Știri
Știri din categoria Energie
Guvernul vrea să scumpească drastic „rezervarea” accesului la rețea, prin garanții financiare mai mari la racordare, pentru a descuraja proiectele fictive care blochează investițiile reale în eolian și fotovoltaic, potrivit TVR Info.
Miza este una de reglementare cu efect economic direct: avizele tehnice de racordare (ATR) sunt folosite, în unele cazuri, ca instrument de speculă – firmele obțin autorizații pentru proiecte care nu se construiesc, apoi le vând mai departe „la suprapreț”, iar capacitatea din rețea rămâne blocată pentru investitori care chiar vor să pună în funcțiune centrale.
În prezent, Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) a propus creșterea garanției de la 5% la 20% din tariful de racordare, însă Guvernul consideră că nu este suficient, notează TVR Info.
La dezbaterea publică organizată de ANRE, Executivul a venit cu încă două variante:
Premierul Ilie Bolojan susține că accesul la rețele este blocat de un număr foarte mare de ATR-uri pentru parcuri eoliene și fotovoltaice care nu se concretizează.
„Avem proiecte aprobate de aproape 10 ori peste necesarul real, dar peste 90% dintre ele sunt speculative și nu se realizează. Acestea blochează investitorii serioși, care fie sunt obligați să cumpere proiecte, fie să suporte costuri suplimentare pentru racordare”, a transmis premierul pe Facebook.
Dan Pîrșan, președintele Asociației Prosumatorilor și a Comunităților de Energie, afirmă că există „puncte nevralgice” cunoscute „pe circuit intern” și indică ANRE și Transelectrica drept zone unde s-ar concentra problema.
În același timp, unii experți sunt sceptici că majorarea garanțiilor va opri fenomenul. Niculae Havrileț, expert în energie și fost președinte ANRE, spune că măsura „nu va stopa”, deoarece garanția „oricum s-a plătit”.
Potrivit analiștilor citați de TVR Info, specula cu avizele de racordare ar fi fost alimentată de:
Specialiștii mai arată că blocajul creat de aceste practici se reflectă și în costuri care ajung, în final, să fie resimțite și de consumatorii obișnuiți.
Recomandate
Proiectul SMR Doicești intră într-o fază în care licențierea și achizițiile devin critice pentru calendar și costuri , pe măsură ce RoPower Nuclear pregătește trecerea către Etapa 3, care include contracte pre-EPC (înainte de proiectare–achiziții–construcție) și achiziții de materiale cu termen lung de fabricație, potrivit Economedia . Nuclearelectrica arată, într-un comunicat publicat la Bursa de Valori București, că proiectul se află în etapa premergătoare Etapei 3, cu o listă de activități care urmează să fie derulate de RoPower Nuclear, compania de proiect în care SNN are o participație de 50%. Ce se întâmplă acum: licențiere, pre-EPC și „long lead items” În perioada curentă, activitățile vizate înainte de Etapa 3 includ: finalizarea investigațiilor geotehnice pe amplasament; continuarea procesului de licențiere; finalizarea negocierii contractului pre-EPC; finalizarea negocierii contractelor de achiziție pentru materiale cu ciclu lung de fabricație; definirea lanțurilor de aprovizionare pentru materiale și echipamente; pregătirea companiei pentru etapele pre-EPC și EPC. Miza operațională este că, odată ce proiectul intră în zona de contractare și aprovizionare pentru componente cu timp mare de livrare, riscurile de întârziere și de creștere a costurilor se mută din zona de studii în zona de execuție și piață (furnizori, capacități de producție, condiții contractuale). Condițiile din decizia de investiție și rolul autorităților Compania reamintește că, prin hotărârea acționarilor SNN din 12 februarie 2026, decizia de investiție (FID) a fost aprobată cu „o serie de condiții suplimentare” menite să creeze un cadru de sprijin și cooperare între parteneri și autorități. Potrivit comunicatului, echipele RoPower și SNN lucrează la îndeplinirea acestor condiții, unele fiind în sarcina companiilor, iar altele în sarcina autorităților guvernamentale. În practică, această împărțire contează pentru ritmul de avansare: o parte din pașii necesari nu depind exclusiv de compania de proiect. Context: critici privind cheltuielile și valoarea sitului În spațiul public au apărut recent critici legate de cheltuielile din proiect. Economedia amintește că Ilie Bolojan a declarat într-un interviu pentru Hotnews că Nuclearelectrica ar fi cheltuit 240 de milioane de dolari pentru proiect, iar România ar rămâne „cu un teren și niște hârtii”. Ca reacție, Nova Power & Gas a susținut că tranzacția privind situl energetic de la Doicești a fost realizată în iunie 2025 la o valoare de aproximativ 24 milioane euro (aprox. 120 milioane lei) și a inclus, între altele, 50 de hectare de teren, o stație nouă de transformare 110 kV/MT, linii electrice aeriene de 110 kV, transformatoare și echipamente, clădire de birouri și infrastructură internă. Ce mai spune compania despre parcursul proiectului Nuclearelectrica plasează proiectul într-un calendar mai larg: programul SMR a fost inițiat în 2019, iar proiectul de la Doicești a fost demarat efectiv în septembrie 2022, după selecția tehnologiei și amplasamentului și aprobarea strategiei de implementare de către AGA. În 2023 și 2024 au fost parcurse etapele FEED 1 și FEED 2 (analize tehnice preliminare), iar compania afirmă că obiectivele FEED 2 au fost finalizate conform graficului și la un buget redus față de cel estimat. Compania susține, de asemenea, că proiectul ar aduce flexibilitate sistemului energetic și complementaritate cu resursele regenerabile și că, odată implementat, ar putea deveni un reper pentru proiecte similare. „În acest context, cu accent particular pe cazul României, Proiectul SMR Doicești prezintă un potențial enorm de dezvoltare a industriei nucleare românești, a Nuclearelectrica, a lanțului de furnizare, a sistemului educațional asociat, al atragerii de investiții.” La ce să ne așteptăm în continuare Următorul reper operațional este închiderea pachetului de activități premergătoare Etapei 3, în special pe două fronturi: avansarea licențierii și închiderea negocierilor pentru pre-EPC și achizițiile de materiale cu termen lung de fabricație. Sursa nu indică termene calendaristice sau valori contractuale pentru aceste etape, astfel că ritmul și costurile rămân, deocamdată, greu de cuantificat public. [...]
Proiectul SMR de la Doicești a consumat peste 240 mil. dolari (aprox. 1,1 mld. lei) fără un rezultat concret , iar România riscă să rămână „cu un teren și cu niște hârtii”, potrivit premierului interimar Ilie Bolojan , citat de news.ro . Declarația pune presiune pe modul în care sunt selectate și administrate investițiile mari din energie, într-un moment în care statul invocă nevoia de prețuri mai mici și de disciplină în cheltuirea banilor. Bolojan a folosit exemplul proiectului de reactoare modulare mici (SMR) de la Doicești ca ilustrare a risipei și a investițiilor „încheiate în mod prost” sau fără analiză, susținând că astfel de decizii nu se traduc în beneficii pentru populație, inclusiv în facturi mai mici la energie. „Știți cât a consumat nuclear, electric acolo? Peste 240 de milioane de dolari și vom rămâne cu un teren și vom rămâne cu niște hârtii. Întrebarea este: merită asta?” Miza economică: costuri fără efect în piață În intervenția sa, premierul interimar a legat direct administrarea defectuoasă din energie de efecte economice mai largi: dacă accesul în rețele este blocat, „le permiți unora să speculeze să facă bani” în loc să fie reduse prețurile pentru toți consumatorii. În acest context, a invocat și problema ATR-urilor (avize tehnice de racordare), sugerând că „dacă nu faci ordine aici (…) n-ai făcut nimic”, indiferent de eforturile de colectare sau economisire bugetară. Unde este proiectul, oficial În același material este menționat că Nuclearelectrica SA a aprobat în februarie aprobarea finală pentru reactoarele modulare mici de la Doicești, astfel încât proiectul a intrat în a treia etapă de dezvoltare. Obiectivul indicat anterior era ca proiectul să devină operațional la începutul următorului deceniu, cu respectarea aprobărilor corporative și a cadrului de reglementare aplicabil. Declarațiile lui Bolojan introduc însă un semn de întrebare asupra eficienței cheltuielilor deja făcute și asupra modului în care vor fi justificate, mai departe, costurile și pașii următori ai proiectului. [...]
Guvernul vizează pornirea până la finalul lui 2026 a centralei pe gaze de la Iernut de 430 MW , un proiect întârziat de aproape un deceniu, după ce Romgaz a preluat direct contractarea lucrărilor și anunță accelerarea șantierului începând de săptămâna viitoare, potrivit Agerpres . Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat sâmbătă, la Târgu Mureș, că obiectivul este punerea în funcțiune a centralei de la Iernut până la sfârșitul acestui an, după „eșecurile” de finalizare din perioada 2016–prezent. El a spus că Romgaz a închis diferendele cu „constructorii spanioli”, iar proiectul este acum contractat direct de companie. „Lucrările practic vor începe în creștere începând de săptămâna viitoare și până la sfârșitul acestui an avem ca obiectiv punerea în funcțiune a acestei centrale importante pentru România.” Ce se schimbă operațional la proiect Conform declarațiilor premierului interimar, elementul-cheie este mutarea execuției într-un cadru contractual gestionat direct de Romgaz, după blocajele anterioare. În acest context, ritmul lucrărilor ar urma să crească de săptămâna viitoare. Bolojan a precizat că centrala de la Iernut are o capacitate de 430 MW. De ce contează pentru sistemul energetic Bolojan a legat finalizarea Iernut de echilibrarea Sistemului Energetic Național, afirmând că, împreună cu centrala de la Mintia, ar urma ca „începând de anul viitor” România să aibă „o producție de energie în bandă” suficient de puternică pentru echilibrare. În limbajul sectorului, „energie în bandă” înseamnă producție relativ constantă, utilă pentru stabilitatea rețelei. În același context, premierul interimar a descris proiectul drept „unul dintre cele mai importante” din energie. [...]
Guvernul pune pe masă 349,98 milioane lei pentru închiderea minelor din Valea Jiului , însă finanțarea nu acoperă integral planul agreat cu Comisia Europeană , ceea ce lasă deschisă discuția despre alocări bugetare suplimentare în anii următori, potrivit Digi24 . Banii sunt destinați continuării procesului de închidere, punere în siguranță și ecologizare a minelor de huilă Lonea, Lupeni, Livezeni și Vulcan, administrate de Complexul Energetic Valea Jiului . Alocarea pentru 2026 face parte dintr-un ajutor de stat autorizat de Comisia Europeană pentru implementarea etapizată a planului de închidere a exploatărilor miniere necompetitive din Valea Jiului. Măsura este prevăzută în Ordonanța de urgență nr. 13/2025 și urmărește închiderea în condiții de siguranță și reducerea impactului asupra mediului, în linie cu regulile europene privind ajutoarele de stat în sectorul minier. Cum se împart fondurile în 2026 Conform documentului aprobat de Guvern, sumele sunt direcționate astfel: 278,9 milioane lei pentru lucrări de siguranță în subteran; 35 milioane lei pentru reabilitarea fostelor exploatări miniere; 25 milioane lei pentru recultivarea terenurilor afectate; 10 milioane lei pentru plăți compensatorii destinate personalului disponibilizat; 1 milion lei pentru programe de reconversie profesională. Ce înseamnă pentru buget: urmează alocări suplimentare Executivul a precizat că suma aprobată pentru 2026 nu acoperă integral necesarul de finanțare pentru implementarea completă a planului autorizat de Comisia Europeană. „Diferența urmează să fie asigurată prin alocări ulterioare, în funcție de disponibilitățile bugetare”. În ansamblu, ajutorul total aprobat de Comisia Europeană pentru perioada 2023–2032 se ridică la aproximativ 3,93 miliarde de lei , sub formă de granturi. [...]
Pierderile NuScale au crescut cu peste 53% , după ce veniturile companiei americane din proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești s-au redus abrupt, pe fondul încheierii unor contracte și al lipsei unor noi încasări de la dezvoltatorul român, potrivit Profit . În T1 2026, încasările NuScale „s-au prăbușit” la 565.000 de dolari (aprox. 2,6 milioane lei), de la 13,375 milioane de dolari (aprox. 61,5 milioane lei) în primele trei luni din 2025. Directorul financiar al NuScale, Ramsey Hamady, a explicat că scăderea vine în principal din faptul că veniturile recunoscute din contractul de licență tehnologică cu RoPower au fost „finalizate” în T1 2025, iar veniturile aferente fazei 2 a studiului de inginerie FEED (Front-End Engineering Design – etapa de proiectare/inginerie înainte de execuție) au fost finalizate în ultima parte a lui 2025. Potrivit companiei americane, NuScale a încasat în total circa 8 milioane de dolari (aprox. 36,8 milioane lei) din contractele cu RoPower Nuclear SA . Ce înseamnă pentru proiectul de la Doicești: dependență de finanțare și presiune pe calendar Oficialii NuScale au spus că, în prezent, așteaptă ca RoPower să obțină finanțare pentru continuarea proiectului SMR. Hamady a indicat că RoPower a făcut un anunț care „suna ca o decizie finală de investiție”, însă NuScale a comunicat pieței că decizia depinde de obținerea finanțării. CEO-ul NuScale, John Hopkins, a declarat că au loc săptămânal discuții cu RoPower, Nuclearelectrica și alte entități implicate privind evoluția proiectului de la Doicești. Structura proiectului și riscul de blocaj la nivelul acționarului de stat Proiectul cu SMR-uri NuScale de la Doicești este dezvoltat de RoPower Nuclear SA, companie mixtă deținută în proporții egale de Nuclearelectrica și Nova Power&Gas (din grupul E-INFRA al antreprenorilor Teofil Mureșan, Simion Mureșan și Marian Pantazescu). În plan politic și de guvernanță corporativă, Profit notează că premierul Ilie Bolojan (și ministru interimar al Energiei) a criticat recent proiectul, iar Ministerul Energiei controlează Nuclearelectrica (cu peste 82% din capital), ceea ce îi permite să blocheze în AGA decizii favorabile continuării proiectului. Finanțarea din SUA: sprijin „de principiu”, fără angajamente ferme RoPower Nuclear SA a anunțat sprijinul de principiu al a două instituții financiare susținute de guvernul SUA: EXIM (Banca de Export-Import a Statelor Unite) analizează instrumente de finanțare care „ar putea totaliza” aproximativ 5,6 miliarde dolari (aprox. 25,8 miliarde lei); DFC (International Development Finance Corporation) a confirmat interesul printr-o scrisoare de intenție pentru o finanțare combinată (împrumut și capital) de până la 2 miliarde dolari (aprox. 9,2 miliarde lei), dar nu mai mult de 25% din costul total al investiției. Compania a precizat că scrisorile sunt „indicative și neangajante”, condiționate de due diligence și aprobări interne. Într-un material separat, Profit a relatat că Exim Bank US ia în considerare un credit de până la 5,625 miliarde dolari (aprox. 25,9 miliarde lei), pe maximum 22 de ani, însă instituția așteaptă o cerere oficială de creditare din partea RoPower pentru achiziții de bunuri și servicii din SUA. Și DFC ar aștepta o solicitare oficială, în condițiile limitării la 25% din costurile proiectului, potrivit reglementărilor agenției. Modelul de achiziție: plata integrală doar după validarea primului modul România ar urma să plătească inițial un singur mini-reactor de 77 MW, dintre cele 6 preconizate (total 462 MW), iar restul de 5 doar după ce primul funcționează corespunzător. Într-un document oficial citat de Profit, scenariul recomandat (A1.3) include două opțiuni: RoPower cumpără doar primul modul, iar modulele 2–6 rămân în responsabilitatea NuScale și sunt plătite de RoPower doar după ce primul modul este pe deplin operațional; sau RoPower cumpără toate cele 6 module, dar NuScale rambursează integral costurile celor 5 module dacă primul nu funcționează conform proiectului. Potrivit aceleiași surse, data de începere a operării comerciale pentru primul modul ar urma să fie iulie 2033, iar pentru întreaga centrală de 462 MW – decembrie 2034, în funcție de acordurile comerciale pentru achiziția celorlalte 5 module. În acest context, scăderea abruptă a veniturilor NuScale din relația cu RoPower și creșterea pierderilor companiei americane accentuează miza finanțării: fără bani noi și contracte noi, proiectul rămâne în faza în care decizia de investiție este, practic, condiționată de închiderea pachetului financiar și de acordurile comerciale aferente. [...]
România riscă să transforme stocarea energiei într-o piață de arbitraj, nu într-o investiție care să reducă prețurile și importurile scumpe , avertizează Dumitru Chisăliță , președintele Asociației Energia Inteligentă , într-o analiză preluată de Antena 3 . Miza, în viziunea sa, este că bateriile cumpărate „în grabă” și fără criterii tehnice pot menține volatilitatea din piață și, implicit, facturi ridicate la consumatorul final. Chisăliță susține că stocarea a fost abordată „târziu, fragmentar și în contratimp” și că, în loc să fie tratată ca infrastructură critică integrată cu dezvoltarea regenerabilelor, a rețelelor și a consumului flexibil, a devenit „o oportunitate comercială de moment”. De ce contează: stocarea poate reduce volatilitatea, dar doar dacă e proiectată pentru sistem Potrivit specialistului, problema sistemului energetic nu mai este atât lipsa de producție, cât „lipsa de abordare inteligentă și de flexibilitate”. În acest context, el avertizează că simpla „goană după baterii” nu rezolvă dezechilibrele dacă nu există un plan coerent și un mix de tehnologii de stocare, adaptat nevoilor rețelei. În analiza citată, Chisăliță atrage atenția că nu se discută suficient despre cerințe tehnice precum capacitatea bateriilor de a oferi inerție sintetică, stabilizare de frecvență și suport pentru o rețea cu pondere mare de producție din surse regenerabile. Riscul economic invocat: importuri de „orice fel de baterii” și prețuri tot mari Chisăliță afirmă că dezvoltarea regenerabilelor a avansat rapid, dar fără ca elementele care fac sistemul funcțional să țină pasul: stocare, dezvoltarea și adaptarea rețelelor, contorizare inteligentă, digitalizare, flexibilitate, consum controlabil și servicii de echilibrare. În acest cadru, el susține că există riscul ca România să importe masiv baterii fără o „ierarhie clară a calității tehnologice” și fără cerințe ferme privind rolul lor în sistem, ceea ce ar putea duce la noi runde de achiziții peste câțiva ani, pentru a corecta limitele soluțiilor instalate acum. „Într-un asemenea sistem, stocarea nu este un lux. Este condiția minimă pentru ca energia regenerabilă să nu devină sursă de volatilitate.” El mai spune că, fără sisteme de stocare amplasate și dimensionate corect și operate în interesul sistemului, România poate ajunge „să producă energie ieftină când nu are nevoie de ea și să importe energie scumpă când are nevoie”. Ce ar trebui urmărit, în opinia specialistului În analiza citată, Chisăliță descrie direcția pe care ar trebui să o urmărească statul: bateriile să reducă volatilitatea și vârfurile de preț, să diminueze importurile scumpe și să crească securitatea energetică, nu să fie folosite preponderent pentru câștig din diferențe de preț (arbitraj). În lipsa unei strategii, a unor criterii tehnice și a integrării stocării într-un plan coerent de dezvoltare energetică, el avertizează că România riscă „să nu construiască flexibilitate reală, ci doar să cumpere baterii”, cu efecte limitate asupra stabilității și costurilor pentru consumatori. [...]
