectului, susține că „nicio autorizație de exploatare a cărbunelui” nu ar trebui să fie posibilă fără avizul comisiilor parlamentare de specialitate. În același timp, formațiunea indică drept argument și contextul geopolitic (tensiuni în Strâmtoarea Ormuz și războiul din Ucraina), pentru a susține ideea că resursele energetice trebuie tratate ca elemente de securitate națională. Ce urmează În informațiile disponibile nu apar termene de dezbatere sau vot. Dacă proiectul va avansa în Parlament, miza practică va fi modul în care noul aviz conform ar fi integrat în fluxul de autorizare și ce efect ar avea asupra calendarului de deschidere a exploatărilor de cărbune. [...]

Ordonanța care ar fi introdus garanții financiare mari pentru noile proiecte energetice, menită să reducă specula cu avize tehnice de racordare (ATR) , nu se mai aplică , iar efectul imediat este că piața rămâne, cel puțin deocamdată, fără un instrument de „curățare” a rezervărilor de capacitate din rețea, potrivit unei analize citate de Economica . România are emise ATR-uri pentru peste 80.000 MW, în condițiile în care necesarul actual de putere este de aproximativ 9.000 MW, iar alte circa 30.000 MW se află în lucru. În acest context, analiza arată că o parte importantă din „piața ATR” funcționează ca o zonă de opțiuni speculative pe capacitate de rețea, nu ca piață de investiții. De ce contează: garanțiile ar fi schimbat costul de intrare și ar fi filtrat proiectele Măsurile propuse de Guvern ar fi introdus garanții financiare de 30 euro/kW instalat pentru proiectele energetice, plus garanții suplimentare pentru participarea la licitațiile de capacitate. Concret, impactul financiar estimat în analiză era: pentru un proiect de 1 MW : 60.000 – 90.000 euro (garanții totale); pentru un proiect de 100 MW : 6 – 9 milioane euro (garanții estimate). Autorul susține că, în principiu, aceste garanții ar fi putut elimina proiectele speculative și ar fi deblocat capacitatea „rezervată artificial” în rețea. În același timp, avertizează că, fără protecții procedurale, ordonanța putea lovi și în investitorii reali, mai ales acolo unde întârzierile sunt generate de instituțiile statului. Cine ar fi fost afectat diferit: mici „speculative”, proiecte blocate administrativ și dezvoltatori mari Analiza descrie efecte distincte în funcție de tipul proiectului: Proiecte speculative mici (circa 1 MW) , fără finanțare, teren sau studii solide: garanțiile de 60.000–90.000 euro ar fi descurajat inițiativele orientate spre revânzarea avizelor. Proiecte reale (circa 10 MW) , avizate, dar blocate în proceduri administrative (de exemplu mediu, CFISD/CSAT): garanțiile de 600.000–900.000 euro ar fi devenit problematice dacă întârzierile nu sunt imputabile investitorilor, cu risc de percepție de „abuz economic” la executarea garanției. Dezvoltatori mari (circa 100 MW) : garanțiile de ordinul a 5–8 milioane euro ar fi fost suportabile pentru fonduri de investiții, dar mai greu de dus de antreprenori locali, cu posibil efect de consolidare și concentrare a pieței. Problema de guvernanță: unde ajung banii din garanții Autorul ridică și întrebarea dacă este „normală” plata unei garanții către o companie privată (operatorul de distribuție), argumentând că acest lucru poate fi acceptabil în infrastructură reglementată, dar numai dacă banii sunt tratați ca instrument reglementat, nu ca venit privat. În analiza citată sunt propuse, ca principiu, soluții precum direcționarea garanțiilor executate într-un cont separat sau fond dedicat dezvoltării rețelei, cu raportare publică și deducere explicită din tarifele viitoare, pentru a evita percepția că „investitorul pierde, operatorul câștigă, statul scapă de responsabilitate”. Context: dimensiunea fenomenului „ATR” și profilul firmelor Într-un eșantion de 722 de firme cu circa 72.000 MW capacitate aprobată, analiza indică următoarele caracteristici: 76% aveau cifră de afaceri zero; 78% nu aveau niciun angajat; peste jumătate aveau capital social sub 10.000 lei . Ce urmează Analiza concluzionează că intervenția asupra modului de alocare și gestionare a ATR-urilor este justificată, dar instrumentele trebuie calibrate astfel încât să reducă specula fără să penalizeze investițiile reale, mai ales când blocajele sunt administrative. În lipsa aplicării ordonanței, problema rezervărilor de capacitate rămâne deschisă, iar presiunea pentru o soluție de reglementare „echilibrată” se menține. [...]