Știri
Știri din categoria Auto
Valul de concedieri și închideri de fabrici din auto arată o recalibrare a capacităților din Europa, pe fondul tranziției către electrificare, al costurilor mai mari de producție și al cererii mai slabe pe unele segmente, potrivit Adevărul. Miza economică este dublă: companiile reduc cheltuieli și își mută resursele spre baterii, software și automatizare, în timp ce zonele tradiționale (motoare termice, transmisii, linii clasice de asamblare) pierd locuri de muncă.
În analiza publicației, concedierile nu au o singură cauză, ci vin din suprapunerea mai multor presiuni: reorganizarea industrială impusă de vehiculele electrice (care au mai puține componente), scumpirea energiei și a forței de muncă în Europa, reglementările de mediu, dar și concurența tot mai puternică a producătorilor chinezi de electrice, cu costuri mai mici și lanțuri de producție integrate. În paralel, inflația și dobânzile ridicate îi fac pe consumatori mai precauți, iar vânzările din Europa nu au revenit uniform după perioada post-pandemie.
Pe termen scurt, companiile încearcă să-și apere marjele prin reducerea costurilor și prin ajustarea capacității de producție la cererea actuală, inclusiv prin închideri sau relocări de fabrici. Pe termen mediu, accentul se mută către activități mai specializate, precum dezvoltarea de baterii, software și sisteme avansate de asistență a șoferului, ceea ce schimbă structura forței de muncă: mai puține roluri în producția tradițională, mai multe în tehnologie.
Publicația mai indică și o problemă de „supracapacitate” în Europa: o parte dintre fabrici au fost construite pentru volume mai mari decât cele susținute acum de piață, iar ajustarea devine, în multe cazuri, inevitabilă pentru a limita pierderile.
Începând din ianuarie și până în prezent, au fost raportate anunțuri succesive de concedieri și reorganizări, atât la producători auto, cât și la furnizori de componente. Printre exemplele menționate:
În contextul grupului Renault, publicația trimite și la un material separat despre riscurile pentru România: „Cutremur la proprietarul Dacia: 2.400 de posturi dispar în următorii doi ani, iar România intră în zona de risc” (Adevărul).
Potrivit articolului, impactul cel mai puternic se vede la furnizorii auto, unde transformarea tehnologică și presiunea costurilor sunt și mai accentuate:
Pe lângă concedieri, articolul notează închiderea sau relocarea unor fabrici, mai ales în Europa de Vest (Germania, Franța, Marea Britanie). În Europa de Est, inclusiv în România, efectele ar fi resimțite mai ales în zona componentelor auto, unde unele fabrici au fost restructurate sau închise în funcție de comenzi și de reconfigurarea lanțurilor de producție.
La nivel de industrie, Adevărul menționează că date agregate ar indica peste 100.000 de concedieri anunțate de furnizorii auto europeni în ultimii ani, iar tendința ar continua și în 2026, pe măsură ce companiile își ajustează structurile la noile condiții economice și tehnologice.
Recomandate
Riscul pentru România nu este închiderea bruscă a Mioveniului, ci pierderea treptată a alocărilor industriale – inclusiv a viitoarei generații Duster , potrivit unei analize citate de Profit . Mesajul central: uzina Dacia de la Mioveni nu este „pe punctul” de a se închide, dar România poate pierde în timp volume, versiuni și, mai ales, viitorul Duster. „Dacia nu este pe punctul de a închide uzina de la Mioveni, dar România poate pierde treptat volume de producție, versiuni ale unor modele și, mai ales, alocarea viitoarei generații Duster. Acesta este pericolul adevărat.” De ce contează: decizia industrială se joacă în 2027–2029 Analiza Asociației Energia Inteligentă (AEI), semnată de Dumitru Chisăliță, susține că „amenințarea” plecării trebuie citită și ca instrument de negociere corporativă pentru condiții mai bune (taxe, energie, infrastructură, predictibilitate), fără ca asta să însemne automat o retragere iminentă. În același timp, riscul real ar fi ca, în fereastra 2027–2029, când se decid platformele, furnizorii și uzina pentru succesorul actualului Duster, România să nu mai primească alocarea noii generații. Închiderea fizică, dacă ar ajunge acolo, ar putea veni abia în 2030–2031, dar decizia ar fi luată cu 2–3 ani mai devreme, potrivit analizei. Probabilități estimate de AEI pentru scenarii (orientative) AEI indică trei scenarii, cu probabilități „analitice” (nu prognoze ale Renault, subliniază autorul): aprox. 55% : actuala generație rămâne, iar succesorul este produs cel puțin parțial în România; aprox. 35% : scenariu negativ – împărțirea producției sau mutarea succesorului; aprox. 10% : retragere accelerată până în 2028–2029 . Competitivitatea Mioveni vs. Bursa: unde apare presiunea de cost Comparativ cu uzina Renault de la Bursa (Turcia), Mioveni ar avea un „dezavantaj brut” estimat la 318–378 euro/automobil , în principal din diferențe de cost al muncii și electricitate, conform analizei. Pentru o mașină livrată în Germania, proximitatea României față de piața europeană ar reduce diferența netă la aprox. 200–250 euro/automobil . Analiza precizează că sunt estimări standardizate, nu costuri confidențiale ale Renault, și că România păstrează avantaje precum piața unică, rețeaua de furnizori, personal calificat, productivitate și investiții deja realizate. Semnalele care ar indica o retragere graduală În viziunea AEI, riscul nu ar arăta ca o „închidere peste noapte”, ci ca o degradare treptată a rolului industrial al Mioveniului. Printre semnalele de urmărit: reducerea investițiilor la Mioveni; scăderea volumelor și eliminarea unor schimburi; transferarea matrițelor sau a unor versiuni către Bursa; nominalizarea furnizorilor turci pentru viitoarea generație; reducerea activităților de cercetare și inginerie din România; absența unui nou model după Bigster; orientarea investițiilor în electrificare exclusiv către alte uzine. Impactul economic estimat dacă retragerea ar deveni completă Într-un scenariu de retragere completă, analiza AEI estimează: pierdere anuală de aprox. 5–5,5 miliarde euro din exporturile brute; deteriorarea balanței comerciale cu 2,5–3,5 miliarde euro ; pierdere de valoare adăugată și PIB (direct și indirect) de 2,5–4 miliarde euro/an ; 55.000–90.000 de locuri de muncă vulnerabile (uzină, furnizori, transport, servicii conexe). Pentru Argeș, o retragere până în 2029 ar însemna un șoc abrupt, cu risc de recesiune regională severă, iar între 2029 și 2035 pierderea cumulată de PIB ar putea ajunge la 17–28 miliarde euro , potrivit analizei. Ce recomandă AEI statului: dialog și audit, nu „subvenții nelimitate” Chisăliță susține că statul ar trebui să evite atât panica (concesii fără limită), cât și complacerea („nu pot pleca niciodată”). Printre recomandări: dialog confidențial și documentat cu Renault pentru alocările industriale 2027–2031 și un audit independent Mioveni–Bursa pe energie, muncă, taxe, logistică și productivitate, plus măsuri de competitivitate (predictibilitate fiscală, energie competitivă pe termen lung, infrastructură, sprijin condiționat de investiții/volume/locuri de muncă). Separat, în material este citat și Mihai Bordeanu , Head of Country Renault Group și șeful Dacia South East Europe, care afirmă că producția Dacia ar urma să scadă cu un procent de două cifre pe fondul scăderii cererii și al schimbării pieței către electric, adăugând că această scădere ar putea duce la concedieri. „Da, producția scade, consecința e că va trebui să dăm oameni afară”.” [...]
Volkswagen ia în calcul vânzarea Ducati , o mișcare care ar accelera reducerea portofoliului și ar aduce lichiditate într-un program de restructurare ; marca italiană este printre activitățile evaluate în prezent, potrivit Economica . Ducati, deținută de divizia Audi, se află pe lista celor 600 de activități (din circa 2.000) pe care grupul le analizează în cadrul unei revizuiri mai ample a portofoliului, a declarat Gernot Döllner. Acesta a precizat că discuțiile despre Ducati fac parte din proces, fără ca o decizie să fi fost luată. „În cadrul Grupului Volkswagen, suntem angajaţi pentru o gestionare disciplinată şi responsabilă a portofoliului. În procesul de evaluare vom vorbi şi despre Ducati, dar nu s-a decis încă nimic.” De ce contează: restructurare cu țintă explicită de reducere a participațiilor Volkswagen încearcă să își restructureze operațiunile pentru a deveni mai competitiv, iar consiliul de supraveghere a aprobat recent un program care prevede reducerea portofoliului și a participațiilor cu aproximativ o treime. În acest context, o eventuală vânzare Ducati ar fi în linie cu direcția strategică de „subțiere” a grupului. Ca reper, grupul a convenit în iunie vânzarea a 51% din unitatea de motoare navale Everllence, tranzacție care ar urma să aducă aproximativ 7,4 miliarde de euro. Ducati: evaluare posibilă și performanță financiară sub ținta de marjă a grupului Producătorul din Bologna ar putea fi evaluat la aproximativ 1,25 miliarde de euro (aprox. 6,25 miliarde lei), potrivit lui Michael Dean, analist la Bloomberg Intelligence. Ducati vinde aproximativ 50.000 de motociclete pe an și a raportat anul trecut venituri de 925 de milioane de euro (aprox. 4,6 miliarde lei) și un profit operațional de 52 de milioane de euro (aprox. 260 milioane lei). Totuși, marja operațională obișnuită a Ducati este sub obiectivul de 9% pe care directorul general al Volkswagen, Oliver Blume, vrea ca grupul să îl atingă până în 2030, ceea ce poate crește presiunea pentru decizii de portofoliu. Context: Audi și expunerea la tarife în SUA Separat de subiectul Ducati, Döllner a spus că Audi analizează în continuare opțiuni pentru a produce vehicule în SUA, inclusiv folosirea unei fabrici Volkswagen existente sau a noii fabrici Scout Motors. În prezent, Audi nu produce în SUA, ceea ce o face mai expusă la tarife vamale decât BMW și Mercedes-Benz. „Trebuie să ne gândim ca măcar o parte din SUV-uri să fie produse în SUA. Dar nu au fost luate încă decizii.” [...]
Volkswagen își oprește producția auto la Osnabrück și își vinde fabrica pentru reconversie în industria de apărare , într-o tranzacție care ar urma să păstreze pe termen lung o parte importantă din locurile de muncă, potrivit Economedia . Grupul german a convenit condițiile financiare și structura vânzării către fondul de investiții Aurelius Capital și landul Saxonia Inferioară, noul proprietar urmând să reconvertească unitatea într-un centru de producție pentru industria de apărare, în colaborare cu Rafael Advanced Defense Systems, conform Mediafax. Mutarea este prezentată ca o premieră pentru constructorul din Wolfsburg și vine pe fondul celor mai ample măsuri de restructurare din istoria recentă a Volkswagen, în contextul scăderii cererii din Europa și al concurenței puternice din partea constructorilor chinezi. Din fabrică auto, în pol pentru echipamente militare Producția de autovehicule la Osnabrück va fi oprită, iar amplasamentul va fi dezvoltat treptat într-un pol tehnologic dedicat soluțiilor de securitate și apărare. Proiectul-pilot include o colaborare strategică cu Rafael, companie descrisă ca proiectant al scutului antirachetă Iron Dome . În noua configurație, fabrica din Germania ar urma să producă echipamente și ansamble conexe pentru sisteme de apărare aeriană destinate piețelor din Germania și Europa, inclusiv: vehicule speciale de transport, generatoare, lansatoare. Economedia notează că ieșirea Volkswagen din operarea directă a fabricii și preluarea controlului de către Aurelius și landul Saxonia Inferioară au deblocat tranzacția, după rețineri apărute anterior din partea altor acționari din grup. Miza pentru angajați și legătura cu restructurarea de grup Potrivit reprezentanților consiliului de administrație și ai sindicatelor, reconversia ar oferi o perspectivă pe termen lung pentru salvarea a aproximativ 1.400 de locuri de muncă din cele 1.800 existente. Schimbarea de la Osnabrück este încadrată ca parte a unui plan mai larg de restructurare la nivelul Volkswagen, care include: reducerea a circa 50.000 de posturi la nivel global, înjumătățirea numărului de modele din portofoliu, sistarea producției de vehicule noi la patru fabrici din Germania, pe fondul capacităților industriale în exces. [...]
Grupul Volkswagen analizează desființarea mărcii Seat , o mișcare care ar simplifica portofoliul de branduri și ar putea redesena strategia comercială a grupului pe piața europeană, potrivit HotNews . Informația, preluată de HotNews, indică faptul că Volkswagen „ia serios în considerare” scoaterea de pe piață a mărcii spaniole Seat. În forma publicată, articolul nu oferă detalii despre calendar, motivele exacte sau pașii operaționali care ar urma să fie făcuți. HotNews trimite pentru mai multe informații la Profit.ro . În lipsa unor date suplimentare în textul disponibil, rămâne neclar ce impact ar avea o eventuală decizie asupra gamei de modele, rețelei de distribuție sau poziționării celorlalte mărci din grup. [...]
Volkswagen ia în calcul închiderea a patru uzine din Germania și eliminarea a peste 140.000 de locuri de muncă , un scenariu care ar redesena capacitatea industrială a grupului și ar amplifica tensiunile cu sindicatele și autoritățile regionale, potrivit Profit . Planul, descris ca rezultat al unor documente interne ale consiliului de supraveghere, ar viza închiderea uzinelor din Emden și Zwickau în 2031, a uzinei din Hanovra în 2032 și a fabricii Audi din Neckarsulm în 2034, conform informațiilor citate de Automarket (pe baza documentelor menționate). Oliver Blume , directorul general al Grupului Volkswagen, ar urma să prezinte planul pe 4 septembrie în cadrul consiliului de supraveghere. Ce capacități ar fi afectate Închiderea celor patru unități ar lovi direct producția de vehicule electrice și de modele premium, în condițiile în care: Emden produce în prezent Volkswagen ID.4 și ID.7 ; Zwickau produce cinci modele electrice: Volkswagen ID.3 , ID.4 , ID.5 , Audi Q4 e-tron și Cupra Born ; tot aici sunt montate și caroseriile pentru Bentley Bentayga și Lamborghini Urus ; Hanovra produce vehicule comerciale electrice, în special ID. Buzz ; Neckarsulm (Audi) produce A5 , A6 , A8 și electricul E-Tron GT . Miza economică: costuri structurale și „capacitate excedentară” În paralel cu informațiile din documentele interne, în material este prezentat și contextul unei restructurări mai ample, în care directorul financiar Arno Antlitz avertizează că Volkswagen nu are „un plan viabil de producție viitoare” pentru uzinele din Hanovra, Emden, Neckarsulm și Zwickau după 2030. Antlitz estimează că, dacă grupul nu reduce capacitatea excedentară și continuă producția în forma actuală, ar apărea „un dezavantaj permanent de cost” de aproximativ 1,5 miliarde de euro pe an (aprox. 7,5 miliarde lei ). Conducerea invocă presiuni precum tarife comerciale, concurența producătorilor asiatici și slăbiciunea pieței chineze, în timp ce încearcă să reducă substanțial costurile. Conflictul cu sindicatele și presiunea politică Tensiunile cu sindicatele se accentuează, iar IG Metall avertizează că angajații se vor opune redeschiderii acordului de restructurare convenit cu mai puțin de doi ani în urmă, potrivit Reuters (citat de Profit). „Dacă boardul încearcă să pună din nou sub semnul întrebării acest acord, atunci angajații se vor revolta în toate fabricile noastre. Ne vom opune cu toate forțele”, a declarat Thorsten Groeger, reprezentant IG Metall, la o reuniune cu angajații din Hanovra. Închiderea unor fabrici a devenit și o temă politică, în special în Saxonia și Saxonia Inferioară, unde liderii regionali cer un compromis rapid înaintea ședinței consiliului de supraveghere programate pentru 4 septembrie. Ce urmează Consiliul de supraveghere ar urma să discute și să voteze asupra unor variante rivale de restructurare, iar votul ar putea escalada conflictul, inclusiv prin convocarea unei adunări extraordinare a acționarilor, conform informațiilor prezentate în material. Profit amintește că, în discuțiile interne și negocierile cu sindicatele, conducerea a pus pe masă anterior concedieri care ar fi urcat la 115.000 de persoane , iar ulterior ar fi fost analizate alte circa 50.000 de plecări până în 2030 , în contextul unei ținte de aproximativ 6 miliarde de euro reducere a costurilor anuale. [...]
Volkswagen riscă un conflict social major pe fondul unei restructurări care ar putea închide uzine și elimina până la 50.000 de joburi , înaintea votului de vineri din Consiliul de Supraveghere asupra a trei planuri rivale, potrivit HotNews . Sindicatul IG Metall avertizează că angajații se vor opune oricărei încercări de redeschidere a acordului de restructurare convenit în urmă cu mai puțin de doi ani. Miza este una operațională și de cost: discuțiile pot duce la „cea mai amplă restructurare din istoria Volkswagen”, cu opțiuni care includ închiderea unor fabrici, separarea unor divizii și încă 50.000 de concedieri. Reprezentantul IG Metall Thorsten Groeger a transmis că o eventuală renegociere a acordului va întâmpina „rezistență maximă” în toate uzinele, fără ca sindicatul să amenințe, deocamdată, explicit cu greve. Patru uzine fără plan viabil după 2030 și un cost anual de 1,5 miliarde euro Directorul financiar Arno Antlitz a avertizat că grupul nu are în prezent un plan viabil de producție viitoare pentru uzinele din Hanovra, Emden, Neckarsulm și Zwickau. În scenariul în care Volkswagen nu reduce capacitatea excedentară și continuă producția „în forma actuală”, compania ar avea un dezavantaj permanent de cost de aproximativ 1,5 miliarde de euro pe an (aprox. 7,5 miliarde lei). Conducerea afirmă că va încerca să protejeze cât mai multe locuri de muncă, însă presiunea de reducere a costurilor vine într-un context complicat: tarife comerciale, concurență din partea producătorilor asiatici și slăbiciunea pieței chineze. Escaladare posibilă: de la votul de vineri la adunare extraordinară a acționarilor Votul de vineri asupra celor trei variante de restructurare ar putea escalada conflictul și ar putea duce inclusiv la convocarea unei adunări extraordinare a acționarilor, potrivit informațiilor din articol. Presiune politică în Germania, cu focus pe Saxonia Posibilele închideri de fabrici au atras intervenția liderilor politici regionali, pe fondul rolului Volkswagen ca unul dintre cei mai mari angajatori privați din Germania. Situația este sensibilă în Saxonia, unde compania are aproximativ 10.000 de angajați în trei unități, iar alte zeci de mii de locuri de muncă depind indirect de rețeaua de furnizori. Premierul Saxoniei, Michael Kretschmer, a cerut o soluție comună pentru limitarea concedierilor și a reducerilor de capacitate și a argumentat că producția în Germania trebuie să devină „mai bine, mai ușor și mai ieftin” de realizat. El a discutat recent cu CEO-ul Oliver Blume și cu președintele Consiliului de Supraveghere, Hans Dieter Poetsch, despre viitorul uzinei din Zwickau , fără o soluție concretă, și a avertizat că o decizie privind Zwickau trebuie luată în următoarele luni. În același timp, Kretschmer a indicat drept probleme costurile ridicate ale energiei și a criticat politica europeană de eliminare treptată a motoarelor cu combustie. El a sugerat și renegocierea contractului colectiv, inclusiv creșterea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, idee respinsă de IG Metall, care consideră săptămâna de 35 de ore o revendicare esențială. [...]
