Știri
Știri din categoria Piața energiei
România a ajuns să depindă de importuri scumpe în orele de vârf, iar efectul imediat se vede în prețul de pe piața pentru ziua următoare, unde energia electrică s-a tranzacționat la 224 euro/MWh (aprox. 1.120 lei/MWh), cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, potrivit Euronews.
Luni, România și Ungaria au avut cele mai mari prețuri din UE pe piața „day-ahead” (pentru ziua următoare), cu 224 euro/MWh, respectiv 223 euro/MWh, conform datelor centralizate la nivel comunitar. În același timp, în alte piețe mari din vestul Europei, prețurile au fost semnificativ mai mici, iar în țările nordice de câteva ori sub nivelul din România.
Contextul imediat este valul de căldură, care a împins consumul în sus. În paralel, au apărut limitări pe partea de producție: un reactor al Centralei Nucleare de la Cernavodă este în mentenanță, iar centrala pe gaze de la Brazi funcționează la jumătate din capacitate, potrivit informațiilor din material.
Diferențele mari față de alte state sunt explicate și prin lipsa capacităților de producție disponibile în orele de consum maxim, în special seara, când cererea rămâne ridicată, dar producția din unele surse scade.
Pe fondul acestei situații, Ministerul Energiei a convocat un comandament de urgență. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a avertizat că importurile din orele de seară pot veni la prețuri foarte ridicate, ceea ce se transmite în piață:
„Prețul cu care vom importa în această seară va fi unul foarte ridicat. Discutăm de la 1.000 până la 2.000 de lei pe megawatt-oră, ceea ce practic ne pune în situația de a avea acest preț pe piața pentru ziua următoare foarte ridicat, mult mai ridicat decât în alte părți.”
În explicația specialistului, problema de fond este „decalajul” dintre momentul producției și momentul consumului, în condițiile în care investițiile din ultimii ani au mers în special către capacități regenerabile, care nu asigură continuitate în toate orele zilei. Când acestea nu mai acoperă cererea, sistemul ajunge să se bazeze pe importuri, iar acestea sunt scumpe în orele de vârf.
Datele citate în material (sursa: euenergy.live) indică următoarele niveluri pe piața pentru ziua următoare:
Pentru companii și consumatori, semnalul principal este că, în perioade de caniculă și cu indisponibilități în producție, România rămâne vulnerabilă la scumpiri rapide în orele de vârf, prin mecanismul importurilor la prețuri ridicate.
Recomandate
Volatilitatea extremă a prețului la energie împinge România spre importuri masive seara , într-un tipar care se repetă în zilele de caniculă, când producția solară scade la zero exact pe vârful de consum, potrivit unei analize Economedia , pe baza datelor OPCOM . Datele publicate de OPCOM pentru Piața pentru Ziua Următoare (PZU) indică salturi de până la opt ori ale prețului între prânz și seară. La prânz, energia se tranzacționează la 90–100 euro/MWh, pe fondul unei producții fotovoltaice de 2.500 MW sau chiar mai mult. La orele 20.00–21.00, prețurile urcă la peste 800 euro/MWh, când aportul solar dispare, iar consumul crește (inclusiv prin utilizarea aerului condiționat). Importurile devin „plasa de siguranță” pe vârful de consum În acest interval, România ajunge să importe până la 2.200 MW, cu Bulgaria drept principal furnizor în aceste zile, livrând spre finalul zilei până la 2.100 MW instantaneu, conform analizei. Mecanismul de cuplare a piețelor face ca deficitul intern să se traducă rapid în achiziții la prețuri foarte ridicate, iar România ajunge frecvent cea mai scumpă piață spot din Europa în orele de vârf. Publicația amintește că situații similare au apărut și în verile precedente, când perioadele de caniculă prelungite au testat limitele Sistemului Energetic Național (SEN). În scenariul în care tensiunea din sistem ar persista, unii consumatori industriali ar putea fi deconectați de la rețea, potrivit legii, pentru a prioritiza alimentarea populației și a infrastructurii critice. Cauza structurală: lipsa producției „în bandă” și a stocării Analiza indică drept vulnerabilitate cronică lipsa capacităților interne de producție „în bandă” (surse care pot livra constant, indiferent de oră) și a sistemelor de stocare. În plus, România ar avea acum chiar mai puține capacități care pot produce în bandă, după închiderea unor grupuri de la Complexul Energetic Oltenia, conform angajamentelor din PNRR, grupuri considerate importante pentru stabilitatea sistemului. În paralel, creșterea capacităților fotovoltaice ajută la prânz, când acestea domină producția și țin prețurile jos, dar nu rezolvă problema serii: aproape 3.000 MW dispecerizabili din solar „dispar” și nu există suficientă alternativă internă, în afara importurilor. Soluția indicată este extinderea stocării în baterii, pentru a depozita ziua energia mai ieftină și a o livra seara. În prezent, există 1.600 MW instalați în baterii, față de circa 3.000 MW capacitatea dispecerizabilă a parcurilor fotovoltaice, potrivit sursei. [...]
România și încă cinci state UE cer înghețarea certificatelor gratuite de CO2 , într-o mișcare care poate schimba costurile de conformare pentru industria energointensivă și poate reaprinde disputa privind ritmul de înăsprire a ETS, potrivit Economedia . Comisia Europeană a propus în această lună noi reguli privind numărul certificatelor gratuite de emisii de CO2 pe care industriile le vor primi până în 2030. Bruxelles-ul susține că modificarea ar reduce cu 4 miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei) costurile cu carbonul pe care industria ar urma să le plătească până la finalul deceniului, printr-o reducere mai lentă a certificatelor gratuite decât se estima inițial. Ce cer România și celelalte state și de ce contează pentru industrie România, Bulgaria, Cehia, Grecia, Polonia și Slovacia solicită însă Comisiei Europene să înghețe numărul certificatelor gratuite la nivelul de anul trecut. Argumentul central, potrivit documentului analizat de Reuters și citat de Agerpres, este că scumpirea energiei după declanșarea războiului din Iran (la finalul lunii februarie) amplifică riscul de pierdere a competitivității pentru marile industrii consumatoare de energie. „Aceasta ar putea duce la sporirea ameninţării pierderii competitivităţii lor pe pieţele globale, închideri sau relocări în afara UE”, se arată în document. Miza economică este directă: mai multe certificate gratuite înseamnă, în practică, o factură mai mică pentru CO2 pentru companiile expuse, într-un moment în care costurile cu energia sunt ridicate. Disputa din UE: protecția industriei vs. menținerea ambiției climatice În timp ce unele guverne și industrii fac lobby pentru creșterea sprijinului prin certificate gratuite, alte state – inclusiv Spania și Suedia – cer Bruxelles-ului să nu slăbească ETS, invocând progresele făcute în tranziția către energie curată. Sistemul ETS (Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii) , lansat în 2005, obligă centralele electrice și industriile să cumpere certificate pentru a-și acoperi emisiile de CO2, însă anumite sectoare prelucrătoare și mari consumatoare de energie pot primi o parte din certificate gratuit. Ce urmează Documentul cu solicitarea celor șase state ar urma să fie analizat joi, la reuniunea miniștrilor Industriei din UE. Separat, Uniunea Europeană pregătește pentru iulie o revizuire a ETS, pentru alinierea la obiectivele climatice ale blocului comunitar pentru 2040. [...]
Premierul Ilie Bolojan susține reducerea tarifelor de tranzit ale Transgaz pe ruta Coridorului Vertical, în ideea creșterii volumelor transportate și a investițiilor de interconectare, potrivit Profit . Miza economică este dublă: România ar putea încasa mai mult din tranzit dacă fluxurile cresc, dar discuția vine pe fondul presiunilor SUA ca Europa să ieftinească transportul LNG (gaze naturale lichefiate) din Grecia spre Ucraina, via Bulgaria, România și Republica Moldova. Bolojan a fost întrebat dacă au existat „presiuni politice și diplomatice” pentru ca România să cumpere LNG american. El a spus că au existat discuții cu reprezentanții Transgaz despre proiect, dar a separat sprijinul pentru coridor (ca obiectiv strategic) de decizia de achiziție, care ar trebui să rămână una de piață. „Consider că România trebuie să susțină acest transport, tranzitarea, inclusiv prin reduceri de tarife. (…) Dar în ceea ce privește achiziția efectivă de gaz, acolo trebuie să iei decizii raționale care țin de piață. Asupra mea personal nu s-au exercitat presiuni ca să facem un anumit lucru.” De ce contează: tarifele, volumele și investițiile din regiune Argumentul premierului este că tarife mai mici pot atrage volume mai mari pe conducte, ceea ce ar crește veniturile și ar susține investițiile de interconectare necesare pentru mărirea capacității în regiune. În același timp, România este descrisă ca fiind „mai avantajată” la capitolul resurse, inclusiv prin perspectiva resurselor din Marea Neagră „începând de anul viitor”, în timp ce țări precum Ungaria, Slovacia și uneori Ucraina ar avea probleme de aprovizionare în contextul războiului început în 2022. Publicația notează că operatorii de transport de pe Coridorul Vertical aplică deja reduceri (discounturi) la tarifele de rezervare de capacitate, iar cele din România și Republica Moldova sunt cele mai mari. Reglementare: România pregătește relaxarea standardelor de calitate a gazelor În paralel, România pregătește modificarea cerințelor minime de calitate pentru gazele care intră în sistemul național de transport, inclusiv pentru a facilita importurile de LNG din SUA regazeificat în Grecia și transportat pe Coridorul Vertical. Printre schimbările menționate se află: reducerea concentrației minime de metan de la 85% la 70%; ajustări privind concentrațiile maxime de azot și bioxid de carbon; introducerea indicelui Wobbe (indicator folosit pentru compararea interschimbabilității gazelor în funcție de puterea calorifică și densitate); modificarea punctului de rouă al apei și al hidrocarburilor (praguri care limitează riscul de condens în rețea). ANRE își justifică demersul și prin obligațiile din legislația UE, care cer operatorilor să coopereze pentru a evita blocaje în comerțul transfrontalier cauzate de diferențe de specificații tehnice. Autoritatea mai arată că modificările ar crea premise pentru importuri de LNG din SUA, cu efect de creștere a volumelor transportate și „impact direct” în reducerea tarifelor de transport plătite de consumatori/clienții finali. Context: cererea din regiune și interesul SUA Președintele Nicușor Dan a transmis recent că proiectul are o componentă „politico-economică”, dar că rămâne o întrebare deschisă dacă există suficienți cumpărători în regiune pentru a justifica investiții consistente, în special în porturile din Grecia. El a indicat că România urma să inițieze o discuție cu țările de pe traseu despre „cifrele acestei potențiale afaceri”, pentru a evalua dacă necesarul agregat de gaze ar susține investițiile. Separat, în februarie, România și alte 11 țări din Europa Centrală și de Sud-Est au semnat la Washington o declarație comună cu SUA privind întărirea securității aprovizionării cu gaze și asigurarea unor prețuri accesibile, în logica facilitării exporturilor de LNG americane, inclusiv în perspectiva interzicerii totale a gazelor rusești în UE. [...]
Între 25% și 45% din factura la energie ar reflecta „costul disfuncției” sistemului , nu costul efectiv al producției, potrivit unei analize citate de Profit , atribuită Asociației Energia Inteligentă (AEI) și președintelui acesteia, Dumitru Chisăliță . Miza economică: dacă această estimare este corectă, o parte semnificativă din scumpirea resimțită de consumatori ar veni din modul în care funcționează piața și reglementarea, nu din lipsa resurselor sau din costuri de producție inevitabil mai mari. Ce spune analiza: factura „umflată” de costuri sistemice AEI susține că România, deși are surse interne și relativ ieftine (hidro, nuclear, gaze și regenerabile), a ajuns să aibă una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie raportate la puterea de cumpărare. În interpretarea organizației, explicațiile invocate frecvent în spațiul public – criza energetică, războiul, piețele europene, volatilitatea – sunt reale, dar insuficiente pentru a explica nivelul facturilor. În centrul argumentului este ideea că „problema nu mai este strict costul producerii energiei”, ci „costul sistemului energetic în sine”, care ar adăuga „risc, ineficiență, distorsiuni și cost administrativ” pe lanțul dintre producător și consumator. Estimarea AEI: cât ar însemna „disfuncția” în factură Președintele AEI afirmă că, din fiecare 100 de lei din factură: între 25 și 45 de lei ar reprezenta „costul disfuncției”; în anii de criză, aproape jumătate din factură ar fi devenit „cost sistemic suplimentar”. Pe această bază, AEI susține că, într-o piață „normală” – descrisă ca fiind concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25–45% mai mică . De ce contează pentru piață: intervenții repetate și „hibrid” de reglementare Un alt punct cheie din analiză este că România „nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent”, după 2022 intrând într-un ciclu aproape permanent de plafonări, compensări, suprataxări, contribuții speciale, intervenții administrative și modificări legislative succesive. „Adevărata problemă nu este că statul a intervenit. Problema este că a intervenit permanent, imprevizibil și contradictoriu. România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea.” În această logică, consumatorul final ar ajunge să plătească, între altele, volatilitatea regională, mecanismul marginalist european (formarea prețului pe baza ultimei tehnologii necesare pentru acoperirea cererii), lipsa contractelor stabile, lichiditatea redusă, riscul de reglementare și concentrarea de piață. „Blocaje cronice” și stimulente greșite AEI mai indică drept problemă majoră faptul că anumite blocaje ar fi devenit „convenabile”, în special întârzieri de proiecte, investiții amânate, capacități insuficiente, interconectări limitate și birocrație excesivă. În concluzia analizei, dacă un sistem ajunge „să câștige bani din propriile blocaje”, reforma devine dificilă, pentru că intră în conflict cu interesele celor care beneficiază de status quo. [...]
Căderea Guvernului Bolojan a amplificat riscul de scumpiri în energie și carburanți , prin presiunea pe curs și prin creșterea percepției de risc, potrivit unei analize semnate de președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță , citată de Agerpres . Chisăliță susține că efectul imediat al instabilității politice se vede în deprecierea leului și în presiunea pe euro, într-un sector în care energia, gazele și combustibilii sunt influențate de prețuri externe exprimate în euro sau dolari. În această logică, „un leu mai slab” înseamnă costuri mai mari la importuri și, implicit, presiune pe facturile consumatorilor. Reacția pieței: curs, prețuri la pompă și cotații spot În analiza citată, Chisăliță indică o serie de mișcări „de la începutul crizei politice”, pe care le leagă de creșterea incertitudinii: leul s-a depreciat cu circa 3,5% ; prețul benzinei a crescut cu 5,1% ; prețul motorinei a crescut cu 8,4% ; prețul spot al gazelor pe BRM a crescut cu 2,6% ; prețul spot al energiei electrice pe OPCOM a crescut cu 15,2% . Investițiile, în așteptare: proiecte amânate și risc pentru fonduri europene Pe lângă efectele de preț pe termen scurt, șeful AEI avertizează că un guvern interimar poate duce la amânarea proiectelor mari, într-un sector dependent de investiții masive în rețele, producție și stocare. În același timp, instabilitatea politică ar putea întârzia jaloanele din PNRR și investițiile în energie verde, stocare și infrastructură. În acest context, analiza menționează și o referință la Reuters privind riscul legat de accesul la aproximativ 10 miliarde euro (aprox. 50 miliarde lei) din fonduri UE. Chisăliță notează totodată că societăți precum Hidroelectrica, Romgaz sau OMV Petrom sunt sensibile la schimbările politice, în condițiile în care statul influențează reglementarea pieței. Ce urmează: depinde de viteza formării unui guvern stabil Pe termen mediu, efectul asupra pieței energiei ar depinde, potrivit lui Chisăliță, de cât de repede este format un nou guvern stabil și dacă România își păstrează direcția pro-europeană și investițiile în infrastructura energetică. În lipsa acestor repere, investitorii ar putea rămâne prudenți, pe fondul temerilor legate de schimbări de taxe, noi plafonări, intervenții în prețuri și modificări ale conducerilor. [...]
România are cea mai mare povară a facturii la electricitate din UE, raportat la puterea de cumpărare , deși prețul în euro pe kilowatt-oră nu este printre cele mai ridicate, arată o analiză Eurostat citată de Biziday . Datele Eurostat indică faptul că România este abia pe locul nouă în Uniunea Europeană la tarifele la energie electrică exprimate în euro, însă, ajustat la puterea de cumpărare, costul devine cel mai greu de suportat pentru consumatorii români. În aceeași categorie a celor mai împovărați intră și polonezii și cehii. De ce contează: prețul „în euro” nu spune toată povestea Eurostat compară tarifele atât în termeni nominali (euro), cât și prin prisma puterii de cumpărare. În țări precum Germania, Olanda sau Irlanda, kilowatt-oră este mai scump în euro decât în România, dar veniturile mai mari fac ca factura să apese relativ mai puțin asupra bugetelor gospodăriilor. Context de piață: revenirea la tarife libere și șocul inițial Statistica este realizată pentru a doua jumătate a anului 2025, după revenirea pieței energiei din România la tarife libere, schimbare care, potrivit aceleiași surse, a produs un șoc inițial de +60%. La nivelul UE, unde tarifele nu fuseseră plafonate, acestea au rămas în mare parte stabile. Eurostat mai observă că tarifele actuale la energie electrică în UE sunt aproximativ la același nivel ca după invadarea Ucrainei de către Rusia, în 2022, dar sunt duble față de nivelul anterior, din 2021. Cum arată tarifele în UE și unde se situează România Cele mai mari tarife medii, exprimate în euro, sunt în: Irlanda: 40,42 euro/100 kWh Germania: 38,69 euro/100 kWh Belgia: 34,99 euro/100 kWh Cele mai mici tarife medii sunt în: Ungaria: 10,82 euro/100 kWh Malta: 12,82 euro/100 kWh Bulgaria: 13,55 euro/100 kWh În România, tariful mediu plătit de consumatorii casnici, calculat de Eurostat, este de 29 euro/100 kWh, echivalentul a aproximativ 1,4 lei/kWh. [...]
