Știri
Știri din categoria Energie verde
Sectorul energiei verzi din China a fost responsabil pentru peste 90% din creșterea investițiilor țării în 2025, potrivit unei analize publicate de The Guardian. Această evoluție a făcut ca industria să devină mai mare decât toate economiile lumii, cu excepția a șapte dintre ele, și să contribuie cu mai mult de o treime la creșterea economică a Chinei.
În 2025, producția, instalarea și exportul de baterii, mașini electrice, energie solară și eoliană au reprezentat peste o treime din creșterea economică a Chinei. Conform analizei realizate de Centre for Research on Energy and Clean Air și publicată de Carbon Brief, valoarea reală a acestor sectoare aproape s-a dublat între 2022 și 2025, generând afaceri de 15,4 trilioane de yuani (aproximativ 2,2 trilioane de dolari).
Creșterea sectorului energiei verzi a avut un impact semnificativ asupra economiei Chinei, contribuind cu 11,4% la produsul intern brut (PIB) al țării în 2025, comparativ cu 7,3% în 2022. Acest avans a permis Chinei să atingă obiectivul de creștere anuală de 5%, fără de care ar fi fost dificil de realizat.
"Dacă cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră din lume continuă să se îndepărteze de combustibilii fosili cu această viteză, va atinge în curând – sau poate deja a atins – vârful emisiilor de carbon, ceea ce ar marca un punct de cotitură global", a declarat Lauri Myllyvirta, autorul principal al raportului.
În ciuda succesului acestui sector, industria cărbunelui din China rămâne o forță politică puternică, cu planuri de a construi noi centrale pe cărbune, ceea ce ar putea complica tranziția către energia verde.
În ciuda progreselor, China se confruntă cu provocări în tranziția completă către energia verde. Cu aproximativ 290 de gigawați de capacitate nouă pe cărbune deja aprobată sau în construcție, țara riscă să creeze active neutilizate și să crească costurile sistemului.
Cu toate acestea, energia solară a fost recunoscută de Agenția Internațională a Energiei ca fiind "cea mai ieftină electricitate din istorie", ceea ce a făcut-o accesibilă în multe țări din sudul global. Acest lucru subliniază potențialul energiei verzi de a transforma nu doar economia Chinei, ci și pe cea globală.
În concluzie, deși China face pași importanți către un viitor mai verde, direcția sa energetică viitoare va deveni mai clară odată cu prezentarea noului plan cincinal al guvernului, care va fi dezvăluit luna viitoare.
Recomandate
AJ Brand are în livrare 2.204 MWh de stocare în baterii, cu punere în funcțiune în T2 2027 , un volum care indică accelerarea investițiilor în flexibilitatea rețelei necesară integrării noilor capacități regenerabile, potrivit Economedia . Compania românească spune că lucrează la patru proiecte de stocare a energiei în baterii ( BESS – sisteme de stocare cu baterii ), programate pentru punerea în funcțiune în trimestrul al doilea din 2027, conform unei postări pe LinkedIn. Proiectele sunt fie hibride, fie sisteme de stocare de sine stătătoare. Ce livrează AJ Brand și de ce contează pentru sistemul energetic AJ Brand descrie proiectele ca soluții complete de tip EPC (proiectare, achiziție și construcție), care includ atât componentele de producție și stocare, cât și infrastructura de conectare: configurații hibride fotovoltaic + BESS; configurații hibride eolian + BESS; BESS de sine stătătoare (stand-alone); stații de transformare și infrastructură de conectare la rețea. În argumentația companiei, stocarea la scară utilitară (adică proiecte mari, conectate la rețea) răspunde nevoii de echilibrare și flexibilitate, pe fondul creșterii producției din surse regenerabile, care este variabilă. Portofoliul din România: 1.194 MWh stocare în trei proiecte fotovoltaice Potrivit informațiilor de pe site-ul companiei, AJ Brand are în România trei proiecte fotovoltaice care includ și stocare în baterii: Butimanu (Dâmbovița): 638 MW și BESS de 400 MWh; Corbii Mari (Dâmbovița): 281 MW și 434 MWh; Vălter (Giurgiu): 178 MW și 360 MWh. În total, cele trei proiecte însumează 1.097 MW capacitate fotovoltaică și 1.194 MWh stocare în baterii. Compania mai menționează proiecte fotovoltaice în Spania și Portugalia și proiecte eoliene în România. Dimensiunea business-ului: 120 milioane euro cifră de afaceri în 2025 AJ Brand a fost fondată în 2008 de Adrian și George Stan, inițial ca subcontractor în instalații electrice pentru centrale industriale și nucleare, iar din 2010 s-a extins în zona energiei verzi, cu servicii electrice pentru parcuri eoliene. Extinderea internațională a venit din 2018 (proiecte BOS – „Balance of System”, adică lucrări și echipamente auxiliare pentru funcționarea unui parc energetic), urmată de contracte în Italia și Portugalia în 2020. În 2025, compania a raportat o cifră de afaceri de aproximativ 120 de milioane de euro (aprox. 600 milioane lei) și un profit de circa 16 milioane de euro (aprox. 80 milioane lei), cu un număr mediu de 298 de angajați. Context: stocarea, prioritate la nivelul UE Stocarea energiei este tratată ca prioritate în Uniunea Europeană, cu o nevoie estimată de circa 200 GW până în 2030, față de aproximativ 55 GW instalați la începutul lui 2026. În acest context, România a semnat, pe 26 iunie 2026, acordul tripartit al UE dedicat extinderii sectorului de stocare, potrivit unui material anterior al Economedia despre acordul de la Luxemburg (link în sursa principală). [...]
Un nou proiect de stocare în baterii de 220 MWh în județul Olt intră în faza de execuție , după ce grupul românesc Enevo a fost contractat ca antreprenor general (EPC) pentru investiția austriecilor de la Kraftfeld , potrivit Profit . Miza economică și operațională este creșterea flexibilității Sistemului Energetic Național, într-un context în care producția din surse regenerabile pune presiune pe echilibrarea rețelei. Proiectul este la Drăgănești-Olt și include, pe lângă sistemul de stocare (BESS – „battery energy storage system”, adică stocare în baterii), și racordarea la rețeaua de înaltă tensiune, inclusiv stația aferentă. Ce livrează proiectul și cum va funcționa în piață Kraftfeld este proprietarul proiectului, iar Enevo Group va avea rol de contractor EPC, fiind responsabil de proiectare, achiziții și construcție „la cheie” a sistemului BESS și a stației de înaltă tensiune. Sistemul va avea: putere nominală de descărcare: 110 MW ; capacitate de stocare: 220 MWh . Conform informațiilor din articol, instalația va putea stoca și livra energie „în funcție de semnalele pieței” și de nevoile operaționale ale Sistemului Energetic Național, adică va contribui la echilibrare și flexibilitate atunci când producția și consumul nu se potrivesc. Calendar: șantier în T3 2026, operare comercială la început de 2027 Contractul a fost semnat în cadrul Intersolar Europe 2026 . Lucrările de construcție sunt programate să înceapă în trimestrul al treilea din 2026 , iar punerea în funcțiune și intrarea în operare comercială sunt planificate pentru începutul anului 2027 . Context: portofoliul Enevo și interesul pentru stocare Enevo afirmă, într-un comunicat citat de Profit, că proiectul „consolidează poziția” companiei ca partener EPC pentru sisteme de stocare de mare capacitate din România și că portofoliul său depășește 1 GWh , incluzând proiecte aflate în execuție sau deja operaționale. „Proiectele de această amploare sunt posibile doar prin parteneriate solide, prin încredere și printr-o viziune comună asupra unui viitor mai sustenabil și mai sigur din punct de vedere energetic”, a declarat Ben Salm-Reifferscheidt, Managing Director al Kraftfeld. „Stocarea energiei nu mai este opțională, ci reprezintă un element esențial pentru construirea unui sistem energetic rezilient și decarbonizat. (…) Suntem mândri să sprijinim Kraftfeld (…) și să contribuim la o rețea electrică mai stabilă și mai flexibilă în România”, a spus Eduard Meiloiu, VP Renewables, Enevo Group. [...]
România și alte 11 state din Europa Centrală și de Est cer majorarea finanțării pentru tranziția energetică , pe fondul riscului ca revizuirea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) să reducă resursele disponibile pentru investiții verzi, potrivit Agerpres . Comisia Europeană pregătește pentru iulie o revizuire a ETS, menită să alinieze mecanismul la obiectivele climatice ale Uniunii pentru 2040. În paralel, dezbaterea politică s-a mutat pe impactul asupra competitivității industriale, iar unele guverne – precum Italia și Cehia – au cerut „slăbirea” ETS pentru a reduce costurile pe termen scurt pentru industriile locale, ceea ce ar putea însemna mai puțini bani direcționați către tranziția la energia verde. Miza: finanțarea „ Fondului de modernizare ”, alimentat din ETS Într-o scrisoare către Comisia Europeană, datată 19 iulie, 12 guverne solicită consolidarea „fondului de modernizare” – un instrument finanțat din veniturile obținute din comercializarea certificatelor de emisii de carbon. Fondul a investit din 2021 peste 20 miliarde de euro pentru a sprijini statele membre mai sărace să renunțe treptat la combustibilii fosili. Semnatarii argumentează că, într-un context de incertitudini economice și riscuri geopolitice mai mari, predictibilitatea finanțării devine esențială pentru ca tranziția energetică să rămână fezabilă. „În actualul context politic și economic, caracterizat de sporirea incertitudinilor și a riscurilor geopolitice, mecanismele previzibile de finanțare rămân o condiție esențială pentru succesul tranziției energetice a UE. Cerem o majorare semnificativă a nivelului finanțării, aliniat dificultăților în creștere ale tranziției.” Cine cere majorarea și cine beneficiază Scrisoarea este semnată de 12 state: România, Polonia, Bulgaria, Estonia, Grecia, Cehia, Croația, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. Fondul de modernizare sprijină aceste 12 state, plus Portugalia, pentru a ajuta țările cu venituri mai mici să țină pasul cu obiectivele climatice ale UE. Ce urmează În lipsa unor detalii suplimentare în material despre forma concretă a „majorării semnificative” cerute, miza imediată rămâne modul în care revizuirea ETS va influența fluxul de bani către Fondul de modernizare, într-un moment în care statele din regiune încearcă să evite ca presiunea pe competitivitate să se traducă în finanțare mai mică pentru investițiile de decarbonizare. [...]
Un startup american vrea să mute o parte din centrele de date în largul oceanului, ca să reducă presiunea pe rețelele electrice și pe resursele de răcire de pe uscat , folosind platforme plutitoare care își produc singure energia din valuri, potrivit Interesting Engineering . Panthalassa , companie de tehnologie din SUA, a închis recent o rundă de finanțare Series B de 140 milioane de dolari (aprox. 630 milioane lei) pentru a crește producția „platformelor maritime de date” autopropulsate. Banii ar urma să fie folosiți pentru finalizarea unei facilități de asamblare lângă Portland, Oregon, și pentru accelerarea unei implementări pilot în nordul Oceanului Pacific, mai târziu în acest an. De ce contează: centrele de date se lovesc de limite pe uscat Miza operațională este evitarea constrângerilor tot mai vizibile pentru centrele de date terestre, într-un context de creștere a cererii de electricitate și de putere de calcul (inclusiv pentru aplicații de inteligență artificială). Compania enumeră, într-un comunicat citat de publicație, probleme precum capacitatea limitată a rețelelor, lipsa apei pentru răcire, blocaje în lanțurile de aprovizionare, întârzieri la autorizare și impactul asupra comunităților locale și infrastructurii. Articolul notează și opoziția rezidenților față de noi proiecte de centre de date, pe fondul temerilor legate de costuri mai mari la utilități, poluare fonică și redirecționarea resurselor publice. Cum funcționează: energie din valuri și răcire cu apa oceanului Modelul Panthalassa este să amplaseze „noduri” autonome direct în ape adânci, pentru a ocoli barierele regionale de reglementare și mediu asociate construcțiilor pe uscat. Potrivit descrierii citate, nodurile sunt sisteme energetice plutitoare, produse în masă din tablă de oțel în fabrici de coastă, care operează în ocean și „generează electricitate curată non-stop”. Electricitatea este obținută prin conversia mișcării valurilor în energie utilizabilă, iar compania susține că astfel obține o sursă continuă, independentă de variabilitatea unor regenerabile terestre precum solarul sau eolianul. Un element-cheie este că energia nu este trimisă la țărm: platformele o consumă direct pentru a rula hardware de inteligență artificială la bord. Pentru răcire, oceanul este folosit ca „rezervor termic” natural, ceea ce ar menține temperaturile optime ale cipurilor și ar reduce degradarea echipamentelor fără a folosi apă dulce municipală. Transmiterea datelor se face prin rețele de sateliți pe orbită joasă, pentru a primi comenzi și a trimite către clienți rezultatele procesării (în articol sunt menționate „tokenuri de inferență”, adică unități de ieșire generate de modele de inteligență artificială). Calendar: pilot în Pacific și țintă de disponibilitate comercială în 2027 Implementarea planificată a seriei pilot Ocean-3 ar urma să vină după un ciclu de dezvoltare de zece ani. Panthalassa a mai făcut teste pe mare cu Ocean-1, Ocean-2 și designul Wavehopper în 2021 și 2024, pentru a verifica stabilitatea generării de energie și software-ul de navigație. Testele din Pacific ar urma să se concentreze pe procesarea unor sarcini de calcul active și pe standardizarea protocoalelor de fabricație, în pregătirea unei disponibilități comerciale pe scară largă în 2027, conform articolului. [...]
Ucraina își mută investițiile în energie spre proiecte regenerabile descentralizate, ca să reducă vulnerabilitatea rețelei la atacuri , arată o analiză preluată de Agerpres , în contextul loviturilor repetate asupra infrastructurii energetice de la începutul invaziei ruse din 2022. Ministerul Energiei de la Kiev a raportat că, de la declanșarea invaziei, Rusia a lansat 6.194 de atacuri asupra infrastructurii energetice ucrainene. În acest cadru, autoritățile au accelerat tranziția către un model mai „distribuit” (producție în mai multe puncte, nu concentrată în câteva centrale mari), pentru ca sistemul să fie mai greu de paralizat. Energia eoliană, fotovoltaică și bioenergia au câștigat pondere tocmai pentru a reduce dependența de marile unități moștenite din perioada sovietică, vizate frecvent. De ce contează: reziliența rețelei devine criteriu de investiții Un raport al Ministerului Energiei ucrainean, citat în material, numește diversificarea „fundamentul rezilienței energetice a Ucrainei” și acordă energiei eoliene „un rol special” datorită implementării rapide. Un exemplu este parcul eolian Oriv , la circa 100 km de Lvov, început înainte de război și pus în funcțiune în 2024, cu zece turbine. Proiectul acoperă 5% din consumul regiunii Oriv și poate alimenta zeci de mii de locuințe. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie , în 2023 aproximativ o treime din producția de electricitate a Ucrainei provenea din combustibili fosili, jumătate din nuclear, iar restul din surse regenerabile. Ținte până în 2030 și capacități pierdute în război Înainte de 2022, Ucraina avea o capacitate eoliană de aproximativ 1,67 GW, în principal în apropierea Mării Azov, însă 90% din această capacitate a fost pierdută din cauza ocupației și bombardamentelor rusești. Pe fondul acestor pierderi, Ucraina a adoptat în 2024 un plan național cu obiectivul ca 27% din producția de electricitate să provină din surse regenerabile până în 2030, cu 6,2 GW planificați în eolian și 12,2 GW în fotovoltaic. Asociația Ucraineană pentru Energie Eoliană a anunțat că de la începutul invaziei au fost construiți 700 MW de noi capacități, aproape jumătate până în 2025. Conform cifrelor oficiale citate, regenerabilele reprezintă acum 11% din producția de electricitate, față de 9% înainte de război. Între proiectele eoliene lansate sau finalizate în timpul războiului sunt menționate cele de la Tiligul și Nistru (sud), precum și investiții în vest, în Transcarpatia și Munții Carpați. În paralel, companiile și autoritățile locale au început să investească în instalații mici, în special fotovoltaice, pentru a-și asigura independența energetică în timpul penelor de curent. Blocaje operaționale: asigurarea de război și lipsa bateriilor Materialul indică două frâne majore pentru extinderea rapidă a proiectelor. Prima este lipsa asigurărilor care să acopere riscurile de război, problemă care complică inclusiv logistica: la Oriv, parteneri străini ar fi refuzat să trimită transport și personal, iar compania a recurs la un transportator ucrainean și la reîncărcarea pieselor la granița cu Polonia, fără asigurare, pe propriul risc. A doua este deficitul de sisteme de stocare (baterii) necesare pentru echilibrarea unei rețele destabilizate de atacuri. Centrul pentru Strategie Economică avertizează că sunt necesare investiții semnificative în stocare, iar Eco-Optima intenționează să adauge un sistem de baterii de aproximativ 60 MWh, pentru a stoca energia și a o injecta ulterior în rețea, în funcție de necesități. [...]
China mizează pe proiecte solare gigantice, dar „gâtul de sticlă” rămâne rețeaua de transport a energiei , într-un „coridor” fotovoltaic care traversează deșertul Kubuqi pe 400 de kilometri și ar urma să ajungă la 100 GW până în 2030, potrivit Libertatea , care citează date și observații NASA . Proiectul, numit de NASA „Marele zid solar”, este construit într-o fâșie de dune la sud de Fluviul Galben, între orașele Baotou și Bayannur, o zonă cu mult soare, teren relativ plat și apropiere de centre industriale. În paralel cu extinderea capacităților, provocarea majoră este integrarea în sistem: energia produsă în deșert trebuie livrată către consumatori aflați la sute sau chiar peste 1.000 de kilometri, ceea ce impune linii de înaltă tensiune, stocare și rețele capabile să preia volume mari de producție intermitentă (dependentă de soare). Ținta: 100 GW până în 2030, de la 5,4 GW instalați Conform NASA, proiectul ar urma să aibă, la final, aproximativ 400 km lungime, până la 5 km lățime și o capacitate maximă de 100 GW până în 2030. Până la momentul analizat de NASA, autoritățile chineze indicau că au instalat aproximativ 5,4 GW, ceea ce sugerează un ritm de implementare care trebuie accelerat semnificativ pentru atingerea țintei. O componentă importantă este dezvoltată și de China Three Gorges Corporation , care arată că proiectul său fotovoltaic de 2 GW din Kubuqi a finalizat instalarea panourilor și ar urma să producă 4,1 miliarde kWh anual. Compania estimează și o reducere a emisiilor de carbon cu 3,94 milioane de tone pe an, respectiv refacerea unei suprafețe de peste 6.400 de hectare de deșert. De ce contează: fără rețele și stocare, capacitatea instalată nu se transformă integral în energie livrată Miza economică și operațională a „zidului solar” nu este doar dimensiunea capacității instalate, ci posibilitatea de a o valorifica în consum. Libertatea notează că energia trebuie transportată din zone îndepărtate de marile orașe, iar pentru funcționarea la scară mare sunt necesare: linii de transport de înaltă tensiune; sisteme de stocare a energiei; rețele care pot gestiona cantități mari de energie produsă intermitent. În lipsa acestor investiții, proiecte de ordinul zecilor de gigawați riscă să fie limitate de infrastructură, nu de potențialul de producție. „Calul” Junma și rolul secundar: combaterea deșertificării Cea mai vizibilă parte a complexului este centrala Junma, o instalație care, văzută de sus, formează un cal în galop. Potrivit Guinness World Records , imaginea este alcătuită din 196.320 de panouri, iar recordul a fost stabilit pe 9 iulie 2019. NASA notează că „Junma” înseamnă „cal nobil” sau „cal bun” în mandarină. Pe lângă producția de energie, proiectul este folosit și ca instrument împotriva deșertificării: panourile sunt ridicate mai sus decât în mod obișnuit, pentru a reduce viteza vântului la nivelul solului, a fixa nisipul și a crea umbră, ceea ce poate ajuta la apariția vegetației sub și în jurul instalațiilor. Context: China domină capacitatea solară globală Potrivit NASA, care citează Global Energy Monitor, China avea în iunie 2024 o capacitate solară operațională de 386.875 MW (aproximativ 51% din totalul mondial), urmată de Statele Unite (79.364 MW) și India (53.114 MW). Între 2017 și 2023, capacitatea solară operațională a Chinei a crescut, în medie, cu aproape 40.000 MW pe an, peste ritmul SUA. Pentru proiecte precum Kubuqi, următorul test nu este doar instalarea de panouri, ci capacitatea sistemului energetic de a transporta și echilibra energia produsă la distanță, la scară industrială. [...]
