Știri
Știri din categoria Agricultură

China extinde lucrările anti-deșertificare din Xinjiang cu materiale care ar reduce costurile cu ~30%, inclusiv soluții pe bază de fibre de bazalt testate anterior în misiuni lunare, potrivit Interesting Engineering. Miza este una operațională și economică: accelerarea lucrărilor de stabilizare a nisipului la marginea Deșertului Taklamakan și protejarea terenurilor agricole, într-o regiune-cheie pentru securitatea alimentară a țării.
În ultima lună, Institutul de Ecologie și Geografie din Xinjiang, parte a Academiei Chineze de Științe, a început mai multe inițiative care vizează controlul nisipului, prevenirea deșertificării și reducerea eroziunii eoliene și a salinizării solului. Programele ar urmări întărirea unei „bariere ecologice” pentru protejarea terenurilor agricole din Xinjiang, în contextul campaniei de tip „marele zid verde” derulate de China de decenii.
Planul descris în material urmărește limitarea extinderii Deșertului Taklamakan printr-o centură verde în jurul perimetrului, combinând vegetație rezistentă la secetă cu bariere inginerești pentru nisip. În acest pachet intră șase materiale noi, considerate „prietenoase cu mediul”, menite să stabilizeze nisipul la marginea deșertului.
Printre ele se află soluții pe bază de fibre de bazalt (obținute din rocă vulcanică topită), despre care cercetătorii spun că pot întări solul și pot limita avansul dunelor către terenuri agricole și infrastructură. Publicația notează că informația despre aceste materiale a fost relatată de South China Morning Post.
Un element central pentru impactul economic este estimarea unui cercetător chinez, Pei Liang, potrivit căreia noile materiale ar putea crește eficiența construcțiilor pentru controlul deșertificării cu 50% și ar putea reduce costurile cu aproximativ 30%.
În proiecte este folosită și cenușa zburătoare (fly ash) – un reziduu din centrale pe cărbune – care poate fi reutilizat în materiale de construcții, precum cărămizile, ceea ce sugerează o direcție de valorificare a deșeurilor industriale în lucrări de infrastructură ecologică.
Aceleași fibre de bazalt au fost utilizate și într-un context spațial: în 2024, misiunea Chang’e 6 a adus primele probe de pe fața îndepărtată a Lunii, iar un steag chinezesc transportat în misiune a fost realizat din fibre de bazalt proiectate să reziste la variații extreme de temperatură și radiație ultravioletă. Conform Wuhan Textile University, materialul a fost ales pentru a-și păstra culoarea în condiții dure, iar fibra se produce prin încălzirea bazaltului la temperaturi foarte ridicate și extrudarea materialului topit prin duze microscopice.
În paralel, China și Rusia au în plan înființarea International Lunar Research Station în apropierea polului sud lunar până în 2035, iar materialul sugerează că o parte din cercetarea în știința materialelor este urmărită atât pentru aplicații terestre, cât și spațiale.
În Xinjiang, presiunea rămâne ridicată din cauza eroziunii eoliene și a salinizării, iar un proiect condus de cercetătoarea Xiao Huijie vizează explicit reducerea degradării terenurilor și a acumulării de săruri în sudul regiunii, cu obiectivul de a menține productivitatea solului pentru cultivare pe termen lung.
Recomandate

Revenirea El Niño poate prelungi presiunile de scumpire la alimente până în 2028 , pe fondul riscului de pierderi de producție agricolă și al unor lanțuri de aprovizionare deja tensionate, potrivit Agronet . Intervalul în care presiunile ar urma să se accentueze este semestrul al II-lea din 2026 până în semestrul al II-lea din 2028, într-o combinație de factori climatici și geopolitici. De ce contează: risc de „ climaticflație ” și volatilitate mai mare la prețurile agricole Miza economică este reapariția unui val de „climaticflație” (inflație alimentară alimentată de șocuri climatice), într-un moment în care piața globală ar fi afectată și de perturbări legate de conflictul din Iran, cu impact asupra costurilor îngrășămintelor și a lanțurilor logistice. În acest scenariu, agricultura ar resimți simultan efectele vremii extreme și ale tensiunilor geopolitice, ceea ce ar amplifica presiunile asupra prețurilor. Analiștii Goldman Sachs citați în material estimează o creștere medie de 15,8% a prețurilor produselor agricole la nivel mondial, iar pentru consumatorii din Europa este menționat un impact de aproximativ +1,3% asupra prețurilor alimentelor în zona euro. Semnalul NOAA: probabilitate ridicată pentru un episod intens Administrația Națională pentru Oceane și Atmosferă din SUA, NOAA , a confirmat în iunie dezvoltarea condițiilor specifice El Niño în Pacific. Instituția indică o probabilitate de 63% ca temperatura la suprafața oceanului să depășească cu două grade Celsius media normală până la finalul anului, scenariu asociat cu un episod deosebit de intens. El Niño este descris ca un ciclu climatic natural în care încălzirea apelor din Pacificul ecuatorial modifică circulația atmosferică și favorizează fenomene meteo extreme — valuri de căldură, secete, ploi torențiale și inundații — cu efect direct asupra producției agricole și, implicit, asupra ofertei de alimente. Context: episoadele anterioare și riscul pentru 2026–2027 Materialul amintește că episoadele puternice El Niño au avut consecințe importante asupra agriculturii și economiei globale, cu exemple în perioadele 1981–1982, 1996–1997, 2015–2016 și 2023–2024. Conform proiecțiilor NOAA citate, ciclul 2026–2027 ar putea fi chiar mai intens, ceea ce ar crește riscul de pierderi de recolte în mai multe regiuni. În final, evoluția prețurilor rămâne dependentă de intensitatea fenomenului și de traiectoria conflictelor geopolitice și a piețelor de materii prime, însă avertismentele indică un interval de doi ani cu presiuni ridicate asupra costului alimentelor, resimțite atât de producători, cât și de consumatori. [...]

Comisia Europeană mută zootehnia în zona de „securitate” și pregătește stimulente și investiții, nu reduceri de efective , într-o schimbare de abordare care poate influența direct regulile și finanțarea pentru ferme, potrivit Agronet . Documentul prezentat la Strasbourg tratează creșterea animalelor ca element de securitate alimentară, competitivitate și „autonomie strategică” a UE, după o perioadă în care sectorul era asociat în principal cu emisiile și impactul asupra mediului. În această logică, fermele zootehnice sunt văzute ca infrastructură care susține producția de alimente, menține terenurile agricole în exploatare și reduce riscul abandonului rural, inclusiv în estul Uniunii. Vicepreședintele executiv al Comisiei Europene pentru coeziune și reforme, Raffaele Fitto, a spus că zootehnia ține de competitivitate și securitate alimentară, nu doar de agricultură. Comisarul european pentru Agricultură, Christophe Hansen , a indicat dimensiunea economică a sectorului: aproximativ 400 de miliarde de euro anual, șapte milioane de locuri de muncă și un excedent comercial de 37 de miliarde de euro. De ce contează schimbarea: mai puține obligații noi, mai multe stimulente Noua direcție vine după protestele fermierilor din 2024 și 2025, când au fost contestate, între altele, regulile privind poluarea cu azot, reducerea pesticidelor și emisiile de metan, pe motiv că afectează veniturile și viabilitatea exploatațiilor. În anii anteriori, unele state discutaseră reducerea efectivelor pentru obiective climatice: în Țările de Jos s-a analizat diminuarea cu până la o treime, iar în Irlanda a fost discutată sacrificarea a 200.000 de vaci. Strategia actuală se îndepărtează de această abordare și pornește de la ideea că prea puține animale pot deveni o vulnerabilitate economică și alimentară, inclusiv prin creșterea dependenței de importuri. Cum vrea Bruxelles-ul să reducă emisiile fără o țintă de reducere a efectivelor Comisia nu propune, „în această etapă”, o țintă generală de reducere a numărului de animale. Accentul este pus pe intervenții la nivel de fermă și pe stimulente: măsurarea emisiilor la nivelul fiecărei ferme; recompensarea crescătorilor care folosesc aditivi furajeri; selecția animalelor cu emisii mai reduse; investiții în tehnologii pentru diminuarea metanului; stimulente financiare, în locul unor obligații noi. Documentul insistă și pe o măsurare mai precisă a metanului și menționează caracterul „biogenic” al acestuia (metan rezultat din digestia animalelor, parte a unui ciclu natural al carbonului), sugerând o evaluare diferită față de emisiile din combustibili fosili. Investiții de 18 miliarde de euro și o dispută care rămâne deschisă Executivul european estimează nevoia de investiții la aproximativ 18 miliarde de euro, sumă pe care sectorul nu o poate mobiliza singur. Argumentul Comisiei este că obligațiile suplimentare ar putea agrava problemele unei industrii cu profituri reduse, efective în scădere și forță de muncă îmbătrânită. Organizațiile de fermieri au salutat schimbarea: Copa-Cogeca a apreciat că sectorul nu mai este tratat exclusiv ca o sursă de probleme, iar Farm Europe vede strategia ca începutul unei reveniri după ani de mesaje negative. În același timp, organizațiile de mediu contestă abordarea. Peste 30 de grupuri, între care Greenpeace și Biroul European de Mediu, avertizează că noile metode de calcul pot minimaliza impactul climatic al zootehniei și susțin că metanul contribuie la încălzirea globală indiferent de sursă. Strategia evită și recomandări anterioare ale consilierilor științifici ai UE, care propuneau, între altele, diminuarea efectivelor, orientarea consumului către produse vegetale, taxarea emisiilor și eliminarea subvențiilor pentru formele de producție cele mai poluante. Pentru influențarea consumului, Comisia preferă achizițiile publice, mesele din școli și campaniile de promovare a produselor europene, iar Christophe Hansen a spus că Bruxelles-ul nu intenționează să impună diete, ci să păstreze libertatea de alegere a consumatorilor. [...]

O microfermă cu 12 capre din Șoimeni își construiește veniturile din livrări recurente și selecție pe productivitate , cu prețuri de 12 lei/litru la laptele de capră și 70 lei/kg la telemea, potrivit Agronet . Modelul de lucru mizează pe producție constantă, procesare în gospodărie și distribuție de două ori pe săptămână către clienți din Cluj-Napoca. Familia Stanciu a pornit de la o singură capră și a ajuns la 12 animale aflate în lactație, iar livrările către Cluj-Napoca sunt făcute în fiecare marți și vineri. În paralel, distribuția în localitățile din apropiere se face inclusiv cu o bicicletă electrică. Producție: diferențe mari între animale și decizie de a crește „calitatea”, nu efectivul În materialul video menționat de publicație (cu Rafael, cel care se ocupă de fermă), producția variază semnificativ de la o capră la alta. Un exemplu este capra „Yuki”, care oferă aproximativ 2,5 litri după un interval de 15 ore (peste 3 litri pe zi), în timp ce alte exemplare ajung la circa 1–1,5 litri zilnic. Strategia de dezvoltare descrisă în articol este selecția pe productivitate: familia păstrează caprele cu producție ridicată și le înlocuiește treptat pe cele mai slabe, în loc să mărească efectivul fără criterii. Operațiuni: muls, răcire, transport și procesare în produse cu valoare adăugată Mulsul celor 12 capre durează aproximativ 40 de minute. În ziua filmării, au rezultat circa 14 litri la prânz, urmând încă o sesiune seara; producția zilnică ajunge în perioada aceasta la aproximativ 20 de litri, o parte fiind consumată de iezi. Rafael estimează că, fără iezi, producția ar putea urca spre 25 de litri/zi în această perioadă. După muls, laptele este strecurat, îmbuteliat și depozitat la rece înainte de livrare; vara, transportul se face în lăzi termoizolante. Pe lângă laptele proaspăt, familia produce telemea, chefir (preparat cu ciupercă de kefir) și alte lactate. Prețuri și ritm de livrare: un „abonament” informal la produse locale Prețurile anunțate în articol sunt: lapte de capră: 12 lei/litru zer: 5 lei/litru chefir: 18 lei/litru telemea: 70 lei/kg Din perspectiva unei mici afaceri agricole, combinația dintre livrări recurente (marți și vineri), procesare în gospodărie și selecție pe productivitate conturează un model orientat spre stabilitate operațională și marjă mai bună decât vânzarea exclusivă de lapte crud, fără ca sursa să ofere însă date despre costuri sau profit. [...]

Pepenii de Dăbuleni ajung la 3–5 lei/kg în București, deși la poarta fermei ar fi circa 0,60 lei/kg , o diferență care pune în lumină lanțul de costuri și adaosuri dintre producător și tarabă, potrivit Agronet . În Piața Obor , pepenii verzi și galbeni aduși din județul Dolj se vând, în funcție de soi, formă și calitate, cu 3 până la 5 lei pe kilogram. Prețul întâlnit cel mai des este de 3–4 lei/kg, iar exemplarele considerate mai bune urcă la 5 lei/kg. Cât plătește consumatorul în piață La nivel de coș de cumpărături, diferențele de preț se văd imediat la pepenii mari, care domină tarabele în această perioadă: pepene de 10 kg: 30–50 lei pepene de 12 kg: 36–60 lei Comercianții citați în reportaj spun că marfa „se vinde repede”, mai ales în zilele călduroase, când cererea crește. De ce există un ecart mare față de prețul din fermă În sezonul 2026, pepenii ar fi vânduți la poarta fermei cu aproximativ 60 de bani/kg, „la jumătate” față de perioada similară a anului trecut, conform datelor prezentate în reportajul citat de Agronet. Diferența până la prețul de la tarabă este pusă pe seama costurilor și verigilor dintre fermă și piață: transport, manipulare, pierderi, taxe și adaos comercial. Pe fondul acestui context, cultivatorii invocă și scumpirea unor inputuri (motorină, apă pentru irigații, folii, semințe), într-un sector în care munca începe cu luni înainte de vânzarea efectivă, iar pentru multe familii din Dăbuleni cultura pepenilor rămâne principala sursă de venit. Piața se modernizează la tarabă: apar plățile digitale Un detaliu operațional care începe să conteze în piețele bucureștene: plata nu mai este doar în numerar. O parte dintre producători acceptă transfer bancar sau plăți prin aplicații de pe telefon, astfel încât cumpărătorii fără bani lichizi să poată achita rapid. Context de producție: suprafețe mari în Dolj și exporturi În zona Dăbuleni sunt cultivate anul acesta peste 2.500 de hectare cu pepeni verzi și galbeni. La un randament mediu estimat între 30 și 40 de tone/ha, producția ar putea depăși 75.000 de tone și poate ajunge la 100.000 de tone într-un an favorabil. O parte din producție este exportată, în special în Polonia și în alte țări din Europa Centrală și de Est. La nivel național, producția de pepeni verzi și galbeni este estimată la aproximativ un milion de tone, de pe 30.000–35.000 de hectare, cu județe precum Dolj, Olt, Teleorman, Ialomița și Brăila între principalii cultivatori. [...]

Prețul grâului FOB Constanța urcă la 236 dolari/tonă , dar avantajul României rămâne fragil într-o piață în care Rusia își crește exporturile, Ucraina anunță volume mai mari, iar Egipt ul – cumpărător-cheie – își reduce necesarul de import, potrivit Agronet . Cotațiile din portul Constanța sunt susținute de perspectiva unei producții europene mai slabe, însă diferența față de ofertele concurenților din bazinul Mării Negre rămâne un test de rezistență pentru exportatorii români, în condițiile în care cererea marilor importatori poate oscila. Unde sunt cotațiile în Marea Neagră Potrivit Agrointeligența (citată de Agronet), nivelurile orientative sunt: Origine și categorie Cotație estimată Grâu 11,5% proteină, FOB Constanța 234–236 dolari/tonă Grâu furajer, FOB Constanța 225–231 dolari/tonă Grâu rusesc 12,5% proteină, FOB 227,50–229 dolari/tonă Grâu ucrainean 11,5% proteină, FOB 224–228 dolari/tonă În termeni simpli, grâul românesc rămâne peste ofertele din Rusia și Ucraina, ceea ce poate fi un semnal bun pentru fermieri, dar poate îngreuna vânzarea dacă importatorii găsesc alternative mai ieftine. Presiunea vine din volume: Rusia și Ucraina Pe partea de ofertă, competiția se intensifică. SovEcon și-a majorat prognoza pentru exporturile de grâu ale Rusiei în sezonul 2026/2027 la 46,5 milioane de tone, cu 200.000 de tone peste estimarea anterioară. Publicația notează că stocurile mari de la începutul sezonului ar urma să compenseze parțial o recoltă mai redusă, permițând menținerea unor volume importante la export. În Ucraina, fermierii evită vânzările masive în așteptarea unor prețuri mai bune, iar oferta limitată a dus la o ușoară creștere a cotațiilor la grâul furajer din noua recoltă. La 9 iulie, acesta era tranzacționat la 192–201 dolari/tonă CPT în porturile Odesa și la 190–198 dolari/tonă CPT în porturile dunărene (CPT indică un preț cu transportul plătit până la punctul convenit). Totodată, Ucraina și-a revizuit în creștere estimarea pentru recolta de grâu din 2026, până la 23 de milioane de tone, iar prognoza pentru porumb a rămas la 30 de milioane de tone. Volumele suplimentare pot menține presiunea asupra prețurilor din regiune, mai ales în lunile cu ofertă abundentă. Egiptul reduce importurile, exportatorii români caută alternative O schimbare importantă pentru fluxurile comerciale din Marea Neagră vine din Egipt. Țara a obținut în 2026 o recoltă record de peste 10 milioane de tone, cu 6,5% peste anul precedent, iar necesarul de import este estimat la 12,5 milioane de tone, față de 13,2 milioane de tone în sezonul anterior. Reducerea cu aproximativ 700.000 de tone a importurilor egiptene înseamnă, potențial, mai puține oportunități pentru grâul românesc pe una dintre destinațiile tradiționale. În acest context, atenția se mută spre licitațiile din Arabia Saudită, Iordania și alte state din Orientul Mijlociu, unde diversificarea piețelor devine mai importantă într-un sezon cu ofertă ridicată în regiune. [...]

Piețele agricole ale UE ar urma să rămână stabile în 2026, dar profitabilitatea fermierilor este tot mai vulnerabilă la costurile cu energia și la secetă , potrivit Agronet , care citează un raport pe termen scurt al Comisiei Europene , preluat de PubAffairs Bruxelles . Deși producția, per ansamblu, este descrisă ca „rezilientă”, marjele sunt puse sub presiune de scumpirea energiei, a îngrășămintelor și a altor inputuri (resurse necesare producției). În paralel, tensiunile comerciale și riscurile climatice rămân factori majori de incertitudine. Prognoze cu „asterisc”: datele nu includ încă efectele valurilor de căldură Publicația notează că estimările trebuie privite cu prudență: datele din raport au fost colectate înaintea valurilor de căldură care afectează în prezent mai multe regiuni agricole europene. Asta înseamnă că eventualele pierderi din cauza temperaturilor extreme și a deficitului de apă nu sunt încă reflectate în cifre. În context macroeconomic, Comisia Europeană estimează o creștere economică reală de 1,1% în UE și o inflație de 3,1%, în principal pe fondul costurilor cu energia. În acest cadru, și prețurile alimentelor sunt așteptate să crească, chiar dacă oferta agricolă rămâne „relativ solidă”. Producția vegetală: cereale aproape de medie, riscuri mai mari la culturile de vară Pentru culturile de iarnă, condițiile sunt considerate favorabile, iar randamentele ar putea depăși media istorică. Mai expuse sunt culturile de primăvară și vară, care pot fi afectate de secetă și temperaturi ridicate, mai ales în zonele vulnerabile la lipsa apei. Estimările Comisiei Europene menționate în material includ: Cereale : 273,7 milioane de tone în sezonul 2026/2027 (revenire spre nivelul mediu, după randamente „neobișnuit de ridicate” în sezonul precedent) Plante oleaginoase : producție în creștere cu 3,1% Culturi proteice : ușoară scădere, dar nivel peste medie Sfeclă de zahăr : producție mai mică, pe fondul reducerii suprafețelor Ulei de măsline : scădere față de revenirea anterioară, dar nivel peste medie în 2025/2026 Zootehnie: plus la lapte și pasăre, minus la vită În zootehnie, producția de lapte este estimată să crească în 2026, susținută de randamente mai bune, ceea ce poate alimenta producția de unt, brânzeturi, zer și lapte praf degresat. Exporturile de lactate ar urma să rămână rezistente, însă evoluția depinde de costurile de producție, care pot limita câștigurile fermierilor și procesatorilor. La carne, producția de pasăre este așteptată să crească, pe fondul cererii ridicate și al prețurilor favorabile. În schimb, producția de carne de vită ar urma să scadă în 2026 și 2027, din cauza reducerii efectivelor de vaci. De ce contează: stabilitatea producției nu garantează stabilitatea veniturilor Materialul indică faptul că miza pentru fermieri nu este doar nivelul producției, ci profitabilitatea : chiar și cu recolte și producție zootehnică stabile, scumpirea inputurilor poate eroda veniturile exploatațiilor. În plus, costurile mai mari se pot transmite mai departe, către procesatori, comercianți și consumatori. Printre principalele riscuri menționate se numără: fenomenele meteo extreme, bolile animalelor, tensiunile comerciale internaționale, conflictul din Orientul Mijlociu și efectele asupra comerțului, creșterea persistentă a costurilor de producție și reducerea resurselor de apă în zonele afectate de secetă. În perioada următoare, următoarele evaluări ale Comisiei Europene vor fi relevante tocmai pentru a vedea în ce măsură valurile de căldură din prezent schimbă estimările, în special la culturile de vară. [...]