Știri
Știri din categoria Agricultură
Un proiect de 31 mld. dolari (aprox. 140 mld. lei) avansează doar 18%, deși ar trebui să limiteze pierderea terenurilor agricole din Sahel: 11 state africane construiesc „Marele Zid Verde”, o „centură” de vegetație de circa 8.000 km menită să oprească extinderea Saharei, potrivit G4Media.
Inițiativa, lansată în urmă cu 19 ani, urmărește să creeze o barieră naturală de la Djibouti la Senegal, cu rol de stabilizare a solului, reducere a efectelor secetei și sprijin pentru comunitățile agricole din regiunea Sahel. Proiectul este prezentat ca una dintre cele mai ambițioase încercări globale de combatere a deșertificării; G4Media notează că informația este transmisă de MEDIAFAX.
Obiectivele asumate pentru 2030 includ, potrivit La Nacion (citată de G4Media):
Cu toate acestea, proiectul ar fi realizat în proporție de 18%, deși termenul-țintă rămâne 2030. Sunt menționate rezultate mai bune în unele zone din Etiopia, Senegal și Nigeria, dar, per ansamblu, implementarea este descrisă ca lentă.
Miza este direct legată de securitatea terenurilor agricole și de stabilitatea economică a comunităților rurale. Conform datelor ONU citate în material, zona de tranziție dintre Sahara și savană se usucă într-un ritm de 45–60 cm pe an, iar temperaturile au crescut cu aproximativ 1,5°C peste media globală pe parcursul unui secol.
Experții avertizează că, dacă degradarea continuă, până în 2050 aproximativ 250 de milioane de oameni ar putea migra din cauza pierderii terenurilor agricole.
Printre cauzele întârzierilor sunt indicate managementul deficitar al fondurilor, instabilitatea politică, loviturile de stat, corupția și lipsa infrastructurii. Bugetul estimat al proiectului este de 31 de miliarde de dolari (aprox. 140 de miliarde de lei), ceea ce amplifică presiunea pentru rezultate măsurabile până în 2030.
Recomandate
Valul de căldură lovește acvacultura din Delta Po , cu pierderi de ordinul sutelor de tone și un risc economic care se adaugă la pagubele anuale estimate pentru pescuitul italian , potrivit Agronet , care citează agenția italiană ANSA. Apa din lagunele din nordul Italiei, în special în Delta Po, a ajuns la 32°C, un nivel considerat critic pentru moluște. Consecințele sunt deja vizibile: aproximativ 100 de tone de midii au murit în câteva zile, iar în unele zone dispariția scoicilor ajunge până la 90%. Unde sunt cele mai mari pierderi și de ce contează economic Cea mai gravă situație este raportată în Delta Po, una dintre regiunile-cheie ale Italiei pentru creșterea midiilor și scoicilor. În laguna Sacca di Scardovari (provincia Rovigo) ar fi fost pierdute circa 100 de tone de midii cu denumire de origine protejată, iar în Sacca di Goro (provincia Ferrara) organizațiile de profil estimează că pierderile din culturile de scoici pot urca până la 100%. Dincolo de pierderile punctuale, Confcooperative estimează că schimbările climatice generează pierderi directe de aproximativ 200 de milioane de euro anual pentru pescuitul profesional italian (aprox. 1,0 miliarde lei), iar segmentul midiilor și scoicilor este printre cele mai vulnerabile, din cauza dependenței de un echilibru sensibil între temperatură, salinitate și oxigenul din apă. Factorul operațional care agravează criza: barierele anti-crab albastru Reprezentanții Confcooperative Agroalimentare și Pescuit descriu unele lagune ca pe o „oală gigantică”, în condițiile temperaturilor extreme. Situația este agravată de barierele instalate pentru a limita răspândirea crabului albastru (specie invazivă), care protejează culturile, dar reduc circulația apei și pot accelera încălzirea lagunelor în perioadele de caniculă. Mecanismul mortalității: oxigen mai puțin, alge mai multe Potrivit informațiilor citate, temperaturile ridicate afectează ecosistemul printr-o combinație de factori: apa mai caldă conține mai puțin oxigen dizolvat; dezvoltarea accelerată a algelor consumă oxigenul rămas; circulația redusă a apei amplifică efectele caniculei; moluștele nu mai pot supraviețui în aceste condiții. Producătorii spun că nu au mai întâlnit o „înflorire” atât de puternică a algelor de aproximativ 10–15 ani și încearcă să le îndepărteze pentru a limita pierderile. Informațiile despre situația din Delta Po sunt preluate de Agronet din ANSA . [...]
Revenirea El Niño poate prelungi presiunile de scumpire la alimente până în 2028 , pe fondul riscului de pierderi de producție agricolă și al unor lanțuri de aprovizionare deja tensionate, potrivit Agronet . Intervalul în care presiunile ar urma să se accentueze este semestrul al II-lea din 2026 până în semestrul al II-lea din 2028, într-o combinație de factori climatici și geopolitici. De ce contează: risc de „ climaticflație ” și volatilitate mai mare la prețurile agricole Miza economică este reapariția unui val de „climaticflație” (inflație alimentară alimentată de șocuri climatice), într-un moment în care piața globală ar fi afectată și de perturbări legate de conflictul din Iran, cu impact asupra costurilor îngrășămintelor și a lanțurilor logistice. În acest scenariu, agricultura ar resimți simultan efectele vremii extreme și ale tensiunilor geopolitice, ceea ce ar amplifica presiunile asupra prețurilor. Analiștii Goldman Sachs citați în material estimează o creștere medie de 15,8% a prețurilor produselor agricole la nivel mondial, iar pentru consumatorii din Europa este menționat un impact de aproximativ +1,3% asupra prețurilor alimentelor în zona euro. Semnalul NOAA: probabilitate ridicată pentru un episod intens Administrația Națională pentru Oceane și Atmosferă din SUA, NOAA , a confirmat în iunie dezvoltarea condițiilor specifice El Niño în Pacific. Instituția indică o probabilitate de 63% ca temperatura la suprafața oceanului să depășească cu două grade Celsius media normală până la finalul anului, scenariu asociat cu un episod deosebit de intens. El Niño este descris ca un ciclu climatic natural în care încălzirea apelor din Pacificul ecuatorial modifică circulația atmosferică și favorizează fenomene meteo extreme — valuri de căldură, secete, ploi torențiale și inundații — cu efect direct asupra producției agricole și, implicit, asupra ofertei de alimente. Context: episoadele anterioare și riscul pentru 2026–2027 Materialul amintește că episoadele puternice El Niño au avut consecințe importante asupra agriculturii și economiei globale, cu exemple în perioadele 1981–1982, 1996–1997, 2015–2016 și 2023–2024. Conform proiecțiilor NOAA citate, ciclul 2026–2027 ar putea fi chiar mai intens, ceea ce ar crește riscul de pierderi de recolte în mai multe regiuni. În final, evoluția prețurilor rămâne dependentă de intensitatea fenomenului și de traiectoria conflictelor geopolitice și a piețelor de materii prime, însă avertismentele indică un interval de doi ani cu presiuni ridicate asupra costului alimentelor, resimțite atât de producători, cât și de consumatori. [...]
Comisia Europeană mută zootehnia în zona de „securitate” și pregătește stimulente și investiții, nu reduceri de efective , într-o schimbare de abordare care poate influența direct regulile și finanțarea pentru ferme, potrivit Agronet . Documentul prezentat la Strasbourg tratează creșterea animalelor ca element de securitate alimentară, competitivitate și „autonomie strategică” a UE, după o perioadă în care sectorul era asociat în principal cu emisiile și impactul asupra mediului. În această logică, fermele zootehnice sunt văzute ca infrastructură care susține producția de alimente, menține terenurile agricole în exploatare și reduce riscul abandonului rural, inclusiv în estul Uniunii. Vicepreședintele executiv al Comisiei Europene pentru coeziune și reforme, Raffaele Fitto, a spus că zootehnia ține de competitivitate și securitate alimentară, nu doar de agricultură. Comisarul european pentru Agricultură, Christophe Hansen , a indicat dimensiunea economică a sectorului: aproximativ 400 de miliarde de euro anual, șapte milioane de locuri de muncă și un excedent comercial de 37 de miliarde de euro. De ce contează schimbarea: mai puține obligații noi, mai multe stimulente Noua direcție vine după protestele fermierilor din 2024 și 2025, când au fost contestate, între altele, regulile privind poluarea cu azot, reducerea pesticidelor și emisiile de metan, pe motiv că afectează veniturile și viabilitatea exploatațiilor. În anii anteriori, unele state discutaseră reducerea efectivelor pentru obiective climatice: în Țările de Jos s-a analizat diminuarea cu până la o treime, iar în Irlanda a fost discutată sacrificarea a 200.000 de vaci. Strategia actuală se îndepărtează de această abordare și pornește de la ideea că prea puține animale pot deveni o vulnerabilitate economică și alimentară, inclusiv prin creșterea dependenței de importuri. Cum vrea Bruxelles-ul să reducă emisiile fără o țintă de reducere a efectivelor Comisia nu propune, „în această etapă”, o țintă generală de reducere a numărului de animale. Accentul este pus pe intervenții la nivel de fermă și pe stimulente: măsurarea emisiilor la nivelul fiecărei ferme; recompensarea crescătorilor care folosesc aditivi furajeri; selecția animalelor cu emisii mai reduse; investiții în tehnologii pentru diminuarea metanului; stimulente financiare, în locul unor obligații noi. Documentul insistă și pe o măsurare mai precisă a metanului și menționează caracterul „biogenic” al acestuia (metan rezultat din digestia animalelor, parte a unui ciclu natural al carbonului), sugerând o evaluare diferită față de emisiile din combustibili fosili. Investiții de 18 miliarde de euro și o dispută care rămâne deschisă Executivul european estimează nevoia de investiții la aproximativ 18 miliarde de euro, sumă pe care sectorul nu o poate mobiliza singur. Argumentul Comisiei este că obligațiile suplimentare ar putea agrava problemele unei industrii cu profituri reduse, efective în scădere și forță de muncă îmbătrânită. Organizațiile de fermieri au salutat schimbarea: Copa-Cogeca a apreciat că sectorul nu mai este tratat exclusiv ca o sursă de probleme, iar Farm Europe vede strategia ca începutul unei reveniri după ani de mesaje negative. În același timp, organizațiile de mediu contestă abordarea. Peste 30 de grupuri, între care Greenpeace și Biroul European de Mediu, avertizează că noile metode de calcul pot minimaliza impactul climatic al zootehniei și susțin că metanul contribuie la încălzirea globală indiferent de sursă. Strategia evită și recomandări anterioare ale consilierilor științifici ai UE, care propuneau, între altele, diminuarea efectivelor, orientarea consumului către produse vegetale, taxarea emisiilor și eliminarea subvențiilor pentru formele de producție cele mai poluante. Pentru influențarea consumului, Comisia preferă achizițiile publice, mesele din școli și campaniile de promovare a produselor europene, iar Christophe Hansen a spus că Bruxelles-ul nu intenționează să impună diete, ci să păstreze libertatea de alegere a consumatorilor. [...]
O microfermă cu 12 capre din Șoimeni își construiește veniturile din livrări recurente și selecție pe productivitate , cu prețuri de 12 lei/litru la laptele de capră și 70 lei/kg la telemea, potrivit Agronet . Modelul de lucru mizează pe producție constantă, procesare în gospodărie și distribuție de două ori pe săptămână către clienți din Cluj-Napoca. Familia Stanciu a pornit de la o singură capră și a ajuns la 12 animale aflate în lactație, iar livrările către Cluj-Napoca sunt făcute în fiecare marți și vineri. În paralel, distribuția în localitățile din apropiere se face inclusiv cu o bicicletă electrică. Producție: diferențe mari între animale și decizie de a crește „calitatea”, nu efectivul În materialul video menționat de publicație (cu Rafael, cel care se ocupă de fermă), producția variază semnificativ de la o capră la alta. Un exemplu este capra „Yuki”, care oferă aproximativ 2,5 litri după un interval de 15 ore (peste 3 litri pe zi), în timp ce alte exemplare ajung la circa 1–1,5 litri zilnic. Strategia de dezvoltare descrisă în articol este selecția pe productivitate: familia păstrează caprele cu producție ridicată și le înlocuiește treptat pe cele mai slabe, în loc să mărească efectivul fără criterii. Operațiuni: muls, răcire, transport și procesare în produse cu valoare adăugată Mulsul celor 12 capre durează aproximativ 40 de minute. În ziua filmării, au rezultat circa 14 litri la prânz, urmând încă o sesiune seara; producția zilnică ajunge în perioada aceasta la aproximativ 20 de litri, o parte fiind consumată de iezi. Rafael estimează că, fără iezi, producția ar putea urca spre 25 de litri/zi în această perioadă. După muls, laptele este strecurat, îmbuteliat și depozitat la rece înainte de livrare; vara, transportul se face în lăzi termoizolante. Pe lângă laptele proaspăt, familia produce telemea, chefir (preparat cu ciupercă de kefir) și alte lactate. Prețuri și ritm de livrare: un „abonament” informal la produse locale Prețurile anunțate în articol sunt: lapte de capră: 12 lei/litru zer: 5 lei/litru chefir: 18 lei/litru telemea: 70 lei/kg Din perspectiva unei mici afaceri agricole, combinația dintre livrări recurente (marți și vineri), procesare în gospodărie și selecție pe productivitate conturează un model orientat spre stabilitate operațională și marjă mai bună decât vânzarea exclusivă de lapte crud, fără ca sursa să ofere însă date despre costuri sau profit. [...]
Pepenii de Dăbuleni ajung la 3–5 lei/kg în București, deși la poarta fermei ar fi circa 0,60 lei/kg , o diferență care pune în lumină lanțul de costuri și adaosuri dintre producător și tarabă, potrivit Agronet . În Piața Obor , pepenii verzi și galbeni aduși din județul Dolj se vând, în funcție de soi, formă și calitate, cu 3 până la 5 lei pe kilogram. Prețul întâlnit cel mai des este de 3–4 lei/kg, iar exemplarele considerate mai bune urcă la 5 lei/kg. Cât plătește consumatorul în piață La nivel de coș de cumpărături, diferențele de preț se văd imediat la pepenii mari, care domină tarabele în această perioadă: pepene de 10 kg: 30–50 lei pepene de 12 kg: 36–60 lei Comercianții citați în reportaj spun că marfa „se vinde repede”, mai ales în zilele călduroase, când cererea crește. De ce există un ecart mare față de prețul din fermă În sezonul 2026, pepenii ar fi vânduți la poarta fermei cu aproximativ 60 de bani/kg, „la jumătate” față de perioada similară a anului trecut, conform datelor prezentate în reportajul citat de Agronet. Diferența până la prețul de la tarabă este pusă pe seama costurilor și verigilor dintre fermă și piață: transport, manipulare, pierderi, taxe și adaos comercial. Pe fondul acestui context, cultivatorii invocă și scumpirea unor inputuri (motorină, apă pentru irigații, folii, semințe), într-un sector în care munca începe cu luni înainte de vânzarea efectivă, iar pentru multe familii din Dăbuleni cultura pepenilor rămâne principala sursă de venit. Piața se modernizează la tarabă: apar plățile digitale Un detaliu operațional care începe să conteze în piețele bucureștene: plata nu mai este doar în numerar. O parte dintre producători acceptă transfer bancar sau plăți prin aplicații de pe telefon, astfel încât cumpărătorii fără bani lichizi să poată achita rapid. Context de producție: suprafețe mari în Dolj și exporturi În zona Dăbuleni sunt cultivate anul acesta peste 2.500 de hectare cu pepeni verzi și galbeni. La un randament mediu estimat între 30 și 40 de tone/ha, producția ar putea depăși 75.000 de tone și poate ajunge la 100.000 de tone într-un an favorabil. O parte din producție este exportată, în special în Polonia și în alte țări din Europa Centrală și de Est. La nivel național, producția de pepeni verzi și galbeni este estimată la aproximativ un milion de tone, de pe 30.000–35.000 de hectare, cu județe precum Dolj, Olt, Teleorman, Ialomița și Brăila între principalii cultivatori. [...]
Prețul grâului FOB Constanța urcă la 236 dolari/tonă , dar avantajul României rămâne fragil într-o piață în care Rusia își crește exporturile, Ucraina anunță volume mai mari, iar Egipt ul – cumpărător-cheie – își reduce necesarul de import, potrivit Agronet . Cotațiile din portul Constanța sunt susținute de perspectiva unei producții europene mai slabe, însă diferența față de ofertele concurenților din bazinul Mării Negre rămâne un test de rezistență pentru exportatorii români, în condițiile în care cererea marilor importatori poate oscila. Unde sunt cotațiile în Marea Neagră Potrivit Agrointeligența (citată de Agronet), nivelurile orientative sunt: Origine și categorie Cotație estimată Grâu 11,5% proteină, FOB Constanța 234–236 dolari/tonă Grâu furajer, FOB Constanța 225–231 dolari/tonă Grâu rusesc 12,5% proteină, FOB 227,50–229 dolari/tonă Grâu ucrainean 11,5% proteină, FOB 224–228 dolari/tonă În termeni simpli, grâul românesc rămâne peste ofertele din Rusia și Ucraina, ceea ce poate fi un semnal bun pentru fermieri, dar poate îngreuna vânzarea dacă importatorii găsesc alternative mai ieftine. Presiunea vine din volume: Rusia și Ucraina Pe partea de ofertă, competiția se intensifică. SovEcon și-a majorat prognoza pentru exporturile de grâu ale Rusiei în sezonul 2026/2027 la 46,5 milioane de tone, cu 200.000 de tone peste estimarea anterioară. Publicația notează că stocurile mari de la începutul sezonului ar urma să compenseze parțial o recoltă mai redusă, permițând menținerea unor volume importante la export. În Ucraina, fermierii evită vânzările masive în așteptarea unor prețuri mai bune, iar oferta limitată a dus la o ușoară creștere a cotațiilor la grâul furajer din noua recoltă. La 9 iulie, acesta era tranzacționat la 192–201 dolari/tonă CPT în porturile Odesa și la 190–198 dolari/tonă CPT în porturile dunărene (CPT indică un preț cu transportul plătit până la punctul convenit). Totodată, Ucraina și-a revizuit în creștere estimarea pentru recolta de grâu din 2026, până la 23 de milioane de tone, iar prognoza pentru porumb a rămas la 30 de milioane de tone. Volumele suplimentare pot menține presiunea asupra prețurilor din regiune, mai ales în lunile cu ofertă abundentă. Egiptul reduce importurile, exportatorii români caută alternative O schimbare importantă pentru fluxurile comerciale din Marea Neagră vine din Egipt. Țara a obținut în 2026 o recoltă record de peste 10 milioane de tone, cu 6,5% peste anul precedent, iar necesarul de import este estimat la 12,5 milioane de tone, față de 13,2 milioane de tone în sezonul anterior. Reducerea cu aproximativ 700.000 de tone a importurilor egiptene înseamnă, potențial, mai puține oportunități pentru grâul românesc pe una dintre destinațiile tradiționale. În acest context, atenția se mută spre licitațiile din Arabia Saudită, Iordania și alte state din Orientul Mijlociu, unde diversificarea piețelor devine mai importantă într-un sezon cu ofertă ridicată în regiune. [...]
