Știri
Știri din categoria Agricultură
Stocarea controlată a debitelor mari de pe Timiș ar putea reduce costul secetei în agricultură, dacă viitoarele lucrări de retenție pentru viituri sunt proiectate și ca rezerve pentru irigații, arată o analiză din Agronet, pornind de la propunerea fermierului Alexander Degianski, membru al Consiliului Regiunea Banat din cadrul Clubului Fermierilor Români.
Ideea pleacă dintr-o realitate recurentă în vestul țării: în același bazin hidrografic, excesul de apă din lunile reci poate fi urmat, la câteva luni distanță, de deficit hidric în plin sezon de vegetație. Degianski propune ca, în perioadele cu debite foarte mari, o parte din apă să fie derivată gravitațional către acumulări și, unde terenul permite, către rețele de canale adaptate pentru stocare, astfel încât rezerva să poată fi folosită vara la irigații.
Analiza pune propunerea într-un calcul de ordin de mărime: un debit de 1 m³/s menținut 24 de ore înseamnă 86.400 m³ de apă. În ipoteza în care o parte dintr-un debit mare ar putea fi derivată în siguranță spre acumulări, volumele cresc rapid.
Exemplele din material (debit ipotetic derivat timp de 24 de ore) indică următoarele echivalențe pentru udări de 50 mm/ha și 100 mm/ha:
Publicația subliniază că aceste valori nu reprezintă necesarul complet al unei culturi pe întreg sezonul și nici volumul care poate fi captat automat din Timiș, dar arată scara potențialului atunci când există episoade de ape mari.
Materialul arată că debitele ridicate pe Timiș nu sunt o ipoteză: documentația oficială privind riscul la inundații în Banat consemnează, pentru viitura excepțională din 1966, vârfuri de 1.100 m³/s la Lugoj și 1.416 m³/s la Șag. Sunt menționate și episoadele din 1999 și 2000, inclusiv un caz cu precipitații lichide de până la 120 mm în 24 de ore peste un strat consistent de zăpadă.
Mai important pentru fezabilitate, analiza notează că ideea de a scoate temporar apă din unda de viitură și de a o conduce spre zone de retenție apare deja în planificarea oficială pentru Timiș: strategia pentru sectorul cu risc semnificativ la inundații identifică cinci zone de stocare propuse în amonte și o acumulare propusă în aval de Lugoj. Într-un scenariu analizat, o acumulare de aproximativ 1 milion m³ la Sacu ar reduce debitul maxim cu circa 30 m³/s (aprox. 7,5% în scenariul modelat).
Diferența față de abordarea clasică, susține analiza, este obiectivul: ca o parte din infrastructură să fie gândită cu funcție dublă — protecție la viituri și rezervă pentru perioadele secetoase — acolo unde studiile hidrologice și de mediu permit.
Un argument practic este legat de costuri: dacă topografia permite transportul gravitațional, costul energetic al stocării poate scădea semnificativ față de soluțiile bazate exclusiv pe pompare. Agronet amintește exemplul din Buzău, unde apa parcurge aproximativ 50 km pe Canalul Vest prin cădere naturală, iar reabilitarea a redus timpul de aducere a apei de la șapte–nouă zile la aproximativ 12 ore.
În locul unei investiții „gigantice” din start, analiza conturează un proiect-pilot cu pași măsurabili, între care:
Degianski indică birocrația drept frână, însă analiza argumentează că soluția nu este eliminarea condițiilor, ci trecerea la un cadru predictibil la nivel de bazin: captarea să fie permisă condiționat, în funcție de praguri de debit, cu oprire automată când cursul de apă scade sub nivelurile stabilite. În acest model, autorizația nu mai este doar „da” sau „nu”, ci definește când începe captarea, ce debit poate fi derivat și când se oprește.
Materialul este trunchiat în feed-ul furnizat, astfel că detaliile finale ale propunerii privind cadrul administrativ nu pot fi redate integral pe baza textului disponibil.
Recomandate
Peste 100 de comunități au restricții de apă , iar Guvernul mizează pe investiții în infrastructura de stocare ca precondiție pentru irigații , potrivit G4Media , care citează declarațiile ministrului interimar al Mediului, Diana Buzoianu . Pentru agricultură, mesajul-cheie este că extinderea irigațiilor depinde de existența unor rezerve de apă și a lucrărilor care „țin” apa în teritoriu. Ministrul a spus că situația actuală este agravată de lipsa unei abordări pe termen lung, susținând că „strategia de gestionare a secetei” ar fi rămas „blocată la sertar” de ani de zile, în timp ce autoritățile au reacționat mai ales prin comitete pentru „crize punctuale”. „Sunt peste 100 de comunități care au restricții de apă în acest moment, în România.” De ce contează pentru agricultură: irigațiile depind de „infrastructura critică” de apă În intervenția citată, Buzoianu a legat explicit irigațiile de investițiile în infrastructura de acumulare și protecție, argumentând că, înainte de a extinde irigațiile, statul trebuie să poată stoca și gestiona resursa de apă la nivel local și regional. „Mai există și zona de agricultură, care se referă la irigații, dar ca să poți să ai irigații trebuie să ai mai întâi infrastructură critică care îți păstrează apa în zonele respective.” Ce măsuri invocă Ministerul Mediului Ministrul interimar a afirmat că actualul Guvern a direcționat bani către lucrări de infrastructură pentru a „menține apa” și a crea rezerve, menționând șantiere pentru: baraje; diguri; poduri; lacuri de acumulare (pentru rezerve de apă). Totodată, a susținut că, dacă ritmul investițiilor din acest an ar fi fost menținut în ultimele trei decenii, România ar fi fost „mult mai pregătită” în fața secetei și ar fi avut „un acces la apă mult mai bun”. În același context, Buzoianu a mai menționat măsuri legate de „legea privind mecanismul apei” și de investițiile pentru lucrări la baraje, fără ca materialul să detalieze conținutul acestor inițiative sau calendarul lor. [...]
APIA a atribuit un contract de 70,78 milioane de lei fără TVA pentru un nou sistem informatic , menit să stea la baza „Portalului unic al fermierilor”, proiect care ar trebui să simplifice accesul online la sprijinul agricol și să reducă blocajele operaționale din campaniile de plăți, potrivit Agronet . Contractul este atribuit pe doi ani către AROBS Systems și are o valoare foarte apropiată de estimarea inițială (70,83 milioane de lei), diferența fiind de circa 50.000 de lei. Agronet notează că informația despre atribuire este relatată de Profit.ro, iar AROBS Systems a fost singurul ofertant la licitația organizată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). Ce cumpără APIA, concret: platformă, infrastructură și securitate Achiziția nu vizează doar o interfață web, ci un sistem informatic integrat, împreună cu infrastructura necesară funcționării. Contractul include, conform documentației citate în material: dezvoltarea și implementarea sistemului informatic integrat; licențe pentru configurarea programelor de bază; soluții de securitate cibernetică; echipamente TIC (tehnologia informației și comunicațiilor); instruirea utilizatorilor; componentele necesare proiectului „Portalul unic al fermierilor solicitanți ai sprijinului în agricultură gestionat de APIA”. Din perspectiva fermierilor, miza este dacă portalul va concentra într-un singur loc operațiunile și informațiile care astăzi sunt fragmentate și dacă va reduce deplasările și schimbul de documente pe canale separate. Materialul precizează însă că nu există, deocamdată, o listă completă a serviciilor ce vor fi disponibile și nici o dată de lansare. De ce contează: presiune mare pe sistemele APIA, cu peste 700.000 de beneficiari Dimensiunea proiectului trebuie raportată la volumul de utilizare: în Campania 2025 au fost incluși peste 700.000 de fermieri, potrivit datelor citate de Agronet dintr-un material anterior al publicației. În același context, Agronet amintește că, la 22 iulie 2026, sub 5.000 de fermieri din Campania 2025 nu își primiseră încă banii, iar pentru aproximativ 3.000 plata putea fi împinsă până în octombrie, pe fondul unor probleme ale aplicației informatice pentru anumite intervenții de agromediu și al unor verificări făcute manual. Publicația subliniază că aceste întârzieri nu trebuie asociate automat cu proiectul nou atribuit AROBS Systems, dar arată dependența plăților de funcționarea sistemelor IT. Separat de componenta tehnică, articolul indică și un risc administrativ: chiar dacă fondurile există, plățile pot întârzia din cauza blocajelor de verificare, calcul și autorizare, inclusiv pe fondul coordonării între instituții. Cine este furnizorul și ce urmează AROBS Systems este controlată de AROBS Transilvania Software , companie listată la Bursa de Valori București. Potrivit datelor prezentate de Profit.ro și preluate de Agronet, AROBS Systems a avut în 2025 afaceri de 77,3 milioane de lei, în creștere de la 40,01 milioane de lei în anul precedent. În acest moment, informațiile publicate nu includ calendarul detaliat de dezvoltare, data la care „Portalul unic” va deveni operațional și nici funcționalitățile exacte disponibile direct fermierilor — elemente care vor determina, în practică, dacă investiția se traduce în timpi mai mici de procesare și într-un flux mai stabil al plăților. [...]
Mutarea accizei reduse la momentul cumpărării ar putea elibera rapid capital de lucru în ferme , într-un context în care agricultorii plătesc acum motorina la preț integral și își recuperează ulterior diferența prin APIA , potrivit Agronet . Miza nu este creșterea sprijinului pe litru, ci reducerea perioadei în care fermele „finanțează” temporar statul, uneori cu sume de ordinul sutelor de mii de lei. În forma actuală a schemei, fermierul achită acciza inclusă în prețul motorinei, iar statul rambursează ulterior, pentru cantitățile eligibile acceptate de APIA, diferența dintre acciza standard și nivelul redus aplicabil agriculturii. Pentru 2026, sprijinul folosit la rambursare este de 2,697 lei/litru , iar rata redusă a accizei este de 106,72 lei/1.000 litri . Impactul economic: bani blocați până la rambursare Diferența majoră dintre mecanisme este una de flux de numerar: sprijinul există, dar în sistemul curent ferma trebuie să aibă lichiditățile necesare pentru a cumpăra combustibilul, urmând să recupereze ulterior componenta rambursabilă. Agronet exemplifică dimensiunea sumelor avansate temporar de ferme (doar componenta recuperabilă, nu costul total al motorinei): 10.000 litri → 26.970 lei rambursare 25.000 litri → 67.425 lei 50.000 litri → 134.850 lei 100.000 litri → 269.700 lei La nivel de sector, pentru trimestrul I din 2026, APIA a autorizat 155,26 milioane de lei pentru 9.863 de beneficiari , aferent unei cantități eligibile de aprox. 57,57 milioane de litri . Bugetul anual al schemei a fost suplimentat de Guvern la 30 iulie, de la 620 milioane la 714,3 milioane de lei . Ce schimbare e discutată acum: acciză redusă direct la pompă O inițiativă prezentată public miercuri, 19 august, de senatoarea AUR Daniela Ștefănescu (relatată de AGRO TV ) vizează aplicarea accizei reduse direct la achiziție , astfel încât fermierul să nu mai avanseze integral componenta fiscală și să aștepte rambursarea. Conform descrierii publice citate de Agronet, mecanismul ar include: APIA stabilește anual cantitatea eligibilă pentru fiecare beneficiar. Cantitatea este înregistrată electronic. La cumpărare, sistemul verifică volumul rămas disponibil. Acciza redusă se aplică direct, la achiziție. Motorina ar fi identificată fiscal prin marcare și colorare. Consumul rămâne controlabil pentru a limita utilizarea în activități neeligibile. Publicația notează însă o limitare importantă: la momentul redactării, textul integral al inițiativei și numărul de înregistrare parlamentară nu apar în sursele oficiale consultate , astfel că detaliile disponibile sunt cele anunțate public de inițiatoare. Alternative și proiecte paralele în Parlament Separat de această propunere, Ministerul Agriculturii a discutat în această vară o altă variantă: scurtarea termenului de rambursare la maximum trei luni și trecerea spre depunerea electronică a documentelor. Efectul ar fi o reducere a întârzierii, dar fermierul ar continua să plătească integral la cumpărare. În plus, în Parlament există deja proiectul B437/2026 (înregistrat la Senat la 1 iulie), care nu este aceeași inițiativă. Acesta propune o categorie de „Motorină Agricolă Marcată” scutită integral de acciză , livrată pe baza unui certificat emis de APIA, cu evidență electronică gestionată de APIA și ANAF și cu un regim de sancțiuni (amenzi, confiscare, recuperarea accizei și excludere pentru cinci ani la repetarea abaterilor). Proiectul are aviz favorabil de la Consiliul Economic și Social, dar aviz negativ de la Consiliul Legislativ, care indică probleme de definire, corelare și suprapuneri cu prevederi din Codul fiscal, concluzionând că nu poate fi promovat în forma prezentată. Ce urmează pentru fermieri Din perspectiva operațională, aplicarea accizei reduse la cumpărare ar însemna bani disponibili imediat pentru lucrările curente, dar ar necesita o arhitectură de implementare și control (relația APIA–ANAF–distribuitori, evidențe electronice, marcare fiscală) care să fie clară în textul legislativ. Până la apariția unei forme publice și parcurgerea circuitului parlamentar, fermierii rămân în mecanismul actual: cumpără motorina la preț integral, depun documentele la APIA și recuperează ulterior diferența de acciză pentru cantitățile aprobate. [...]
Oferta mare din România ține prețurile sub presiune, chiar dacă bursele externe urcă , iar diferența se vede cel mai bine la grâul din Portul Constanța și la oleaginoase, potrivit unei analize Agronet pentru prima jumătate a lunii august. Datele din săptămâna 10–16 august 2026 (cotații săptămânale de referință ale Comisiei Europene, nu oferte ferme) arată o corecție lentă la grâu în Portul Constanța, o recuperare moderată la rapiță și menținerea florii-soarelui aproape de minimele recente. În paralel, reperele Euronext (bursă de mărfuri din UE) indicau creșteri la grâu, porumb și rapiță până la 14 august. Cotațiile interne: grâul coboară ușor la Constanța, floarea-soarelui rămâne slabă Pentru intervalul 10–16 august, grâul de panificație „plecare din siloz” (preț la ieșirea din depozit) a fost cotat la: 187,33 euro/tonă (983,28 lei/tonă) în Banat; 182,18 euro/tonă (956,24 lei/tonă) în Muntenia; 170,73 euro/tonă (896,14 lei/tonă) în Oltenia. În Portul Constanța, reperul pentru grâu (FOB – preț la încărcarea pe navă, fără transport maritim) a fost 206,59 euro/tonă (1.084,37 lei/tonă). La oleaginoase, media națională a fost: rapiță: 484,72 euro/tonă (2.544,25 lei/tonă); floarea-soarelui: 457,06 euro/tonă (2.399,06 lei/tonă). Pe termen scurt (9–16 august), mișcările au fost mici: grâul FOB Constanța a scăzut cu 0,22%, rapița a urcat cu 0,70%, iar floarea-soarelui a coborât cu 0,10%. Pe un interval mai lung (24 mai–16 august), floarea-soarelui are cea mai amplă corecție (−12,72%), iar față de maximul recent din 28 iunie (550,40 euro/tonă), scăderea ajunge la aproximativ 17%, conform calculelor din analiză. Euronext: grâu, porumb și rapiță în creștere între 7 și 14 august În aceeași perioadă, Euronext a indicat un impuls ascendent: grâu (septembrie 2026): +1,8% (223,00 → 227,00 euro/tonă); porumb (noiembrie 2026): +1,9% (248,25 → 253,00 euro/tonă); rapiță (noiembrie 2026): +2,3% (533,25 → 545,25 euro/tonă). Agronet notează că prețurile futures (cu scadență viitoare) nu sunt comparabile „mecanic” cu prețul fizic din România, însă diferența de direcție arată că impulsul extern a fost mai puternic decât cel transmis către piața locală. De ce nu se vede scumpirea externă în prețul fizic din România Explicația principală indicată este oferta internă ridicată. Estimările prezentate pentru recolta României în 2026 sunt de aproximativ 13,4 milioane tone la grâu și câte 3,3 milioane tone la orz și rapiță, cu aproape 2,7 milioane tone la floarea-soarelui și peste 8 milioane tone la porumb. În acest context, volumele mari pot menține presiune pe prețurile fizice dacă exporturile și cererea nu absorb marfa în același ritm. Pentru fermieri, diferența dintre piața internă și reperele internaționale pune accent pe momentul valorificării, depozitare, costul transportului și accesul la fluxurile de export. Spre următoarele săptămâni, analiza indică drept repere: noile cotații fizice din România, starea porumbului și florii-soarelui după episoadele de căldură, nivelul Dunării, ritmul exporturilor prin Portul Constanța și evoluțiile logistice din Marea Neagră. [...]
BNR indică faptul că plafonarea adaosului comercial la alimente a ajutat la temperarea inflației , iar agricultura și industria alimentară au contribuit la reducerea presiunilor din balanța comercială, potrivit Mediafax , care citează cel mai recent Raport asupra inflației al Băncii Naționale a României. În raport, banca centrală arată că grupa de bunuri care a susținut cel mai mult dinamica pozitivă a exporturilor a fost cea a materiilor prime agricole, cu un avans de +13,9% , pus pe seama recoltei bune din 2025. În paralel, investițiile din ultimii ani în sectorul primar și în prelucrare au fost asociate cu creșterea livrărilor externe pentru unele produse procesate. Un exemplu menționat este industria alimentară, unde „dinamica cifrei de afaceri externe” a urcat până la circa 15% , fiind descrisă drept una dintre puținele excepții într-un context mai slab pentru exporturile de bunuri industriale. Ce înseamnă pentru piața alimentară și pentru fermieri În același material este citat Florin Barbu , fost ministru al Agriculturii, care leagă scăderea deficitului comercial de investițiile din ferme și din fabricile de procesare și susține că plafonarea adaosului comercial ar trebui menținută și extinsă, invocând date ale INS și concluzii din raportul BNR. Cadrul de reglementare: măsura rămâne în vigoare până la final de 2026 Plafonarea adaosului comercial pentru alimentele de bază a fost prelungită de Parlament până la 31 decembrie 2026 , conform informațiilor din articol. Pentru companiile din lanțul alimentar, prelungirea înseamnă continuitate în regulile de formare a prețurilor la produsele vizate, într-un context în care banca centrală pune accent pe rolul prețurilor la alimente în temperarea inflației. [...]
Costul forței de muncă împinge brânza maturată artizanală spre prețuri „piperate” , iar un producător local spune că, în practică, fără 1.000 de euro „în mână” nu găsește oameni care să lucreze, ceea ce ar însemna circa 1.500 de euro cu taxe incluse, potrivit G4Media . Mesajul, formulat ca întrebare („câtă brânză trebuie să vinzi ca să acoperi un salariu?”), indică presiunea directă a costurilor operaționale asupra micilor producători. În material este prezentat cazul lui Ion Gherman , producător de brânzeturi maturate din Hoghilag , care lucrează singur: își produce brânza și o vinde personal, în principal la târguri din țară. Publicația notează că la standul lui este frecvent coadă, în ciuda prețului ridicat, pe fondul percepției de calitate a produsului. De ce contează: marja se „mănâncă” din salarii și taxe Afirmația despre pragul de 1.000 de euro net (și circa 1.500 de euro cu taxe) sugerează că, pentru producția artizanală, costul cu personalul poate deveni rapid elementul care dictează prețul final și volumul minim de vânzări necesar pentru sustenabilitate. În acest context, faptul că producătorul alege să lucreze singur poate fi citit ca o soluție de supraviețuire economică, nu doar ca opțiune de stil de lucru. Impact operațional: producție și vânzare „într-un singur om” Modelul descris în articol are consecințe directe pentru scalare (creșterea producției) și pentru accesul la canale stabile de vânzare: producătorul își bazează distribuția pe prezența la târguri, unde își vinde marfa direct. În lipsa forței de muncă la un cost considerat acceptabil, extinderea devine dificilă, iar continuitatea depinde de capacitatea unei singure persoane de a acoperi atât producția, cât și vânzarea. Publicația precizează că brânzeturile sunt maturate după rețete italiene, iar interesul cumpărătorilor rămâne ridicat la târguri, însă articolul nu oferă detalii cantitative despre volume, prețuri pe kilogram sau structura completă a costurilor, astfel că dimensiunea exactă a presiunii financiare nu poate fi estimată din informațiile disponibile. [...]
