Știri
Știri din categoria Energie
Noua taxă de carbon ETS2 ar putea adăuga peste 1 leu/litru la carburanți și sute de lei pe an la încălzirea pe gaze, potrivit estimărilor citate de Stirile Pro TV. Miza pentru România este dublă: impactul direct în bugetele gospodăriilor și poziționarea în negocierile UE, în condițiile în care măsura ar urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2028.
Estimările provin dintr-o analiză a Asociației Energia Inteligentă (AEI), semnată de președintele organizației, Dumitru Chisăliță, și pornesc de la un preț al carbonului de 80 euro/tonă (aprox. 419 lei/tonă, la cursul folosit în analiză).
Conform calculelor AEI, scumpirile pot ajunge la:
Analiza notează că valorile țin cont de componenta de biocombustibil (etanol/biodiesel), care poate avea factor ETS2 zero.
Pentru un șofer care folosește o Dacia Logan, AEI estimează un cost suplimentar de circa 840 lei/an, echivalent cu o creștere de aproximativ 7% față de cheltuielile actuale cu combustibilul, în ipotezele din analiză (inclusiv un rulaj mediu de 15.000 km/an).
La nivel de gospodărie, estimarea AEI indică o posibilă creștere viitoare a costurilor „cu până la 5%” din componenta de transport.
AEI avertizează că ETS2 ar urma să se aplice și clădirilor rezidențiale și comerciale care folosesc combustibili fosili pentru încălzire (inclusiv gaze naturale). În ipoteza aceluiași preț al carbonului (80 euro/tonă), analiza indică următoarele costuri suplimentare anuale, peste factura de gaze:
În ansamblu, președintele AEI susține că, dacă taxa s-ar aplica, cheltuielile populației ar crește cu circa 10%.
Potrivit materialului, zece țări – inclusiv România – au cerut UE să reconsidere noul preț al carbonului pentru combustibili, în contextul revizuirii pieței de carbon. Informația este relatată pe baza unei declarații comune consultate de Reuters (link în sursă).
Lista țărilor semnatare: Italia, Polonia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, România și Slovacia. Declarația susține că „cetățenii europeni nu ar trebui să fie supuși unor noi taxe climatice” în actualele condiții economice și geopolitice și cere ca ETS2 să fie analizat direct în revizuire.
În același timp, analiza AEI subliniază că România ar fi cerut reconsiderarea ETS2 doar pentru transport, nu și pentru componenta care vizează imobilele încălzite cu gaze, deși impactul pe facturi ar putea fi semnificativ.
Conform informațiilor citate, Comisia Europeană urmează să propună o revizuire a sistemului ETS, iar negocierile dintre guvernele naționale și legislatorii europeni pot aduce amendamente, inclusiv privind ETS2. Materialul mai notează că cele 10 țări semnatare ar avea suficiente voturi în sistemul decizional al UE pentru a bloca modificările la care se opun.
Recomandate
Deși fotovoltaicul a acoperit 70% din consum la prânz, prețul mediu al zilei a rămas ridicat , iar diferențele mari între orele ieftine și cele scumpe au împins costul total al energiei peste nivelurile din 2019, potrivit unei analize citate de Economedia . Mesajul central: fără stocare și flexibilitate în sistem, „succesul” tehnic al solarului nu se traduce automat în facturi mai mici. Paradoxul: energie foarte ieftină la prânz, foarte scumpă seara În intervalul de maximă producție fotovoltaică din 19 iunie 2026, prețurile pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) au coborât puternic: aproximativ 47,8 lei/MWh la ora 11 și circa 59,8 lei/MWh la ora 12. Problema, arată Dumitru Chisăliță (Asociația Energia Inteligentă), este că această energie ieftină este exportată în mare parte, astfel încât efectul de ieftinire nu se vede în aceeași măsură în România. În schimb, la vârful de consum din seară, când producția solară este practic inexistentă, prețul a urcat la aproximativ 1.360 lei/MWh (ora 21). Raportul dintre cele două momente ajunge la aproape 23 de ori, o volatilitate care, în analiza citată, indică o vulnerabilitate structurală: producția solară vine masiv când cererea și „valoarea economică” a energiei sunt mai mici, dar lipsește când consumul e ridicat. „Această volatilitate extremă evidenţiază una dintre principalele provocări ale sistemului energetic actual: energia solară produce masiv atunci când cererea şi valoarea economică a energiei sunt mai reduse, dar nu este disponibilă în intervalele cu consum ridicat, când energia este cea mai valoroasă” De ce nu se vede în prețul final: media zilei și costul flexibilității Pentru 19 iunie 2026, prețurile au variat între aproximativ 47,8 lei/MWh și 1.360 lei/MWh, iar prețul mediu zilnic a fost de 554 lei/MWh. Prin comparație, în 2019 prețul mediu pe PZU era de 246 lei/MWh. Chisăliță propune o comparație cu iunie 2019 (descris ca ultimul an fără influențe majore din crize energetice, intervenții administrative sau dezechilibre): atunci prețul mediu pe PZU România era în intervalul 45–55 euro/MWh, în timp ce pe 19 iunie 2026 prețul mediu zilnic a fost de aproximativ 106 euro/MWh. Concluzia analizei: prețul mediu al zilei din 2026 a fost aproximativ dublu față de nivelul caracteristic lunii iunie 2019, deoarece scăderile de la prânz au fost compensate (și depășite) de scumpirile din seară. Un factor-cheie este costul resurselor „flexibile” necesare după apus pentru a acoperi consumul: hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri sau capacități de stocare. Aceste costuri se reflectă în prețurile ridicate din orele de vârf, potrivit analizei. Comparația 2019 vs 2026: mai mult solar, dar și diferențe de preț mult mai mari Analiza notează că la 19 iunie 2019 fotovoltaicul acoperea aproximativ 8% din consum la prânz, nu existau excedente semnificative, iar prețurile erau relativ uniforme pe parcursul zilei, cu diferențe mici între minim și maxim. La 19 iunie 2026, fotovoltaicul a acoperit aproximativ 70% din consum la prânz, dar energia din acel interval a avut o valoare economică scăzută, iar după apus a fost nevoie de înlocuire rapidă cu surse mai costisitoare. În acest context, Chisăliță vorbește despre „paradoxul fotovoltaic”: cu cât producția solară e mai mare în lipsa stocării și a flexibilizării, cu atât scade valoarea energiei la prânz, în timp ce energia necesară seara rămâne scumpă. „Ziua de 19 iunie 2026 demonstrează că succesul tehnic al energiei fotovoltaice nu se traduce în energie mai ieftină pentru consumatori, din contră ea este mai scumpă” Ce urmează, în logica analizei: investiții în stocare și managementul consumului Concluzia este că, fără investiții consistente în stocare, flexibilizarea consumului și mecanisme de valorificare a surplusului din timpul zilei, România riscă să se confrunte mai des cu același tipar: abundență de energie ieftină la prânz și deficit de energie foarte scumpă seara, cu diferențe care, în cazul zilei de 19 iunie 2026, au ajuns la un raport de aproximativ 23 la 1. [...]
România și Serbia au reluat oficial discuțiile pentru Porțile de Fier 3 , un proiect care ar putea aduce capacități noi de stocare și echilibrare a energiei în regiune, dar care ridică pentru București riscuri operaționale și de mediu legate de Dunăre, potrivit G4Media . Joi, premierul Ilie Bolojan s-a întâlnit la Guvern cu ministrul Mineritului și Energiei din Serbia, Dubravka Đedović Handanović , iar cele două părți au semnat un Memorandum de Înțelegere care creează cadrul pentru schimb de informații despre proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Djerdap 3 (Porțile de Fier 3) și pentru evaluarea impactului și beneficiilor, conform comunicatului Executivului citat de publicație. Miza pentru România: compatibilitatea cu Porțile de Fier I și II și protecția Dunării Din perspectiva Bucureștiului, discuția este condiționată de efectele pe care un proiect nou le-ar putea avea asupra infrastructurii existente și asupra utilizărilor Dunării. Ilie Bolojan a indicat explicit că România vrea ca o eventuală dezvoltare să fie compatibilă cu funcționarea și producția de energie de la Porțile de Fier I și II, să protejeze zonele riverane din România și Bulgaria și să țină cont de navigația pe Dunăre. Serbia: stocare de energie și stabilitate de rețea, plus căutare de parteneri Ministrul sârb al Energiei a prezentat Djerdap 3 drept cel mai mare proiect energetic dezvoltat în prezent de Serbia, cu beneficii precum stocare „substanțială” de energie electrică, sprijin pentru echilibrarea sistemului electroenergetic și integrarea unor surse mai curate, respectiv consolidarea stabilității rețelei. Totodată, Serbia ar urmări să atragă parteneri americani în proiect și face demersuri pe lângă Administrația Trump, mai notează G4Media. De ce rămâne proiectul sensibil: debitul Dunării și efectele economice conexe Potrivit aceleiași surse, autoritățile române sunt îngrijorate de impactul hidrocentralei asupra debitului Dunării, ceea ce ar putea afecta transportul fluvial și ar influența programele de irigații. În acest context, memorandumul semnat funcționează ca un pas procedural pentru schimb de date și evaluări, nu ca o decizie de demarare a construcției. [...]
România ajunge în topul european al câștigurilor potențiale din stocarea energiei , ceea ce poate accelera investițiile în baterii și poate schimba modul în care se echilibrează Sistemul Energetic Național, potrivit unei analize publicate de Economica . Indicatorul folosit este calculat de ENTSO-E (rețeaua europeană a operatorilor de transport și sistem) și estimează „valoarea stocării” exclusiv din diferențele de preț din Piața pentru Ziua Următoare (PZU), pe perioada 1 iunie 2025 – 1 iunie 2026. Metoda pornește de la diferența medie zilnică dintre cele 8 ore cu cele mai mici prețuri (încărcare) și cele 8 ore cu cele mai mari prețuri (descărcare), adică o aproximare a veniturilor din arbitrajul zilnic (cumpărare ieftin, vânzare scump). De ce contează: semnal puternic de rentabilitate pentru investitori La nivel european, ENTSO-E indică un minim mediu de aproximativ 215 euro/MW pe zi, în timp ce în multe țări oportunitățile depășesc 600 euro/MW pe zi, pe fondul volatilității prețurilor spot. În acest context, România apare drept una dintre cele mai atractive piețe din regiune. Conform calculelor citate, România ar oferi un câștig de 792 euro/MW pe zi la utilizarea unei baterii de stocare, al patrulea nivel din Europa, după: Ungaria: 800 euro/MW pe zi Bulgaria: 798 euro/MW pe zi Grecia: 797 euro/MW pe zi Câtă stocare există deja în România și cât de repede crește Pe partea operațională, datele Transelectrica menționate în analiză arată că, la 20 iunie , România avea 878 MW putere instalată și 1.630 MWh capacitate de stocare în baterii. Ritmul de creștere este rapid: în urmă cu două luni, capacitatea era de circa 1.100 MWh , ceea ce înseamnă un plus de 500 MWh în aproximativ două luni, pe fondul intrării în exploatare a unor instalații mari. Așteptări pentru 2026: pragul de 2.000 MW În februarie, vicepreședintele ANRE Gabriel Andronache a declarat că puterea instalațiilor de stocare ar urma să se tripleze față de finalul anului trecut, până la 2.000 MW la finalul acestui an, pe ideea că stocarea poate „întârzia” vârful de producție din timpul zilei și poate reduce expunerea la prețurile mari din vârful de sarcină. „Am terminat anul trecut cu o capacitate de stocare dispecerizabilă (în sens de putere instalată – n.red.) de aproape 600 MW, la finalul acestui an ne așteptăm să depășim pragul de 2.000 MW”, a spus atunci Andronache. Pentru piață, combinația dintre câștigurile potențiale ridicate din diferențele de preț și creșterea accelerată a capacităților instalate sugerează că bateriile vor avea un rol tot mai vizibil în echilibrarea SEN și în modul în care se formează prețurile în orele de vârf. [...]
Un program de „energie gratuită” la prânz poate reduce costurile sistemului, dacă mută consumul din orele scumpe de seară , arată primele rezultate ale unui proiect-pilot analizat de Asociația Energia Inteligentă (AEI) , potrivit Profit . Datele PPC indică faptul că peste 83% dintre participanți și-au modificat comportamentul de consum în intervalele cu energie activă la preț zero. Proiectul-pilot al PPC vizează 5.000 de clienți și oferă energie activă gratuită în anumite intervale orare. AEI descrie inițiativa drept un test de „flexibilitate a consumului” – adică măsura în care consumatorii își pot muta utilizarea energiei către orele în care sistemul are excedent (de regulă la prânz, când producția fotovoltaică este ridicată). „Introducerea energiei active la preț zero de către PPC pentru 5.000 de clienți reprezintă, dincolo de o campanie de marketing inteligentă, unul dintre cele mai interesante experimente de flexibilitate a consumului realizate până acum pe piața de energie din România”, susține Dumitru Chisăliță, președintele AEI. Ce arată primele date: consum mutat și reduceri pentru clienți În primele șase intervale orare cu energie activă gratuită, cei 5.000 de participanți au consumat în total 71 MWh, iar reducerea cumulată a fost de aproximativ 61.000 de lei, conform datelor publicate de PPC. Raportat la numărul de participanți, câștigul mediu este de aproximativ 12 lei per client înscris (0,096 lei/kWh, 7,3%) sau 14,5 lei pentru fiecare client care și-a modificat efectiv comportamentul de consum (0,116 lei/kWh, 9,2%). Analiza notează însă că valoarea principală nu este suma economisită individual, ci efectul asupra modului în care se consumă energia. „Elementul esențial este faptul că participanții au consumat cu 28,6% mai mult în intervalele gratuite decât în aceleași intervale din luna precedentă. Din cei 71 MWh consumați, aproximativ 55 MWh reprezintă consumul care s-ar fi produs oricum, iar circa 15,8 MWh constituie consum suplimentar generat de stimulentul oferit de PPC”, afirmă Chisăliță. De ce „gratuit” poate fi, de fapt, o optimizare economică Întrebarea-cheie ridicată de analiză este dacă energia gratuită este un cost net pentru furnizor sau dacă poate produce economii la nivel de sistem, prin reducerea achizițiilor în orele de vârf. Conform datelor OPCOM pentru luna mai 2026, în lipsa consumului suplimentar la prânz, energia disponibilă în sistem ar fi fost exportată la aproximativ 130 lei/MWh, iar energia necesară seara pentru acoperirea consumului ar fi fost importată la aproximativ 1.200 lei/MWh. În acest context, cei 71 MWh consumați în intervalele gratuite ar fi valorat circa 9.230 lei dacă ar fi fost exportați, însă dacă aceeași cantitate ar evita achiziții la prețurile ridicate din orele de vârf, economia potențială ar ajunge la aproape 76.000 de lei. „Rezultatul este surprinzător. Deși PPC a acordat clienților un beneficiu de 61.000 de lei, economia realizată prin reducerea expunerii la prețurile ridicate din orele de seară poate depăși această sumă”, apreciază președintele AEI. Analiza introduce și o variantă prudentă: nu este clar câți dintre cei 71 MWh reprezintă consum mutat efectiv din intervalele de vârf de seară. Dacă doar cei 15,8 MWh suplimentari au redus consumul din orele scumpe, economia sistemică ar coborî la aproximativ 17.000 de lei, iar programul ar implica un cost net pentru PPC de circa 44.000 de lei. Ce ar însemna extinderea modelului: rolul contoarelor inteligente AEI susține că extinderea unui model similar (energie la un preț apropiat de cost) ar depinde de accelerarea instalării a circa 1,5 milioane de contoare inteligente, care permit tarifare diferențiată pe ore (preț variabil). În simularea citată, efectele ar include: reducerea prețurilor în orele cu deficit mic sau moderat cu 50–700 lei/MWh; orele cu excedent mare ar coborî frecvent sub 100 lei/MWh; vârfurile de peste 1.200–1.350 lei/MWh ar dispărea aproape complet; comprimarea volatilității la aproximativ 40–800 lei/MWh, față de 50–1.350 lei/MWh în prezent. În scenariul AEI, un program de flexibilizare ar reduce costurile cu energia în orele de vârf pentru mai multe categorii, inclusiv pentru clienții care își mută consumul în timpul zilei, furnizori (prin costuri de achiziție mai mici), clienți neparticipanți (prin prețuri mai mici în ofertă) și consumatori industriali expuși la PZU (Piața pentru Ziua Următoare). Concluzia analizei este că, pe măsură ce producția fotovoltaică crește, provocarea sistemului se mută de la „lipsă de energie” la prânz la „exces” la prânz și deficit seara, iar tarifele orare – inclusiv stimulentele de tip „preț zero” în intervale limitate – pot deveni un instrument economic de echilibrare, nu doar o reducere comercială. [...]
Comisia Europeană vrea să transforme ETS într-un motor de investiții pentru industrie, cu o „bancă” de 100 mld. euro, în paralel cu un plan de accelerare a electrificării , potrivit Mediafax . Miza declarată este dublă: reducerea dependenței de importurile de combustibili fosili și creșterea competitivității economiei europene, pe fondul șocurilor geopolitice care au împins în sus prețurile la energie pentru gospodării și companii. În prezent, circa 70% din energia electrică din UE provine din surse curate autohtone, însă electrificarea cererii de energie a stagnat la 23% în ultimul deceniu, sub nivelurile raportate în China, Coreea sau Japonia (peste 30%). Comisia spune că electrificarea trebuie accelerată în special în industrie, transporturi și clădiri și va evalua un obiectiv indicativ de 46% până în 2040, în cadrul pachetului privind uniunea energetică post-2030. Ținta de electrificare și impactul economic invocat Executivul european susține că atingerea obiectivului indicativ de 46% electrificare până în 2040 ar putea reduce factura UE la importurile de combustibili fosili cu 260 de miliarde de euro pe an până în 2040. În argumentația Comisiei, electrificarea ar aduce beneficii prin scăderea prețurilor la energie, creșterea competitivității și consolidarea securității energetice. Comisia indică și exemple de economii la nivel de consumator: utilizarea unui vehicul electric cu baterii ar putea reduce costurile cu până la 78% față de o mașină echivalentă pe combustibili fosili; trecerea de la centrale pe gaz la pompe de căldură ar reduce factura medie de încălzire a gospodăriilor din UE cu până la 60%. În același timp, Bruxellesul recunoaște barierele: energia electrică este „adesea de trei ori mai scumpă decât gazul”, conectarea la rețea poate dura ani, iar multe tehnologii inovatoare nu ajung la scară comercială. ETS revizuit: reguli mai graduale și accent pe investiții Comisia prezintă schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) drept un instrument care, de la lansarea din 2005, a generat venituri de peste 270 de miliarde de euro reinvestite în inovare, decarbonizare industrială și modernizarea sistemului energetic. Totodată, ETS ar fi contribuit la reducerea emisiilor cu 50% în sectoarele acoperite. Revizuirea propusă urmărește să adapteze ETS la „realitățile globale în schimbare” și la presiunile asupra industriei UE. Printre elementele menționate: actualizarea factorului liniar de reducere (LRF) la 3,7% pentru 2031–2035 și 1,7% pentru 2036–2040, pentru o traiectorie mai treptată; posibilitatea utilizării a până la 2% credite internaționale „de înaltă calitate” pentru finanțarea proiectelor de decarbonizare în afara UE, ca spațiu de manevră în 2036–2040. Piesa centrală din perspectiva finanțării este „Banca pentru decarbonizarea industrială”, cu o finanțare de 100 de miliarde de euro, iar o primă fază a stimulării investițiilor ar urma să fie disponibilă înainte de 2030. Ce se schimbă pentru industrie și statele membre, inclusiv România Comisia menține ideea de „solidaritate” în ETS și notează că Fondul pentru modernizare , de care beneficiază 12 state, inclusiv România, va continua să sprijine modernizarea sistemelor energetice și transformarea industrială în țările cu venituri mai mici. În arhitectura ETS revizuit, Comisia mai indică: obligația statelor membre de a cheltui 50% din veniturile naționale din ETS pentru investiții în decarbonizarea sectoarelor ETS (peste 100 de miliarde euro investiții înainte de 2030, potrivit Comisiei); continuarea alocării gratuite pentru companii și după 2030, mai strâns legată de investițiile în decarbonizare în Europa; o propunere separată privind indicii de referință pentru creșterea alocării gratuite pentru industrie cu 6 miliarde de euro în perioada 2026–2030; pentru sectoarele acoperite de mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM), încetinirea reducerii alocării gratuite și prelungirea eliminării treptate până în 2038. Comisia mai propune reformarea rezervei pentru stabilitatea pieței, pentru stabilitate și previzibilitate investițională, menținerea lichidității și reducerea volatilității excesive a prețurilor. Planul de electrificare: reducerea diferențialului de preț și accelerarea rețelelor Pe partea de electrificare, Comisia spune că planul vizează reducerea decalajului de preț dintre electricitate și combustibili fosili și stimularea adoptării tehnologiilor electrice (pompe de căldură, vehicule electrice, baterii). O propunere privind „facturile la energie electrică adaptate exigențelor viitorului” ar permite statelor membre să reducă taxele de rețea pentru anumite grupuri de consumatori și impozitele pentru întreprinderile mari consumatoare de energie și urmărește ca electricitatea să nu fie impozitată mai mult decât gazul. Executivul european insistă și pe accelerarea implementării rețelelor, menționând că adoptarea rapidă a pachetului privind rețelele propus anul trecut, până la finalul anului, ar fi „esențială” pentru accelerarea electrificării. În paralel, Comisia leagă electrificarea de investiții în competențe și de potențialul de creare de locuri de muncă, afirmând că tranziția ar putea genera „sute de mii” de joburi de calitate, fără a detalia o estimare numerică. [...]
Retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă riscă să nu se mai închidă economic , iar Nuclearelectrica (SNN) încearcă să-și securizeze finanțarea prin vânzarea în avans, pe 20 de ani, a unei cantități mari de energie, potrivit Profit . Miza este dublă: compania își reduce riscul de finanțare într-un proiect de peste 20,8 miliarde lei, dar își poate „bloca” o parte din producție la un preț minim într-o perioadă în care propriile estimări indică scăderi ale prețurilor pe termen lung. Acționarii au aprobat, cu votul decisiv al autorității tutelare, strategia de ofertare și tranzacționare pentru 2027–2046, inclusiv propunerea de contracte pe termen lung care urmează să fie negociate cu câștigătorii unei licitații. Contracte pe 20 de ani: 400 MW „în bandă”, livrare din 2027 Pachetul propus de SNN vizează vânzarea prin contracte de tip PPA (Power Purchase Agreement – contract bilateral pe termen lung de cumpărare a energiei) a unei cantități de 400 MW echivalent bandă pentru perioada 1 ianuarie 2027 – 31 decembrie 2046 . Cantitatea ar urma să fie împărțită în tranșe de: 3 x 100 MW 2 x 50 MW Documentul citat de Profit arată că, pentru cantitatea minimă contractuală anuală și fără inflație adăugată, valoarea minimă a contractelor pe 20 de ani este de aproximativ 5,6 miliarde euro (aprox. 28,4 miliarde lei) , iar alegerea volumului are legătură cu faptul că valoarea contractului depășește valoarea lucrărilor de retehnologizare. SNN își rezervă dreptul să reia procesul sau să îl anuleze dacă nu reușește să contracteze întreaga cantitate propusă. Preț „floor” și licitație în trei etape În document se menționează un preț „floor” (prag minim de vânzare) care „va fi stabilit în urma sesiunii de licitație electronică” pentru fiecare licitație în parte. Licitația este structurată în trei etape: negocierea clauzelor contractuale cu contrapărțile eligibile (estimare: 30 de zile); licitație electronică (estimare: 1 zi); aprobări corporative, inclusiv acordul final al finanțatorilor proiectului (estimare: 40 de zile). SNN propune ca tranzacționarea să se facă pe Bursa Română de Mărfuri , unde tariful este de 0,01 lei/MWh (aplicat doar cumpărătorului), comparativ cu OPCOM , unde tariful este de 0,05 lei/MWh și se aplică ambelor părți. De ce apare presiunea pe rentabilitate: prețuri estimate în scădere și costuri „LCOE” În documentul analizat se arată că estimările de preț pe termen foarte lung, realizate de companii cu care SNN are contracte, indică o scădere a prețurilor, până sub LCOE (Levelized Cost of Electricity – costul nivelat al energiei, adică prețul minim necesar pentru a acoperi toate costurile pe durata de viață a centralei, inclusiv investiția, operarea, combustibilul, întreținerea și dezafectarea) estimat după retehnologizare. Această dinamică ridică riscul ca energia produsă după retehnologizare să fie vândută, în medie, sub pragul necesar pentru acoperirea costurilor totale. Finanțare mai scumpă: România renunță la grantul de 600 milioane euro din Fondul de Modernizare Un element-cheie pentru ecuația financiară este că România nu va mai accesa fonduri nerambursabile de 600 milioane euro (aprox. 3,0 miliarde lei) din Fondul de Modernizare pentru proiectul retehnologizării U1, urmând să acopere necesarul prin creșterea împrumuturilor bancare și a contribuției din surse proprii a SNN. Într-un memorandum guvernamental citat în material se precizează că, în mai 2026, statul român a informat Comisia Europeană (DG Comp) despre renunțarea la această măsură de ajutor de stat, ceea ce ar urma să ducă la creșterea semnificativă a gradului de îndatorare al companiei. În același context, documentul menționează că Banca Europeană de Investiții (BEI) ar urma să acorde Nuclearelectrica un împrumut de 800 milioane euro (aprox. 4,0 miliarde lei) , după ce analiza financiară și de risc ar fi fost finalizată la începutul lunii mai 2026, iar aprobarea contractului de împrumut ar urma să aibă loc în iulie 2026. Impact operațional: oprirea U1 în 2027–2030 și presiune pe cash-flow Memorandumul citat indică faptul că oprirea Unității 1 pentru retehnologizare, programată pentru 2027–2030 , va duce la o producție de energie electrică cu 50% mai mică , ceea ce reduce proporțional veniturile, în timp ce cheltuielile nu pot fi reduse în aceeași măsură din cauza componentei fixe a costurilor. Consecința anticipată este o diminuare a performanței financiare tocmai în perioada în care compania are nevoie de resurse pentru proiectele în derulare. Potrivit materialului, lucrările sunt în derulare, fiind realizată „prima turnare continuă de beton” pentru structurile permanente ale proiectului. [...]
