Știri
Știri din categoria Agricultură
Agronomul Alexander Degianski a început semănatul florii-soarelui pe 17 martie 2026, asumându-și riscul unei porniri timpurii, potrivit Agrointeligența. Fermierul din Giulvăz (județul Timiș) a publicat imagini din câmp care au atras reacții în rândul colegilor, pe fondul instabilității meteo de la început de primăvară.
În primele trei zile de la debutul lucrărilor, Degianski a semănat 400 de hectare. El a motivat decizia prin încălzirea vremii și prin condițiile din teren, dar a admis implicit că momentul ales poate fi considerat devreme raportat strict la calendar.
„Start semănat floarea-soarelui astăzi, 17 martie 2026. 8,5 grade în sol la ora 8:30. 180 kg de uree pe hectar aplicate pe rând cu semănatoarea și densitatea, ca de obicei, 72.000 de boabe pe hectar”
La comentariile că a început prea devreme, fermierul a răspuns că decizia ține de prognoză și de mediile ultimilor ani, nu doar de dată. Totodată, a precizat că suprafețele semănate cu floarea-soarelui nu vor fi irigate.
Din explicațiile sale, aplicarea ureei la semănat nu ar afecta sămânța, deoarece fertilizantul și sămânța sunt plasate la distanță de câțiva centimetri, iar ureea este poziționată mai adânc decât sămânța. Fermierul a mai arătat că, la lucrările din 20 martie, temperatura în sol ajunsese la 11 grade Celsius.
Tehnologia de semănat descrisă de Alexander Degianski include următoarele elemente:
Contextul este relevant pentru fermierii care își calibrează calendarul de semănat în funcție de temperatura din sol și de riscurile de revenire a frigului. În acest caz, Degianski își asumă public strategia și argumentează că decizia se bazează pe condițiile din câmp și pe prognoză, nu pe o regulă fixă de dată.
Recomandate
Europa riscă un nou val de scumpiri la alimente în 2027 , pe fondul creșterii prețurilor la gaze naturale, îngrășăminte și combustibil, un lanț de costuri care se transmite lent din energie în agricultură și apoi în prețurile de la raft, potrivit Digi24 . La peste două luni de la începutul războiului din Iran, unele dintre cele mai mari supermarketuri europene spun că, deocamdată, conflictul nu a afectat prețurile produselor. Presiunea ar urma însă să se vadă odată ce scumpirea îngrășămintelor și a combustibilului intră în costurile producției agricole pentru anul viitor, iar efectul final ajunge în prețurile plătite de consumatori. Mecanismul descris este unul în trei pași, fiecare cu întârzieri de săptămâni: gazele naturale sunt folosite la producerea îngrășămintelor, îngrășămintele intră în agricultură, iar agricultura livrează alimentele. David Laborde, șeful Diviziei de Economie Agroalimentară din cadrul FAO, explică faptul că o mare parte din produsele aflate acum pe rafturi au fost realizate cu resurse cumpărate sau contractate înainte ca „criza” să se declanșeze complet. De ce se transmite șocul: gaz, îngrășăminte, apoi producție agricolă Europa își produce îngrășămintele cu azot, dar depinde de importurile de gaze naturale. În contextul crizelor din Golful Persic, scumpirea gazelor se reflectă în costul îngrășămintelor, iar mai departe în costurile fermierilor. După închiderea Strâmtorii Ormuz, prețurile la gazele naturale au crescut cu 59%, iar cele ale îngrășămintelor cu până la 50%, potrivit Politico , citat de Digi24. Europenii ar urma să resimtă mai întâi scumpirea combustibilului, spre finalul verii, în timp ce impactul îngrășămintelor este așteptat mai târziu. Efectul în ferme: mai puțin azot, culturi schimbate, randamente mai mici În această primăvară, mulți fermieri europeni au avut rezerve de îngrășăminte cumpărate înainte de război, iar oficiali ai Comisiei Europene au spus că resursele pentru sezonul curent sunt „asigurate, în mare parte”. Problema, potrivit materialului, este că acest tampon se epuizează, în timp ce îngrășămintele s-au scumpit, iar grâul se vinde la același preț ca înainte de război. În consecință, o parte dintre agricultori reduc cantitatea de azot folosită, iar alții se orientează către plante care necesită mai puține îngrășăminte. Indiferent de soluție, scenariul indicat este același: recolte mai mici în 2027 și, implicit, prețuri mai mari pentru cumpărători. Digi24 dă și exemple de vulnerabilitate ridicată în unele state: Irlanda are o industrie a îngrășămintelor aproape inexistentă, iar 90% din terenurile agricole au nevoie de azot pe durata sezonului; fermierii cumpără, de regulă, îngrășăminte între februarie și septembrie, fără să fi făcut rezerve din timp. Suedia : federația națională a fermelor estimează că războiul din Iran i-a costat deja pe membri 160 de milioane de euro (aprox. 800 milioane lei) , echivalentul a 12% din profituri . Răspunsul UE: plan pe patru direcții, dar fără efect rapid Pentru a răspunde crizei, Comisia Europeană a implementat un pachet de măsuri de urgență în energie pentru reducerea costurilor și a relaxat normele privind ajutoarele de stat, pentru sprijinirea fermierilor. Pe zona îngrășămintelor, comisarul european pentru agricultură, Christophe Hansen , urmează să prezinte pe 19 mai un plan de acțiune construit pe patru piloni: reducerea dependenței de importuri, stimularea producției interne, promovarea alternativelor cu emisii reduse de carbon, sprijin pentru fermieri, astfel încât să folosească mai puține îngrășăminte. Materialul notează însă că efectele pozitive nu se vor vedea în 2027: construirea unei fabrici de îngrășăminte durează între trei și patru ani, iar producția europeană este deja cu 19% sub nivelul din 2019. Presiuni globale care pot amplifica scumpirile Digi24 arată că fermierii americani resimt deja probleme similare, pentru că achiziționează îngrășăminte mai aproape de momentul semănatului și au mai puțin timp pentru provizii: aproximativ 70% spun că nu își permit întreaga cantitate necesară, iar Departamentul Agriculturii din SUA estimează cele mai mici recolte de grâu din 1919 până în prezent. În același timp, China a înăsprit situația prin suspendarea sau restricționarea exporturilor pentru mai multe tipuri de îngrășăminte (fosfatice până în august, amestecuri azot–potasiu din martie și oprirea exporturilor de acid sulfuric din mai). Pe fondul acestor evoluții, Programul Alimentar Mondial al ONU avertizează că încă 45 de milioane de oameni s-ar putea confrunta cu insecuritate alimentară gravă dacă războiul din Iran continuă și în a doua jumătate a anului. [...]
Fermierii din centrul Californiei își reduc masiv livezile după prăbușirea lanțului de procesare , urmând să defrișeze circa 420.000 de piersici pentru conserve, pe fondul închiderii fabricilor Del Monte și al lipsei de cumpărători pentru recoltă, potrivit Focus . Miza economică este dublă: pierderi de venituri estimate la sute de milioane de dolari și un risc de supraproducție care ar împinge prețurile și mai jos. În regiune, aproximativ 420.000 de piersici „clingstone” (un soi folosit în principal la conserve) ar urma să fie scoși, după ce Del Monte și-a închis definitiv unitățile de procesare din Modesto și Hughson. Compania, veche de 139 de ani, a cerut protecție față de creditori în iulie anul trecut și a oprit complet activitatea de conserve în aprilie, relatează The Independent. Șoc operațional: contracte pierdute și piață fără capacitate de absorbție Închiderea fabricilor a eliminat o parte esențială din infrastructura de procesare și vânzare, iar fermierii care livrau către Del Monte – unii cu contracte de circa 20 de ani – găsesc cu dificultate alternative. Pe lângă impactul asupra producătorilor, închiderile au dus și la pierderea a sute de locuri de muncă. Potrivit Sacramento Bee, citat de The Independent, fermierii riscă pierderi de venituri de aproximativ 550 milioane dolari (aprox. 2,5 miliarde lei), deoarece volume mari nu mai pot fi valorificate economic în lipsa procesării. Intervenție federală: bani pentru defrișare ca să limiteze supraproducția Ca răspuns, mai mulți politicieni americani au anunțat un program de urgență prin care producătorii afectați ar putea primi până la 9 milioane dolari (aprox. 41 milioane lei) din fonduri federale pentru a defrișa până la 420.000 de pomi până la următorul sezon de recoltare. Programul ar viza aproximativ 3.000 de hectare și urmărește, potrivit estimărilor menționate de The Independent, să evite „inundarea” pieței cu încă aproximativ 50.000 de tone de fructe, ceea ce ar putea preveni pierderi suplimentare estimate la 30 milioane dolari (aprox. 137 milioane lei). Cumpărător insuficient, deși activele au fost preluate După aprobarea în instanță a vânzării activelor Del Monte, Pacific Coast Producers a preluat afacerea de conserve de fructe. Noul proprietar ar fi acceptat să cumpere aproximativ 24.000 de tone de piersici de la fermieri, însă ar rămâne în jur de 50.000 de tone fără cumpărător, ceea ce ar lăsa o parte importantă din recoltă nevalorificată. Del Monte este prezentat ca unul dintre cei mai mari producători din SUA de conserve și produse la conservă, vânzând și legume proaspete, produse congelate și ceai. Produse Del Monte se găsesc și în Germania, iar filialele nu ar fi afectate „deocamdată” de insolvență, conform informațiilor din material. [...]
APIA Vaslui a autorizat la plată 705.000 euro (aprox. 3,58 milioane lei) pentru ANT9 ovine/caprine , iar banii au plecat deja spre conturile crescătorilor eligibili și ar urma să ajungă „în zilele următoare”, potrivit AgroInfo . Informația a fost transmisă de directorul executiv al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) Vaslui, Răzvan Arteni, care spune că suma autorizată vizează ajutorul național tranzitoriu (ANT) pentru ovine/caprine, aferent schemei ANT9. Ce înseamnă pentru fermieri: cuantum și curs de plată Pentru anul de cerere 2025, ANT9 ovine/caprine are un cuantum de 3,9134 euro/cap de animal , iar plata se face în lei la un curs de 5,0806 lei/euro , conform datelor din articol. Unde se aplică și când intră banii Suma autorizată este menționată în contextul județului Vaslui. Plata a fost deja inițiată către bănci, iar ajunge la beneficiari în perioada imediat următoare, fără ca materialul să indice o dată exactă a virării în conturi. [...]
O posibilă penurie de îngrășăminte ar putea împinge în sus prețurile alimentelor dacă blocajul din Strâmtoarea Ormuz persistă, pe fondul războiului din Iran, potrivit Antena 3 . Miza economică este directă: îngrășămintele sunt un input esențial în agricultură, iar scumpirea sau lipsa lor se transmite în costurile de producție și, în final, în prețurile la raft. Avertismentul vine de la Mark Preston, director executiv la Grosvenor Group (Marea Britanie), citat de The Guardian. El spune că îngrășămintele erau deja scumpe înainte de conflict, iar închiderea Strâmtorii Ormuz a pus presiune suplimentară pe transporturile acestor materii prime. De ce contează: îngrășămintele sunt „veriga” care poate scumpi mâncarea Preston susține că efectul pierderii stocurilor ar putea începe să se vadă de anul viitor, pe măsură ce fermierii amână achizițiile în așteptarea unei îmbunătățiri a situației. „Fermierii nu mai cumpără acel fertilizator, stau și așteaptă și speră că lucrurile se vor îmbunătăți de la sine, dar e puțin probabil să se întâmple.” El avertizează că problema este globală, nu limitată la Regatul Unit, deoarece o parte importantă din îngrășăminte tranzitează zona strâmtorii. Blocaj logistic și dependență de azot Amploarea scumpirilor la alimente ar depinde de momentul redeschiderii Strâmtorii Ormuz, o rută maritimă importantă unde, potrivit sursei, aproximativ 1.600 de nave sunt blocate. Preston mai spune că îngrijorarea legată de alimente și îngrășăminte este cel puțin la fel de mare ca cea legată de petrol, argumentând că pentru petrol există surse alternative, în timp ce pentru azot — necesar în producția de îngrășăminte — alternativele sunt limitate. Închiderea strâmtorii a întrerupt și fluxurile de gaz natural lichefiat, descris ca element esențial pentru îngrășămintele pe bază de azot, precum ureea. Ce ar putea urma în agricultură În încercarea de a gestiona riscul, Preston indică o posibilă ajustare a planurilor de cultură: fermierii ar putea cultiva mai mult în primăvara anului viitor, în locul culturilor de iarnă, ceea ce le-ar oferi „o anumită flexibilitate”. În același context, sursa notează că șeful Yara International a avertizat recent că războiul din Orientul Mijlociu ar putea duce la penurie de alimente și creșteri de prețuri în unele dintre cele mai sărace și vulnerabile comunități din Africa. [...]
Producătorii americani de carne de vită încearcă să redeschidă piața Chinei , după ce majoritatea au rămas fără licențe de export, iar subiectul ar urma să ajungă pe agenda summitului Trump–Xi din 14–15 mai, potrivit Reuters . Miza este una economică și de acces la piață: exporturile de vită ale SUA către China au atins un vârf de 1,7 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) în 2022, înainte ca Beijingul să lase să expire înregistrările (autorizațiile) necesare pentru export. Licențe expirate și presiune pentru un acord la nivel politic Peste 400 de abatoare și unități americane au pierdut eligibilitatea de export în ultimul an, după ce permisiunile acordate de China între martie 2020 și aprilie 2021 au expirat, arată datele vamale chineze citate de Reuters. Acestea reprezentau aproximativ 65% din unitățile care fuseseră înregistrate anterior. Pentru încă trei unități, accesul ar urma să expire în iunie, potrivit U.S. Meat Export Federation. China nu a explicat de ce a lăsat să expire aceste înregistrări, deși acest lucru ar încălca acordul comercial „Phase One ” semnat cu Washingtonul în 2020, a declarat pentru Reuters Joe Schuele, purtător de cuvânt al unei asociații de profil. În acest context, producătorii și procesatorii americani speră ca întâlnirea dintre președintele SUA, Donald Trump, și liderul chinez, Xi Jinping, să creeze cadrul pentru reînnoirea licențelor. Casa Albă ar fi transmis în ultimele săptămâni către United States Cattlemen's Association că tema va fi discutată la summit, potrivit președintelui asociației, Justin Tupper. „Am cerut să se asigure că va face parte din discuție, iar răspunsul a fost: Va fi”, a spus Tupper. Casa Albă a direcționat întrebările către Departamentul Agriculturii, care nu a răspuns solicitărilor de comentarii, iar Ministerul Comerțului din China și Administrația Generală a Vămilor nu au răspuns, de asemenea, solicitărilor. Chiar și cu acces, piața ar putea rămâne dificilă Reuters notează că prețurile la carnea de vită în SUA au atins niveluri record pe fondul scăderii efectivelor de bovine, ceea ce reduce exporturile și stimulează importurile. Totuși, momentul ar putea favoriza o eventuală redeschidere a accesului către China, inclusiv în condițiile în care Australia se apropie de atingerea unui prag de tip „safeguard” (mecanism de protecție) la mijlocul lui 2026, potrivit lui Schuele. Pe de altă parte, sursa arată că Beijingul a introdus în decembrie un sistem de cote la importurile de vită, cu un tarif de 55% pentru importurile care depășesc cota, pentru furnizori majori precum SUA și Australia, ca măsură de protejare a industriei interne. În plus, actori din industria chineză intervievați de Reuters se îndoiesc că reluarea licențelor ar duce automat la o creștere puternică a importurilor: carnea de vită americană ar avea un tarif cu 10% mai mare decât cea australiană și ar concura cu producători locali care urcă spre segmente cu valoare adăugată mai mare. Un director din Beijing a descris subiectul drept „monedă de negociere”, iar un alt executiv a spus că o reînnoire ar fi „pur și simplu un gest politic”. Pentru producătorii americani, următorul reper este summitul din 14–15 mai; însă chiar dacă se obține reînnoirea licențelor, rămâne neclar în ce măsură aceasta s-ar traduce rapid în volume mai mari pe o piață unde China își consolidează protecțiile și producția internă. [...]
Scumpirea îngrășămintelor riscă să împingă în sus prețurile alimentelor în Europa în 2027 , pe măsură ce fermierii intră în sezonul de toamnă cu costuri mai mari la inputuri și fără posibilitatea de a le compensa prin prețuri mai bune la cereale, potrivit Politico . Efectul nu se vede încă la raft, dar lanțul „gaz–îngrășăminte–recoltă–alimente” are întârzieri de luni, iar „durerea” pentru consumatori ar urma să vină odată cu recolta de anul viitor. Creșterea pornește din energie: Europa își produce îngrășămintele azotate, însă le face din gaz importat. După ce Strâmtoarea Hormuz a fost închisă în urma represaliilor Iranului la lovituri SUA–Israel, prețurile la gaz au urcat cu 59%, iar unele îngrășăminte cu până la 50%. În Germania, ureea (cel mai tranzacționat îngrășământ) a ajuns la circa 550 euro/tonă, de la aproximativ 370 euro înainte de război. De ce nu se vede încă la supermarket, dar riscul se mută în 2027 Marile lanțuri de retail citate în material (Carrefour și Aldi) spun că prețurile nu s-au mișcat deocamdată, însă explicația ține de calendar: o mare parte din alimentele aflate acum pe raft au fost produse cu inputuri cumpărate sau contractate înainte ca șocul să se transmită complet. David Laborde, care conduce divizia de economie agroalimentară din cadrul FAO (agenție ONU), explică faptul că stabilitatea actuală „reflectă în principal calendarul, nu imunitatea”. Pentru primăvară, fermierii europeni au avut un „tampon”: mulți au făcut stocuri înainte de escaladare, iar oficiali ai Comisiei Europene spun că nevoile acestui sezon sunt „în mare parte asigurate”. Problema se mută însă la însămânțările de toamnă, când se plasează acum comenzi la prețuri de criză, în timp ce grâul se vinde la același nivel ca înainte de război. Consecința economică anticipată în material: o parte dintre fermieri reduc dozele de azot sau trec la culturi care au nevoie de mai puțin îngrășământ. Ambele opțiuni înseamnă producții mai mici în 2027 și, implicit, presiune de creștere a prețurilor pentru consumatori. Țări mai expuse și prime semne de costuri în ferme Impactul nu este uniform. Irlanda este prezentată ca un caz vulnerabil: are aproape zero industrie internă de îngrășăminte, iar 90% din terenul agricol este pajiște, care are nevoie de azot pe tot parcursul sezonului. Potrivit Irish Farmers’ Association, mulți fermieri irlandezi cumpără în mod obișnuit din februarie până în septembrie, deci nu au „pre-cumpărat” și semnează acum contracte la prețuri majorate. În Suedia, federația națională a fermierilor (LRF) estimează că războiul i-a costat deja pe membri 160 milioane euro, echivalentul a 12% din profituri. Mesajul federației: cei fără stocuri vor folosi mai puțin îngrășământ, vor recolta mai puțin și vor transfera costul către consumatori. Răspunsul Bruxelles-ului: plan pe termen lung, problemă pe termen scurt Comisia Europeană a reacționat prin măsuri legate de energie și prin relaxarea regulilor de ajutor de stat pentru a sprijini fermierii. Mai dificilă este însă partea de îngrășăminte, unde dependența de gaz importat s-a acumulat „de decenii”. Comisarul european pentru Agricultură, Christophe Hansen , urmează să prezinte pe 19 mai un „plan de acțiune” pentru îngrășăminte, construit pe patru direcții: reducerea dependenței de importuri; creșterea producției interne; promovarea alternativelor cu emisii reduse; sprijin pentru utilizarea mai eficientă (mai puțin) a îngrășămintelor. Problema, potrivit materialului, este calendarul: o fabrică nouă de îngrășăminte se construiește în 3–4 ani, iar producția UE este deja cu 19% sub nivelul din 2019, deci măsurile structurale nu ajută deciziile de plantare pentru 2027. Taxa de carbon la frontieră ( CBAM ) complică ecuația costurilor Peste șocul de război se suprapune și CBAM (mecanismul UE de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon), o „taxă de carbon la frontieră” care, din 1 ianuarie, adaugă un cost importurilor de îngrășăminte din țări cu reguli climatice mai slabe. În UE există diviziuni: Italia și Franța vor suspendarea, în timp ce Polonia și Germania (care găzduiesc cele mai mari capacități de producție de îngrășăminte azotate din bloc) vor menținerea. Comisia pare la rândul ei nehotărâtă: versiuni anterioare ale planului din 19 mai ar fi inclus o formă de „ușurare” legată de CBAM, dar cea mai recentă versiune ar fi renunțat la ea, potrivit a două persoane familiarizate cu dosarul. Jean-Baptiste Boucher, director de comunicare la Copa-Cogeca (principala organizație de lobby a fermierilor din UE), avertizează că, chiar dacă se oprește criza din Orientul Mijlociu, costul CBAM rămâne. Ce urmează și când se poate vedea în prețuri Politico notează că impactul combustibililor ar urma să se simtă primul, spre finalul verii, în timp ce efectul îngrășămintelor vine mai târziu, odată cu recoltele influențate de deciziile de fertilizare din toamna acestui an. Un reper de calendar cu miză pentru piață: primele certificate CBAM ajung la scadență la 1 februarie 2027, însă următoarea recoltă va fi plantată înainte de acel moment. Până atunci, prețurile din retail, încă stabile în declarațiile Carrefour și Aldi, „probabil” nu vor mai arăta la fel, sugerează materialul. [...]
