Știri
Știri din categoria Agricultură
O posibilă penurie de îngrășăminte ar putea împinge în sus prețurile alimentelor dacă blocajul din Strâmtoarea Ormuz persistă, pe fondul războiului din Iran, potrivit Antena 3. Miza economică este directă: îngrășămintele sunt un input esențial în agricultură, iar scumpirea sau lipsa lor se transmite în costurile de producție și, în final, în prețurile la raft.
Avertismentul vine de la Mark Preston, director executiv la Grosvenor Group (Marea Britanie), citat de The Guardian. El spune că îngrășămintele erau deja scumpe înainte de conflict, iar închiderea Strâmtorii Ormuz a pus presiune suplimentară pe transporturile acestor materii prime.
Preston susține că efectul pierderii stocurilor ar putea începe să se vadă de anul viitor, pe măsură ce fermierii amână achizițiile în așteptarea unei îmbunătățiri a situației.
„Fermierii nu mai cumpără acel fertilizator, stau și așteaptă și speră că lucrurile se vor îmbunătăți de la sine, dar e puțin probabil să se întâmple.”
El avertizează că problema este globală, nu limitată la Regatul Unit, deoarece o parte importantă din îngrășăminte tranzitează zona strâmtorii.
Amploarea scumpirilor la alimente ar depinde de momentul redeschiderii Strâmtorii Ormuz, o rută maritimă importantă unde, potrivit sursei, aproximativ 1.600 de nave sunt blocate.
Preston mai spune că îngrijorarea legată de alimente și îngrășăminte este cel puțin la fel de mare ca cea legată de petrol, argumentând că pentru petrol există surse alternative, în timp ce pentru azot — necesar în producția de îngrășăminte — alternativele sunt limitate. Închiderea strâmtorii a întrerupt și fluxurile de gaz natural lichefiat, descris ca element esențial pentru îngrășămintele pe bază de azot, precum ureea.
În încercarea de a gestiona riscul, Preston indică o posibilă ajustare a planurilor de cultură: fermierii ar putea cultiva mai mult în primăvara anului viitor, în locul culturilor de iarnă, ceea ce le-ar oferi „o anumită flexibilitate”.
În același context, sursa notează că șeful Yara International a avertizat recent că războiul din Orientul Mijlociu ar putea duce la penurie de alimente și creșteri de prețuri în unele dintre cele mai sărace și vulnerabile comunități din Africa.
Recomandate
Producătorii americani de carne de vită încearcă să redeschidă piața Chinei , după ce majoritatea au rămas fără licențe de export, iar subiectul ar urma să ajungă pe agenda summitului Trump–Xi din 14–15 mai, potrivit Reuters . Miza este una economică și de acces la piață: exporturile de vită ale SUA către China au atins un vârf de 1,7 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) în 2022, înainte ca Beijingul să lase să expire înregistrările (autorizațiile) necesare pentru export. Licențe expirate și presiune pentru un acord la nivel politic Peste 400 de abatoare și unități americane au pierdut eligibilitatea de export în ultimul an, după ce permisiunile acordate de China între martie 2020 și aprilie 2021 au expirat, arată datele vamale chineze citate de Reuters. Acestea reprezentau aproximativ 65% din unitățile care fuseseră înregistrate anterior. Pentru încă trei unități, accesul ar urma să expire în iunie, potrivit U.S. Meat Export Federation. China nu a explicat de ce a lăsat să expire aceste înregistrări, deși acest lucru ar încălca acordul comercial „Phase One ” semnat cu Washingtonul în 2020, a declarat pentru Reuters Joe Schuele, purtător de cuvânt al unei asociații de profil. În acest context, producătorii și procesatorii americani speră ca întâlnirea dintre președintele SUA, Donald Trump, și liderul chinez, Xi Jinping, să creeze cadrul pentru reînnoirea licențelor. Casa Albă ar fi transmis în ultimele săptămâni către United States Cattlemen's Association că tema va fi discutată la summit, potrivit președintelui asociației, Justin Tupper. „Am cerut să se asigure că va face parte din discuție, iar răspunsul a fost: Va fi”, a spus Tupper. Casa Albă a direcționat întrebările către Departamentul Agriculturii, care nu a răspuns solicitărilor de comentarii, iar Ministerul Comerțului din China și Administrația Generală a Vămilor nu au răspuns, de asemenea, solicitărilor. Chiar și cu acces, piața ar putea rămâne dificilă Reuters notează că prețurile la carnea de vită în SUA au atins niveluri record pe fondul scăderii efectivelor de bovine, ceea ce reduce exporturile și stimulează importurile. Totuși, momentul ar putea favoriza o eventuală redeschidere a accesului către China, inclusiv în condițiile în care Australia se apropie de atingerea unui prag de tip „safeguard” (mecanism de protecție) la mijlocul lui 2026, potrivit lui Schuele. Pe de altă parte, sursa arată că Beijingul a introdus în decembrie un sistem de cote la importurile de vită, cu un tarif de 55% pentru importurile care depășesc cota, pentru furnizori majori precum SUA și Australia, ca măsură de protejare a industriei interne. În plus, actori din industria chineză intervievați de Reuters se îndoiesc că reluarea licențelor ar duce automat la o creștere puternică a importurilor: carnea de vită americană ar avea un tarif cu 10% mai mare decât cea australiană și ar concura cu producători locali care urcă spre segmente cu valoare adăugată mai mare. Un director din Beijing a descris subiectul drept „monedă de negociere”, iar un alt executiv a spus că o reînnoire ar fi „pur și simplu un gest politic”. Pentru producătorii americani, următorul reper este summitul din 14–15 mai; însă chiar dacă se obține reînnoirea licențelor, rămâne neclar în ce măsură aceasta s-ar traduce rapid în volume mai mari pe o piață unde China își consolidează protecțiile și producția internă. [...]
Scumpirea îngrășămintelor riscă să împingă în sus prețurile alimentelor în Europa în 2027 , pe măsură ce fermierii intră în sezonul de toamnă cu costuri mai mari la inputuri și fără posibilitatea de a le compensa prin prețuri mai bune la cereale, potrivit Politico . Efectul nu se vede încă la raft, dar lanțul „gaz–îngrășăminte–recoltă–alimente” are întârzieri de luni, iar „durerea” pentru consumatori ar urma să vină odată cu recolta de anul viitor. Creșterea pornește din energie: Europa își produce îngrășămintele azotate, însă le face din gaz importat. După ce Strâmtoarea Hormuz a fost închisă în urma represaliilor Iranului la lovituri SUA–Israel, prețurile la gaz au urcat cu 59%, iar unele îngrășăminte cu până la 50%. În Germania, ureea (cel mai tranzacționat îngrășământ) a ajuns la circa 550 euro/tonă, de la aproximativ 370 euro înainte de război. De ce nu se vede încă la supermarket, dar riscul se mută în 2027 Marile lanțuri de retail citate în material (Carrefour și Aldi) spun că prețurile nu s-au mișcat deocamdată, însă explicația ține de calendar: o mare parte din alimentele aflate acum pe raft au fost produse cu inputuri cumpărate sau contractate înainte ca șocul să se transmită complet. David Laborde, care conduce divizia de economie agroalimentară din cadrul FAO (agenție ONU), explică faptul că stabilitatea actuală „reflectă în principal calendarul, nu imunitatea”. Pentru primăvară, fermierii europeni au avut un „tampon”: mulți au făcut stocuri înainte de escaladare, iar oficiali ai Comisiei Europene spun că nevoile acestui sezon sunt „în mare parte asigurate”. Problema se mută însă la însămânțările de toamnă, când se plasează acum comenzi la prețuri de criză, în timp ce grâul se vinde la același nivel ca înainte de război. Consecința economică anticipată în material: o parte dintre fermieri reduc dozele de azot sau trec la culturi care au nevoie de mai puțin îngrășământ. Ambele opțiuni înseamnă producții mai mici în 2027 și, implicit, presiune de creștere a prețurilor pentru consumatori. Țări mai expuse și prime semne de costuri în ferme Impactul nu este uniform. Irlanda este prezentată ca un caz vulnerabil: are aproape zero industrie internă de îngrășăminte, iar 90% din terenul agricol este pajiște, care are nevoie de azot pe tot parcursul sezonului. Potrivit Irish Farmers’ Association, mulți fermieri irlandezi cumpără în mod obișnuit din februarie până în septembrie, deci nu au „pre-cumpărat” și semnează acum contracte la prețuri majorate. În Suedia, federația națională a fermierilor (LRF) estimează că războiul i-a costat deja pe membri 160 milioane euro, echivalentul a 12% din profituri. Mesajul federației: cei fără stocuri vor folosi mai puțin îngrășământ, vor recolta mai puțin și vor transfera costul către consumatori. Răspunsul Bruxelles-ului: plan pe termen lung, problemă pe termen scurt Comisia Europeană a reacționat prin măsuri legate de energie și prin relaxarea regulilor de ajutor de stat pentru a sprijini fermierii. Mai dificilă este însă partea de îngrășăminte, unde dependența de gaz importat s-a acumulat „de decenii”. Comisarul european pentru Agricultură, Christophe Hansen , urmează să prezinte pe 19 mai un „plan de acțiune” pentru îngrășăminte, construit pe patru direcții: reducerea dependenței de importuri; creșterea producției interne; promovarea alternativelor cu emisii reduse; sprijin pentru utilizarea mai eficientă (mai puțin) a îngrășămintelor. Problema, potrivit materialului, este calendarul: o fabrică nouă de îngrășăminte se construiește în 3–4 ani, iar producția UE este deja cu 19% sub nivelul din 2019, deci măsurile structurale nu ajută deciziile de plantare pentru 2027. Taxa de carbon la frontieră ( CBAM ) complică ecuația costurilor Peste șocul de război se suprapune și CBAM (mecanismul UE de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon), o „taxă de carbon la frontieră” care, din 1 ianuarie, adaugă un cost importurilor de îngrășăminte din țări cu reguli climatice mai slabe. În UE există diviziuni: Italia și Franța vor suspendarea, în timp ce Polonia și Germania (care găzduiesc cele mai mari capacități de producție de îngrășăminte azotate din bloc) vor menținerea. Comisia pare la rândul ei nehotărâtă: versiuni anterioare ale planului din 19 mai ar fi inclus o formă de „ușurare” legată de CBAM, dar cea mai recentă versiune ar fi renunțat la ea, potrivit a două persoane familiarizate cu dosarul. Jean-Baptiste Boucher, director de comunicare la Copa-Cogeca (principala organizație de lobby a fermierilor din UE), avertizează că, chiar dacă se oprește criza din Orientul Mijlociu, costul CBAM rămâne. Ce urmează și când se poate vedea în prețuri Politico notează că impactul combustibililor ar urma să se simtă primul, spre finalul verii, în timp ce efectul îngrășămintelor vine mai târziu, odată cu recoltele influențate de deciziile de fertilizare din toamna acestui an. Un reper de calendar cu miză pentru piață: primele certificate CBAM ajung la scadență la 1 februarie 2027, însă următoarea recoltă va fi plantată înainte de acel moment. Până atunci, prețurile din retail, încă stabile în declarațiile Carrefour și Aldi, „probabil” nu vor mai arăta la fel, sugerează materialul. [...]
APIA a început să elibereze adeverințe care le permit fermierilor să ia credite-punte de până la 90% din subvențiile estimate pentru 2026 , un mecanism care poate susține lichiditatea în fermă înainte de plata efectivă a sprijinului, potrivit Agrointel . Adeverințele sunt emise, la solicitarea scrisă a fermierului, în baza convențiilor încheiate de APIA cu instituții de finanțare. Documentul confirmă că solicitantul a depus Cererea de plată pentru anul 2026 și că a cerut finanțare pentru o serie de intervenții gestionate de agenție. Ce confirmă adeverința și pentru ce scheme se emite Prin adeverință, APIA certifică, la data emiterii, suprafața determinată la plată pentru intervențiile care fac obiectul convenției cu finanțatorii și faptul că a fost făcut controlul administrativ sau că datele au fost preluate din aplicația AGI online și înregistrate în IACS, după caz. Totodată, documentul atestă că beneficiarul nu se află sub excluderi de la plată și îndeplinește condițiile generale prevăzute de legislație. Adeverințele vizează beneficiarii următoarelor intervenții: Sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS); Sprijin redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității (CRISS); DR-01 – Agro-mediu și climă pe pajiști permanente; DR-02 – Agro-mediu și climă pe terenuri arabile (inclusiv Pachetul 7 – angajamente tranzitate din PNDR 2014-2020); DR-04 – Agricultură ecologică – conversie; DR-05 – Agricultură ecologică – menținerea certificării; DR-09 – Zone afectate de constrângeri naturale – Zona Montană (ANC_ZM); DR-10 – zone afectate de constrângeri naturale semnificative; DR-11 – Zone afectate de constrângeri naturale specifice. Cum se finanțează și care sunt costurile maxime ale dobânzii Valoarea creditului poate ajunge la cel mult 90% din suma calculată conform adeverinței eliberate de APIA. Creditele contractate pe baza subvențiilor APIA sunt garantate de stat prin Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – S.A. (FGCR) și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii IFN – S.A. (FNGCIMM), mecanism prezentat ca o măsură de reducere a riscurilor de finanțare în agricultură. În comunicatul citat, APIA reamintește plafonarea dobânzilor, în baza Ordinului MADR nr. 703/2013: „Dobânda aferentă acordării creditelor de către instituțiile financiare bancare va fi de RON-ROBOR 6M + maximum 2%, iar dobânda aferentă acordării creditelor de către instituțiile financiare nebancare va fi de RON-ROBOR 6M + maximum 8%”. APIA recomandă fermierilor să compare ofertele disponibile, cu accent pe costul total (inclusiv comisioane), înainte de a alege soluția de finanțare. Procedură: cereri și online, plus publicarea convențiilor Pentru simplificarea procedurilor, solicitarea adeverințelor poate fi transmisă și electronic către centrele APIA. Agenția mai precizează că toate convențiile încheiate între APIA, instituțiile de credit și entitățile de garantare vor fi publicate pe site-ul instituției, în secțiunea dedicată acordurilor și protocoalelor. [...]
Fermierii din Moldova își pot depune sesizările direct, cu documente, la MoldAgro Expo 2026 , într-un demers care mută reclamațiile din online în interacțiune față în față și promite o „evaluare” rapidă a pașilor de urmat, potrivit Agrointel . Inițiativa face parte din campania „ AgroReclamații ”, prin care fermierii pot transmite nemulțumiri ce vizează atât autorități publice (centrale și locale), cât și parteneri comerciali. Publicația precizează că demersul a strâns deja peste 100 de sesizări prin formularul online. Cum se face preluarea sesizărilor la târg Conform informațiilor publicate, fermierii care au reclamații, memorii sau documente justificative pot discuta direct cu Vlad Macovei, președintele Grupului Agrointeligența, care „va prelua personal aceste cazuri” și ar urma să comunice „în cel mai scurt timp” o evaluare privind căile de urmat și soluțiile posibile. Întâlnirea este programată: sâmbătă, 9 mai 2026 , între 11:00 și 14:00 ; în cortul central de evenimente de la MoldAgro Expo (menționat și ca „Moldova Agricolă Expo” în material). Context: unde și când are loc MoldAgro Expo 2026 MoldAgro Expo (ediția a treia) se desfășoară în perioada 8–11 mai 2026 , pe platforma MARSAT din municipiul Roman , județul Neamț , cu program de vizitare 09:00–17:00 . Pentru detalii despre campanie și accesul la formularul online de sesizări, materialul indică pagina dedicată: AgroReclamații . [...]
Accesul produselor agroalimentare pe piața unică a UE ar trebui condiționat de respectarea acelorași norme de producție , pentru a evita concurența neloială și distorsiuni de cost în lanțul alimentar, a declarat Emil Dumitru , secretar de stat în Ministerul Agriculturii, potrivit Profit . Oficialul a spus că „Europa trebuie să se hotărască” în privința regulilor comune: dacă piața unică funcționează cu standarde stricte pentru producătorii europeni, atunci și produsele care intră pe această piață ar trebui să fie supuse acelorași cerințe. Mercosur , văzut prin prisma regulilor pieței unice Emil Dumitru a susținut că discuția despre Mercosur nu ar trebui tratată ca un „acord” clasic, ci ca o problemă de funcționare a pieței unice europene, unde regulile de producție sunt stricte, în timp ce unele produse din afara UE nu s-ar supune acelorași reguli. Presiune bugetară și ținte de producție „mai mult cu mai puțin” În același context, secretarul de stat a afirmat că Uniunea Europeană își propune „să producem mai mult cu mai puțin”, obiectiv pe care l-a descris ca dificil de atins. El a invocat și o reducere a bugetului UE, de la 385 miliarde euro la 284 miliarde euro, menționând totodată că României îi sunt alocate 16,47 miliarde euro în cadrul financiar multianual. Declarațiile au fost făcute la conferința „Diplomație în agribusiness. Provocări și oportunități într-un context global în schimbare”, organizată de AgroTV, în parteneriat cu Profit.ro. [...]
Licitațiile și „cadourile de prestigiu” împing cireșele de lux la prețuri-record , până la 300 de euro (aprox. 1.500 lei) pentru o singură bucată, într-o piață în care raritatea, selecția strictă și marketingul de început de sezon pot transforma un fruct perisabil într-un produs premium, potrivit Libertatea . În Japonia, cele mai scumpe cireșe „vândute vreodată” au fost tranzacționate la o licitație din 5 ianuarie, în Piața Angro Centrală din Tendo, notează publicația, citând Japan Today. Un lot de cireșe Sato Nishiki, într-o cutie de lux de 500 de grame, s-a vândut cu 1,8 milioane de yeni, adică aproximativ 9.800–9.900 euro (aprox. 49.000–49.500 lei). Cumpărătorul a fost un distribuitor local, iar prețul rezultat a fost de circa 175–180 euro (aprox. 875–900 lei) pe cireașă. „ Juno Heart ”, standardul global al cireșelor de lux Dincolo de recordurile de licitație, cireșele „Juno Heart” (numite și „Inimă de aur”) sunt prezentate drept unele dintre cele mai scumpe disponibile și în magazine de lux la nivel mondial. Au formă de inimă și aproximativ trei centimetri lățime, iar Kyoko News este citată pentru ideea că sunt cumpărate frecvent ca dar pentru a impresiona. Un reper de preț menționat: o cutie cu 15 cireșe „Juno Heart” s-a vândut la licitația din Piața Hachinohe cu peste 3.500–3.550 euro (aprox. 17.500–17.750 lei), ceea ce înseamnă aproximativ 260–265 euro (aprox. 1.300–1.325 lei) bucata. De ce ajung la astfel de prețuri Explicația ține de combinația dintre costuri operaționale ridicate și rolul cultural al cadourilor în Japonia. Fermierii polenizează manual fiecare floare, folosind pensule mici din puf de pasăre, pentru a obține fructe „perfecte”. În plus, cireșele sunt verificate cu rigla și cu aparate pentru măsurarea zahărului; dacă nu ating standardele de mărime și dulceață, nu primesc eticheta de lux. Libertatea mai arată că unele magazine cumpără cutii la prețuri record și pentru vizibilitate, ca să apară în știri și să atragă clienți, ceea ce transformă licitațiile într-un instrument de promovare cu efect economic direct. Context: prețuri ridicate și în România, la început de sezon În piețele din România, cireșele au ajuns la început de sezon la 80–100 lei/kg, în funcție de oraș și proveniență, iar la Sibiu au fost menționate cireșe din Spania la 180 lei/kg. În Galați, exemplul dat este de 150 lei/kg la început de sezon. Comercianții citați în material spun că cererea s-a mutat spre cantități mici și că prețurile ar putea scădea odată cu apariția producției locale în volume mai mari. [...]
