Știri
Știri din categoria Energie verde
Producția solară a depășit 2.500 MW la prânz, împingând sistemul spre export, într-un moment în care România funcționa fără ambele reactoare nucleare, potrivit Economica. La ora 13:12, parcurile fotovoltaice dispecerizabile (cele controlabile de operatorul de transport) au ajuns la 2.516 MW, peste 60% din consumul din rețele.
Recordul este relevant operațional: la mijlocul zilei, fotovoltaicele au devenit „de departe” prima sursă de generare, iar echilibrul sistemului s-a făcut cu export, deși lipseau capacități importante din mix.
La ora 13:12, producția totală instantanee era de circa 4.800 MW, în timp ce consumul din rețea era de circa 4.100 MW. Diferența a fost influențată și de autoconsumul prosumatorilor (consum acoperit local, care nu mai apare ca cerere în rețea), menționează publicația.
În același interval:
Depășirea pragului de 2.500 MW din fotovoltaice dispecerizabile indică o schimbare de greutate în orele de prânz: sistemul poate ajunge rapid în situații de excedent, chiar și în condiții de producție redusă din alte surse, ceea ce împinge spre export și pune presiune pe flexibilitate (capacități care pot crește/scădea rapid) și pe managementul rețelei.
Publicația notează că precedentul record fusese atins pe 5 mai, la 2.491 MW, iar pe măsură ce crește capacitatea instalată în fotovoltaic sunt posibile noi recorduri în acest an, până la venirea toamnei.
Recomandate
Un parc agrivoltaic de 410 MW intră în avizarea ANRE , un pas de reglementare care, în mod uzual, obligă dezvoltatorul să demonstreze că are finanțarea pentru construcție și crește semnificativ șansele ca proiectul să ajungă efectiv în execuție, potrivit Economica . Proiectul figurează pe ordinea de zi a Comitetului de Reglementare al ANRE, care ar urma să adopte săptămâna viitoare o decizie și un raport privind acordarea Autorizației de înființare solicitată de AGROVOLTAICS SRL pentru „Centrala Electrică Fotovoltaică CEF Șimand”. Ce înseamnă pasul de la ANRE și de ce contează Publicația arată că, „cu titlu general”, emiterea Autorizației de înființare de către ANRE presupune ca dezvoltatorul să facă dovada finanțării pentru realizarea capacității energetice. În practică, acest filtru de reglementare este relevant pentru piață deoarece separă proiectele aflate doar în stadiu de intenție de cele care au șanse mai mari să fie construite și să livreze energie în sistem. Autorizația de înființare menționată în material ar urma să aibă o valabilitate de 36 de luni. Dimensiunea proiectului și amplasarea CEF Șimand este descris ca un parc fotovoltaic de 410 MW, care ar urma să fie construit pe raza comunei Șimand, județul Arad. Conform studiului de evaluare citat în material, proiectul ar urma să ocupe aproape 325 de hectare de teren arabil extravilan, pe care se află culturi agricole și pășuni. Conceptul de „agrivoltaic” este explicat ca utilizarea duală a terenului: producție de energie solară și agricultură. Cine este în spatele investiției Potrivit datelor Termene.ro, AGROVOLTAICS SRL este deținută de: Daniela Domuța – 50% (menționată ca rudă a antreprenorului Armand Domuța, proprietar al Restart Energy); MDM ACES – 40%; fondul american Tejas Capital – 10% (menționat ca investitor și la Restart). În același context, Economica notează că Restart Energy se află în concordat preventiv, iar planul de restructurare a fost omologat de instanță toamna trecută (detalii în Economica ). Pentru Tejas Capital, publicația indică și un comunicat al Restart Energy despre relația investițională (link: Restart Energy ). Stadiul tehnic: racordare și pașii următori Parcul a obținut aviz tehnic de racordare (ATR) de la Transelectrica în primăvara lui 2023, mai notează materialul. Totodată, Armand Domuța a declarat în 2024 că este în discuții pentru obținerea unei facilități de la Banca de Export-Import a Statelor Unite (EXIM Bank), fără ca articolul să detalieze un rezultat final al acestor discuții. Dacă proiectul se va realiza, ar fi „unul dintre cele mai mari parcuri fotovoltaice din România” și, pe baza informațiilor comunicate public până acum, ar putea deveni cel mai mare parc agrivoltaic din țară, potrivit aceleiași surse. [...]
Capacitatea instalată în solar şi eolian a depăşit pentru prima dată hidro , un prag care schimbă ordinea de mărime a investiţiilor şi presiunea pe reţea şi pe soluţiile de echilibrare, potrivit Ziarul Financiar . La 1 iulie 2026, România avea în parcuri fotovoltaice o putere instalată de 3.841 MW, în creştere cu 747 MW faţă de începutul anului şi cu 1.414 MW faţă de iulie 2025. Eolianul a ajuns la 3.185 MW la aceeaşi dată, cu un plus de 94 MW faţă de iulie anul trecut. Cumulate, cele două tehnologii trec de 7.000 MW şi depăşesc în premieră puterea instalată a Hidroelectrica , care rămâne la 6.689 MW. Ce se vede în cifre: accelerare pe solar şi revenire pe eolian Datele citate de publicaţie indică o recuperare „în forţă” după un început de an modest în privinţa investiţiilor conectate la reţea, cu un avans puternic pe fotovoltaic şi o creştere mai lentă pe eolian. În paralel, „cărbunii se retrag lent din sistem”, conform datelor Transelectrica menţionate în articol, ceea ce mută şi mai mult accentul pe surse variabile (dependente de vreme) şi pe capacităţi care pot stabiliza sistemul. Stocarea „galopează”, dar rămâne o piesă de echilibrare Un alt indicator urmărit de piaţă este stocarea de energie, care a ajuns în iulie la 878 MW. Ziarul Financiar notează că nivelul este aproape dublu faţă de începutul anului şi de 3,6 ori mai mare decât în iulie 2025. Miza economică, aşa cum o descrie articolul, este legată de aşteptarea ca, pe măsură ce ponderea energiei verzi creşte şi investiţiile în stocare reuşesc să capteze producţia, facturile să scadă. Publicaţia mai atrage atenţia asupra creşterii puterii instalate totale a sistemului, pe fondul unui istoric în care România „a închis mai rapid capacităţi decât a pus în funcţiune”, cu efecte vizibile în preţ. [...]
Capacitatea instalată în solar și eolian a trecut de hidro , un prag care schimbă raportul de forțe în producția de energie și mută presiunea pe rețele și pe investițiile în stocare, potrivit Ziarul Financiar . La 1 iulie 2026, energia solară ajunsese la o putere instalată de 3.841 MW, în creștere cu 747 MW față de începutul anului și cu 1.414 MW față de iulie 2025. În același timp, eolienele au urcat la 3.185 MW, cu un plus de 94 MW față de iulie anul trecut. Împreună, solarul și eolianul depășesc 7.000 MW și trec, în premieră, peste puterea instalată a Hidroelectrica , care rămâne la 6.689 MW, nivel menținut de ani de zile. De ce contează: rețeaua și stocarea devin „gâtul de sticlă” Dincolo de simbolistica depășirii hidro ca putere instalată, miza economică se mută spre capacitatea sistemului de a integra producția variabilă (dependentă de soare și vânt). În acest context, stocarea de energie avansează rapid: în iulie, capacitatea de stocare a ajuns la 878 MW, aproape dublu față de începutul anului și de 3,6 ori mai mult decât în iulie 2025, conform datelor Transelectrica citate de publicație. Așteptarea din piață, notează ZF, este ca pe măsură ce crește ponderea energiei verzi și se dezvoltă stocarea care poate „captura” producția, facturile să scadă. În paralel, un indicator urmărit atent este creșterea puterii instalate totale a sistemului, după ani în care România a închis capacități mai repede decât a pus în funcțiune, cu efecte vizibile în preț. Context: cărbunii se retrag treptat În același tablou, cărbunii „se retrag lent din sistem”, arată datele Transelectrica citate în articol, pe fondul schimbării structurii de producție către surse regenerabile și a accelerării investițiilor conectate la rețea în prima parte a anului. [...]
PPC își extinde amprenta regională prin intrarea în Polonia cu 277,3 MW , o mișcare care susține ținta grupului de a-și dubla capacitatea instalată până în 2030, potrivit Ziarul Financiar . Intrarea se face prin achiziția unui portofoliu de proiecte eoliene și solare de la EDP Renewables Polska și EDP Renewables Polska HoldCo, în cadrul strategiei de investiții de 24 miliarde de euro (aprox. 125,9 mld. lei) până în 2030. Portofoliul include 175,4 MW capacități regenerabile deja operaționale (eolian și solar) și 101,9 MW proiecte fotovoltaice în dezvoltare, care ar urma să intre în exploatare în 2029. Finalizarea tranzacției depinde de condițiile uzuale, inclusiv aprobările autorităților de reglementare relevante. Ce cumpără PPC în Polonia: mix între active în funcțiune și proiecte noi În zona eoliană, PPC preia 130,5 MW operaționali, prin trei parcuri: Ilza (54 MW), Tomaszów (46,5 MW) și Poturzyn (30 MW). Compania indică un factor de capacitate de până la 33% pentru aceste proiecte (indicator care arată cât de mult produce efectiv o centrală față de puterea instalată, într-o perioadă dată). Pe solar, portofoliul include 44,9 MW deja funcționali, prin parcurile Pakoslaw (25,1 MW) și Recz (19,8 MW). Pentru aceste active, PPC spune că există, în primii ani de funcționare, contracte pe termen lung cu preț fix, care reduc expunerea la volatilitatea prețurilor la electricitate. Separat, cele 101,9 MW în dezvoltare sunt două proiecte solare: Ilza CP (50,9 MW) și Tomaszów CP (51 MW), așteptate să devină operaționale în 2029. Impact operațional: „cable pooling” și presiunea conectării la rețea Un element tehnic cu impact direct asupra implementării este utilizarea unui model de tip „cable pooling”, prin care proiectele fotovoltaice în dezvoltare vor folosi aceeași infrastructură de conectare la rețea ca parcurile eoliene existente. PPC susține că această soluție permite utilizarea mai eficientă a capacității rețelei, reduce constrângerile de conectare și creează sinergii între producția eoliană și cea solară, care au profiluri de generare complementare. Compania estimează pentru întregul portofoliu o durată de viață operațională de 35 de ani. De ce contează: Polonia, piață în creștere și ținta de 24,3 GW până în 2030 PPC descrie Polonia ca una dintre piețele europene cu cel mai ridicat ritm de dezvoltare în energia curată și indică o rată medie anuală de creștere de peste 17% a regenerabilelor în perioada 2016–2025. Totodată, Polonia și-a propus ca până în 2030 peste 50% din producția de energie electrică să provină din surse regenerabile. Achiziția se leagă de planul strategic 2026–2030, care urmărește creșterea capacității totale instalate de la 12,4 GW în 2025 la 24,3 GW în 2030, adică aproape o dublare în cinci ani. Pentru a ajunge acolo, PPC intenționează să accelereze adăugarea de capacități noi la aproximativ 2,4 GW pe an, în special în regenerabile, producție flexibilă și stocare. În paralel cu extinderea în Polonia, PPC indică drept piețe-țintă cu potențial ridicat Ungaria, Polonia și Slovacia, unde obiectivul este dezvoltarea a 2,2 GW de proiecte de energie regenerabilă și stocare. Până în 2030, grupul estimează că 45% din capacitatea instalată va fi în afara Greciei, ceea ce arată accelerarea internaționalizării în Europa Centrală și de Sud-Est. [...]
Intrarea în producție a parcului fotovoltaic de 146 MW de la Ghimpați ridică la 315 MW capacitatea solară conectată a Nofar în România , într-un moment în care ritmul de racordare la rețea rămâne un factor care poate influența direct calendarul și costurile proiectelor, potrivit Economica . Proiectul a fost „pus sub tensiune”, iar „injectarea treptată de energie în rețea a început oficial”, conform mesajului publicat de companie pe o rețea de socializare. Urmează, însă, pașii standard până la operarea comercială: o perioadă de probe, certificatul de conformitate de la operatorul de rețea, recepția finală, certificatul de racordare, apoi licența de operare de la ANRE, după care unitatea se poate înscrie la piață și poate începe vânzarea de energie electrică. Ce înseamnă proiectul de la Ghimpați în portofoliul Nofar Parcul din Ghimpați (județul Giurgiu, în apropiere de București) este a treia mare centrală fotovoltaică din România a dezvoltatorului israelian. Odată cu energizarea acestuia, Nofar indică un portofoliu total în dezvoltare în România de 849 MW în proiecte solare și 2,24 GWh în stocare (capacitate de stocare exprimată în energie, nu în putere). Compania spune că este în „etape avansate” de integrare a unui sistem de stocare de mare capacitate lângă instalația fotovoltaică, cu obiectivul de a crește utilizarea energiei și randamentul proiectului. Finanțare și calendar: miza se mută pe execuție și racordare În contextul extinderii portofoliului, Economica amintește că la finalul lui 2024 BERD și Raiffeisen Bank International au acordat o finanțare de 110 milioane euro (aprox. 550 milioane lei) pentru dezvoltarea a două parcuri fotovoltaice la Iepurești și Ghimpați, cu o capacitate totală instalată de 330 MW. Totodată, în noiembrie 2025, BERD a anunțat un pachet de finanțare de 192 milioane euro (aprox. 960 milioane lei) pentru centralele solare Slobozia, Corbii Mari și Iepurești II (extindere a proiectului energizat în iunie), cu o capacitate totală de 531 MW și o producție estimată de 676 GWh pe an. Pe partea de livrări, Andreea Gilicel, chief commercial officer al Nofar, a declarat în primăvară că firma este avansată cu portofoliul și că „în 2026” ar urma să livreze 400 MW, iar următorii în 2027. În același timp, oficialul a indicat întârzieri în derularea proiectelor, atât din motive birocratice, cât și din cauza conectării la rețea, care „nu se face suficient de rapid”. „Există, din păcate, diferenţe foarte mari între termenele teoretice şi cele reale, care în final afectează modelul de business al proiectelor.” „Din punctul nostru de vedere, ar trebui mai multă predictibilitate în raportare şi o comunicare mai eficientă cu autorităţile, un calendar mai clar şi de înţeles pentru toţi dezvoltatorii.” Context: cum se poziționează în „topul” proiectelor mari Economica notează că, în iunie, parcul de la Iepurești (Giurgiu) a fost energizat și urma să primească licența, fiind prezentat ca viitorul cel mai mare parc fotovoltaic din România, cu 169 MW și plan de extindere la 400 MW. În prezent, publicația indică drept record parcul de la Rătești (Argeș), de 155 MW, pus în funcțiune la finalul lui 2023 de Nofar împreună cu Econergy și deținut integral de Econergy în acest moment. Nofar Energy (OY Nofar Energy) este o companie israeliană de energie regenerabilă listată la bursa din Tel Aviv. [...]
China a urcat la un nivel-record finanțarea proiectelor de energie verde în „Belt and Road” , într-un moment în care scumpirea petrolului, pe fondul războiului din Iran, face mai atractive alternativele precum solarul, bateriile și transportul electric, potrivit Mediafax . În primele șase luni din 2026, valoarea proiectelor chinezești de energie verde din cadrul Inițiativei „Belt and Road” („Noul Drum al Mătăsii”) a ajuns la 20,1 miliarde de dolari (aprox. 92,5 miliarde lei), depășind totalul întregului an trecut. Din această sumă, circa 11,8 miliarde de dolari (aprox. 54,3 miliarde lei) au fost contracte de construcție, iar 8,3 miliarde de dolari (aprox. 38,2 miliarde lei) investiții directe, conform unui studiu realizat de cercetători de la University of Queensland și Green Finance & Development Center din Shanghai. Miza economică: tranziția energetică devine „asigurare” contra șocurilor petroliere Contextul imediat este criza energetică declanșată după atacurile americane și israeliene asupra Iranului, la 28 februarie, care a afectat producția și exporturile din Golful Persic. Strâmtoarea Ormuz – pe unde trecea înainte de conflict aproximativ o cincime din petrolul consumat la nivel mondial – a fost în mare parte blocată sau supusă restricțiilor, iar reluarea ostilităților după o scurtă acalmie a împins din nou prețurile în sus. Petrolul Brent a crescut cu aproximativ 28% doar în luna iulie, conform aceleiași surse. În acest context, economiile asiatice dependente de importuri sunt cele mai expuse, iar China era cel mai mare cumpărător de petrol iranian. Scumpirea combustibililor face însă ca energia solară, bateriile și electrificarea transportului să devină mai atractive, iar statele care cumpără tehnologie energetică din China își pot reduce atât costurile, cât și riscurile asociate volatilității petrolului și gazelor. Investițiile totale „Belt and Road” accelerează, cu o pondere mai mare a sectorului privat Dincolo de energia verde, investițiile și contractele Chinei în cadrul Belt and Road au totalizat 126,3 miliarde de dolari (aprox. 581 miliarde lei) în prima jumătate a anului 2026, cel mai ridicat nivel pentru un semestru de la lansarea programului, în 2013. Suma include 49,8 miliarde de dolari (aprox. 229 miliarde lei) investiții și 76,5 miliarde de dolari (aprox. 352 miliarde lei) contracte de construcție. Finanțările au crescut și în alte sectoare – industrie prelucrătoare, tehnologie, minerit și infrastructură pentru centre de date și dezvoltarea inteligenței artificiale – iar un element important este rolul tot mai mare al companiilor private chineze. Acestea au reprezentat 48% din implicarea Beijingului în proiectele Belt and Road în S1 2026, față de 13% în 2022, semnalând o mutare de la proiecte dominate de companii de stat și bănci controlate de Beijing către investiții mai puternic motivate comercial. Cererea de petrol a Chinei: revizuiri în jos pe fondul electrificării În paralel cu expansiunea externă, electrificarea transportului și înlocuirea combustibililor fosili reduc estimările privind cererea de petrol a Chinei. HSBC și-a diminuat prognoza pentru consumul chinez cu aproximativ 780.000 de barili pe zi în 2026 și cu 550.000 de barili pe zi în 2027, comparativ cu estimările de dinaintea războiului. Analiștii se așteaptă ca piața globală a petrolului, aflată în deficit în 2026, să revină la un excedent de aproximativ 1,9 milioane de barili pe zi în 2027, inclusiv pe fondul cererii mai slabe din China. Unde se duc banii: Africa crește, Rusia și Pakistan lipsesc Africa a fost una dintre principalele destinații ale noilor investiții: valoarea proiectelor chinezești pe continent aproape s-a triplat față de aceeași perioadă a anului trecut, ajungând la aproximativ 33,5 miliarde de dolari (aprox. 154 miliarde lei). În schimb, în prima jumătate a anului nu au fost anunțate proiecte noi Belt and Road în Rusia sau Pakistan. Reducerea implicării în Rusia este pusă pe seama dificultății de a transforma cooperarea politică în proiecte comerciale private, iar Pakistanul încearcă să-și diversifice relațiile externe și să se apropie din nou de Statele Unite. În ansamblu, criza petrolului provocată de războiul din Iran creează pentru China o fereastră de oportunitate: să-și consolideze poziția nu doar ca finanțator al infrastructurii globale, ci și ca furnizor dominant al tehnologiilor de tranziție către energie verde. [...]
