Știri
Știri din categoria Energie

Un program de „energie gratuită” la prânz poate reduce costurile sistemului, dacă mută consumul din orele scumpe de seară, arată primele rezultate ale unui proiect-pilot analizat de Asociația Energia Inteligentă (AEI), potrivit Profit. Datele PPC indică faptul că peste 83% dintre participanți și-au modificat comportamentul de consum în intervalele cu energie activă la preț zero.
Proiectul-pilot al PPC vizează 5.000 de clienți și oferă energie activă gratuită în anumite intervale orare. AEI descrie inițiativa drept un test de „flexibilitate a consumului” – adică măsura în care consumatorii își pot muta utilizarea energiei către orele în care sistemul are excedent (de regulă la prânz, când producția fotovoltaică este ridicată).
„Introducerea energiei active la preț zero de către PPC pentru 5.000 de clienți reprezintă, dincolo de o campanie de marketing inteligentă, unul dintre cele mai interesante experimente de flexibilitate a consumului realizate până acum pe piața de energie din România”, susține Dumitru Chisăliță, președintele AEI.
În primele șase intervale orare cu energie activă gratuită, cei 5.000 de participanți au consumat în total 71 MWh, iar reducerea cumulată a fost de aproximativ 61.000 de lei, conform datelor publicate de PPC.
Raportat la numărul de participanți, câștigul mediu este de aproximativ 12 lei per client înscris (0,096 lei/kWh, 7,3%) sau 14,5 lei pentru fiecare client care și-a modificat efectiv comportamentul de consum (0,116 lei/kWh, 9,2%). Analiza notează însă că valoarea principală nu este suma economisită individual, ci efectul asupra modului în care se consumă energia.
„Elementul esențial este faptul că participanții au consumat cu 28,6% mai mult în intervalele gratuite decât în aceleași intervale din luna precedentă. Din cei 71 MWh consumați, aproximativ 55 MWh reprezintă consumul care s-ar fi produs oricum, iar circa 15,8 MWh constituie consum suplimentar generat de stimulentul oferit de PPC”, afirmă Chisăliță.
Întrebarea-cheie ridicată de analiză este dacă energia gratuită este un cost net pentru furnizor sau dacă poate produce economii la nivel de sistem, prin reducerea achizițiilor în orele de vârf.
Conform datelor OPCOM pentru luna mai 2026, în lipsa consumului suplimentar la prânz, energia disponibilă în sistem ar fi fost exportată la aproximativ 130 lei/MWh, iar energia necesară seara pentru acoperirea consumului ar fi fost importată la aproximativ 1.200 lei/MWh. În acest context, cei 71 MWh consumați în intervalele gratuite ar fi valorat circa 9.230 lei dacă ar fi fost exportați, însă dacă aceeași cantitate ar evita achiziții la prețurile ridicate din orele de vârf, economia potențială ar ajunge la aproape 76.000 de lei.
„Rezultatul este surprinzător. Deși PPC a acordat clienților un beneficiu de 61.000 de lei, economia realizată prin reducerea expunerii la prețurile ridicate din orele de seară poate depăși această sumă”, apreciază președintele AEI.
Analiza introduce și o variantă prudentă: nu este clar câți dintre cei 71 MWh reprezintă consum mutat efectiv din intervalele de vârf de seară. Dacă doar cei 15,8 MWh suplimentari au redus consumul din orele scumpe, economia sistemică ar coborî la aproximativ 17.000 de lei, iar programul ar implica un cost net pentru PPC de circa 44.000 de lei.
AEI susține că extinderea unui model similar (energie la un preț apropiat de cost) ar depinde de accelerarea instalării a circa 1,5 milioane de contoare inteligente, care permit tarifare diferențiată pe ore (preț variabil). În simularea citată, efectele ar include:
În scenariul AEI, un program de flexibilizare ar reduce costurile cu energia în orele de vârf pentru mai multe categorii, inclusiv pentru clienții care își mută consumul în timpul zilei, furnizori (prin costuri de achiziție mai mici), clienți neparticipanți (prin prețuri mai mici în ofertă) și consumatori industriali expuși la PZU (Piața pentru Ziua Următoare).
Concluzia analizei este că, pe măsură ce producția fotovoltaică crește, provocarea sistemului se mută de la „lipsă de energie” la prânz la „exces” la prânz și deficit seara, iar tarifele orare – inclusiv stimulentele de tip „preț zero” în intervale limitate – pot deveni un instrument economic de echilibrare, nu doar o reducere comercială.
Recomandate

Deși fotovoltaicul a acoperit 70% din consum la prânz, prețul mediu al zilei a rămas ridicat , iar diferențele mari între orele ieftine și cele scumpe au împins costul total al energiei peste nivelurile din 2019, potrivit unei analize citate de Economedia . Mesajul central: fără stocare și flexibilitate în sistem, „succesul” tehnic al solarului nu se traduce automat în facturi mai mici. Paradoxul: energie foarte ieftină la prânz, foarte scumpă seara În intervalul de maximă producție fotovoltaică din 19 iunie 2026, prețurile pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) au coborât puternic: aproximativ 47,8 lei/MWh la ora 11 și circa 59,8 lei/MWh la ora 12. Problema, arată Dumitru Chisăliță (Asociația Energia Inteligentă), este că această energie ieftină este exportată în mare parte, astfel încât efectul de ieftinire nu se vede în aceeași măsură în România. În schimb, la vârful de consum din seară, când producția solară este practic inexistentă, prețul a urcat la aproximativ 1.360 lei/MWh (ora 21). Raportul dintre cele două momente ajunge la aproape 23 de ori, o volatilitate care, în analiza citată, indică o vulnerabilitate structurală: producția solară vine masiv când cererea și „valoarea economică” a energiei sunt mai mici, dar lipsește când consumul e ridicat. „Această volatilitate extremă evidenţiază una dintre principalele provocări ale sistemului energetic actual: energia solară produce masiv atunci când cererea şi valoarea economică a energiei sunt mai reduse, dar nu este disponibilă în intervalele cu consum ridicat, când energia este cea mai valoroasă” De ce nu se vede în prețul final: media zilei și costul flexibilității Pentru 19 iunie 2026, prețurile au variat între aproximativ 47,8 lei/MWh și 1.360 lei/MWh, iar prețul mediu zilnic a fost de 554 lei/MWh. Prin comparație, în 2019 prețul mediu pe PZU era de 246 lei/MWh. Chisăliță propune o comparație cu iunie 2019 (descris ca ultimul an fără influențe majore din crize energetice, intervenții administrative sau dezechilibre): atunci prețul mediu pe PZU România era în intervalul 45–55 euro/MWh, în timp ce pe 19 iunie 2026 prețul mediu zilnic a fost de aproximativ 106 euro/MWh. Concluzia analizei: prețul mediu al zilei din 2026 a fost aproximativ dublu față de nivelul caracteristic lunii iunie 2019, deoarece scăderile de la prânz au fost compensate (și depășite) de scumpirile din seară. Un factor-cheie este costul resurselor „flexibile” necesare după apus pentru a acoperi consumul: hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri sau capacități de stocare. Aceste costuri se reflectă în prețurile ridicate din orele de vârf, potrivit analizei. Comparația 2019 vs 2026: mai mult solar, dar și diferențe de preț mult mai mari Analiza notează că la 19 iunie 2019 fotovoltaicul acoperea aproximativ 8% din consum la prânz, nu existau excedente semnificative, iar prețurile erau relativ uniforme pe parcursul zilei, cu diferențe mici între minim și maxim. La 19 iunie 2026, fotovoltaicul a acoperit aproximativ 70% din consum la prânz, dar energia din acel interval a avut o valoare economică scăzută, iar după apus a fost nevoie de înlocuire rapidă cu surse mai costisitoare. În acest context, Chisăliță vorbește despre „paradoxul fotovoltaic”: cu cât producția solară e mai mare în lipsa stocării și a flexibilizării, cu atât scade valoarea energiei la prânz, în timp ce energia necesară seara rămâne scumpă. „Ziua de 19 iunie 2026 demonstrează că succesul tehnic al energiei fotovoltaice nu se traduce în energie mai ieftină pentru consumatori, din contră ea este mai scumpă” Ce urmează, în logica analizei: investiții în stocare și managementul consumului Concluzia este că, fără investiții consistente în stocare, flexibilizarea consumului și mecanisme de valorificare a surplusului din timpul zilei, România riscă să se confrunte mai des cu același tipar: abundență de energie ieftină la prânz și deficit de energie foarte scumpă seara, cu diferențe care, în cazul zilei de 19 iunie 2026, au ajuns la un raport de aproximativ 23 la 1. [...]

Delgaz Grid își securizează 3 miliarde de lei pentru investiții 2026–2030 , o finanțare care poate accelera modernizarea rețelei electrice din nord-est și, implicit, reducerea întreruperilor și a pierderilor din rețea, potrivit Economedia . Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a acordat companiei Delgaz Grid SA un împrumut de 300 de milioane de lei (aprox. 57 de milioane de euro), ca parte a unei facilități sindicalizate mai ample, în valoare totală de 3 miliarde de lei (aprox. 573 de milioane de euro), la care participă și șase bănci comerciale. Ce se finanțează și de ce contează operațional Banii sunt destinați programului de investiții al Delgaz Grid pentru perioada 2026–2030, cu accent pe modernizarea și digitalizarea rețelei de distribuție a energiei electrice din nord-estul României. În plan intră și extinderea utilizării contoarelor inteligente . Potrivit BERD, investițiile ar urma să: reducă întreruperile în alimentarea cu energie electrică; diminueze pierderile din rețea; crească fiabilitatea sistemului; sprijine integrarea unei capacități mai mari de energie regenerabilă în rețea, în linie cu obiectivele României pentru 2030 privind tranziția energetică. Context: amprenta Delgaz Grid și rolul BERD în România Delgaz Grid operează rețele de distribuție de energie electrică și gaze naturale în nordul României, deservind aproximativ 1,6 milioane de clienți de energie electrică și peste 2 milioane de clienți de gaze naturale. Compania face parte din grupul german E.ON. BERD este unul dintre cei mai mari investitori instituționali activi în România; banca a investit până acum peste 12,5 miliarde de euro în 594 de proiecte din țară. [...]

Ponderea regenerabilelor în producția de electricitate din UE rămâne dominantă, dar scăderea ușoară a volumelor și creșterea producției pe fosili indică o tranziție încă volatilă , potrivit Economedia , care citează date Eurostat preluate de Agerpres . În 2025, sursele regenerabile au asigurat 47,2% din producția totală de electricitate a Uniunii Europene. Regenerabilele au generat 1,33 milioane GWh, în ușoară scădere (minus 0,5%) față de 2024, în timp ce producția de electricitate din combustibili fosili a crescut cu 3,2% și a ajuns la 0,83 milioane GWh, adică 29,6% din total. Energia nucleară a contribuit cu 0,65 milioane GWh (23,2% din total), în creștere cu 0,2% față de anul anterior. Ce semnal transmit datele pentru piața energiei Dincolo de menținerea regenerabilelor pe primul loc, combinația dintre scăderea ușoară a producției „verzi” și avansul producției pe fosili sugerează că mixul energetic rămâne sensibil la factori precum disponibilitatea resurselor (de exemplu, hidro), cererea și condițiile de piață. În paralel, datele preliminare indică o creștere a aprovizionării cu gaze naturale și energii regenerabile în UE față de 2024, în timp ce aprovizionarea cu cărbune și produse petroliere a continuat să scadă. Aprovizionarea cu energie: gaze și regenerabile în creștere, cărbune în recul istoric Aprovizionarea cu gaze naturale a crescut pentru al doilea an consecutiv, după declinul sever din 2023. În 2025, a urcat cu 2,3% față de 2024, până la aproximativ 13,1 milioane terajouli (TJ). Aprovizionarea cu energii regenerabile a crescut cu 1,4% față de 2024, până la 11,5 milioane TJ, chiar dacă generarea de energie hidro a scăzut. A crescut și aprovizionarea cu energie nucleară, cu 0,2%, la 650.648 GWh. Pe partea de cărbune, declinul a continuat și a atins noi minime în seriile statistice: aprovizionarea cu lignit a scăzut cu 7,7%, la 184,741 milioane tone, iar cea cu huilă a coborât cu 3,2%, la 107,072 milioane tone — cele mai reduse niveluri de când se publică datele (1990). La produse petroliere, aprovizionarea a totalizat 448,656 milioane tone, în scădere cu 2,8% față de 2023. [...]

Sistemul energetic al Ucrainei intră în iarnă cu o reziliență mai mare , după lecțiile dure ale întreruperilor de curent din sezonul rece trecut, iar miza imediată este evitarea repetării „blackout-urilor” în lanț, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile CEO-ului DTEK , Maxim Timchenko . Timchenko, șeful celui mai mare furnizor privat de energie din Ucraina, a spus că sistemul „va fi mai pregătit” pentru sezonul rece, după ce atacurile rusești cu drone și rachete au vizat aproape zilnic infrastructura energetică, forțând întreruperi programate de alimentare în timpul celei mai aspre ierni de la începutul invaziei din 2022. „Vom fi mai pregătiți, învățăm lecțiile din iarna trecută.” Declarațiile au fost făcute la o conferință despre reconstrucția Ucrainei, organizată în Polonia. Potrivit lui Timchenko, „prioritatea absolută” pentru DTEK și pentru restul companiilor din sector este să nu se repete situația din iarna trecută, el afirmând că privește „cu optimism” către sezonul de încălzire. Atacurile asupra infrastructurii, factorul care dictează riscul operațional Contextul rămâne unul de risc ridicat: Rusia a lansat cel puțin 6.194 de atacuri asupra facilităților energetice ucrainene de la începutul invaziei, în februarie 2022, potrivit Ministerului Energiei din Ucraina, citat de AFP. În iarna trecută, temperaturile au coborât până la -20°C, iar Kievul a acuzat Moscova că a urmărit deliberat să terorizeze populația civilă prin lovirea infrastructurii critice. Tranziția spre regenerabile, accelerată de război În paralel cu măsurile de întărire a sistemului, Timchenko a indicat că amenințarea atacurilor împinge Ucraina să grăbească tranziția către surse regenerabile și capacități de stocare (baterii), pentru a construi o „nouă generație” de producție mai rezilientă. „Trebuie să construim un nou sistem energetic în Ucraina, o nouă generație mult mai rezilientă. O prioritate sunt regenerabilele: eolian, solar, stocare în baterii.” Ținta oficială a Ucrainei este ca 27% din producția de electricitate să vină din surse regenerabile până în 2030, de la 11% în prezent, conform unui plan adoptat în 2024, mai notează materialul. [...]

Linde Gaz România a intrat pe scădere în 2025, dar rămâne foarte profitabilă , cu un rezultat net de peste 260 mil. lei, în condițiile în care cifra de afaceri a coborât sub pragul de 1 mld. lei, potrivit datelor analizate de Ziarul Financiar pe baza raportărilor de la Ministerul Finanțelor . Linde Gaz România, filiala locală a grupului industrial germano-american Linde Plc., a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 945,7 mil. lei (187,6 mil. euro), în scădere cu 7% față de 2024, când compania a avut afaceri de 1,016 mld. lei (204,4 mil. euro), conform calculelor ZF. Profitul net a ajuns la 263,6 mil. lei (52,3 mil. euro), cu 10,3% mai mic decât în anul anterior, când compania a raportat un câștig net de 294,1 mil. lei (59,1 mil. euro), potrivit datelor publice. În 2025, compania a avut un număr mediu de 330 de angajați. Ce arată cifrele despre businessul local Scăderea simultană a veniturilor și a profitului indică o temperare a performanței financiare în 2025, însă nivelul profitului rămâne ridicat în termeni absoluți, raportat la dimensiunea afacerilor. Datele publicate surprind, pe scurt, următoarele repere: cifra de afaceri: 945,7 mil. lei în 2025, față de 1,016 mld. lei în 2024; profit net: 263,6 mil. lei în 2025, față de 294,1 mil. lei în 2024; număr mediu de angajați: 330 în 2025. Portofoliul de produse și poziționarea în industrie Compania operează pe segmentul gazelor, cu un portofoliu care include gaze industriale, alimentare, tehnice, speciale și medicinale. În listă intră, între altele, oxigen, azot, argon, dioxid de carbon, hidrogen, acetilenă, heliu, gaze de protecție la sudare, gaze de înaltă puritate, amestecuri de gaze și refrigeranți. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre cauzele scăderii (prețuri, volume, costuri sau investiții), datele disponibile permit doar concluzia că 2025 a adus o corecție față de anul anterior, pe ambele linii – venituri și profit. [...]

Preluarea minei de uraniu Rössing de către o companie chineză a schimbat perspectiva a peste 2.000 de angajați locali , după ce fostul operator plănuia închiderea în 2020, potrivit unei relatări din Global Times . În centrul transformării este decizia de a anula planul de închidere, de a menține locurile de muncă și de a finanța modernizarea operațiunilor, într-un context în care mina era afectată de prețuri internaționale scăzute la uraniu, echipamente învechite și investiții oprite. În regiunea Erongo din vestul Namibiei, mina Rössing – cu o istorie de 50 de ani – ajunsese, conform mărturiei unui angajat, într-o situație de „numărătoare inversă” către închidere. Jacobus, maistru într-un atelier mecanic al minei, spune că în 2016 a găsit o companie marcată de defecțiuni frecvente, producție în scădere și anxietate legată de viitorul locurilor de muncă, pe fondul declinului prețurilor la uraniu. Punctul de cotitură a venit în 2019, când subsidiara China National Nuclear Corporation (CNNC) , China National Uranium Co., Ltd (CNUC), a preluat mina. Materialul descrie o perioadă inițială de neîncredere din partea unor angajați și a sindicatului, alimentată de teama de concedieri și reduceri salariale, dar și de diferențe culturale și de management. Stabilizarea forței de muncă și modernizarea operațiunilor Potrivit articolului, noul operator a anunțat public că renunță complet la planul de închidere din 2020, fără concedieri și fără reducerea pozițiilor de bază, și că va continua programul de extindere a duratei de viață a minei și modernizarea acesteia. O decizie operațională importantă a fost păstrarea echipei locale de management și funcționarea sub principiul „o singură echipă Rössing”, fără o structură separată de conducere chineză, cu rol de coordonare strategică și operare zilnică în mâini locale. În paralel, compania a investit în înlocuirea echipamentelor vechi și în tehnologii de automatizare și digitalizare a operațiunilor miniere, cu efecte vizibile asupra fluxurilor de producție, conform aceleiași surse. Pentru a susține tranziția, a fost creat un sistem de instruire gratuit, de la formare la locul de muncă până la programe de specializare în China, cu costuri acoperite de companie. Efecte sociale: burse, sprijin pentru comunități și incluziune Relatarea plasează o parte din impact în afara perimetrului industrial, prin proiecte derulate de Rossing Foundation, înființată de Rossing Uranium Limited. Accentul este pus pe educație, pe fondul sărăciei și șomajului – inclusiv șomaj ridicat în rândul tinerilor – descrise ca probleme persistente în Namibia. Șeful CNUC Namibia Mining Limited, Chang Jingtao, este citat spunând: „Credem că educația este cea mai eficientă modalitate de a rupe ciclul sărăciei intergeneraționale.” Conform acestuia, fundația a construit un sistem de burse pe mai multe niveluri, de la școli primare și secundare din apropierea minei până la învățământ superior, finanțând anual sute de copii ai minerilor și elevi/studenți din comunități defavorizate. Tot potrivit articolului, de la preluarea din 2019, peste 200 de copii ai minerilor au finalizat studii superioare. Materialul mai menționează proiecte pentru: femei din mediul rural (sere, irigații, instruire practică și sprijin pentru acces la piață); tineri fără loc de muncă (echipamente, îndrumare tehnică pentru inițierea de mici afaceri); persoane cu dizabilități, inclusiv cazul unei studente cu deficiențe de vedere sprijinită cu o bursă de 200.000 dolari namibieni (12.064 dolari, aprox. 55.000 lei) pentru taxe și cazare, plus dispozitive asistive și un stagiu de practică în zona administrativă a minei. Ce urmează Pe fondul aniversării de 50 de ani a minei, CNNC a prezentat, potrivit articolului, o viziune de continuare a programelor de vizite de studiu în China și a inițiativelor caritabile „Love U Namibia”, cu angajamente de sprijin pe termen lung pentru tinerii namibieni. În plan economic și operațional, mesajul central rămâne că prelungirea duratei de viață a minei și modernizarea tehnologică sunt legate direct de menținerea ocupării și de stabilitatea comunităților dependente de activitatea Rössing. [...]