Știri
Știri din categoria Energie
Prețul mediu al motorinei standard a trecut de 10 lei/litru, cu două zile mai devreme decât era estimat, potrivit Știrile Pro TV. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, spune că depășirea pragului confirmă o prognoză formulată cu trei săptămâni în urmă și reflectă efectul cumulat al factorilor economici și geopolitici asupra pieței.
Chisăliță susține că, deși a fost criticat când a avansat scenariul, „astăzi prețul mediu al motorinei standard a atins 10 lei/litru” și că trecerea peste acest nivel nu trebuie tratată doar ca o știre de preț, ci ca un exemplu despre felul în care publicul percepe (sau ratează) mecanismele din spatele scumpirilor. El afirmă și că depășirea pragului „nu este finalul unei povești, ci începutul uneia mai complicate”.
Conform specialistului, estimarea inițială indica depășirea pragului în jurul datei de 27 martie 2026, însă realitatea a devansat scenariul cu două zile. Din perspectiva pieței, atingerea nivelului de 10 lei/litru funcționează ca un reper psihologic și economic: odată depășit, discuția se mută de la „dacă” la „cât de repede” se pot transmite în costuri mai largi presiunile care au împins prețul în sus.
Recomandate
Deși fotovoltaicul a acoperit 70% din consum la prânz, prețul mediu al zilei a rămas ridicat , iar diferențele mari între orele ieftine și cele scumpe au împins costul total al energiei peste nivelurile din 2019, potrivit unei analize citate de Economedia . Mesajul central: fără stocare și flexibilitate în sistem, „succesul” tehnic al solarului nu se traduce automat în facturi mai mici. Paradoxul: energie foarte ieftină la prânz, foarte scumpă seara În intervalul de maximă producție fotovoltaică din 19 iunie 2026, prețurile pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) au coborât puternic: aproximativ 47,8 lei/MWh la ora 11 și circa 59,8 lei/MWh la ora 12. Problema, arată Dumitru Chisăliță (Asociația Energia Inteligentă), este că această energie ieftină este exportată în mare parte, astfel încât efectul de ieftinire nu se vede în aceeași măsură în România. În schimb, la vârful de consum din seară, când producția solară este practic inexistentă, prețul a urcat la aproximativ 1.360 lei/MWh (ora 21). Raportul dintre cele două momente ajunge la aproape 23 de ori, o volatilitate care, în analiza citată, indică o vulnerabilitate structurală: producția solară vine masiv când cererea și „valoarea economică” a energiei sunt mai mici, dar lipsește când consumul e ridicat. „Această volatilitate extremă evidenţiază una dintre principalele provocări ale sistemului energetic actual: energia solară produce masiv atunci când cererea şi valoarea economică a energiei sunt mai reduse, dar nu este disponibilă în intervalele cu consum ridicat, când energia este cea mai valoroasă” De ce nu se vede în prețul final: media zilei și costul flexibilității Pentru 19 iunie 2026, prețurile au variat între aproximativ 47,8 lei/MWh și 1.360 lei/MWh, iar prețul mediu zilnic a fost de 554 lei/MWh. Prin comparație, în 2019 prețul mediu pe PZU era de 246 lei/MWh. Chisăliță propune o comparație cu iunie 2019 (descris ca ultimul an fără influențe majore din crize energetice, intervenții administrative sau dezechilibre): atunci prețul mediu pe PZU România era în intervalul 45–55 euro/MWh, în timp ce pe 19 iunie 2026 prețul mediu zilnic a fost de aproximativ 106 euro/MWh. Concluzia analizei: prețul mediu al zilei din 2026 a fost aproximativ dublu față de nivelul caracteristic lunii iunie 2019, deoarece scăderile de la prânz au fost compensate (și depășite) de scumpirile din seară. Un factor-cheie este costul resurselor „flexibile” necesare după apus pentru a acoperi consumul: hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri sau capacități de stocare. Aceste costuri se reflectă în prețurile ridicate din orele de vârf, potrivit analizei. Comparația 2019 vs 2026: mai mult solar, dar și diferențe de preț mult mai mari Analiza notează că la 19 iunie 2019 fotovoltaicul acoperea aproximativ 8% din consum la prânz, nu existau excedente semnificative, iar prețurile erau relativ uniforme pe parcursul zilei, cu diferențe mici între minim și maxim. La 19 iunie 2026, fotovoltaicul a acoperit aproximativ 70% din consum la prânz, dar energia din acel interval a avut o valoare economică scăzută, iar după apus a fost nevoie de înlocuire rapidă cu surse mai costisitoare. În acest context, Chisăliță vorbește despre „paradoxul fotovoltaic”: cu cât producția solară e mai mare în lipsa stocării și a flexibilizării, cu atât scade valoarea energiei la prânz, în timp ce energia necesară seara rămâne scumpă. „Ziua de 19 iunie 2026 demonstrează că succesul tehnic al energiei fotovoltaice nu se traduce în energie mai ieftină pentru consumatori, din contră ea este mai scumpă” Ce urmează, în logica analizei: investiții în stocare și managementul consumului Concluzia este că, fără investiții consistente în stocare, flexibilizarea consumului și mecanisme de valorificare a surplusului din timpul zilei, România riscă să se confrunte mai des cu același tipar: abundență de energie ieftină la prânz și deficit de energie foarte scumpă seara, cu diferențe care, în cazul zilei de 19 iunie 2026, au ajuns la un raport de aproximativ 23 la 1. [...]
Ponderea regenerabilelor în producția de electricitate din UE rămâne dominantă, dar scăderea ușoară a volumelor și creșterea producției pe fosili indică o tranziție încă volatilă , potrivit Economedia , care citează date Eurostat preluate de Agerpres . În 2025, sursele regenerabile au asigurat 47,2% din producția totală de electricitate a Uniunii Europene. Regenerabilele au generat 1,33 milioane GWh, în ușoară scădere (minus 0,5%) față de 2024, în timp ce producția de electricitate din combustibili fosili a crescut cu 3,2% și a ajuns la 0,83 milioane GWh, adică 29,6% din total. Energia nucleară a contribuit cu 0,65 milioane GWh (23,2% din total), în creștere cu 0,2% față de anul anterior. Ce semnal transmit datele pentru piața energiei Dincolo de menținerea regenerabilelor pe primul loc, combinația dintre scăderea ușoară a producției „verzi” și avansul producției pe fosili sugerează că mixul energetic rămâne sensibil la factori precum disponibilitatea resurselor (de exemplu, hidro), cererea și condițiile de piață. În paralel, datele preliminare indică o creștere a aprovizionării cu gaze naturale și energii regenerabile în UE față de 2024, în timp ce aprovizionarea cu cărbune și produse petroliere a continuat să scadă. Aprovizionarea cu energie: gaze și regenerabile în creștere, cărbune în recul istoric Aprovizionarea cu gaze naturale a crescut pentru al doilea an consecutiv, după declinul sever din 2023. În 2025, a urcat cu 2,3% față de 2024, până la aproximativ 13,1 milioane terajouli (TJ). Aprovizionarea cu energii regenerabile a crescut cu 1,4% față de 2024, până la 11,5 milioane TJ, chiar dacă generarea de energie hidro a scăzut. A crescut și aprovizionarea cu energie nucleară, cu 0,2%, la 650.648 GWh. Pe partea de cărbune, declinul a continuat și a atins noi minime în seriile statistice: aprovizionarea cu lignit a scăzut cu 7,7%, la 184,741 milioane tone, iar cea cu huilă a coborât cu 3,2%, la 107,072 milioane tone — cele mai reduse niveluri de când se publică datele (1990). La produse petroliere, aprovizionarea a totalizat 448,656 milioane tone, în scădere cu 2,8% față de 2023. [...]
Sistemul energetic al Ucrainei intră în iarnă cu o reziliență mai mare , după lecțiile dure ale întreruperilor de curent din sezonul rece trecut, iar miza imediată este evitarea repetării „blackout-urilor” în lanț, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile CEO-ului DTEK , Maxim Timchenko . Timchenko, șeful celui mai mare furnizor privat de energie din Ucraina, a spus că sistemul „va fi mai pregătit” pentru sezonul rece, după ce atacurile rusești cu drone și rachete au vizat aproape zilnic infrastructura energetică, forțând întreruperi programate de alimentare în timpul celei mai aspre ierni de la începutul invaziei din 2022. „Vom fi mai pregătiți, învățăm lecțiile din iarna trecută.” Declarațiile au fost făcute la o conferință despre reconstrucția Ucrainei, organizată în Polonia. Potrivit lui Timchenko, „prioritatea absolută” pentru DTEK și pentru restul companiilor din sector este să nu se repete situația din iarna trecută, el afirmând că privește „cu optimism” către sezonul de încălzire. Atacurile asupra infrastructurii, factorul care dictează riscul operațional Contextul rămâne unul de risc ridicat: Rusia a lansat cel puțin 6.194 de atacuri asupra facilităților energetice ucrainene de la începutul invaziei, în februarie 2022, potrivit Ministerului Energiei din Ucraina, citat de AFP. În iarna trecută, temperaturile au coborât până la -20°C, iar Kievul a acuzat Moscova că a urmărit deliberat să terorizeze populația civilă prin lovirea infrastructurii critice. Tranziția spre regenerabile, accelerată de război În paralel cu măsurile de întărire a sistemului, Timchenko a indicat că amenințarea atacurilor împinge Ucraina să grăbească tranziția către surse regenerabile și capacități de stocare (baterii), pentru a construi o „nouă generație” de producție mai rezilientă. „Trebuie să construim un nou sistem energetic în Ucraina, o nouă generație mult mai rezilientă. O prioritate sunt regenerabilele: eolian, solar, stocare în baterii.” Ținta oficială a Ucrainei este ca 27% din producția de electricitate să vină din surse regenerabile până în 2030, de la 11% în prezent, conform unui plan adoptat în 2024, mai notează materialul. [...]
Linde Gaz România a intrat pe scădere în 2025, dar rămâne foarte profitabilă , cu un rezultat net de peste 260 mil. lei, în condițiile în care cifra de afaceri a coborât sub pragul de 1 mld. lei, potrivit datelor analizate de Ziarul Financiar pe baza raportărilor de la Ministerul Finanțelor . Linde Gaz România, filiala locală a grupului industrial germano-american Linde Plc., a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 945,7 mil. lei (187,6 mil. euro), în scădere cu 7% față de 2024, când compania a avut afaceri de 1,016 mld. lei (204,4 mil. euro), conform calculelor ZF. Profitul net a ajuns la 263,6 mil. lei (52,3 mil. euro), cu 10,3% mai mic decât în anul anterior, când compania a raportat un câștig net de 294,1 mil. lei (59,1 mil. euro), potrivit datelor publice. În 2025, compania a avut un număr mediu de 330 de angajați. Ce arată cifrele despre businessul local Scăderea simultană a veniturilor și a profitului indică o temperare a performanței financiare în 2025, însă nivelul profitului rămâne ridicat în termeni absoluți, raportat la dimensiunea afacerilor. Datele publicate surprind, pe scurt, următoarele repere: cifra de afaceri: 945,7 mil. lei în 2025, față de 1,016 mld. lei în 2024; profit net: 263,6 mil. lei în 2025, față de 294,1 mil. lei în 2024; număr mediu de angajați: 330 în 2025. Portofoliul de produse și poziționarea în industrie Compania operează pe segmentul gazelor, cu un portofoliu care include gaze industriale, alimentare, tehnice, speciale și medicinale. În listă intră, între altele, oxigen, azot, argon, dioxid de carbon, hidrogen, acetilenă, heliu, gaze de protecție la sudare, gaze de înaltă puritate, amestecuri de gaze și refrigeranți. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre cauzele scăderii (prețuri, volume, costuri sau investiții), datele disponibile permit doar concluzia că 2025 a adus o corecție față de anul anterior, pe ambele linii – venituri și profit. [...]
Preluarea minei de uraniu Rössing de către o companie chineză a schimbat perspectiva a peste 2.000 de angajați locali , după ce fostul operator plănuia închiderea în 2020, potrivit unei relatări din Global Times . În centrul transformării este decizia de a anula planul de închidere, de a menține locurile de muncă și de a finanța modernizarea operațiunilor, într-un context în care mina era afectată de prețuri internaționale scăzute la uraniu, echipamente învechite și investiții oprite. În regiunea Erongo din vestul Namibiei, mina Rössing – cu o istorie de 50 de ani – ajunsese, conform mărturiei unui angajat, într-o situație de „numărătoare inversă” către închidere. Jacobus, maistru într-un atelier mecanic al minei, spune că în 2016 a găsit o companie marcată de defecțiuni frecvente, producție în scădere și anxietate legată de viitorul locurilor de muncă, pe fondul declinului prețurilor la uraniu. Punctul de cotitură a venit în 2019, când subsidiara China National Nuclear Corporation (CNNC) , China National Uranium Co., Ltd (CNUC), a preluat mina. Materialul descrie o perioadă inițială de neîncredere din partea unor angajați și a sindicatului, alimentată de teama de concedieri și reduceri salariale, dar și de diferențe culturale și de management. Stabilizarea forței de muncă și modernizarea operațiunilor Potrivit articolului, noul operator a anunțat public că renunță complet la planul de închidere din 2020, fără concedieri și fără reducerea pozițiilor de bază, și că va continua programul de extindere a duratei de viață a minei și modernizarea acesteia. O decizie operațională importantă a fost păstrarea echipei locale de management și funcționarea sub principiul „o singură echipă Rössing”, fără o structură separată de conducere chineză, cu rol de coordonare strategică și operare zilnică în mâini locale. În paralel, compania a investit în înlocuirea echipamentelor vechi și în tehnologii de automatizare și digitalizare a operațiunilor miniere, cu efecte vizibile asupra fluxurilor de producție, conform aceleiași surse. Pentru a susține tranziția, a fost creat un sistem de instruire gratuit, de la formare la locul de muncă până la programe de specializare în China, cu costuri acoperite de companie. Efecte sociale: burse, sprijin pentru comunități și incluziune Relatarea plasează o parte din impact în afara perimetrului industrial, prin proiecte derulate de Rossing Foundation, înființată de Rossing Uranium Limited. Accentul este pus pe educație, pe fondul sărăciei și șomajului – inclusiv șomaj ridicat în rândul tinerilor – descrise ca probleme persistente în Namibia. Șeful CNUC Namibia Mining Limited, Chang Jingtao, este citat spunând: „Credem că educația este cea mai eficientă modalitate de a rupe ciclul sărăciei intergeneraționale.” Conform acestuia, fundația a construit un sistem de burse pe mai multe niveluri, de la școli primare și secundare din apropierea minei până la învățământ superior, finanțând anual sute de copii ai minerilor și elevi/studenți din comunități defavorizate. Tot potrivit articolului, de la preluarea din 2019, peste 200 de copii ai minerilor au finalizat studii superioare. Materialul mai menționează proiecte pentru: femei din mediul rural (sere, irigații, instruire practică și sprijin pentru acces la piață); tineri fără loc de muncă (echipamente, îndrumare tehnică pentru inițierea de mici afaceri); persoane cu dizabilități, inclusiv cazul unei studente cu deficiențe de vedere sprijinită cu o bursă de 200.000 dolari namibieni (12.064 dolari, aprox. 55.000 lei) pentru taxe și cazare, plus dispozitive asistive și un stagiu de practică în zona administrativă a minei. Ce urmează Pe fondul aniversării de 50 de ani a minei, CNNC a prezentat, potrivit articolului, o viziune de continuare a programelor de vizite de studiu în China și a inițiativelor caritabile „Love U Namibia”, cu angajamente de sprijin pe termen lung pentru tinerii namibieni. În plan economic și operațional, mesajul central rămâne că prelungirea duratei de viață a minei și modernizarea tehnologică sunt legate direct de menținerea ocupării și de stabilitatea comunităților dependente de activitatea Rössing. [...]
SpaceX pregătește o conductă de gaz de ~13 km pentru a reduce dependența de transportul cu cisterne și a susține o frecvență mai mare a lansărilor Starship , potrivit iThome , care citează o dezvăluire Reuters bazată pe un document depus la autoritățile din Texas. Documentul, depus la Comisia Feroviară din Texas de compania Lone Star Mineral Development (afiliată SpaceX), indică faptul că lucrările la conducta „Starpipe” ar urma să înceapă luna viitoare. Conducta ar avea aproximativ 13 km, ar lega facilitățile de lansare din Texas de Starbase și este estimată să intre în funcțiune la 26 ianuarie 2027. De ce contează: alimentarea cu combustibil devine un blocaj operațional Conform informațiilor citate, Starship folosește metan lichid, iar fiecare lansare ar necesita circa 630.000 de galoane (aprox. 2,866 milioane litri). În prezent, combustibilul este transportat în principal cu sute de camioane-cisternă, iar alimentarea durează câteva ore, ceea ce limitează practic ritmul lansărilor. În acest context, o conductă dedicată ar reduce timpul și complexitatea logistică a aprovizionării, un element esențial dacă SpaceX vrea să crească frecvența lansărilor. Ce arată datele din document: capacitate peste nivelul aprobat acum Potrivit documentului menționat, conducta ar avea un diametru de 16 inch (aprox. 0,41 metri) și o capacitate de transport a combustibilului care depășește necesarul pentru nivelul de lansări aprobat în prezent de Federal Aviation Administration (FAA), respectiv 25 de lansări Starship pe an. Reuters interpretează această dimensionare ca un semnal că SpaceX accelerează dezvoltarea programului Starship, racheta complet reutilizabilă pe care compania o consideră un pilon al sistemului său viitor de lansare. Context: planuri pe termen lung pentru lanțul de aprovizionare cu gaz În același material, Reuters mai notează că Starpipe ar putea fi doar primul pas într-un plan mai amplu legat de gazul natural. Agenția spune că, din verificarea registrelor de teren din comitatul Cameron, SpaceX ar fi explorat de-a lungul anilor posibilitatea unor activități de foraj în apropierea Starbase și în alte zone din Texas. Separat, președinta SpaceX, Gwynne Shotwell , a declarat într-un interviu CNBC din 12 iunie că SpaceX intenționează să construiască o conductă și să gestioneze intern producția de combustibil pentru propulsie, menționând și analiza opțiunii de a extrage singură gaz natural. Starship a efectuat 12 zboruri de test din 2023 până în prezent, iar Elon Musk și-a exprimat obiectivul de a crește treptat ritmul la zeci și sute de lansări anual, pe termen lung chiar la mii — ambiții care, dacă rămân valabile, fac din infrastructura de alimentare un factor critic pentru scalare. [...]
