Știri
Știri din categoria Agricultură
Guvernul pune pe masă un sprijin de până la 300 euro/ha pentru cartoful de consum, într-o schemă de „ajutor de minimis” cu buget total de 26,625 milioane de lei, menită să reducă presiunea costurilor și a importurilor asupra producătorilor, potrivit Mediafax.
Schema „Ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susţinere a producției de cartof de consum” a fost aprobată în ședința de Guvern de vineri, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Ajutorul se acordă „proporțional cu suprafața efectiv cultivată”.
Ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, a justificat plafonul sprijinului prin constrângerile bugetare și a indicat miza operațională: lansarea programului înainte de recoltare, cu înscriere și verificare rapide, pe fondul costurilor de producție în creștere și al „provocărilor generate de importuri”.
„Aceasta a fost suma maximă pentru care am putut obține aprobarea bugetului necesar, ca producătorii de cartofi să nu rămână fără sprijin şi în acest an.”
Programul se adresează, conform comunicatului Ministerului Agriculturii citat în articol, următoarelor categorii:
Pentru a beneficia de sprijin, solicitanții trebuie să îndeplinească simultan condițiile menționate în actul normativ:
Schema este încadrată la „ajutor de minimis” (sprijin de stat de valoare mică, plafonat pe beneficiar). Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi sau „întreprinderi unice” nu poate depăși echivalentul în lei a 50.000 euro (aprox. 250.000 lei) în ultimii trei ani, potrivit comunicatului citat.
Dacă solicitările depășesc bugetul alocat, cuantumul pe hectar va fi redus proporțional.
Recomandate
Fermierii amenință cu un nou protest pe 15 septembrie, pe fondul întârzierii măsurilor de sprijin și al presiunii sanitar-veterinare , după ce Ionică Sterp a lansat un apel public pentru mobilizare în fața Guvernului, potrivit Agronet . Miza imediată este escaladarea tensiunilor din agricultură înaintea unei noi runde de negocieri cu Ministerul Agriculturii, în condițiile în care schemele anunțate de Executiv nu sunt încă operaționale. Apelul, publicat pe Facebook, vizează o prezență „vizibilă”, cu animale și utilaje, iar Sterp susține că participanții ar urma să vină inclusiv cu oi, tractoare și baloți. „Cu mic, cu mare, în 15 septembrie, dragii mei, ne vedem la București, unul cu oaie, unul cu tractor, unul cu un balot.” O mobilizare extinsă dincolo de sectorul ovin, dar fără detalii logistice De această dată, mesajul nu se adresează doar crescătorilor de ovine. Sterp îi cheamă la București și pe producători din zootehnie, cultura mare și legumicultură, invocând: presiunea costurilor; situația sanitar-veterinară din sectorul ovin; dificultățile de valorificare a producției; creșterea taxelor. Totuși, apelul nu echivalează cu confirmarea participării organizațiilor reprezentative din sectoarele menționate. În materialele disponibile nu apar detalii despre program, traseu, număr de participanți sau documente de autorizare. Context: revendicările oierilor și blocajul comercial Noua mobilizare vine după protestul din 30 iulie, când crescătorii de ovine au ieșit în fața ANSVSA și în Piața Victoriei. Atunci, revendicările prezentate au inclus reluarea exporturilor de ovine, despăgubiri pentru exploatațiile afectate și măsuri pentru pierderi comerciale și costuri suplimentare, alături de schimbări în gestionarea crizei sanitar-veterinare și reguli aplicabile pentru identificarea și circulația animalelor. În continuare, organizațiile din sector reclamă că animalele nevândute rămân mai mult timp în ferme, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare cu furajele, apa și întreținerea, în timp ce restricțiile comerciale reduc opțiunile de valorificare. Guvernul a anunțat sprijin, dar schemele nu sunt deschise Între protestul din 30 iulie și apelul pentru 15 septembrie au avut loc discuții cu Ministerul Agriculturii. După întâlnirea de la Sibiu din 14 august, ministrul interimar Tánczos Barna a prezentat trei direcții de intervenție: investiții în echipamente pentru carantinare și prevenirea răspândirii bolilor; ajutor de minimis pentru compensarea unei părți din costurile suplimentare cu furajele; compensarea pierderilor de venit ale fermelor. La 17 august, instrumentele erau încă în pregătire: nu fuseseră publicate cuantumuri, bugete, criterii de eligibilitate, documente necesare sau perioade de depunere, astfel că fermierii nu pot solicita încă ajutoarele. Negocieri pe 18 august, cu impact potențial asupra protestului Anunțul protestului este făcut înaintea unei noi etape de negocieri: pe 18 august, reprezentanții crescătorilor de ovine și caprine urmează să se întâlnească din nou cu Tánczos Barna pentru proiectul privind identificarea, trasabilitatea (urmărirea animalelor în lanțul de mișcare și comercializare) și circulația animalelor. Ministerul Agriculturii vizează reguli mai stricte pentru deplasarea și identificarea efectivelor, inclusiv sancțiuni pentru încălcarea sistemului de trasabilitate. Rezultatul discuțiilor poate influența amploarea mobilizării din septembrie, însă, la acest moment, apelul pentru 15 septembrie rămâne în picioare. [...]
România rămâne cu cel mai mic buget public de cercetare din UE raportat la populație , iar asta limitează direct capacitatea agriculturii de a produce soluții aplicate – de la soiuri rezistente la secetă la tehnologii care reduc costurile – chiar dacă domeniul apare relativ sus în lista de priorități interne, potrivit unei analize Agronet . În 2025, România a alocat 18,8 euro (aprox. 94 lei) pe locuitor pentru bugetele publice de cercetare și dezvoltare, față de media UE de 288,9 euro (aprox. 1.444 lei), arată datele Eurostat publicate la 7 august 2026. Diferența este de peste 15 ori, iar România este pe locul 27 din 27. Un element suplimentar de risc este evoluția pe termen lung: România este singurul stat membru în care alocarea pe locuitor a scăzut față de 2015, de la 20,8 euro la 18,8 euro (minus 9,6%), în timp ce media UE a crescut cu 57,7%. La nivelul Uniunii, guvernele au prevăzut în 2025 un total de 130,2 miliarde euro (aprox. 651 miliarde lei) pentru cercetare și dezvoltare, echivalentul a 0,69% din PIB-ul UE, în creștere cu 2,4% față de 2024. Agricultura, „prioritate” în procente, dar nu în bani În interiorul bugetului public de cercetare, agricultura are o pondere peste media europeană: 5,07% din alocările publice românești pentru cercetare și dezvoltare au avut agricultura ca obiectiv socio-economic în 2024, față de 3,04% media UE. După acest criteriu, România este pe locul 7 în UE, după Bulgaria, Letonia, Irlanda, Cipru, Spania și Țările de Jos (conform unui tabel Eurostat reprodus de Biroul Croat de Statistică). Problema este că ponderea nu spune nimic despre volumul efectiv: 5,07% dintr-un buget foarte mic poate însemna mai puține resurse decât 2–3% într-o țară care finanțează cercetarea la un nivel de câteva ori mai ridicat. În practică, asta se traduce în presiune pe finanțarea pentru institute, universități și programe aplicate (ameliorare, zootehnie, irigații, protecția culturilor, digitalizare). OECD: subfinanțare structurală și implicare redusă a mediului privat O analiză OECD din 2026, citată în material, indică un reper de doar 1,1 euro pe locuitor pentru cercetarea agricolă în România, față de 6,4 euro media UE-27. Raportat la dimensiunea economiei agricole, OECD arată că în 2021 cheltuiala publică efectivă pentru cercetarea agricolă (sector guvernamental și învățământ superior) a fost de 0,41% din valoarea adăugată a agriculturii românești, cel mai mic nivel dintre țările cu date comparabile. Tot OECD notează o deteriorare a alocării bugetare destinate explicit cercetării agricole (de la 0,54% din valoarea adăugată a sectorului în 2008 la 0,19% în 2021) și o participare redusă a companiilor: cercetarea finanțată și realizată de mediul privat în agricultură ar fi reprezentat 0,03% din valoarea adăugată a sectorului, iar în industria alimentară și a băuturilor 0,02%. De ce contează pentru ferme și ce urmează la nivel european Miza economică pentru ferme este una operațională: cercetarea ar trebui să livreze soluții pentru adaptarea la secetă, gestionarea apei, reducerea inputurilor și creșterea productivității. În context, Agronet amintește și un indicator de adopție: în 2023, aproximativ 10–15% dintre fermele românești foloseau tehnologii sau practici de agricultură de precizie, față de circa 18% media UE, iar structura sectorului (aprox. 2,86 milioane de exploatații, suprafață medie de 4,39 hectare) face mai dificil transferul tehnologiilor către fermele mici. Decalajul apare în momentul în care UE începe să contureze prioritățile cercetării agricole pentru perioada de după 2027. Materialul indică faptul că discuțiile vor fi influențate de conferința EU AgRI 2040 (24–25 septembrie 2026, Bruxelles), iar pentru România accesul la programe europene devine cu atât mai important cu cât finanțarea națională este slabă. OECD mai arată că fondurile europene au devenit o resursă majoră pentru sistemul românesc, dar România a avut rezultate slabe inclusiv la atragerea lor, fiind pe ultimul loc în UE după finanțarea pe locuitor obținută prin Horizon 2020. [...]
România rămâne în coada UE la agricultura de precizie, iar fragmentarea fermelor face tehnologia greu de amortizat , arată o analiză publicată de Agronet . Deși în Europa există deja roboți, senzori și sisteme de analiză a datelor bazate pe inteligență artificială (AI), utilizarea lor se concentrează în exploatațiile mari, ceea ce amplifică decalajul pentru o agricultură dominată de ferme mici. În 2023, aproximativ 10–15% dintre fermele românești foloseau tehnologii de agricultură de precizie, România fiind între ultimele trei state din Uniunea Europeană după acest indicator. La nivelul UE, aproape 18% dintre exploatații utilizau cel puțin o tehnologie sau practică de agricultură de precizie, iar aceste ferme administrau aproximativ 44% din suprafața agricolă utilizată, semn că adopția este puternic concentrată în fermele mari. Pentru România, miza este în primul rând economică: structura agricolă fragmentată îngreunează recuperarea investițiilor în echipamente și software. În 2023, România avea aproximativ 2,86 milioane de exploatații care lucrau 12,55 milioane de hectare, cu o suprafață medie de 4,39 hectare, potrivit datelor citate în material. În acest context, achiziția individuală a unui robot, a unei rețele de senzori sau a unui sistem complex de analiză a datelor este mai greu de justificat financiar. Tehnologia există, dar nu ajunge la scară comercială în ferme Articolul leagă întârzierea din agricultură de un diagnostic mai larg privind economia europeană. Christine Lagarde , președinta Băncii Centrale Europene, a spus la un eveniment World Economic Forum de la Geneva că Europa nu își poate permite să rateze „revoluția inteligenței artificiale”, relatează Euractiv . Deși declarația vizează economia în ansamblu, analiza notează că probleme precum fragmentarea pieței, dificultatea companiilor de a crește la scară europeană și accesul mai slab la capital se văd și în ritmul lent cu care tehnologiile ajung din laborator în exploatații. Europa are deja infrastructură de testare pentru astfel de soluții. Publicația amintește rețeaua agrifoodTEF, cu peste 300 de servicii de testare pentru AI, robotică și sisteme bazate pe date, care a conectat peste 200 de întreprinderi și dezvoltatori cu centre europene și include 30 de organizații capabile să ofere servicii în toate cele 27 de state membre. Printre exemplele de tehnologii testate sunt menționate: sisteme de identificare a buruienilor și aplicare selectivă a erbicidelor; cântărirea automată a animalelor cu ajutorul AI; roboți autonomi pentru lucrări agricole; camere pentru numărarea și măsurarea fructelor; drone pentru monitorizarea experiențelor agricole; sisteme digitale pentru identificarea bolilor și dăunătorilor. De ce rămâne greu de folosit AI în fermele mici Materialul subliniază că decalajul nu se reduce doar prin cumpărarea de utilaje sau programe. Pentru ca AI să aibă efect economic într-o fermă, este nevoie de un „pachet” de condiții care să funcționeze împreună, inclusiv utilaje și senzori care generează date, infrastructură digitală, programe compatibile, personal care poate interpreta rezultatele, suport tehnic și finanțare care să permită amortizarea investiției. Pentru fermele mici, soluția realistă indicată în analiză este accesul la tehnologie prin prestatori, cooperative sau utilizarea în comun a utilajelor, în locul achiziției individuale. În lipsa acestor mecanisme, tehnologia rămâne, în practică, un avantaj competitiv pentru exploatațiile mari, iar România riscă să își păstreze poziția de „codaș” la agricultura de precizie, chiar dacă instrumentele există deja pe piață. [...]
Stocarea controlată a debitelor mari de pe Timiș ar putea reduce costul secetei în agricultură , dacă viitoarele lucrări de retenție pentru viituri sunt proiectate și ca rezerve pentru irigații, arată o analiză din Agronet , pornind de la propunerea fermierului Alexander Degianski , membru al Consiliului Regiunea Banat din cadrul Clubului Fermierilor Români. Ideea pleacă dintr-o realitate recurentă în vestul țării: în același bazin hidrografic, excesul de apă din lunile reci poate fi urmat, la câteva luni distanță, de deficit hidric în plin sezon de vegetație. Degianski propune ca, în perioadele cu debite foarte mari, o parte din apă să fie derivată gravitațional către acumulări și, unde terenul permite, către rețele de canale adaptate pentru stocare, astfel încât rezerva să poată fi folosită vara la irigații. Cât „înseamnă” o zi de debit mare, în termeni de irigații Analiza pune propunerea într-un calcul de ordin de mărime: un debit de 1 m³/s menținut 24 de ore înseamnă 86.400 m³ de apă. În ipoteza în care o parte dintr-un debit mare ar putea fi derivată în siguranță spre acumulări, volumele cresc rapid. Exemplele din material (debit ipotetic derivat timp de 24 de ore) indică următoarele echivalențe pentru udări de 50 mm/ha și 100 mm/ha: 20 m³/s: 1,728 milioane m³, echivalent pentru 3.456 ha (50 mm) sau 1.728 ha (100 mm) 50 m³/s: 4,320 milioane m³, echivalent pentru 8.640 ha (50 mm) sau 4.320 ha (100 mm) 100 m³/s: 8,640 milioane m³, echivalent pentru 17.280 ha (50 mm) sau 8.640 ha (100 mm) 200 m³/s: 17,280 milioane m³, echivalent pentru 34.560 ha (50 mm) sau 17.280 ha (100 mm) Publicația subliniază că aceste valori nu reprezintă necesarul complet al unei culturi pe întreg sezonul și nici volumul care poate fi captat automat din Timiș, dar arată scara potențialului atunci când există episoade de ape mari. Debitele mari sunt documentate, iar retenția există deja în planificare Materialul arată că debitele ridicate pe Timiș nu sunt o ipoteză: documentația oficială privind riscul la inundații în Banat consemnează, pentru viitura excepțională din 1966 , vârfuri de 1.100 m³/s la Lugoj și 1.416 m³/s la Șag. Sunt menționate și episoadele din 1999 și 2000, inclusiv un caz cu precipitații lichide de până la 120 mm în 24 de ore peste un strat consistent de zăpadă. Mai important pentru fezabilitate, analiza notează că ideea de a scoate temporar apă din unda de viitură și de a o conduce spre zone de retenție apare deja în planificarea oficială pentru Timiș: strategia pentru sectorul cu risc semnificativ la inundații identifică cinci zone de stocare propuse în amonte și o acumulare propusă în aval de Lugoj. Într-un scenariu analizat, o acumulare de aproximativ 1 milion m³ la Sacu ar reduce debitul maxim cu circa 30 m³/s (aprox. 7,5% în scenariul modelat). Diferența față de abordarea clasică, susține analiza, este obiectivul: ca o parte din infrastructură să fie gândită cu funcție dublă — protecție la viituri și rezervă pentru perioadele secetoase — acolo unde studiile hidrologice și de mediu permit. Implicația operațională: cost energetic mai mic dacă se poate folosi gravitația Un argument practic este legat de costuri: dacă topografia permite transportul gravitațional, costul energetic al stocării poate scădea semnificativ față de soluțiile bazate exclusiv pe pompare. Agronet amintește exemplul din Buzău, unde apa parcurge aproximativ 50 km pe Canalul Vest prin cădere naturală, iar reabilitarea a redus timpul de aducere a apei de la șapte–nouă zile la aproximativ 12 ore. Ce ar însemna, concret, un proiect-pilot pe Timiș În locul unei investiții „gigantice” din start, analiza conturează un proiect-pilot cu pași măsurabili, între care: identificarea punctelor cu potențial de derivare la ape mari (pe baza debitelor istorice și prognozelor) stabilirea pragurilor de pornire și oprire a captării, astfel încât prelevarea să se facă doar când există surplus cartarea acumulărilor laterale, polderelor, depresiunilor și canalelor care pot primi apă fără a compromite rolul de apărare/desecare analizarea zonelor potrivite pentru reîncărcarea acviferelor (infiltrare controlată), unde geologia permite folosirea gravitației oriunde diferența de nivel o permite măsurarea permanentă a volumelor captate, stocate și livrate conectarea rezervei la infrastructura de irigații și la grupuri de fermieri, cu reguli stabilite înainte de captare Miza de reglementare: reguli predictibile, nu „fără reguli” Degianski indică birocrația drept frână, însă analiza argumentează că soluția nu este eliminarea condițiilor, ci trecerea la un cadru predictibil la nivel de bazin: captarea să fie permisă condiționat, în funcție de praguri de debit, cu oprire automată când cursul de apă scade sub nivelurile stabilite. În acest model, autorizația nu mai este doar „da” sau „nu”, ci definește când începe captarea, ce debit poate fi derivat și când se oprește. Materialul este trunchiat în feed-ul furnizat, astfel că detaliile finale ale propunerii privind cadrul administrativ nu pot fi redate integral pe baza textului disponibil. [...]
Peste 100 de comunități au restricții de apă , iar Guvernul mizează pe investiții în infrastructura de stocare ca precondiție pentru irigații , potrivit G4Media , care citează declarațiile ministrului interimar al Mediului, Diana Buzoianu . Pentru agricultură, mesajul-cheie este că extinderea irigațiilor depinde de existența unor rezerve de apă și a lucrărilor care „țin” apa în teritoriu. Ministrul a spus că situația actuală este agravată de lipsa unei abordări pe termen lung, susținând că „strategia de gestionare a secetei” ar fi rămas „blocată la sertar” de ani de zile, în timp ce autoritățile au reacționat mai ales prin comitete pentru „crize punctuale”. „Sunt peste 100 de comunități care au restricții de apă în acest moment, în România.” De ce contează pentru agricultură: irigațiile depind de „infrastructura critică” de apă În intervenția citată, Buzoianu a legat explicit irigațiile de investițiile în infrastructura de acumulare și protecție, argumentând că, înainte de a extinde irigațiile, statul trebuie să poată stoca și gestiona resursa de apă la nivel local și regional. „Mai există și zona de agricultură, care se referă la irigații, dar ca să poți să ai irigații trebuie să ai mai întâi infrastructură critică care îți păstrează apa în zonele respective.” Ce măsuri invocă Ministerul Mediului Ministrul interimar a afirmat că actualul Guvern a direcționat bani către lucrări de infrastructură pentru a „menține apa” și a crea rezerve, menționând șantiere pentru: baraje; diguri; poduri; lacuri de acumulare (pentru rezerve de apă). Totodată, a susținut că, dacă ritmul investițiilor din acest an ar fi fost menținut în ultimele trei decenii, România ar fi fost „mult mai pregătită” în fața secetei și ar fi avut „un acces la apă mult mai bun”. În același context, Buzoianu a mai menționat măsuri legate de „legea privind mecanismul apei” și de investițiile pentru lucrări la baraje, fără ca materialul să detalieze conținutul acestor inițiative sau calendarul lor. [...]
APIA a atribuit un contract de 70,78 milioane de lei fără TVA pentru un nou sistem informatic , menit să stea la baza „Portalului unic al fermierilor”, proiect care ar trebui să simplifice accesul online la sprijinul agricol și să reducă blocajele operaționale din campaniile de plăți, potrivit Agronet . Contractul este atribuit pe doi ani către AROBS Systems și are o valoare foarte apropiată de estimarea inițială (70,83 milioane de lei), diferența fiind de circa 50.000 de lei. Agronet notează că informația despre atribuire este relatată de Profit.ro, iar AROBS Systems a fost singurul ofertant la licitația organizată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). Ce cumpără APIA, concret: platformă, infrastructură și securitate Achiziția nu vizează doar o interfață web, ci un sistem informatic integrat, împreună cu infrastructura necesară funcționării. Contractul include, conform documentației citate în material: dezvoltarea și implementarea sistemului informatic integrat; licențe pentru configurarea programelor de bază; soluții de securitate cibernetică; echipamente TIC (tehnologia informației și comunicațiilor); instruirea utilizatorilor; componentele necesare proiectului „Portalul unic al fermierilor solicitanți ai sprijinului în agricultură gestionat de APIA”. Din perspectiva fermierilor, miza este dacă portalul va concentra într-un singur loc operațiunile și informațiile care astăzi sunt fragmentate și dacă va reduce deplasările și schimbul de documente pe canale separate. Materialul precizează însă că nu există, deocamdată, o listă completă a serviciilor ce vor fi disponibile și nici o dată de lansare. De ce contează: presiune mare pe sistemele APIA, cu peste 700.000 de beneficiari Dimensiunea proiectului trebuie raportată la volumul de utilizare: în Campania 2025 au fost incluși peste 700.000 de fermieri, potrivit datelor citate de Agronet dintr-un material anterior al publicației. În același context, Agronet amintește că, la 22 iulie 2026, sub 5.000 de fermieri din Campania 2025 nu își primiseră încă banii, iar pentru aproximativ 3.000 plata putea fi împinsă până în octombrie, pe fondul unor probleme ale aplicației informatice pentru anumite intervenții de agromediu și al unor verificări făcute manual. Publicația subliniază că aceste întârzieri nu trebuie asociate automat cu proiectul nou atribuit AROBS Systems, dar arată dependența plăților de funcționarea sistemelor IT. Separat de componenta tehnică, articolul indică și un risc administrativ: chiar dacă fondurile există, plățile pot întârzia din cauza blocajelor de verificare, calcul și autorizare, inclusiv pe fondul coordonării între instituții. Cine este furnizorul și ce urmează AROBS Systems este controlată de AROBS Transilvania Software , companie listată la Bursa de Valori București. Potrivit datelor prezentate de Profit.ro și preluate de Agronet, AROBS Systems a avut în 2025 afaceri de 77,3 milioane de lei, în creștere de la 40,01 milioane de lei în anul precedent. În acest moment, informațiile publicate nu includ calendarul detaliat de dezvoltare, data la care „Portalul unic” va deveni operațional și nici funcționalitățile exacte disponibile direct fermierilor — elemente care vor determina, în practică, dacă investiția se traduce în timpi mai mici de procesare și într-un flux mai stabil al plăților. [...]
