Știri
Știri din categoria Politică & Externe

Coreea de Nord își întărește postura de descurajare nucleară pe mare după ce Kim Jong Un a supervizat teste cu rachete de croazieră și rachete anti-navă lansate de pe un distrugător, potrivit Antena 3 . Mesajul, spun analiștii citați în material, este orientat direct către SUA și vizează capacitatea Phenianului de a lovi ținte navale cu muniții care pot avea încărcătură nucleară. Testele au avut loc duminică, conform agenției oficiale nord-coreene KCNA , și se înscriu într-o serie recentă de lansări de rachete. KCNA susține că proiectilele „au urmat traiectorii de zbor definite” deasupra Mării de Vest a Coreii (denumirea folosită de regim pentru Marea Galbenă) și „și-au lovit țintele cu o precizie extremă”. Rachetele au fost lansate de pe Choe Hyon , unul dintre cele două distrugătoare nord-coreene de 5.000 de tone intrate în serviciu anul trecut. Potrivit KCNA, Kim Jong Un „și-a exprimat marea satisfacție” față de consolidarea „capacității operaționale strategice” a armatei și a reiterat că întărirea descurajării nucleare este „cea mai importantă sarcină”. Mesaj către Washington: accent pe capabilități anti-navă cu componentă nucleară În interpretarea mai multor analiști, testele urmăresc să arate Statelor Unite că un eventual conflict cu Phenianul ar arăta diferit față de războiul din Orientul Mijlociu. Lim Eul-Chul, de la Universitatea Kyungnam din Coreea de Sud, estimează că lansările sunt un semnal menit să transmită că Phenianul ar putea „paraliza efectiv o flotă de nave și portavioane americane” în timp de război. „O diferență netă față de Iran este că rachetele de croazieră anti-navă ale lui Kim sunt concepute pentru a transporta focoase nucleare tactice.” Kim Jong Un a inspectat de mai multe ori, începând de luna trecută, distrugătorul Choe Hyon și alte nave militare nord-coreene, mai notează materialul. [...]

Ucraina testează deja un model mixt în care companiile finanțează apărarea antiaeriană locală, iar statul coordonează integrarea în rețeaua națională , pe fondul presiunii continue a atacurilor rusești asupra infrastructurii critice, potrivit Adevărul . Apariția „sistemelor private” de apărare aeriană mută o parte din efortul de protecție către mediul de afaceri și ridică, în același timp, o problemă de reglementare: cum extinzi rapid capacitatea de apărare fără să pierzi controlul și responsabilitățile. Autoritățile ucrainene implementează treptat această abordare pentru obiective care rămân vulnerabile, în condițiile în care resursele statului sunt limitate și trebuie distribuite pe un teritoriu vast. Consilierul ministrului apărării, Serhii „Flash” Beskrestnov, spune că structuri private sunt deja implicate în proiecte de protejare a unor obiective energetice și industriale esențiale. Ce se schimbă operațional: protecție locală, coordonare centrală Modelul descris în material este unul „mixt”: operatori privați autorizați asigură protecția locală a unor obiective specifice, în timp ce statul păstrează coordonarea și integrarea în arhitectura națională. Expertul militar Oleh Jdanov susține că implicarea sectorului privat este un pas „necesar”, pe fondul lentoarei aparatului de stat, și că firmele au posibilitatea să-și protejeze singure facilitățile, inclusiv din industria de apărare. „Aparatul de stat rămâne excesiv de birocratic. Până se iau decizii, situația din teren se schimbă deja.” Jdanov afirmă că aceste sisteme sunt eficiente mai ales împotriva atacurilor masive cu drone, inclusiv de tip „ Shahed ”, fiind instalații automatizate care detectează și neutralizează ținte aeriene pe distanțe scurte. În schimb, în fața rachetelor, eficiența lor este limitată, fiind necesare sisteme antiaeriene complexe, aflate în număr redus în Ucraina. „Se conturează un model în care sectorul privat construiește și finanțează, iar statul coordonează. Acest lucru permite desfășurarea mult mai rapidă a sistemelor.” Miza de reglementare: control, responsabilități și risc juridic Experții citați arată că, deși practici similare există și în alte state, în Ucraina modelul este la început și are nevoie de reguli mai clare, mecanisme de control și delimitarea responsabilităților. Provocarea centrală rămâne echilibrul dintre securitate și control: statul trebuie să se asigure că accesul la astfel de sisteme nu generează riscuri suplimentare, dar permite consolidarea rapidă a apărării în punctele cele mai vulnerabile. Anatolii Hrapcinski, director de dezvoltare într-o companie din industria de apărare și ofițer în rezervă al Forțelor Aeriene, spune că apariția acestor sisteme indică transformarea întregului sistem de apărare și că implicarea companiilor private a accelerat deja dezvoltarea de soluții, prin reacții mai rapide la finanțare și achiziții decât în cazul statului. El punctează și o problemă care a frânat inițiativele: incertitudinea juridică. Potrivit lui, companiile private riscau consecințe legale chiar și când sprijineau efortul de apărare, iar modificările legislative recente au redus parțial aceste riscuri, deschizând calea pentru inițiative private. Cine operează și ce există deja pe teren Materialul notează că prima rețea privată de apărare antiaeriană a început deja să funcționeze: compania Carmine Sky a instalat un sistem echipat cu turnuri și turele controlate de la distanță de tip Sky Sentinel. În paralel, statul păstrează controlul asupra acestor sisteme prin integrarea lor în rețeaua națională de apărare antiaeriană și coordonarea de către Forțele Aeriene, în timp ce finanțarea și dezvoltarea infrastructurii sunt tot mai frecvent asumate de sectorul privat. Potrivit lui Jdanov, numărul acestor sisteme ar urma să crească, pe măsură ce companiile devin mai interesate să-și protejeze propriile capacități. [...]